Tulburările

ciclului
menstrual

Profesor:
Tanko Felicia
Elev:
Pop Robert
An III B AMG
 Tulburările ciclului menstrual

Tulburările menstruației reprezintă una dintre problemele ginecologice cel mai frecvent

întâlnite la sexul feminin.
Fie că este vorba despre absența menstruației, ciclu menstrual neregulat (la intervale prea lungi
sau prea scurte de timp), sângerare menstruală abundentă sau durere la menstruație, toate aceste
simptome ascund o problemă medicală care necesită intervenția doctorului specialist.
Menstruația sau sângerările menstruale normale se referă la acea perioadă a ciclului menstrual
ce apare o dată la aproximativ 28 de zile și care presupune diverse modificări la nivelul ovarelor,
uterului, vaginului și sânilor. Ea durează în medie 5-7 zile, dar poate varia de la femeie la femeie.
Prima zi în care apare menstruația este prima zi a ciclului menstrual.
Menoragia sau hipermenoreea reprezintă sângerări menstruale abundente cu o durată de
peste 7 zile în timpul ciclului menstrual. Interferând cu stilul de viață normal al unei femei,
menoragia determină anemie prin pierderile abundente de sânge.
Prin urmare, persoanele cu această patologie vor experimenta deseori stări de oboseală,
epuizare, extenuare și dispnee. În unele cazuri, se poate constata dureri severe și un deficit de fier
cauzat de anemie. Există anumite afecțiuni care îi pot influența apariția: tulburări hormonale,
disfuncții ovariene, fibrom uterin, pierderea unei sarcini, sarcină ectopică (extrauterină), cancer
uterin, cancer ovarian, tulburări moștenite ale sângelui (boala Von Willebrand, tulburări plachetare),
medicamente (antiinflamatoare, anticoagulante), tulburări ale tiroidei, boala inflamatorie pelvină,
boli de rinichi sau ficat. Simptomele descrise de pacientele cu menoragie pot fi uneori mai grăitoare
decât testele de laborator.
Deși ciclul menstrual are un caracter regulat, în timpul menstruației se observă un flux
menstrual abundent și care durează mai mult de 7 zile. Cantitatea normală de sânge pierdută o dată
cu menstra este de 30-40 ml, dar femeile cu hipermenoree pierd 60-80 ml sau chiar peste 80 ml. De
asemenea, se pot observa cheaguri de sânge de dimensiuni semnificative în fluxul menstrual, iar
femeia poate prezenta semne și simtome de anemie (oboseală, paloare, dispnee) și durere
abdominală și pelvină constantă.
Durerea pelvină poate avea drept cauză o infecție, caz în care pot apărea simptome precum
febră, friguri și secreții vaginale abundente.
Diagnosticul include examenul fizic, în cadrul căruia se urmăresc semnele de volemie
scăzută (anemie), obezitate, exces de androgeni (hirsutism), echimoze, purpură sau acnee. Mai
departe, se examinează câmpul vizual al pacientei, posibila sângerare a gingiilor, tiroida,
posibila galactoree (secreție lactată patologică), splenomegalia sau hepatomegalia.

1
 La testele de laborator se poate determina numărul de globulele roșii, capacitatea totală de
legare a fierului și fierul total, nivelul gonadotropinei corionice umane, nivelul de prolactină, LH,
FSH și androgeni. Se pot realiza teste de verificare a funcției tiroidiene, hepatice, renale și adrenale
(pentru tumori adrenale).
Tratamentul constă în: suplimente cu fier – pentru tratamentul anemiei, antiinflamatoare
nesteroidiene (ibuprofen, naproxen) – pentru tratamentul dismenoreei și al pierderilor de sânge, acid
tranexamic – pentru reducerea pierderilor de sânge, contraceptive orale – pentru reglarea ciclului
menstrual și scăderea cantității și duratei sângerărilor, progesteron oral – pentru tratamentul
tulburărilor hormonale și reducerea sângerărilor, dispozitiv intrauterin hormonal (sterilet) – pentru
reducerea sângerărilor și scăderea crampelor, intervenții chirurgicale (embolizarea arterei uterine,
histeroscopie, ablația cu ultrasunete focusate, miomectomia, ablația și rezecție endometrială,
histerectomie).
Amenoreea se referă la absența menstruației pe o perioadă temporară sau permanentă de timp.
Este normală în perioada de prepubertate, la femeile însărcinate sau la menopauză.
Amenoreea primară este de cele mai multe ori consecința unor tulburări genetice sau
anatomice. Din punct de vedere genetic, există posibilitatea ca organele interne ale unei femei să se
dezvolte anormal în timpul vieții fetale sau să funcționeze necorespunzător. Disgenezia
gonadală este una dintre cauzele frecvent întâlnite de amenoree primară la adolescente. Anomalie
genetică care determină insuficiență ovariană, ea presupune epuizarea prematură a ovarului de
foliculii ovarieni și ovocite. Sindromul Turner reprezintă o altă tulburare genetică în care ovarele
sunt înlocuite de țesut cicatriceal, producția de estrogen este scăzută, ceea ce determină amenoree.
La aceste paciente fie lipsește o regiune a unuia din cromozomii X sau chiar un întreg cromozom X.
Cea mai întâlnită cauză de amenoree secundară este sarcina. Totuși, există și cauze de origine
hipotalamică, hipofizară, uterină sau ovariană. Amenoreea hipotalamică este rezultatul unei
tulburări la nivelul hormonilor reglatori produși de hipotalamus și care trimit semnale la hipofiză,
iar apoi la ovare, pentru a stimula producția de hormoni ai ciclului menstrual. Hipotalamusul poate
fi afectat de scăderea exagerată în greutate, stres emoțional și psihic, exerciții fizice solicitante sau
boli grave. Alte cauze de amenoree secundară sunt hipotiroidismul, nivelurile ridicate de androgeni
sau prolactină (din cauza unor tumori hipofizare), insuficiența ovariană, sindromul ovarelor
polichistice și sindromul Asherman (patologie apărută în urmă unor intervenții ce au lezat mucoasa
uterină).
Pentru diagnosticare sunt necesare următoarele teste: teste sangvine (FSH, LH, TSH, prolactină,
estrogen), ultrasonografie (evaluarea căilor genitale sau depistarea ovarelor polichistice), computer
tomografie și rezonanță magnetică nucleară (excluderea unei cauze de natură hipofizară sau
hipotalamică), testarea funcției tiroidiene, histerosalpingografie sau ecografie cu infuzie salină

2
(examinarea uterului), histeroscopie (examinarea uterului). Dacă cauza amenoreei este de natură
genetică sau anatomică, se recomandă intervenția chirurgicală. Amenoreea apărută în urma scăderii
în greutate sau activității fizice în exces poate fi îndepărtată printr-o creștere în greutate sau
reducerea gradului de activitate fizică, acest lucru dacă nu există și alte cauze de amenoree.
În insuficiența ovariană se recomandă hormonoterapia, pentru a aduce nivelele de estrogen la
normal și cu scopul de a preveni complicațiile (nivelele scăzute de estrogen determină osteoporoză).
În sindromul ovarelor polichistice se recomandă tratamente care reduc nivelele de hormoni
masculini sau androgeni. Nivelele crescute de prolactină, responsabile de amenoree, pot fi reduse
prin medicație cu agoniști ai dopaminei.
Metroragia constă în sângerări menstruale la intervale neregulate, de obicei între perioadele
normale de menstruație. Cauzele cele mai frecvente de metroragie sunt dereglările hormonale,
endometrioză, fibromul uterin și mai rar, cancere ale uterului. Cauzele apariției metroragiei sunt:
endometrioză, adenomioza, sarcină ectopică, dereglări hormonale, infecții cu transmitere sexuală,
cancer de col uterin, boala Von Willebrand, boala inflamatorie pelvină.
În cele mai multe cazuri, metroragia se constată pe baza istoricului și examenului clinic al
pacientei. Alte analize sunt: teste de sânge și urină, teste de sarcină, hemogramă (pentru a vedea
dacă au existat pierderi foarte mari de sânge), radiografie, laparoscopie.
Pentru sângerările excesive, se administrează frecvent progesteron, iar în cazurile mai grave, se
poate ajunge chiar la transfuzii. În cazul unor posibile infecții rezultate în urma metroragiei se
administrează antibiotice. Pacientele cu cancer pot avea nevoie de intervenții chirurgicale,
chimioterapie sau radioterapie iar cele cu adenomioza, de histerectomie.
Oligomenoreea, de cele mai multe ori, apare ca o reacție adversă la contraceptivele orale. Ea
se poate instala și în caz de sindrom de ovar polichistic, diabet, tulburări ale tiroidei, la femei
cu hiperprolactinemie sau în urma tratamentului cu antipsihotice și antiepileptice.
De asemenea, apare mai frecvent la femeile tinere care fac sport de performanță, la cele
cu anorexie, bulimie. Poate fi un lucru obișnuit la adolescente, unde este necesară o perioadă de
timp pentru regularizarea ciclurilor menstruale. Pacientele cu oligomenoree au menstruație care
apare rar și la intervale neregulate. Simptomul principal este absența menstruației într-un interval de
35 de zile, fără a fi sub tratament cu contraceptive. Ea este diagnosticată în urma unui istoric
medical al pacientei și al examenului clinic, teste de sânge, ecografie. Menstruația poate fi reglată
prin înlocuirea contraceptivelor cu altele sau prin tratament cu progestin. Uneori este nevoie de o
schimbare a dietei, dacă etiologia este o tulburare de alimentație. Alteori este necesară scăderea
gradului de activitate fizică.
  Dismenoreea reprezintă durere în timpul menstruației. Ea poate fi: primară (fără o patologie
pelvină), secundară (cauzată de o boală organică).

3
 Dismenoreea primară apare într-un interval de 6 luni sau mai puțin de la prima menstruație
și durează între 48 și 72 de ore. Durerea debutează de obicei cu câteva ore înainte sau imediat după
începutul fluxului menstrual, având caracter de crampă. Ea începe în etajul abdominal inferior și
iradiază în spate sau în coapsă.
Dismenoreea secundară apare în jurul vârstei de 20-30 de ani, după un istoric de cicluri
menstruale nedureroase. Ea poate fi însoțită de flux menstrual abundent sau menstruații neregulate.
La examenul fizic al pelvisului se pot constata anomalii. De obicei, durerea nu se ameliorează după
tratament cu antiinflamatoare nesteroidiene sau contraceptive orale.
Pentru diagnostic, se realizează examenul fizic al pelvisului, cu inspecția organelor genitale
externe, a vaginului, colului uterin și examinarea bimanuală a pelvisului (tușeu vaginal). Nu există
teste specifice pentru diagnosticul dismenoreei, acestea realizându-se pentru identificarea sau
excluderea de cauze organice ale dismenoreei secundare: hemogramă, culturi pentru gonococ
și Chlamydia, teste imunoenzimatice, probe de ADN, gonadotropină corionica umană, VSH, analize
de urină, testul pentru sânge ocult în fecale. De asemenea, se recomandă realizarea unei ecografii
abdominale sau transvaginale, histerosalpingografia, tomografie computerizată sau rezonanța
magnetică nucleară, laparoscopie, histeroscopie.
Pentru îndepărtarea durerii, se recomandă antiinflamatoare nesteroidiene precum diclofenac,
ibuprofen, ketoprofen, naproxen, aspirină, acetaminofen, narcotice.
Pentru profilaxia dismenoreei este utilă modificarea stilului de viață, opritul fumatului și
exercițiile fizice.