FIBROMUL UTERIN

Definiţie: Fibromul uterin este o tumoră benignă proliferativa, care se dezvoltă din testul
muscular neted miometral si din tesutul conjuncriv uterin. Se intalneste cu frecventa de ~20%
la femeile peste 35 ani.
Este hormonal dependenta (creste in dimensiuni in sarcina, scade la menopauza).
Etiologie: factorul etiologic şi factorii determinanţi nu sunt încă cunoscuţi. Teoria hormonală
pare cea mai viabilă şi susţine faptul că secreţia crescută de estrogeni ar fi o condiţie necesară
creşterii fibromului uterin.
Simptomatologie:
− − hemoragii uterine si tulburari de ciclu menstrual (menoragia este cea mai obisnuita si
caracteristica);
− leucoreea, mai ales hidroreea (scurgere cronică a unui lichid seros) intermitentă, chiar
pioree în cazul unor complicaţii septice;
− durerea este rară, apare în caz de complicații;
− creşterea în volum a abdomenului;
− tulburări urinare: polakiurie, incontinenţă urinară;
− tulburări digestive: constipaţie, tenesme rectale;
− probleme în timpul sarcinii cu care se asociază.
Diagnosticarea
-Examen ginecologic
- Examene paraclinice (determinare hemoglobina/hematocrit)
- Ecograia genitala (transabdominala sau transvaginala)
-Histeroscopia
-Chiuretaj uterin hemostatic si biopsic
Evoluție și complicații
− uneori au evoluție silențioasă și la menopauză se atrofiază și dispar;
− complicații hemoragice care pot antrena o anemie, uneori severă;
− complicații mecanice: compresiune pe vezică, rect, uretere, vene iliace, ramuri ale nervilor
sciatici.
Tratament in cazul fibroamelor complicate, de mari dimensiuni, care cresc rapid:
− medicamentos: simptomatic, hormonoterapie cu progestative Medroxiprogesteron,
uterotonice Ergomet, Calciu, Vitamina C, analogi de LH-RH determină o menopauză
terapeutică ale cărei inconveniente sunt bufeurile, dispareunia şi osteoporoza;
− chirurgical: terapia de elecţie şi se ţine seama de vârsta femeii, dimensiunea fibromului,
tabloul clinic, evoluţia şi eventualele complicaţii.
− embolizarea arterei uterine, înlăturarea fibromului sau distrugerea ţesutului fibromului
folosind temperaturi reci extreme (criomioliză), laser (mioliză), sau ultrasunete focalizate de
frecvenţă înaltă.
In cazul fibroamelor mici, stationare, asimptomatice se prefera o conduita terapeutica
expectativa.

TUMORI OVARIENE BENIGNE

Clasificare:
Tumorile ovariene chistice:
− Seroase precum chistul seros simplu, care este cea mai frecventă tumoră benignă;
− Mucinoase;
− Dermoide.

1
Tumorile ovariene solide care pot fi active din punct de vedere endocrin, precum tumori ale
granuloasei sau inactive din punct de vedere endocrin, precum fibromul.
Chistul seros simplu
− cea mai frecventă tumoră benignă;
− aspect: formaţiune alb-sidefie, netedă, cu pereţii în tensiune și cu suprafaţa internă lipsită de
vegetaţii;
− poate substitui parțial sau total ţesutul ovarian. De obicei, se găseşte unilateral.
Chistul mucinos este un chist multilocular, de obicei de mari dimensiuni, ce prezintă un
conţinut gelatinos. Ruperea lui determină apariţia peritonitei gelatinoase.
Chistul dermoid (teratomul chistic) − reprezintă doar 30% din tumorile benigne de ovar; −
de obicei este unilateral, se dezvoltă încă din copilarie şi îşi are originea în toate cele trei foiţe
embrionare, conţinând păr, dinţi, sebum, ţesut tiroidian, oase.
Simptomatologia pentru tumorile ovariene benigne
− depinde de dimensiunile formaţiunii, este reprezentată de:
durere variabilă în hipogastru;
presiune sau senzaţie de plenitudine în pelvis;
durere lombară sau în regiunea sacrată;
menstruaţii neregulate;
metroragii;
dismenoree cu iradiere posterioară;
dispareunie;
disurie, dureri la peristaltismul intestinal;
greţuri, vărsături;
infertilitate.
Diagnosticarea se face prin
-Examen clinic
-Examene paraclinice:
-ecografie
-marcheri tumorali CA
Tratament
− Intervenţia chirurgicală ce poate fi chistectomie sau ovarectomie, uneori chiar anexectomie.
Dacă tumora este cunoscută şi apare creşterea de volum sau apariţia unei complicaţii, se
realizează intervenţia de urgenţă.
− Medicamentos, în cazul chisturilor funcţionale (foliculi ce au suferit o degenerare chistică):
estroprogestative.

PROCESUL DE NURSING ÎN AFECȚIUNILE GINECOLOGICE CULEGEREA DE

DATE
constă în colectarea datelor, validarea şi organizarea lor. Tipuri de date:
− subiective, percepute şi descrise de pacientă: durerea, emoţiile, oboseala, ș.a. − obiective,
observabile și/sau măsurabile de către asistentul medical: funcţiile vitale, înălţimea, greutatea,
schimbările fizice sau de comportament, etc.
Metode de culegere a datelor:
− interviul;
− observaţia;
− cercetarea documentelor medicale: F.O. clinică, bilete de externare, buletine de analiză,
scrisori şi trimiteri medicale, reţete, carnet de sănătate, etc.;
− participarea la examenul clinic al bolnavei;

2
 − măsurarea funcţiilor vitale și vegetative.
Surse de date:
− pacienta/bolnava;
− familia şi persoanele apropiate pacientei/bolnavei;
− membrii echipei medicale/de îngrijire;
− documentaţia medicală;
− literatura de specialitate.
MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ/SEMNE ȘI SIMPTOME
În fibromul uterin:
hemoragia: menometroragia,
leucoreea, mai ales hidroreea intermitentă, chiar pioreea în cazul unor complicaţii septice,
durerea,
creşterea în volum a abdomenului,
tulburările urinare: polakiurie, incontinenţă urinară,
tulburări digestive: constipaţie, tenesme rectale.
Surse de dificultate
− de ordin fizic (alterarea integrităţii aparatelor și sistemelor);
− de ordin psihologic (anxietate, depresie, stres);
− de ordin social, spiritual, cultural.
DIAGNOSTICE DE ÎNGRIJIRE (din lista diagnosticelor NANDA-I, cu codurile specifice):
− Dezechilibru nutrițional în deficit.
− Deficit al volumului fluidic.
− Risc pentru deficit al volumului fluidic.
− Exces al volumului fluidic.
− Risc pentru dezechilibru al volumului fluidic.
− Incontinență intestinală.
− Constipație.
− Risc pentru constipație.
− Incontinență urinară de efort.
− Deteriorare a schimburilor gazoase.
− Deteriorare a tiparului somnului.
− Deprivare de somn.
− Deteriorare a mobilității fizice.
− Imobilizare la pat.
− Deficiență a activității diversionale.
− Oboseală.
− Alterare a toleranței la efort.
− Risc pentru alterarea toleranței la efort.
− Răspuns ventilator disfuncțional.
− Deficit de spălare/igienă personală.
− Deficit de autoîngrijire privind îmbrăcarea/dezbrăcarea.
− Afectare a capacității de autoîngrijire: hrănirea.
− Afectare a capacității de autoîngrijire: folosirea toaletei.
− Potențial de îmbunătățire a capacitățiii de autoîngrijire.
− Autoneglijare.
− Deficit de cunoaștere.
− Alterare a comunicării verbale.
− Neajutorare.

3
− Risc pentru neajutorare.
− Descurajare.
− Alterare a imaginii corporale.
− Anxietate.
− Frică de moarte.
− Risc pentru infecție.
− Risc pentru lezare.
− Risc pentru căderi.
− Risc pentru traumatisme.
− Alterare a integrității cutanate.
− Risc pentru alterarea integrității cutanate.
− Alterare a integrității tisulare.
− Risc pentru alterarea temperaturii corporale.
− Hipotermie.
− Hipertermie.
− Durere acută.
− Durere cronică.
− Disfuncție sexuală.
− Afectare a sexualității.

PLAN DE ÎNGRIJIRE
OBIECTIVE DE ÎNGRIJIRE Pacienta:
− Va afirma reducerea intensității/dispariţia durerii.
− Va avea temperatura în limite normale.
− Va fi stabilă hemodinamic.
− Va comunica cu echipa medicală.
− Se va alimenta conform recomandărilor.
− Va avea eliminări normale de urină.
− Va avea eliminări normale ale scaunului.
− Va accepta ajutorul altor persoane pentru asigurarea igienei corporale și a îmbrăcării sau
dezbrăcării.
− Nu va dezvolta complicații ale imobilizării.
− Va fi ferită de infecție.
− Va exprima senzația de odihnă după somn.
− Va descrie aspectele pozitive ale noii situații.
− Va demonstra o reducere a anxietății.
− Va prezenta tegumente intacte.
− Va avea o activitate sexuală satisfăcătoare.
− Va deține cunoştinţe suficiente despre boală.
INTERVENȚIILE PROPRII ȘI DELEGATE ALE ASISTENTULUI MEDICAL
− Comunicare: informare, explicaţii oferite în legătură cu etiologia bolii, simptomatologie,
evoluţie, importanţa tratamentului atât pentru ea cât şi pentru partener, administrarea
medicamentelor, restricţii impuse de boală.
− Monitorizarea funcţiilor vitale şi vegetative de două ori pe zi: TA, puls, T, respiraţie,
diureză, scaun.
− Asigurarea condiţiilor de mediu.
− Asigurarea igienei.
− Alimentarea.

4
 − Hidratarea.
− Asigurarea poziţiilor.
− Mobilizarea.
− Prevenirea complicaţiilor.
− Administrarea tratamentului medicamentos.
− Pregătirea pacientei pentru investigaţii şi intervenţii ginecologice.
− Pregătirea preoperatorie și îngrijirile postoperatorii.
− Educaţia pentru sănătate: importanţa igienei genitale, importanţa recoltării secreţiilor
vaginale, respectarea recomandărilor medicale.
Investigații specifice în afecțiunile ginecologice:
Examene de laborator:
− examene ale sângelui: glicemie, colesterol total, LDL, HDL, trigliceride, proteine serice,
ionogramă, acid uric, VSH;
− examene de urină: examen sumar urină şi sediment urinar, proteinurie, urocultură;
− examenul secreției cervico-vaginale.
Biopsia de col şi examenul histopatologic.
Ecografie pelvină sau vaginală pentru a confirma prezenţa unuia sau a mai multor fibroame
uterine, chisturi, cancere.
Histerosonograma se realizează prin umplerea uterului cu o soluție sterilă salină în timpul
unei ecografii transvaginale şi poate evidenţia cavitatea uterină deformată, un nodul care
proemină în cavitate sau un nodul intracavitar pediculat.
Examene endoscopice: histeroscopia, colposcopia, laparoscopia.
Examene radiologice: histerosalpingografia, mamografia.