CANCERUL DE COL UTERIN

Definiţie: tumoră malignă dezvoltată la nivelul epiteliului exo- sau endocervical.

Etiologia este multifactorială:
− factori aparţinând mediului înconjurător: radiaţii, noxe;
− igiena genitală şi sexuală deficitare;
− anumite practici și obiceiuri rituale;
− comportamentul sexual feminin: debutul precoce al vieții sexuale, vârsta la prima căsătorie,
partenerii multipli;
− factori virali şi bacterieni: virusul herpes simplex cu cele două tipuri: I-oral; IIgenital şi
virusurile umane papiloma (în special tipurile 16 și 18), citomegalovirusurile, Mycoplasma,
Chlamidia, Trichomonas;
− fumatul;
− dieta;
− factorii genetici;
− imunosupresia;
− antecedentele obstetricale;
− leziunile traumatice, inflamatorii, distrofice, tumorale benigne;
− comportamentul sexual masculin.
Simptomatologie: scurgeri vaginale sero-sanguinolente, muco-purulente, sângerări la
contactul sexual, durere, scădere în greutate, astenie, paloare, inapetenţă.
Tratament:
− chirurgical: înlăturarea tumorii, uneori histerectomie;
− curativ: radioterapie, chimioterapie, imunoterapie.
PROCESUL DE NURSING ÎN AFECȚIUNILE GINECOLOGICE
CULEGEREA DE DATE constă în colectarea datelor, validarea şi organizarea lor.
Tipuri de date: − subiective, percepute şi descrise de pacientă: durerea, emoţiile, oboseala, ș.a.
− obiective, observabile și/sau măsurabile de către asistentul medical: funcţiile vitale,
înălţimea, greutatea, schimbările fizice sau de comportament, etc.
Metode de culegere a datelor: − interviul; − observaţia; − cercetarea documentelor medicale:
F.O. clinică, bilete de externare, buletine de analiză, scrisori şi trimiteri medicale, reţete,
carnet de sănătate, etc.; − participarea la examenul clinic al bolnavei; − măsurarea funcţiilor
vitale și vegetative.
Surse de date: − pacienta/bolnava; − familia şi persoanele apropiate pacientei/bolnavei; −
membrii echipei medicale/de îngrijire; − documentaţia medicală; − literatura de specialitate.
MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ/SEMNE ȘI SIMPTOME
În vulvovaginite: leucoree (secreţie vaginală) cu anumite caracteristici în funcţie de agentul
etiologic - abundenţă, aspect, miros, variaţii în timpul ciclului menstrual, prurit vulvar sau
vaginal, senzaţie de arsură, dureri pelviene, disurie, polakiurie, dispareunie, eritem, vezicule
vulvovaginale, ulceraţii, febră, cafalee, astenie, adenopatie.
În fibromul uterin: hemoragia: menometroragia, leucoreea, mai ales hidroreea intermitentă,
chiar pioreea în cazul unor complicaţii septice, durerea, creşterea în volum a abdomenului,
tulburările urinare: polakiurie, incontinenţă urinară, tulburări digestive: constipaţie, tenesme
rectale.
În cancerul de col uterin: scurgeri vaginale sero-sangvinolente, muco-purulente, sângerări la
contactul sexual, durere, scădere în greutate, astenie, paloare, inapetenţă.
Surse de dificultate
− de ordin fizic (alterarea integrităţii aparatelor și sistemelor);
− de ordin psihologic (anxietate, depresie, stres);
− de ordin social, spiritual, cultural.
DIAGNOSTICE DE ÎNGRIJIRE (din lista diagnosticelor NANDA-I, cu codurile specifice):
− Dezechilibru nutrițional în deficit.
− Deficit al volumului fluidic.
− Risc pentru deficit al volumului fluidic.
− Exces al volumului fluidic.
− Risc pentru dezechilibru al volumului fluidic.
− Incontinență intestinală.
− Constipație.
− Risc pentru constipație.
− Incontinență urinară de efort.
− Deteriorare a schimburilor gazoase.
− Deteriorare a tiparului somnului.
− Deprivare de somn.
− Deteriorare a mobilității fizice.
− Imobilizare la pat.
− Deficiență a activității diversionale.
− Oboseală.
− Alterare a toleranței la efort.
− Risc pentru alterarea toleranței la efort.
− Răspuns ventilator disfuncțional.
− Deficit de spălare/igienă personală.
− Deficit de autoîngrijire privind îmbrăcarea/dezbrăcarea.
− Afectare a capacității de autoîngrijire: hrănirea.
− Afectare a capacității de autoîngrijire: folosirea toaletei.
− Potențial de îmbunătățire a capacitățiii de autoîngrijire.
− Autoneglijare.
− Deficit de cunoaștere.
− Alterare a comunicării verbale.
− Neajutorare.
− Risc pentru neajutorare.
− Descurajare.
− Alterare a imaginii corporale.
− Anxietate.
− Frică de moarte.
− Risc pentru infecție.
− Risc pentru lezare.
− Risc pentru căderi.
− Risc pentru traumatisme.
− Alterare a integrității cutanate.
− Risc pentru alterarea integrității cutanate.
− Alterare a integrității tisulare.
− Risc pentru alterarea temperaturii corporale.
− Hipotermie.
− Hipertermie.
− Durere acută.
− Durere cronică.
− Disfuncție sexuală.
− Afectare a sexualității.
PLAN DE ÎNGRIJIRE
OBIECTIVE DE ÎNGRIJIRE
Pacienta:
− Va afirma reducerea intensității/dispariţia durerii.
− Va avea temperatura în limite normale.
− Va fi stabilă hemodinamic.
− Va comunica cu echipa medicală.
− Se va alimenta conform recomandărilor.
− Va avea eliminări normale de urină.
− Va avea eliminări normale ale scaunului.
− Va accepta ajutorul altor persoane pentru asigurarea igienei corporale și a îmbrăcării sau
dezbrăcării.
− Nu va dezvolta complicații ale imobilizării.
− Va fi ferită de infecție.
− Va exprima senzația de odihnă după somn.
− Va descrie aspectele pozitive ale noii situații.
− Va demonstra o reducere a anxietății.
− Va prezenta tegumente intacte.
− Va avea o activitate sexuală satisfăcătoare.
− Va deține cunoştinţe suficiente despre boală.
INTERVENȚIILE PROPRII ȘI DELEGATE ALE ASISTENTULUI MEDICAL
− Comunicare: informare, explicaţii oferite în legătură cu etiologia bolii, simptomatologie,
evoluţie, importanţa tratamentului atât pentru ea cât şi pentru partener, administrarea
medicamentelor, restricţii impuse de boală.
− Monitorizarea funcţiilor vitale şi vegetative de două ori pe zi: TA, puls, T, respiraţie,
diureză, scaun.
− Asigurarea condiţiilor de mediu.
− Asigurarea igienei.
− Alimentarea.
− Hidratarea.
− Asigurarea poziţiilor.
− Mobilizarea.
− Prevenirea complicaţiilor.
− Administrarea tratamentului medicamentos.
− Pregătirea pacientei pentru investigaţii şi intervenţii ginecologice.
− Pregătirea preoperatorie și îngrijirile postoperatorii.
− Educaţia pentru sănătate: importanţa igienei genitale, importanţa recoltării secreţiilor
vaginale, respectarea recomandărilor medicale.
Investigații specifice în afecțiunile ginecologice:
Examene de laborator:
− examene ale sângelui: glicemie, colesterol total, LDL, HDL, trigliceride, proteine serice,
ionogramă, acid uric, VSH;
− examene de urină: examen sumar urină şi sediment urinar, proteinurie, urocultură;
− examenul secreției cervico-vaginale.
Biopsia de col şi examenul histopatologic.
Ecografie pelvină sau vaginală pentru a confirma prezenţa unuia sau a mai multor fibroame
uterine, chisturi, cancere.
Histerosonograma se realizează prin umplerea uterului cu o soluție sterilă salină în timpul
unei ecografii transvaginale şi poate evidenţia cavitatea uterină deformată, un nodul care
proemină în cavitate sau un nodul intracavitar pediculat.
Examene endoscopice: histeroscopia, colposcopia, laparoscopia.
Examene radiologice: histerosalpingografia, mamografia.
EXAMENUL SECREŢIEI CERVICO-VAGINALE
RECOLTAREA SECREȚIILOR VAGINALE PENTRU EXAMENUL BACTERIOLOGIC
ȘI PARAZITOLOGIC
Scop/indicaţii: − depistarea de agenţi patogeni care produc infecţii vulvovaginale:
Trichomonas vaginalis, Candida albicans, chlamidia, haemophilus, gardnerella, alți germeni;
− materiale necesare;
− valve vaginale sterile sau specul;
− tampoane de vată montate pe porttampon steril;
− pipetă sterilă;
− ser fiziologic;
− lame de sticle curate, degresate, uscate;
− mănuși de unică folosinţă;
Pregătirea pacientei
− nu se fac spălături vaginale cu cel puțin 24h înaintea procedurii;
− nu se folosesc tratamente intravaginale cu cel puţin 2 zile înainte;
− nu se administrează tratamente antiinfecţioase cu cel puţin 8 zile înaintea prelevării;
− golirea vezicii urinare;
− nu se face prelevare dacă există sângerare vaginală;
− se aşează pacienta în poziţie ginecologică pe masă;
Efectuarea procedurii
− se montează valvele sau speculul;
− se umectează (dacă este nevoie) tampoanele cu ser fiziologic;
Prima prelevare se face din fundul de sac vaginal posterior, produsul recoltat se întinde pe
lamă într-un strat subţire, se aplică o picătură de ser fiziologic şi peste lamă se pune o lamelă
și se trimite imediat la laborator.
A doua prelevare se face în acelaşi mod, iar după întinderea pe lamă se aplică o picătură de
soluţie apoasă de hidroxid de potasiu 5%-10% şi apoi o lamelă.
Interpretare: dacă rezultatul micrscopic nu este concludent se recurge la însămânţarea pe
medii de cultură.
RECOLTAREA SECREŢIILOR VAGINALE PENTRU EXAMENUL CITOVAGINAL
HORMONAL
− Test calitativ indirect, care permite evaluarea funcţiei ovariene pe baza modificărilor
histologice şi citologice suferite de epiteliul vaginal sub influenţa hormonilor ovarieni.
Indicaţii: amenoree patologică, tulburări ale ciclului menstrual, menometroragii, sterilitate,
infertilitate, disfuncţii ale hipofizei, tiroidei, suprarenalelor, afecţiuni tumorale benigne sau
maligne mamare, controlul eficacităţii tratamentului hormonal.
Materiale necesare
− spatula de lemn Ayre;
− lame curate degresate, uscate;
− valve sau specul vaginal;
− mănuși de unică folosință.
Pregătirea pacientei:
− se evită contactele sexuale şi spălăturile vaginale cu 5 zile înainte de începerea prelevărilor
şi pe parcursul acestora;
− la femeile cu ciclul ovarian scurt (21-24 zile), prelevările încep în ziua a 7-a la interval de 2
zile;
− la femeile cu ciclul de 28-32 zile se recoltează începând cu zilele 8-10 la interval de 2 zile;
− nu se recoltează în caz de sângerare vaginală.
Efectuarea procedurii: − se recoltează cu spatula de la nivelul fundurilor de sac vaginale
laterale şi posterior; − se realizează frotiuri care se trimit la laborator.
 RECOLTAREA SECREŢIILOR CERVICOVAGINALE PENTRU EXAMENUL
CITOTUMORAL BABEȘ-PAPANICOLAOU (EXAMENUL PAP)
Definiție: recoltarea de celule de la nivelul colului şi vaginului, realizarea unor frotiuri,
examinarea lor şi interpretarea rezultatelor. Este un test complex utilizat pentru depistarea
leziunilor necanceroase şi a cancerelor incipiente cervicale.
Indicaţii:
− o dată pe an, la femeile în varstă de peste 18 ani care au activitate sexuală;
− la femeile care nu prezintă leziuni cervicovaginale vizibile, precum şi la cele cu leziuni, care
evocă un proces inflamator sau distrofie la examenul clinic sau colposcopic.
Materiale necesare:
− spatula de lemn Ayre;
− perie mică cilindrică pentru prelevarea endocervicală;
− tampon de vată montat pe un porttampon pentu recoltare endocervicală;
− lame de sticlă;
− fixator, alcool – eter în proporţii egale;
− valve vaginale sau specul vaginal.
Pregătirea pacientei:
− să nu efectueze nicio manevră vaginală cu 72 ore înaintea examenului (toaleta vaginală,
aplicații de ovule, creme vaginale);
− se evită raporturile sexuale cu 24 ore înainte de recoltare;
− nu se efectuează manevre obstetricale cu 24 ore înainte (tușeu vaginal, colposcopie,
tamponamente vaginale);
− prelevarea se face în afara menstruației, în afara infecţiei locale şi de preferinţă în perioada
de mijloc a ciclului.
Efectuarea procedurii:
− se evidenţiază cavitatea vaginală prin introducerea valvelor;
− recoltarea se face de la mai multe niveluri:
− din fundul de sac vaginal;
− de la nivelul exocolului, utilizând pentru ambele tehnici spatula Ayre, efectuând o
mişcare de raclaj;
− de la nivel endocervical, utilizând peria cilindrică (mai rar tamponul care absoarbe unele
celule).
− se fac lame pentru fiecare zonă din care s-a efectuat recoltarea;
− întinderea secreţiei pe lamă se face printr-o mișcare sinuoasă a spaţiului, de la un capăt la
celălalt fără a apăsa prea tare;
− la extremităţile lamelor se notează numele pacientei precum şi tipul prelevării (Vvaginală,
C-exocol, E-endocol);
− lamele se trimit la laborator.
Interpretarea rezultatelor:
Clasificarea Papanicolaou împarte frotiurile în 5 clase, în funcţie de gradul de deviere
morfologică de la tipul normal:
− Clasa I – celule normale;
− Clasa a II-a – citologie cu modificări atipice benigne;
− Clasa a III-a – citologie sugestivă, dar neconcludentă pentru malignitate;
− Clasa a IV-a – citologie puternic sugestivă pentru malignitate;
− Clasa a V-a – citologie concludentă pentru malignitate.
HISTEROSCOPIA
− examinarea cavităţii uterine cu ajutorul unui endoscop numit histeroscop introdus pe cale
vaginală prin colul uterin.
− histeroscopia poate fi:
− diagnostică - pentru unele afecțiuni ale uterului;
 − operatorie - ca metodă de intervenție chirurgicală pentru:
• ablația endometrului, rezecția unui fibrom submucos,
• rezecția unui polip endometrial.
− nedureroasă (se resimte un disconfort ușor), neiradiantă, minim-invazivă;
− necesită anestezie generală sau locală; necesită spitalizare de scurtă durată (1- 2 zile);
− durata totală: 30 minute (cu extensie la 90 minute, în funcție de necesități);
− recuperare rapidă și nevoie minimă de medicamente postoperator.
Tehnica:
− pacienta - întinsă pe masa ginecologică; se introduce speculum-ul pentru deschiderea
pereților vaginali și se dezinfectează colul uterin;
− apoi este introdus histeroscopul prin vagin și colul uterin în uter;
− cu ajutorul unui sistem special de irigare se pompează un lichid (mediu de distensie) ce va
dilata cavitatea uterină și va permite o vizualizare mai bună în interior;
− urmează inspecția propriu-zisă, în care medicul caută eventualele anomalii și recoltează o
probă de țesut pentru a fi examinată histopatologic.
COLPOSCOPIA
Colposcopia este o metodă de vizualizare a vaginului și a colului uterin cu ajutorul unui
colposcop.
Spre deosebire de examinările endoscopice uzuale, nu se introduce aparatul în vagin, ci se
practică doar vizualizarea din exterior cu ajutorul lentilelor, colposcopul neatingând corpul
femeii examinate.
Indicații:
− în urma examenului ginecologic sau a testului Babeș-Papanicolau;
− prezența durerilor și a sângerărilor vaginale, mai ales legate de contactul sexual;
− depistarea vegetațiilor veneriene la nivelul vaginului sau colului, în special în cazul
detectării unor tulpini HPV.
Materiale necesare: specul vaginal, comprese, tampoane sterile, soluție acid acetic 3%,
soluție Lugol 1%, pentru o vizualizare mai bună a leziunilor.
Tehnica:
− înainte de examinare se golește vezica urinară;
− pacienta este examinată ginecologic, se introduce în vagin un specul pentru a-l menține
deschis și apoi se apropie colposcopul și se examinează interiorul vaginului cu ajutorul
acestuia.
Colposcopul are o sursă puternică de lumină și lentile (este asemănător cu un microscop) care
măresc de 10-40 de ori. Există colposcoape care permit și obținerea de imagini (foto sau
video) sau conectate la un computer.
− colul uterin se șterge cu un tampon uscat, după care se badijonează cu acid acetic 3%, apoi
se badijonează colul cu soluție Lugol 1%, procedura numită Lham-Schiller.
Interpretare:
− rezultat negativ când mucoasa endocervicală se colorează brun-acaju;
− rezultat pozitiv când apar zone cu contur neted care nu se colorează (zone iodnegative), care
corespund unor ulcerații, eroziuni, displazii sau cancer de col.
Dacă e necesar, medicul va face o biopsie (va recolta unul sau mai multe fragmente de țesut,
suspecte, pentru examinări de laborator). Examinarea propriu-zisă durează aproximativ 10-15
minute. După examinare nu sunt necesare precauții speciale.
HISTEROSALPINGOGRAFIA (HSG)
− reprezintă examenul radiologic al uterului și trompelor uterine, care pot fi evidențiate prin
introducerea în cavitățile lor a unei substanțe de contrast;
− este o intervenție intrauterină care necesită condiții perfecte de asepsie.
Indicații: detectarea unui obstacol la nivelul trompelor uterine (frecvent cauză de infertilitate).
Materiale necesare:
− specul vaginal steril;
− material moale steril;
− pensă port-tampon;
− pensă de col;
− substanță de contrast iodată;
− aparatul Schultze (cu care se injectează intrauterin substanța de contrast). Este compus din:
o canula uterină, o seringă de 20 ml și un manometru pentru citirea presiunii.
Tehnica:
− se introduce speculul vaginal pentru evidențierea colului uterin;
− se badijonează colul cu betadină;
− se introduce prin col aparatul Schultze și medicul administrează substanța de contrast iodată
în uter cu o presiune de 100-200 mmHg;
− se efectuează 4-5 radiografii pelviene;
− se îndepărtează apoi aparatul Schultze.
Îngrijiri după tehnică: repaus la pat o oră, calmarea durerii la nevoie și antibioterapie
profilactică.