EXAMINAREA PACIENTEI CU AFECŢIUNI GINECOLOGICE

Examinarea pacientei reprezintă o etapă importantă în îngrijirile medicale ce i se acordă

şi necesită câştigarea încrederii, respectarea intimităţii.
Cuprinde:
- interviul (interogatoriul)
- examenul clinic general
- examenul ginecologic
- examene paraclinice şi de laborator
Asistenta participă la examinare, pregăteşte şi ajută pacienta, pregăteşte materialele necesare,
culege propriile informaţii.

Culegerea Culegerea de date (date subiective/obiective) prin diverse metode: interviu,

datelor observaţie, cercetarea documentelor medicale (foaia de observaţie clinică, bilete
de iesire din
spital si buletine de analiză, scrisori si trimiteri medicale,reţete, carnet de
sănătate), discuţii cu membrii echipei de îngrijire si aparţinătorii, participarea la
examenul clinic general si ginecologic, măsurarea temperaturii, pulsului,
respiraţiei, tensiunii arteriale.

Analiza si sistematizarea datelor semnificative.

Se consemnează:
- vârsta - are importanţă deosebită, incidenţa unor afecţiuni fiind în legătură cu
perioada de activitate genitală
- ocupaţia favorizează apariţia unor îmbolnăviri
- motivele internării sau solicitării examenului: durere, pierderi de sânge prin
vagin, alte simptome asociate (febră cu frison, vărsături).
- antecedente heredo-colaterale. Informează asupra stării sănătăţii persoanelor
cu care pacienta convieţuieşte (mediul bacilar, sifilis, tulburări endocrine)
- antecedente personale fiziologice
- data primei menstruaţii (menarha), caracterele ciclului menstrual în
perioada pubertăţii şi după pubertate, înainte şi după căsătorie (după începerea
vieţii sexuale). Se notează: ritmul, durata, cantitatea, manifestări însoţitoare pre-
şi postmenstruale (dureri, cefalee, vărsaturi).
- antecedente obstetricale: număr de sarcini, număr de naşteri, evoluţia
sarcinilor şi desfăşurarea naşterilor; avorturi spontane (cauza), provocate, naşteri
premature sau cu feţi morţi, eventuale sechele (ruptură de perineu). Antecedente
ginecologice: vulvovaginite, hemoragii în perioada pubertară, eventual operaţii
pe aparatul genital, tratamente efectuate
- antecedente medicale sau chirurgicale: boli infecto-conta-gioase,
dermato-venerice, intervenţii chirurgicale, afecţiuni neuroendocrine cu răsunet
asupra întregului organism şi sferei genitale.
- condiţii de viaţă şi muncă. Se obţin date în legătură cu factorii de mediu extern
care exercită influenţa asupra organismului femeii.
- istoricul consemnează simptomele funcţionale de boală: data şi circumstanţele
de apariţie, intensitatea, durata, simptome însoţitoare, tratament urmat.
Examenul clinic general
Se observă:
- culoarea tegumentelor: paloare în anemii, galben ca paiul (posibil cancer)
- aspectul general: conformaţie, repartizarea ţesutului adipos, eventuale
localizări caracteristice, înălţimea, repartizarea pilozităţii.
Examenul abdomenului
- la inspecţie se poate evidenţia o creştere anormală de volum datorită unor
tumori; vergeturi vechi, prezenta circulaţiei colaterale, leziuni de grataj.
- la palpare, făcută cu blândeţe, cu mâna încălzită, se poate evidenţia existenţa
unei tumori, mobilitatea acesteia, volumul, consistenţa.
- la percuţie medicul apreciază forma şi dimensiunea tumorii prin delimitarea
ariei matitaţii.
Examenul genital
- se goleşte vezica urinară şi rectul, se aşază pacienta într-o poziţie comodă care
să asigure relaxarea (poziţie ginecologică).
Inspecţia vulvei. Se observă conformaţia labiilor, anomalii, inflamaţii
(bartholinite), rupturi de perineu. Pacienta este rugată să tuşească, să se screamă
pentru a evidenţia modificări la nivelul peretelui vaginal. Mai pot fi depistate
vegetaţii, herpesul genital.
Examenul cu valvele. Permite observarea cavităţii vaginaie, a colului uterin,
prelevarea de secreţii vaginaie sau din canalul cervical. Nu se face la virgine, în
vaginism, în operaţii cu suturi recente ale perineului, existând pericolul
dehiscenţei plăgii.
Tactul vaginal. Combinat cu palparea abdominală, efectuat în poziţie
ginecologică, oferă informaţii despre vagin, col, corp uterin şi anexe. Poate fi
însoţit de anumite reacţii din partea femeii determinate, în principal, de durere.
Tactul rectal. Este rezervat virginelor, poate evidenţia o tumoră genitală sau
extra-genitală, colecţii în fundul de sac posterior.
Examenul sânului
Cancerul mamar reprezintă o problemă majoră de sănătate publică, astfel încât
cu ocazia oricărui consult nu trebuie omisă examinarea sânului, iar femeia
trebuie instruită să se autoexamineze. La inspecţie se observă: asimetria sânilor
prin mărirea anormală a unuia din cauza unui proces tumoral, proces inflamator
sau micşorarea sânului din cauza unui proces de retracţie. Sunt evidenţiate
modificări de contur, refracţia mamelonului, modificării tegumentare (eritem,
edem).
La palpare, practicată cu feţele palmare ale degetelor aflate în extensie şi
alăturate, prin mişcări circulare, succesive se pun în evidenţă noduli. Pot apărea
secreţii mamelonare determinate de o tumoră hipofizară (prolactinom), scurgeri
serosanguinolente în cancer.

2. Independenţa/dependenţa.

2.1. Manifestări de independenţă: stare de constieţă prezentă, R, P, TA, T în

limite normale, mobilitate păstrată, alimentaţie si hidratare corespunzătoare,
somn si odihnă suficiente, confort asigurat, absenţa durerii, eliminări urinare si
intestinale normale, lipsa scurgerilor vaginale, comunicare eficientă la nivel
motor si afectiv, sentiment de utilitate.

2.2. Probleme de dependenţă: durere (supraacută, acută, subacută, cronică),

mobilitate limitată, inapetenţă, postură inadecvată, circulaţie inadecvată,
hipertermie sau hipotermie, vulnerabilitate crescută faţă de infecţii, rănire.

2.3. Surse de dificultate: anxietate, stress, lipsă de cunostinţe, proces infecţios.

2.5 Diagnostic de îngrijire (nursing) = PES (problema + sursa de dificultate +
manifestarea de dependenţă).
(Semne şi simptome în afecţiunile ginecologice)
• Manifestări de dependenţă (semne şi simptome posibile):
Durerea
- apare în afecţiuni ginecologice inflamatorii, în sarcina patologică, dismenoree,
dispareunie.
- este localizată în hipogastru şi fosele iliace, iradiază către vulvă şi vagin,
alteori către lombe, intensitatea fiind proporţională cu leziunile găsite.
- poate fi:
a. supraacută, de intensitate mare în sarcina ectopică ruptă,
perforaţia piosalpinxului, torsiunea unei tumori, criza
intermenstruală.
b. acută în inflamaţii genitale, iminenţa de avort, fibrom uterin
c. subacută în unele tumori
d. cronică în inflamaţiile cronice, tulburările de statică uterină
e. periodică manifestată premenstrual sau menstrual.
Hemoragia
are numeroase cauze: endocrine (hiperfoliculinemia, tulburări tiroidiene),
dismetabolice, după tratamente hormonale, boli de sânge, locale (fibrom, polipi,
chist de ovar, avort, sarcină ectopică, cancer).
- aspectul sângelui diferă în funcţie de cauză: roşu deschis în avort, fibrom; roşu
închis negricios în sarcină extrauterină; roşu spălăcit, fetid în cancer.
- ritmul: hemoragia este discontinuă în cancer, fibrom, sarcină extrauterină,
inflamaţii, tumori de ovar, în hemoragiile intermenstruale, premenstruale sau
postmenstruale.
- este însoţită de durere cu caracter colicativ în sarcina extrauterină, polipi sau
avort în curs de efectuare; paroxistică cu leşin în sarcina ectopică; permanentă în
inflamaţiile cronice.
Leucoreea
este o scurgere vaginală albicioasă sau gălbuie, cantitatea poate creşte înainte şi
postmenstrual.
- în cantitate redusă este fiziologică, creşterea fiind rezultatul unor afecţiuni
vulvovaginale în principal, dar şi ale corpului şi colului uterin, trompelor sau
după intervenţii chirurgicale.
- aspectul poate fi un bun indicator pentru cauza care a produs-o:
- în trichomoniază: leucoree spumoasă, aerată, cu miros de varză murată,
însoţită de prurit
- în gonoree este abundentă, cremoasă, verzuie, însoţită de prurit
 - în candidoză: este grunjoasă, de consistenţa şi culoarea iaurtului
- în cancer genital este rozată, fetidă, cu aspect de „spălătură de carne"
- în vaginita diabetică este abundentă, cu depozite albe, şi prurit intens
- în vaginită senilă este moderată, subţire, uneori muco purulentă, fetidă,
asociată cu prurit şi mici cheaguri
- în cervico-vaginite este nespecifică, moderată, fără prurit

Modificări ale ciclului menstrual

- tulburări de flux: hiper- sau hipomenoree
- tulburări de ritm: poli- sau oligomenoree
- absenţa ciclului: amenoree primară sau secundară

Tulburări sexuale
- vaginism - disfuncţie sexuală feminină în care muşchii vaginului se contractă
involuntar, iar din acest motiv raporturile devin imposibile

- dispareunia - durere resimţită în timpul actului sexual poate fi întâlnită în

vaginită, inflamaţii pelviene sau este de origine psihică. Se deosebesc
dispareuniile de penetrare sau superficiale
- frigiditatea - este starea unei femei care se confrunta cu dificultati in atingerea
orgasmului, absenţa orgasmului putând fi asociată cu scăderea sau absenţa
libidoului

Alte manifestari;
- pruritul poate fi întâlnit la persoanele în vârstă (prurit senil) antrenează
leziuni de grataj. Alte cauze: vulvovaginite, pitiriazis pubian, oxiuraza, alergie la
lenjerie sau poate avea origine psihică.
- vertij;
Probleme - alterarea confortului în legătură cu durerea, scurgerile vaginale — teama
de operaţie mutilantă, de sterilitate, de evoluţia gravă sau de reacţia
soţului, de tehnicile invazive
- deficit de cunoştinţe în legătură cu: ovulaţia şi funcţia sexuală,
transmiterea bolilor sexuale, simptomele cancerului
- deficit de autoîngrijire în legătură cu igiena perineală, cu vindecarea
- perturbarea conceptului de sine în legătură cu schimbarea schemei
 corporale, cu transmiterea bolilor sexuale
- disfuncţie sexuală în legătură cu schimbarea schemei corporale
- alterarea nutriţiei (mai puţin decât nevoile organismului)
- lezarea(alterarea) integrităţii tegumentelor în legătură cu pruritul,
scurgerile vaginale
- alterarea eliminărilor intestinale: constipaţie
- alterarea eliminărilor urinare: polakiurie, incontinenţă
Obiective Pacienta:
- să nu prezinte durere, să se poate odihni
- să-şi exprime temerile, mâhnirea: să vorbească deschis despre operaţie şi
limitările impuse
- să demonstreze cunoaşterea simptomelor cancerului
- să enumere bolile cu transmitere sexuală, să identifice simptomele acestora, să
cunoască mecanismele ovulaţiei şi manifestările însoţitoare
- să-şi menţină regiunea perineală curată - să nu prezinte leziuni cutanate
- să menţină o stare de nutriţie adecvată
- să discute despre noua sa imagine corporală
- să demonstreze înţelegerea, acceptarea modificărilor funcţiei sexuale
Intervenţii Intervenţii proprii (autonome): comunicare, hidratare si alimentare, igienă,
mobilizare, supravegherea eliminărilor, educaţie.

Intervenţii delegate: pregătirea pentru investigaţii si analize, pregătirea pentru

mici intervenţii ginecologice, pregătirea preoperatorie si îngrijiri postoperatorii,
administrarea tratamentului general si local.
Asistenta medicala:
- asigură liniştea şi confortul prin:
- calmarea durerii cu medicamentele recomandate de medic, în funcţie
de cauză şi intensitate
- instruirea pacientei asupra mecanismului durerii, a caracterului, a
necesităţii anunţării în cazul în care se accentuează
- încurajează pacienta şi o informează cu privire la:
- modificările ce pot avea loc în organismul său şi combaterea acestora
- manifestări legate de ovulaţie, stare de disconfort
- modalităţi de prevenire a infecţiilor secundare în contaminarea cu
germeni din regiunea anală
- instruieşte pacienta cu privire la semnele şi simptomele cancerului, cu tehnica
autoexaminării sânului
- explică modul de transmitere pe cale sexuală a unor boli; implicaţia acestora
asupra stării de sănătate prezente şi viitoare
- informează pacienta cu privire la principalele manifestări ale bolilor transmise
sexual, importanţa consultării medicului, protecţia partenerului, tratarea ei şi a
partenerului
- instruieşte pacienta asupra metodelor de contracepţie în afecţiunile care
influenţează sarcina sau care sunt influenţate de sarcină, cât şi a mijloacelor de
protecţie sexuală
- explică importanţa alimentaţiei pentru organism, a necesităţii unui anumit
regim; supraveghează şi notează cantitatea de lichide şi alimente ingerate,
asigură necesarul zilnic pentru menţinerea greutăţii în limite normale
- îşi rezervă un timp îndelungat pentru discuţii cu pacienta, dându-i posibilitatea
- să vorbească despre imaginea sa corporală
- despre posibilitatea reluării activităţii, de reintegrare
- încurajează pacienta cu privire la evoluţia bolii, o ajută să accepte anumite
limite
- combate temerile privind satisfacţia sexuală, pierderea feminităţii după
anumite intervenţii
- încurajează pacienta cu colpectomie, ajutând-o să accepte limitele impuse de
boală
- încurajează relaţiile cu familia, ajută membrii familiei să înţeleagă pacienta, s-
o sprijine
- combate teama legată de investigaţii, obţine colaborarea, însoţeşte pacienta la
explorări, administrează sedative când este nevoie;
- observă sângerarea (cantitate, aspect, ritm, legătura cu alte manifestări)
-supraveghează vindecarea unor leziuni;
- combate cauzele care determină tulburări ale eliminărilor urinare.

Intervenţii specifice
- examene de laborator: examenul secreţiei cervicovaginale (bacteriologic si
parazitologic, determinarea PHului vaginal, examenul citohormonal, studiul
glerei, examenul citotumoral Babes-Papanicolau, dozări hormonale în sânge si
urină.
- examene endoscopice: histeroscopia, colposcopia, celioscopia.
- examene imagistice: ecografia, histerosalpingografia, rezonanţa magnetică
nucleară (RMN), tomografia computerizată (TC), mamografia, galactografia,
xerografia, termografia.
- Puncţia vaginală (culdopuncţia;
- Curba termică bazală.
- Histerometria.

Intervenţii ginecologice.
- biopsia;
- chiuretajul uterin;
- spălătura vaginală;
- tamponamentul vaginal;
- pregătirea preoperatorie;
- pregătirea generală, susţinerea psihică în intervenţiile mutilante, bilanţul
stării de sănătate si investigaţii obligatorii.
- pregătirea specială: aseptizarea cavităţii vaginale (spălare, mesare),
examenul secreţiei vaginale, pregătirea câmpului operator, îndepărtarea
pilozităţii, montarea sondei).
- pregătirea în urgenţe;
-îngrijirea postoperatorie.
-transportul la salon, poziţia în pat.
- supravegherea postanestezică:
- supravegherea postoperatorie: supravegherea faciesului, supravegherea
funcţiilor vitale, a diurezei, stări abdominale, reluării tranzitului intestinal,
combaterea durerii, supravegherea pansamentului, reluarea alimentaţei,
mobilizarea, prevenirea complicaţiilor postoperatorii, educarea pacientei în
vederea externării.