CANCERUL BRONHOPULMONAR

Definiţie
Carcinomul bronhopulmonar este un proces tumoral dezvoltat prin transformarea malignă a
celulelor epiteliului bronşic. Reprezintă una din principalele cauze de mortalitate datorată
neoplaziilor, atât în cazul bărbaţilor, cât şi al femeilor. Prevalenţa lui este depăşită doar de
cancerul de prostată şi de cancerul mamar, însă mortalitatea prin cancerul pulmonar nu este
încă surclasată de nicio altă malignitate.
Clasificare
Din punct de vedere histologic, se disting patru tipuri principale de carcinom bronşic:
– carciom epidermoid (malpighian, scuamos, pavimentos);
– adenocarcinom (carcinom cilindro-cubic, glandular);
– carcinom anaplazic cu celule mici (microcelular) în majoritate cu celule fuziforme (,,în
boabe de ovăz”);
– carcinom anaplazic cu celule mari (macrocelular).
Cele mai frecvente sunt carcinoamele epidermoide (40-70%) urmate de adenocarcinoame şi
carcinomul bronhoalveolar, forma particulară a adenocarcinomului (3- 8%).
După localizarea anatomică acestea pot fi:
– neoplasme centrale (centrohilare) care afectează bronhiile proximale;
– primitive, lobare sau cel mai frecvent segmentare, determinând obstrucţia lumenului şi
manifestările secundare dincolo de obstacol (atelectazie, infecţie, supuraţie) cu atât mai
frecvent cu cât sediul tumorii este mai proximal.
Carcinoamele bronhopulmonare apar la distanţă de hil, cu aspect de nodul sau de masă
tumorală izolată, cu contur mamelonat sau cu prelungiri radiare şi cu sediul conţinând
frecvent zone de necroză.
Etiologie
Deşi etiologia neoplasmului este încă neclarificată, datele statistice şi experimentele
demonstrează importanţa rolului jucat de expunerea prelungită a arborelui traheobronşic la
substanţe cancerigene conţinute în aerul respirat.
– Fumatul este un factor etiologic major al neoplasmului bronşic (de 85-90% din
îmbolnăviri). Riscul este proporţional cu numărul de ţigări fumate pe zi, cu durata în ani a
fumatului, ajungând la marii fumători de peste 40 ori mai mare decât la nefumători.
– Abandonarea fumatului reduce semnificativ riscul de îmbolnăvire, cu condiţia să survină
suficient de precoce (maximum 7 ani de fumat).
– Expunerea industrială aduce de asemenea, o contribuţie redusă, dar demonstrată statistic, la
incidenţa globală a neoplasmului bronhopulmonar. Pulberile şi gazele radioactive din
exploatările de minereuri creează un risc oncogen cert, ca de altfel şi expunerea din unele
ramuri industriale ca rafinarea minereului de nichel, fabricarea cromaţilor şi a culorilor de
crom, mineritul fierului, distilarea huilei, dar mai ales prelucrarea azbestului. Toţi agenţii
cancerigeni inhalaţi acţionează lent, după perioade lungi de expunere şi au intervale prelungite
între încetarea expunerii şi apariţia cancerului.
– Un alt factor favorizant al neoplasmului bronşic susţinut de numeroase observaţii clinice,
dar insuficient confirmat prin statistici comparative, este persistenţa unor boli
bronhopulmonare generatoare de cicatrice şi fibroză ca tuberculoza, bronşita cronică. Unele
boli ca silicoza, fibrozele pulmonare idiopatice şi sclerodermia creează un risc crescut de
neoplasm bronşic.
– Factorul imunologic deţine un rol important în neoplasmul bronşic, dar numai în parte
elucidat. Testele imunităţii celulare sunt frecvent deficitare, mai ales la bolnavii cu tumori
avansate şi la cei operaţi sau trataţi prin radioterapie.
– Factorii socio-economici influenţează într-o anumită măsură prin intermediul condiţiilor de
viaţă (pauperitate, etilism, intensitatea fumatului, elementele de stres familial sau social,
incidenţa neoplasmului bronhopulmonar).
– Cele mai frecvente metastaze pulmonare sunt produse de carcinoamele mamare (54%),
urmate de cele gastrice, ovariene, rectale, renale şi mai puţin tiroidiene, nefroblastoame,
neuroblastoame şi melanoame.
Simptomatologie
Manifestările timpurii care indică prezenţa unui cancer bronhopulmonar (carcinom bronşic)
sunt tusea, dispneea, durerile precordiale. În stadiile avansate de boală apare scăderea în
greutate, hemoptizia (expectoraţia cu sânge), dificultăţile respiratorii şi febra.
Simptomele iniţiale din cancerul bronhopulmonar nu sunt specifice pentru neoplazii, putând
să apară la orice răceală normală. De aceea, cancerul bronhopulmonar este descoperit relativ
târziu. Bărbaţii fumători cu vârsta peste 40 de ani ar trebui să fie atenţi la acest tip de
simptomatologie.
În stadiile avansate de boală, pot apărea metastaze la nivel cerebral. Degradarea nervilor
cauzează greaţă, cefalee, tulburări vizuale, tulburări de echilibru sau paralizii. Unele tumori
excretă hormoni în sânge şi tulbură astfel echilbrul hormonal normal (sindromul
paraneoplazic).
Diagnostic
Diagnosticul de carcinom bronhopulmonar se pune pe examenul radiologic, computer
tomografie, simptome specifice, mai ales dacă pacientul a fost fumător.
Ecografia abdominală evidențiază prezenţa unor eventuale metastaze la nivel hepatic.
Scintigrafia osoasă realizată pune în evidenţă eventualele metastaze osoase.
Diagnosticul de certitudine al cancerului bronhopulmonar, cu identificarea tipului de tumoră
(carcinom microcelular sau macrocelular), se pune doar pe baza prelevării unei probe de ţesut
(biopsie). Prelevarea probei de ţesut se face prin fibrobronhoscopie. Analiza histologică a
probei de ţesut apreciază nu doar tipul de tumoră, ci şi agresivitatea acesteia, viteza de
proliferare a celulelor şi, în concluzie, prognosticul cancerului.
Tratamentul cancerului bronhopulmonar (a carcinomului bronşic) depinde în primul rând de
tipul tumorii şi de extinderea acesteia. Datorită sensibilităţii diferite la chimioterapie, este
foarte important să se diferenţieze între carcinoamele bronşice microcelulare şi cele
macrocelulare.
Tratamentul carcinomului bronşic macrocelular
Cele mai bune şanse de vindecare le are carcinomul bronşic macrocelular dacă este îndepărtat
complet chirurgical. Întervenţia chirurgicală este posibilă doar atâta timp cât nu există tumori
fiice (metastaze la distanţă). După operaţie se impune radioterapie, mai ales în cazul în care
sunt afectaţi ganglionii sau apar metastaze în ţesuturile învecinate. Pacienţii cu cancer
bronhopulmonar, care au metastaze la distanţă sau tumori foarte mari, inoperabile, pot recurge
la radioterapie sau chimioterapie.
Tratamentul carcinomului bronșic microcelular
Carcinomul bronşic microcelular este în general inoperabil, deoarece în momentul
diagnosticării tumora a format deja metastaze în 80% din cazuri. Carcinomul bronşic
microcelular este sensibil mai ales la chimioterapie sau radioterapie. Carcinomul bronşic
microcelular constă în tratarea adiacentă a metastazelor la distanţă.
Chimioterapia poate fi precedată de radioterapie pentru ameliorarea simptomatologiei
determinate de tumoră sau de metastazele ganglionare.
Radioterapia se poate institui şi după tratamentul chimioterapic. Dat fiind faptul că
medicamentele chimioterapice nu pătrund la nivel cerebral, se va acţiona radioterapic la
nivelul capului pentru a preveni metastazele cerebrale.
În completarea acestor măsuri se poate realiza şi o intervenţie chirurgicală de îndepărtare
completă a tumorii atunci când aceasta creează probleme din cauza dimensiunilor mari.
Complicaţiile cele mai frecvente ale cancerului pulmonar sunt:
– compresia medulară spinală: apărută prin metastaze osoase;
– complicaţii metabolice: hipercalcemia, hiponatremie;
 – complicaţii terapeutice: neutropenie, hiponatremie sau hipomagneziemie, insuficienţă
renală, nefrotoxicitate, ototoxicitate, hemoragii recurente.
Cauzele decesului în ordinea frecvenţei sunt:
– asfixia prin extensie loco-regională;
– caşexia progresivă;
– diseminările metastatice;
– complicaţiile cardiovasculare;
– complicaţii infecţioase sau hemoptizii masive;
– metastazele hepatice se constată în 30-35% din cazuri;
– ganglionii supraclaviculari sunt prinşi în 30-60% din cazuri, mai rar cei axilari sau
inghinali;
– adenopatiile mediastinale se evidenţiază în 50-90% din cazuri la examenul radiologic
mediastinoscopic, tomografie computerizată sau toracotomie.
– metastazele pulmonare apar la 10-30% din cazuri, cu aspect de limfangită carcinomatoasă
difuză sau imagini nodulare multiple.
Evoluţie şi prognostic
Perspectivele de vindecare ale carcinomului bronşic depind de mulți factori, cum ar fi tipul
tumorii, extinderea şi localizarea sa.
Tumorile pulmonare sunt tratate cel mai bine chirurgical, însă doar 25 până la 30% din
pacienţii cu carcinom bronşic macrocelular pot fi supuşi unei intervenţii chirurgicale. După
operaţie, 30-50% din bolnavi supraviețuiesc mai mult de cinci ani. În cazul pacienţilor care nu
sunt operaţi, ci supuşi radioterapiei, doar 20-30% supravieţuiesc mai mult de cinci ani.
Prognosticul carcinoamelor bronşice microcelulare şi a celor macrocelulare cu metastaze nu
este favorabil. Rata medie de supravieţuire se situează între patru şi doisprezece luni. Tumora
dispare complet la 5-10% din bolnavi, dacă se aplică chimioterapie sau radioterapie. Fără
tratament, carcinomul bronşic microcelular duce la moarte într-un interval de trei până la cinci
luni, doar 4% din bolnavi supravieţuind mai mult de un an.
Prevenţie
Având în vedere că fumatul constituie cauza cea mai frecventă a cancerului bronhopulmonar
(a carcinomului bronşic), riscul de a muri de cancer poate fi scăzut considerabil prin
renunţarea la nicotină, chiar la vârste înaintate şi după mulţi ani de tabagism.