Apiterapia endometriozei și a infertilității prin endometrioză - o premieră medicală

In cadrul segmentului de populație feminină aflat la varsta reproductivă , alături de alte

cauze , rata infertilității este sporita și prin prezența - tot mai frecventă-, a afecțiunii cunoscuta sub
numele de endometrioză . In forme de manifestare diferite – ușoara, moderată sau severă-,endometrioza
afectează 15-20% dintre femeile aflate la vârsta activitații sexuale. Cele mai multe cazuri – ca moment
al debutului afecțiunii -, sânt raportate pentru femeile cu vârste intre 25 și 35 de ani, deși au fost
raportate cazuri și la adolescentele care care au avut puține cicluri.Din totalul cauzelor infertilitații
feminine, un proxcent de circa 10% - dar care este în creștere-, îl reprezinta endometrioza. Sediul
normal al endometrului,mucoasa uterină, in care nideaza oul sau care , la sfarșitul fiecarui ciclu
reprezinta menstruatia ,este uterul. Endometrioza este definită ca fiind prezența de țesut identic cu
endometrul–morfologic și functional-,care se formează ectopic (în afara uterului ) , putand fi localizat
genital și extragenital : trompe , ovare , ligamente , vagin , vulvă, rect , vezică urinară, ansele
intestinale, colon , ombilic , plămâni , pleură și, în cazuri foarte rare,creier. Este în primul rând o
afecțiune pelvină , cu implantări si aderențe la nivelul ovarelor , trompelor uterine , ligamentelor
uterosacrate, rectosigmoidului și vezicii urinare. Focarele de endometrioză se află rar în afara pelvisului
.Este o afecțiune benignă, deși au fost raportate și cazuri de carcinom endometriozic provenind de la
nivelul leziunilor (insulelor ) de endometrioză, mai frecvent în această direcție fiind incriminate chistele
ovariene hematice ( endometrioame).
Cauzele endometriozei , controversate ,nu sânt încă bine cunoscute. Conform supozițiilor din
literatura de specialitate, faptul că focarele ectopice de endometru dispar odată cu încetarea funcției
hormonale a ovarelor (la menopauză), ar presupune un exces de hormoni estrogeni. Hiperestrogenemia
însă, pare a fi un factor favorizant si nu unul determinant. Un rol favorizant îl pot avea și diversele
intervenții invazive ,mai mult sau mai puțin traumatizante : cezarienele , chiuretajele, miomectomiile,
biopsiile, electrocoagulările, conizațiile etc.Specialiștii au raportat apariția de focare endometriozice în
astfel de zone cicatriceale, chiar și dupa trecerea a 5-20 de ani după producerea acestora.Se presupune
că și factorii genetici ar putea avea influență în determinarea acestei afecțiuni , care are o frecvența mai
crescută în unele familii.Mai consistent argumentate, ca și cauze ale diseminarii ectopice a
endometrului, sânt doua teorii. Una dintre aceste teorii susține diseminarea fragmentelor de endometru
conținute în sangele menstrual, prin reflux tubar în peritoneu , unde se grefează celule celomice
(specifice uterului) și unde dezvoltă „insule” asemănătoare endometrului intrauterin. Fenomenul
refluxului mentrual tubar însă , mai mult sau mai puțin semnificativ cantitativ, a fost constatat la
aproximativ 90% dintre femei , dar numai o parte a acestora dezvolta o endometrioză. O disfuncție
imunitară ar scădea capacitatea peritoneului de a se apăra împotriva proliferării celulelor celomice
endometriale.Se pare că între celulele celomice –specifice uterului – și celulele organelor pelvine, este o
mare asemănare. Acest fapt ar favoriza implantarea celulelor celomice , determinând transformarea
unor insule de celule ale organelor pelvine în celule de tip endometrial. Cealaltă teorie susține că
localizarea mai îndepartată a endometriozei, în alte organe și țesuturi , se explică prin transportarea
celulelor celomice prin vasele sangvine și/sau limfatice, diseminând astfel în zone extrauterine. Oricare
ar fi cauzele, diferitele localizări ectopice de endometru prezintă o activitate ciclică impusa de funcția
ovariană , devenind active in timpul menstrei ,deci comportandu-se ca și endometrul situat normal în
uter.
Simptomatologia si formele de manifestare ale endometriozelor prezintă o mare diversitate,
deși au fost descrise și multe cazuri asimptomatice: acestea , de regulă, sânt diagnosticate în cursul
investigațiilor pentru stabilirea cauzelor infertilitații feminine. Obișnuit însă, endometriozele au o
multitudine de simptome si forme de manifestare, cu asemănări, dar și frecvent diferite de la un caz la
altul ca intensitate și număr, de multe ori contradictorii.Unele dintre aceste simptome sunt asemănătoare
celor teoretizate în sindromul premenstrual (SPM) și în sindromul ovarelor polichistice (SOP):pentru că,
o spunem urmare a studiilor clinice efectuate, unele cauze ale endometriozelor tocmai aici își au
dezlegarea ! Dintre cele mai frecvente simptome, reținem: menstre abundente, prelungite, uneori
neregulate, dar și cazuri de menstre oligomenoreice în cadrul unor cicluri amenoreice ;sângerari
intermenstruale; dismenoree ( durere menstruală ) prelungita si pronunțată; tensionarea- uneori
dureroasă - a sânilor, hematurie (sânge în urină); dispareunie ( durere, disconfort la contactul sexual ),
dureri abdominale peristaltice ( la mișcarea intestinelor), obstruarea trompelor ( hidrosalpinx sau
hematosalpinx), hemoptizie-ca în endometrioza pleuro-pulmonară ( când femeile scuipă sange în timpul
menstrelor ) etc.Trebuie subliniat faptul că atât simptomele, cât și formele de manifestare, pot suferi
unele modificări în cursul cronicizării afecțiunii. Dismenoreea considerată normală, apare în ziua
debutului menstrei și este un indicator al ciclurilor ovulatorii. Absența dismenoreei este , frecvent ,
semnul anovulatiei, deși sânt și cazuri când debutul menstrei se face abia simțit, iar ovulația este
normală. Dismenoreea prezintă intensitați diferite, de la abia simțită , pâna la moderată sau
insuportabilă, când este insoțită de dureri suprapubiene ascuțite. Dimenoreea poate să fie primară (apare
odată cu menarha ), ori secundară sau congestivă , când este provocată de unele boli inflamatorii
pelvine( BIP), sterilet ( dispozitiv de contracepție intrauterin-DIU) ,sau de către endometrioză; sânt
cazuri cand începe înaintea și se poate întinde pe toata durata menstrei. Pentru a calma durerile, femeile
tinere iau analgezice de tipul antiinflamatoriilor nesteroidiene (AINS) sau contraceptive
estroprogestative ( combinație care conține estrogeni și progesteroni de sinteză ), reducandu-și astfel
șansele de a obține o sarcină. Dismenoreea poate fi insoțită de cefalee, grețuri,vărsături,
iritabilitate,diaree, lipotimii, vasodilatații periferice etc. Durerile ( crampe, colici) sânt produse de
contracțiile uterine, care sânt determinate de creșterea nivelului prostaglandinelor nu numai în timpul
fazei luteale, ci și în afara acesteia. Prostaglandinele sânt substanțe a caror creștere este favorizată de
hipocalcemia ionică și produc contracții ale uterului, provocând durere locală, dar care poate radia
înspre zonele învecinate. Inhibitorii sintezei prostaglandinice sânt medicamentele antiinflamatoare
nesteroidiene, inclusiv aspirina:scad nivelul prostaglandinelor endometriale, diminueaza contracțiile
uterine și înlatură dismenoreea sau o diminuează. Contraceptivele orale estroprogestative previn
dismenoreea prin reducerea producției naturale de progesteron si estrogeni caracteristică ciclurilor
ovulatorii : produc anovulație, iar în absența ovulației nu există dismenoree ( sau aceasta este foarte
redusă). Intensitatea durerii însă, nu este un indicator al gradului de gravitate a endometriozei.
Repetarea ciclică a menstrelor prelungit dureroase, poate fi considerată un simptom al endometriozei,
mai ales dacă urmează dupa un șir de ani cu menstre relativ nedureroase. Dispareunia, precum și
sângerarile care urmează uneori, sânt frecvente în endometrioze și pot fi produse din cauza chistelor
ovariene endometriozice, a implanturilor endometriozice ale ligamentelor uterosacrate, a retroversiei
fixe a uterului, secundară dezvoltării unei rețele de aderențe intragenitale etc.
Diagnosticarea endometriozei este necesară îndeosebi- dar nu numai-, la femeile cu probleme
de infertilitate și se suspicioneaza atunci cand prezintă simptomele despre care am vorbit (nu neaparat
pe toate, fiind și altele, pe care nu le-am amintit ). Diagnosticarea se face de către medicul specialist, iar
investigațiile încep cu anamneza : discuția cu pacienta, care este necesară și poate oferi indicii
sugestive. Decelarea antigenului CA 125, marker care crește în endometrioze, poate fi un indicator de
evoluție , involuție sau recidivă a endometriozei (creșterea acestuia se mai poate produce și în cancerul
ovarian !). Sânt și cazuri în care, deși femeile prezintă endometrioză , markerul CA 125 înregistrează
valori normale. Alti markeri care pot indica apariția endometriozei sânt CA 15-3, CA 27-29 și CA 72-4.
Alături de aceștia și de examenul pelvin, o serie de alte metode pot fi utile : ecografia transvaginală,
celioscopia, laparotomia, colposcopia, citoscopia, rectoscopia, examinarea radiologică a ileonului,
cecului și colonului, biopsia etc. Uneori, cazurile de endometrioză ușoară sau moderată nu pot fi
depistate. Specialiștii, în numeroase rânduri, au dezbătut necesitatea stabilirii unui sistem uniform de
diagnosticare și tratare a endometriozelor. Diversitatea simptomelor și a formelor de manifestare a făcut
imposibil acest lucru, iar posibilitatea prescrierii unui tratament standardizat, egal și eficient al
diferitelor grade de endometrioză, a putut naște controverse, dar a rămas fără un răspuns până acum.
Singura concluzie clară la care s-a ajuns, este aceea că endometrioza nu poate fi vindecată decât prin
menopauză sau sarcină.
Tratamentul medical în endometrioze este condiționat de mai mulți factori : vârsta pacientelor,
extensia afecțiunii, severitatea simptomelor, intențiile de a obtine sau nu o sarcină etc. Pe baza
observației că această afecțiune încetează să existe atunci cand femeile intră în menopauză, apariția și
extensia sa a fost pusă în legatură cu activitatea funcțional- hormonală a ovarelor. De asemenea,
endometrioza înceteaza să existe atunci cand femeile rămân însarcinate, dar o sarcină este greu de
obținut în astfel de situații, deși aceasta ar fi cea mai eficientă cale de vindecare. Așa cum apreciază
Societatea Americană de Infertilitate, chiar și endometrioza minimă este o cauza suficientă și frecventă
a infertilității. Medical, oricare ar fi metoda de abordare a unei endometrioze, aceasta nu poate fi decât
paleativă - combaterea simptomelor fără vindecare -, sau radicală : castrarea ( oricat de neplăcut mi-ar
fi să întrebuințez acest termen, aceasta este realitatea). Metoda radicală poate fi chirurgicală ori
hormonală, cu toate urmările secundare acesteia. Unele urmari sânt de o severitate care pun în
balanță :fie suportarea afecțiunii, fie pe cea a consecințelor pentru sănătate, unele dintre acestea fiind
ireversibile.
De regulă, metoda radicală se aplică atunci când extensia endometriozei și acuitatea simptomelor
fac afecțiunea insuportabilă și fără nici o șansă de ameliorare. In funcție și de opțiunile pacientelor, se
aplică mai frecvent după vârsta de 40 de ani, îndeosebi atunci cand durerea nu mai poate fi controlată
prin administrarea antiinflamatoriilor nesteroidiene sau a estroprogestativelor. Secundar , se ține cont și
de faptul că endometrioza crește riscul cancerului ovarian. Chirurgical, se face histerectomie si
ovarectomie , inducandu-se menopauza chirurgicală. Cealaltă metodă, cea hormonală, produce tot
menopauza definitivă, dar prin hipofizectomie medical: prin urmare, se suprimă axa hormonală
hipofizo-gonadală. In absența estrogenilor, se produce atrofia si necrobioza atât a endometrului normal,
cât și a diseminărilor ectopice de endometru, vindec ându-se endometrioza. Inducerea hormonală a
menopauzei definitive însă, nu vindecă chistele ovariene endometriozice și nici aderențele intragenitale,
ele însele fiind purtătoare de noduli endometriozici.In astfel de situații, rezolvarea este , evident,
chirurgicală. Prețul castrării fără de vreme, indiferent de metoda intrebuințată, nu este de neglijat. Dacă
facem abstracție de efectul psihologic, care este frustrant, fără o enumerare exhaustivă, putem reține :
îmbătrânirea precoce a sistemului cardiovascular, hipocalcemia ionică urmată de osteoporoză, pierdere
osoasa prematură prin absența acțiunii estrogenilor, scăderea libidoului, uscăciune vaginală, creștere în
greutate, scăderea colesterolului bun ( HDL) care este protector cardiocirculatoriu etc.
Dacă femeia nu dorește să obțină o sarcină într-un viitor prea apropiat, regula medicală este
temperarea simptomelor prin administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene sau de estroprogestative.
Efectul lor nu este tocmai salutar pentru o viitoare sarcină , dar asupra acestui aspect vom reveni. De
dorit ar fi ca dismenoreea să fie diminuată prin mișcare, exerciții fizice ușoare, alergări, întinderea în
poziție orizontală și aducerea repetată a genunchilor înspre piept, aplicarea locală a unei perne electrice,
a unui săculeț cu sare încălzita, sau a unei sticle cu apă incalzită etc. Dacă simptomele nu se
ameliorează, se poate recurge la terapia cu analogi de hormoni care elibereaza gonadotropină ( GnRH),
la doze mari de progesteron, la dispozitivul intrauterin cu progesteron, la Danazol etc. Chirurgical, se
poate recurge la laparoscopie, intervenție chirurgicală care înlatură proliferările endometriozice pelvine
diminuand durerea, deși se apreciază că la peste 30% dintre paciente nu se observă nici o ameliorare, iar
recidivele se produc repede ( de la câteva luni și până la un an de la operație). Prin operația clasică , se
înlatură chistele ovariene endometriozice și se face adezioliza( îndepartatrea aderențelor intragenitale ).
Chirurgia poate fi urmată de un tratament hormonal hipoestrogenic, pentru perioade de 6-12 luni, cu
intenția de a se diminua viteza de recidivă a endometriozei și de a se conserva potențialul reproductiv al
pacientei. Desigur, se ține cont de faptul ca endometrioza se agravează odată cu vârsta, precum și de
faptul că, după 34 de ani, calitatea ovulului scade, crescând în schimb riscul de avort.
Daca pacienta dorește obținerea unei sarcini în viitorul apropiat , atunci abordarea medicală a
endometriozei se face diferențiat. In endometrioza minimă, deși sarcina este dificil de obținut,
cunoscandu-se frecventele efecte rele ale terapiei hormonale- ne referim la posibilitatea dezorganizării
și mai pronunțate a axei hipofizo-gonadale-, pacientele sânt sfătuite să țină cont de etapele ciclurilor
ovulatorii. Dacă nu se obține rezultatul dorit, li se recomandă fertilizarea asistată medical : inseminarea
artificială ( IA ) sau fertilizarea in vitro ( FIV ). Dacă însă endometrioza este severă, atunci se recurge la
chirurgia conservatoare : îndepărtarea laparoscopică a insulelor endometriozice pelvine, iar local , prin
operație clasică, se îndepartează endometrioamele ( chistele ovariene endometriozice ), se face
adezioliza ( îndepartarea aderențelor intragenitale ) și se dezobstruează trompele , care pot prezenta
hidrosalpinx sau hematosalpinx etc. Ținta chirurgiei conservatoare este aceea de a păstra, funcționale,
fie și numai o trompă și un ovar. In această situație, după operație, opțiunea actului medical este diferită,
în funcție și de experiența personală a medicului. Mulți medici recomanda FIV-ul imediat, fara vreun
alt tratament , știind cât de dificilă este obținerea unei sarcini dacă operația este urmată, așa cum se
recomandă frecvent, de terapia hormonală care să provoace menopauza temporară. Intenția, în această a
doua situație, este aceea de a interfera funcția hipofizo-ovariană, de a provoca hipoestrogenismul și
menopauza temporară, in speranța că astfel endometrioza s-ar putea ameliora, iar pacienta, dupa circa 4-
6 luni, restabilindu-i-se ciclurile ovulatorii, tot prin tratament hormonal, ar putera deveni fertilă. Se
folosesc hormoni de sinteză care, scăzând nivelul estrogenilor, pot duce la atrofia endometrului normal,
ca și la cea a focarelor de endometrioză diseminate. Urmările acestei metode însă, sânt greu de controlat
: nu întotdeauna pacienta poate fi readusă la status-ul hormonal caracteristic varstei reproductive.
Inducerea hormonală a menopauzei, care este baza terapiei medicale, poate avea multe alte efecte
secundare severe : atrofie genitală, virilizare, hirsutism, retenție de apă, scăderea dimensiunilor sânilor,
creșterea în greutate, îngroșarea vocii, hipocalcemie, apariția acneei, afectarea funcției hepatice,
hipercolesterolemie, piele unsuroasă, păr seboreic-uneori cu intensificarea căderii și chiar cu apariția
alopeciei, dispareunie, crampe musculare, creșterea amenințătoare a glicemiei ( prin creșterea rezistentei
la insulină ), nervozitate, labilitate emoțională, apariția simptomelor specifice premenopauzei și
menopauzei etc. In încercarea de a preveni aceste urmări, se recomandă uneori administrarea, din când
în când, a unor doze minime de estrogeni.După traversarea menopauzei induse hormonal și restabilirea
– tot prin tratament hormonal- a menstrei, se recomanda FIV-ul. Acesta , constant, este precedat de
terapia hormonală pentru stimulare ovariană. Rata de reușită a fertilizarilor in vitro atinge, dupa cele
mai optimiste estimari, un procent de circa 25-30%. Urmările, daca procedeul nu reușește, cuprind, între
altele, o diminuare severă a capitalului de ovule ale pacientelor și o agravare a endometriozei. Nu este
mai puțin adevărat, în multe cazuri, I A și FIV-ul se fac fără a se ține seama de temperatura bazală ( care
nu poate sa fie sub 37,4 grade ), de faptul ca endometrul este sau nu organizat normal omogen, de
prolactinemia infertlizantă constant crescută, de existența sindromului antifosfolipidic care conduce la
oprirea în evoluție a sarcinii etc. Oricum, dacă prima fertilizare nu reușește, șansele celor urmatoare
scad și mai mult, între altele și datorită faptului că, de fiecare dată, prin hiperstimulare ovariană, se
produc un număr prea mare de foliculi, din care însă, îndeosebi în condițiile dereglării fazei luteale prin
hiperprolactinemie, numai puțini- uneori nici unul- ajung la maturitate funcțională. Se diminuează
drastic capitalul de ovule ale pacientelor. In cele mai multe cazuri, cauza nereușitelor este determinată
de inducerea fazelor luteale inadecvate, foliculii dezvoltând un număr insuficient de receptori de
hormon luteinizant( LH), printr-un status hormonal de pseudogestație prelungită cu hiperprolactinemie.
Oricum, prognosticul ameliorarii endometriozei- de vindecare nici nu poate fi vorba- prin metodele
medicale curente și, cu atat mai mult, obținerea unei sarcini prin terapia alopată, hormonală sau
chirurgicală, nu este deloc încurajator.
In cadrul Centrului Medical de Apiterapie, cazuistica privind infertilitatea feminină și
masculină ocupa un loc important în baza de date a Cabinetului Apiregya Imunostim. Ținta noastră este
restabilirea patern-ului hormonal al pacienților, bărbati si femei, care să redevină compatibil cu varsta
și, firește , combaterea infertilitații de cuplu. Acum însă, discutăm despre infertilitatea prin
endometrioză. Evident , ne confruntam cu o multitudine de alte afecțiuni endocrine și genitale : cervicite
de diverse etiologii, polichiste și chiste ovariene, androgenizări hormonale, fibromatoză și fibroame
uterine, mastoze fibrochistice, anexite, salpingite, menoragii, menometroragii, boli cu transmisie
sexuală, diverse infecții de etiologie bacteriană etc.Nu de puține ori, ca în cazul întreruperii în evoluție a
sarcinilor, ne confruntam cu probleme legate de hiperstimularea sistemului imun, însoțită de
hipocalcemia ionică, hipoalbuminemie si hipergammaglobulinemie. Nu sânt puține cazurile în care
enodometriozele sânt simultane cu mai multe astfel de afecțiuni, inclusiv cu infecțiile cu Human
Papilloma Virus. Daca ne referim fie și numai la aceste doua afecțiuni- endometrioza și infecția cu
HPV-, considerate incurabile în literatura medicală nu numai din România, ci și de pretutindeni, putem
afirma și demonstra , atat cu argumente științifice, cât și cu cazuistica din baza noastră de date, că
singura lor cale de vindecare, cel puțin până în prezent, este metoda noastră : apiterapia.
Nu putem pretinde că am elucidat cauzele endometriozelor.Acest lucru nu l-a putut face cercetarea
medicală, clinică și fundamentală, din întreaga lume. Am reușit însă, să punem la punct singurul
tratament care vindecă endometrioza si restabilește fertilitatea, printr-un tratament apiterapic care,
numai în cazuri foarte rare, poate depași durata de două luni și jumatate. In acest îndelungat demers al
nostru, am avut mereu în vedere celula umană prin prisma biologiei moleculare și celulare, a
biochimiei sale și a spațiului extracelular, urmând fără abatere doua directii. Mai întâi , prin anamneză
amanunțită și prin cercetarea documentelor medicale, am încercat sa cunoaștem fiecare caz în parte, de
la prima menstră si până cand a apelat la serviciile cabinetului nostru. A doua direcție a eforturilor
noastre, a fost aceea de cunoaște structura chimică a agenților hormonali de sinteză întrebuințați curent,
urmarind efectele acțiunilor lor, preocupându-ne inclusiv compatibilitatea/incompatibilitatea cu
mecanismele endocrine ale organismului uman, indicațiile, contraindicațiile și efectele adverse. Am
identificat în produsele apicole polimerii naturali, surse ale prehormonilor, prohormonilor si hormonilor
cu rol în endocrinologia umană, aceștia dovedindu-se biodisponibili, compatibili și fără efecte adverse.
Acolo unde a fost nevoie de a sublinia un efect sau altul, a trebuit ca apiterapicele produse de noi să fie
îmbogațite cu minerale și extracte din unele plante. Până la urmă, daca vreți, am putea spune că nu ne
folosim de alte substanțe decât hormonoterapia cu hormoni de sinteză. Dar sânt și diferențe, inclusiv la
nivel teoretic. In apiterapicele noastre există, ca pre- și prohormoni, toti hormonii implicați în
reproducerea umana.De asemenea, în apiterapice sânt incluse toate acele substanțe care susțin acțiunea
apihormonală, fapt care nu este posibil prin hormonoterapia cu hormoni de sinteză. Ma refer, într-o
enumerare deloc exhaustivă, nu numai la conținutul hormonal, ci și la bogăția enzimatică unică, la toate
mineralele și la toate vitaminele cunoscute ca având rol bioactiv, la polifenoli, la aminoacizi, la aminele
biogene ori alte substanțe care au funcții reglatoare de neînlocuit, existente în apiterapice ca atare sau ca
precursori ai acestora:catecolamine, colină, acetilcolină, triptamină, histamină, serotonină, tirozină etc.
In mod cert , acestora li se alatură substanțe care reglează metabolismul proteic, lipidic, glucidic,
hormonal etc. al organismului uman. Spre exemplu, acestea conțin precursorii dopaminei, care joacă rol
frenator (reducător) în sinteza hormonului prolactină, a cărui creștere necuvenită devine infertilizantă,
dereglând faza luteală. Nu este nevoie de hiperstimularea ovariană , atat de riscantă, practicată în
fertilizarea asistată medical, pentru că apiterapicele conțin, urmare a unui procedeu propriu de sinteză,
enzima aromatază, care la nivelul ovarelor mediază transformarea progesteronului în estradiol.Pot fi
date o multitudine de alte exemple privind importanța sinergiei de prezență și acțiune a substantelor care
ar trebui sa fie în organism simultan cu substanța administrată pentru un anume scop terapeutic. Fără
această sinergie, substanța administrată, oricare ar fi aceasta, nu poate deveni biodisponibilă și, prin
urmare, nu-și atinge obiectivul stabilit-tratarea unei anumite disfunctii, a unei anumite afectiuni. Spre
exemplu, nu sânt puține cazurile în care pacienților li se prescrie vitamina E, dar nu li se prescrie seleniu
sau enzima superoxid-dismutază ( SOD), în absența cărora această vitamină antioxidantă, considerată
vitamina fertilității și longevitații, nu poate deveni bioactivă. Spre a da numai încă un exemplu,
absorbția intestinală a calciului și metabolizarea sa în calciu ionic, necesar fiecarei celule a corpului
uman, necesită acțiunea sinergică, alături de vitamina D, a peste 20 de alte substanțe-proteine ,
minerale , vitamine, enzime, hormoni etc. Eșecul constant al tratamentelor farmacochimice a
hipocalcemiilor, inclusiv la nivelul osteoporozelor, se explică în cea mai mare parte tocmai prin
incapacitatea oricărui laborator din lume, cu excepția laboratorului numit albină, de a putea concentra,
prin sinteză chimică, toate aceste elemente, de a crea ceea ce noi numim sinergia de prezență și de
acțiune. Apoi, administrarea precursorilor unor substanțe care să devină bioactive, inclusiv ca hormoni,
prin reglarea biosintezei organice, în experiența noastră, care se apropie de patru decenii, este mai
eficace decât administrarea hormonului sau oricărei altei substanțe deficitare, dar care este definitiv
elaborată farmacochimic. Spre exemplu, administrarea hormonilor de sinteză chimică, chiar dacă
structural sânt identici cu cei naturali-produși de organismul uman-, poate produce dereglări endocrine
nedorite din mai multe cauze. Dacă doza administrată sau momentul administrării sânt
necorespunzatoare, fie nu-și ating scopul (doze prea mici), fie hiperstimulează( doze prea mari), fie
dereglează funcțiile hipofizei, care “învață” faptul că un anume hormon este prezent prin aport exogen
și nu mai “comandă” producerea sa, inducand dependența de acest aport și determinand astfel
hipofuncția glandei producătoare. Endocrinologii știu acest lucru. Este o mare diferență între
administrarea unei substanțe de sinteză chimică si administrarea unor precursori naturali ai acestei
substanțe, din care organismul, prin acțiune metabolică proprie, să “fabrice” substanța de care are
nevoie. Este , în acest sens, arhicunoscut riscul intoxicațiilor cu vitamina A de sinteză chimică, care pot
determina inclusiv malformații fătului, față de aportul natural de betacaroten ( provitamina A), din care
organismul sintetizează numai atâta vitamină A câtă îi este necesară, eliminând surplusul. La fel se
întamplă și în cazul terapiilor hormonale, spre exemplu cu hormonul progesteron. Administrarea
progesteronului de sinteză poate determina androgenizarea, îndeosebi în absența enzimei aromatază, cu
toate urmările sale secundare despre care am amintit mai înainte. Dacă însă se administrează precursorul
progesteronului, iar enzima aromatază este prezentă, riscul excesului de progesteron și cel al
androgenizării este depasit : o parte – și anume exact cât este necesar- este convertit în estradiol, iar
excesul este inactivat și eliminat.
Experiența acumulată în tratarea endometriozelor, ne-a dat posibilitatea unei noi abordari
teoretice, a unor observații întemeiate pe studiul comparativ al unui mare număr de cazuri clinice.
Presupunem că nu este exclusă posibilitatea ca observațiile acestea să dezlege, fie și numai parțial,
enigma cauzelor endometriozelor. Ceea ce putem spune fără nici o îndoială, este faptul că, știind aceste
lucruri, medicul de familie poate suspiciona evoluția unei adolescente sau a unei tinere femei înspre
endometrioză. Adolescenta, mama acesteia, cu un minim de cunoștințe , pot lua chiar și ele masuri de
prevenire a evoluției înspre o viitoare endometrioză. La fel, tinerele femei pot să evite instalarea unei
viitoare endometrioze infertilizante. De fapt, am luat decizia să facem cunoscute concluziile noastre nu
numai datorită succeselor unice, în premieră internațională dacă vreți, în tratarea acestei afecțiuni, ci
mai ales sub impresia stoicismului cu care pacientele suportă tratamente și intervenții chirurgicale
chinuitoare, de ani și ani de zile, cu un curaj pe care nu mulți barbați l-ar avea, numai și numai pentru a
deveni mame. Durerea fizică, stresul supunerii la proceduri care nu le ajută, dereglarea întregului sistem
endocrin, perturbarea metabolismului lipidic și glucidic, efortul financiar, privarea de multe altele,
speranța și deznadejdea le însoțesc. Nimic nu le oprește până când obțin sarcina, sau până când este, cu
adevărat, prea târziu. Merită sa fie ajutate.
O primă observație-concluzie este aceea că endometrioza este o afecțiune evitabilă.O a doua
observație este aceea că nu sânt deloc puține cazurile în care endometrioza este provocată chiar de către
viitoarele paciente, sau de catre medici ( îndeosebi prin hormonoterapie, corticoterapie etc.). Și, în
sfarșit, o a treia observație este aceea că endometriozele par a fi mai puțin provocate de
hiperestrogenemie, fiind mai curând rezultatul efortului sistemului endocrin feminin de a restabili
patern-ul hormonal compatibil cu vârsta și sexul, împotriva unor dezechilibre provocate de un proces de
androgenizare hormonală. In acest sens, am luat mai puțin în considerație titrul hormonilor estrogeni,
chiar crescut. Mai mult am avut în vedere efortul organismului feminin de a menține un anume raport,
normal excedentar, indiferent de valorile cifrice înregistrate, al estrogenilor față de androgeni. Până la
urmă, considerăm endometrioza un “protest” al organismului feminin față de orice schimbări hormonale
cu efect hipoestrogenic, față de dereglările fazelor normale ale ciclului menstrual.Pentru a ne face
înteleși în explicarea acestor observații, este necesar să spunem cateva cuvinte despre cele mai
importante substanțe bioactive care intervin frecvent în endometrioze: prolactina,
prostaglandinele,aromataza, calciul ionic și aminele biogene, îndeosebi dopamina. Hormonul numit
prolactină( PRL) este sintetizat și depozitat in hipofiza anterioară. Secreția sa este ritmata de somn și
este pulsatilă, fapt care nu permite, în cele mai multe cazuri, dozarea sa corectă. Fiziologic (normal),
acest hormon ar trebui să înceapă să crescă atunci când femeia ramâne însărcinată și să atingă vârful
maxim atunci când femeia naște. Crescând în sarcină, acest hormon pregatește sânul pentru lactație și
inhibă hormonii gonadotropi. In timpul alăptării, având valori crescute, prolactina interferează funcțiile
hormonilor foliculo-stimulant si luteinizant ( FSH si LH), interzicând maturarea foliculilor și
nepermițând o altă sarcină în timpul lactației. Altfel spus, prolactina (hormonul galactogen) asigură
laptele pruncilor la nivelul sânilor, iar la nivelul ovarelor l-il păzește. Dar prolactina poate să crească și
anormal, înaintea obținerii unei sarcini, din mai multe cauze, discutate frecvent în literatura medicală :
apariția prolactinoamelor ( micro si macroadenoame hipofizare ), hipotiroidită, hipoestrogenismul,
administrarea contraceptivelor estroprogestative indiferent de scop- contraceptie, diminuarea
dismenoreei, resorbția polichistelor ovariene etc. -, absența sau insuficiența aromatazei, insuficiența
unor amine biogene, în special cea a dopaminei, administrarea unor medicamente antagoniste
dopaminei ( fenotiazidele, domperidona, holoperidolul, estrogenii de sinteză, contraceptivele orale),
afectarea hepatică etc. Intre prolactină și alte dezechilibre la care aceasta contribuie, se stabilește un
raport interesant , una susținand apariția și creșterea ori descreșterea celeilalte. Absența enzimei
aromatază nu permite transformarea progesteronului în estrogeni la nivelul ovarelor, iar dacă această
deficiență este simultană cu un deficit în dopamină, se produce creșterea si mai pronunțată prolactinei,
determinand așa-numitul sindrom al foliculului ovarian nerupt, condiție care determina apariția si
recidiva frecventă a polichistelor ovariene. Prolactina crescută anormal acționează ca și un contraceptiv:
apare o stare de pseudogestatie care, de fapt, are acțiune infertilizantă (faptul explică, în bună parte,
insuccesele încercărilor de a se obține o sarcină asistată medical-IA sau FIV). Secundar,
hiperprolactinemia poate duce la apariția mastozei, a nodulilor mamari.Ciclic, canalele galactofore ale
sânilor se umplu cu un lichid care nu întotdeauna se retrage în totalitate, în jurul locului respectiv
țesandu-se un inveliș chistic pentru a-l separa de țesuturile rămase funcționale. Prostaglandinele uterine
(îndeosebi PGH2) sânt substanțe derivate din acidul arahidonic și au efect inflamator, vasodilatator și
antiagregant plachetar (favorizează sangerarea). Acestea determină contacțiile uterului, provocând
dismenoreea: abia simțită, moderată sau severă, în funcție de titrul prostaglandinelor produse.
Prostaglandinele cresc și dismenoreea produsă de acestea este cu atat mai severă, cu cât este mai
pronunțată hipocalcemia ionică. Calciul ionic are rolul de mediator intercelular și intervine atât în
diminuarea sintezei prostaglandinelor, cât și a efectului dureros determinat de acestea. Enzima
aromatază, dacă nu acționează sau acționează insuficient la nivelul ovarelor, poate induce
hipoestrogenemia și, deci, androgenizarea hormonală. Absența acțiunii enzimei aromatază poate fi
simultană cu absența sau insuficiența dopaminei, a cărei acțiune normală reduce sinteza de prolactină.
Dacă toate acestea actionează fiziologic (normal), ciclul menstrual ramâne regulat, menstra are o durată
de 4-6 zile, ovulația se produce însotită de o dismenoree abia simțită sau moderată, foliculii se maturază
și se desprind de ovare, deci nu se transformă în polichiste ovariene. In funcție de aceste mecanisme
endocrinologice, prin anumite procedee de sinteză, apiterapicele noastre conțin, procentual, în limitele
fiziologiei normale a organismului feminin, o cantitate de prohormoni estrogeni si androgeni
compatibilă cu patern-ul hormonal. De asemenea, acestea conțin un procent însemnat de calciu ionizat,
precum si acele substanțe care favorizează metabolizarea corectă a calciului seric în calciu ionic,
asigurând echilibrul fosfo-calcic normal.Mai mult, apiterapicele produse de noi conțin proenzima
aromatază, precum si tirozină, precursorul dopaminei. Toate acestea se întrunesc simultan, într-o nouă
sinergie de prezență și de acțiune, care restabilesc funcția endocrină și normalizează menstrele și etapele
ciclului menstrual, restabilind ovulația, raportul supraunitar estrogeni/progesteron, necrozează
endometrioamele și insulele de endometrioză ectopică, restabilind endometrul normal. Intr-un cuvânt ,
restabilesc fertilitatea feminină. Ca o paranteză, restabilirea fertilitații masculine este un proces mai
simplu, dar cu o durată mai mare, de trei luni (este timpul biologic necesar de formare a
spermatozoizilor ).In acest demers apiterapeutic, de restabilire a fertilității masculine, avem grijă ca
apiterapicele noastre să nu conțină proenzima aromatază, prohormonii estrogeni sânt diminuați în
funcție de status-ul hormonal normal masculin, iar precursorii dopaminei sânt suplimentați ori nu, după
caz. Evident, avem în vedere normalizarea volumului , lichefierii si pH-ului lichidului seminal, precum
și restabilirea sinergiei de prezență și de acțiune a fructozei, zincului , calciului ionic, vitaminei E ,
seleniului, superoxid-dismutazei etc. Nici un specialist în reproducerea umană nu poate nici afirma, nici
demonstra că, prin terapia cu hormoni de sinteză, poate pune la îndemâna organismului uman, feminin
ori masculin, o asemenea sinergie de prezență și de acțiune a atator substanțe, iar în absența acestei
sinergii, rezultatele nu pot fi decât descurajatoare.
Endometrioza, așa cum deja am spus, afectează un numar tot mai mare de femei . Pentru că
este evitabilă, să încercăm să urmarim trei “scenarii” ale evoluției înspre endometrioză, astfel încât să se
poată lua masurile corecte pentru a o preveni. Ne referim: la tinerele fete și adolescentele cu dismenoree
primară (de la primele menstre);la tinerele femei cu un status hormonal normal vârstei si sexului; la
femeile cu estrogenemia normal crescută ( a se citi: la limita superioară a referințelor de laborator ) sau
chiar puțin excedentară. Tinerele fete care evoluează din adolescență înspre endometrioză, sânt de
regulă șatene sau brunete, mai degraba subțirele, au extremitațile de regulă reci ( circulație sanguină
periferică deficitară ), părul și uneori tenul sânt seboreice ( se îngrașă repede ), fac acnee în zilele
antemenstruale sau chiar și permanent ( aceste ultime două observații sânt semnele exterioare evidente
ale androgenizării hormonale ), prezinta o hipocalcemie ionica, uneori congenitală (palmele le transpiră
în stări de emoție sau și obișnuit), sânt ambițioase, inteligente dar obosesc repede, le place să fie
apreciate în colectivitate, sânt generoase, urăsc nedreptatea, sânt predispuse să-și asume realizarea unor
idei nobile; în familie sânt supărăcioase dar repede cer pace( sânt incapabile de resentimente de durată),
dovedesc puțin cam prea multă personalitate, nu prea au rabdare să asculte sfaturile parinților până la
capăt ( “lasă ca știu eu, nu mă mai dădăci !”). Nu numai ca sânt hipocalcemice dar, într-un mare numar
de cazuri glicemia lor este la limita minimă sau chiar sânt hipoglicemice, chiar dacă sânt consumatoare
de dulciuri ( ideea merită să fie aprofundată prin studii clinice sau și fundamentale). Ciclurile
menstruale sânt neregulate, uneori cu intârzieri de cateva luni. Menstrele lor debutează cu dismenoree
severă prelungită anormal, uneori sânt abundente, alteori oligomenoreice , uneori chiar cu
hiperprolactinemie de la început (sânii se tensionează și chiar dor). Dacă se confesează mamelor,
împreună pot constata că mamele au fost hipocalcemice în sarcină și în alăptare, iar hormonal sânt
inversul lor: au avut menstre normal abundente, fără dismenoree severă, fără dureri de sâni; în foarte
multe cazuri, au făcut fibroame uterine, semn clar al hiperestrogenemiei. La aceste fete putem
suspiciona o insuficiență în calciu ionic, dopamină și aromatază, precum și un hipoestrogenism , dar cu
un titru crescut de hormoni androgeni (progesteron și testosteron). Ne referim, așa cum am spus, nu atat
la valorile exprimate in cifre ale estrogenilor si androgenilor, cat mai ales la raportul dintre acești
hormoni, raport în care, dacă se depașește o anumită proporție, începe androgenizarea hormonală –sânii
nu prea cresc, părul se îngrașă repede și chiar cade necuvenit de mult, fac acnee, apare pilozitate în zone
anormale acesteia etc. Ecografic, de la varste mici în multe cazuri, se poate constata prezența
micropolichistelor ovariene. Merg sau nu la medic, pentru început aceste fete iau analgezice care, în
unele cazuri, chiar dacă ameliorează durerea, dar nu pot echilibra funcțiile hipofizo-ovariene, nu
înlatură hipocalcemia, nu activează dopamina sau aromataza, în schimb pot provoca gastrită și alte
afecțiuni secundare. Prolactina, deja excedentară, dereglează faza luteală, induce apariția polichistelor
ovariene și acționează ca un contraceptiv producând, hormonal, o stare de pseudogestație –aceasta nu
permite creșterea hormonilor estrogeni până la valorile normale varstei. Dacă durerea nu se ameliorează
cu analgezice, li se administrează tratamente hormonale, îndeosebi estroprogestative, iar apoi pentru
restabilirea menstrelor, daca acestea întarzie, primesc progesteron de sinteză. Dacă starea aceasta se
prelungește ani de zile- și așa se întâmplă în multe cazuri- atunci apare endometrioza, cu o creștere a
estrogenemiei, condiție în care calciul ionic ajunge în zona limitelor minime de referință ale analizelor
de laborator. Noi o considerăm ca fiind un efort al organismului de a restabili, chiar și pe această cale,
patologică evident, raportul normal vârstei și sexului, între estrogeni și androgeni. Cum altfel s-ar putea
explica la femeile cu endometrioză, în prezența unei estrogenemii crescute, valorile anormal crescute
ale progesteronului si chiar testosteronului, îndeosebi în anumite faze ale ciclului menstrual ? Medicii
știu bine că multe femei cu endometrioză- afecțiune numai feminină-, prezintă semnele exterioare ale
androgenizării! Progestativele si estroprogestativele de sinteză chimică –am evitat si evităm să folosim
în dicuția noastră denumirea comerciala a hormonoterapicelor de sinteză- afectează grav funcția
hepatică, funcțiile tiroidei, metabolismul lipidelor și glucidelor, interferează acțiunea lipazei, dereglează
grav gonadostatul feminin. După un numar de ani de tratamente hormonale, înainte și în timpul
endometriozei, apare dislipidemia( hipercolesterolemie și hipertrigliceridemie), steatoza hepatică,
creșterea în greutate, creșterea glicemiei bazale la sau peste limita maximă, prin creșterea rezistenței la
insulină ( în adolescență, reamintim, aceste fete erau hipoglicemice sau la limita hipoglicemiei), parul se
ingrașă repede și cade ( foarte rar au parul uscat), apar peteșii; venele, îndeosebi pe membrele inferioare
sânt tot mai pronunțate, amenințând să devină varicoase etc. In unele cazuri se instalează hipotiroidita
autoimună Hashimoto: contrar unor afirmații din literatura medicală de specialitate, nu aceasta
contribuie la aparitia endometriozei, ci hipofuncția hepatică, prin hipoalbuminemie tot mai pronunțată ,
în paralel cu creșterea sintezei de globuline, îndeosebi de tipul gamma, cand se deterioreaza raportul
albumine /globuline(A/G), moment în care anticorpii devin autoanticorpi ( în cazul acesta, anticorpi
anti-tireoperoxidaza, anti-tiroglobulină și anti-receptor TSH).
Se pune întrebarea: ce ar trebui făcut pentru a opri evoluția acestor adolescente, a tinerelor femei
înspre endometrioza care pune atatea probleme ? In primul rand, ar trebui sa li se restabileasca echibrul
fosfo-calcic. In multe cazuri aceste tinere fac crize de spasmofilie ! Restabilirea absorbtiei normale
intestinale a calciului din alimente și apă nu este însa suficientă. In unele cazuri această absorbție chiar
este normală, deci calciul seric este normal, dar fetele sânt totuși hipocalcemice, prezentand
hipocalcemie ionica. Acest fapt se datorează absenței în organism a sinergiei de prezența și de acțiune a
tuturor substanțelor care intervin în metabolizarea calciului seric în calciu ionic, singurul care este
bioactiv. Aici avem în vedere inclusiv hipoestrogenemia, pentru ca estrogenii în titru normal sânt o
precondiție a ionizarii calciului. Calciul ionic, în valori normale, intervine atât prin reducerea sintezei de
prostaglandine uterine, cat și printr-un mecanism de calmare, de desensibilizare la durere prin acțiune
asupra sistemului nervos, fiind un reducător al hiperexcitabilitații sistemului nervos. Printr-un mecanism
de feed-back pea puțin studiat, creșterea organica a calciului ionic influențeaza funcția hipofizo-
ovariană, inclusiv prin creșterea sintezei estrogenilor. Ar fi prea mult să prelungim dicuția privind
influența calciului ionic în sinteza fiziologică( normală) a hormonilor, inclusiv în sinteza normală a
prolactinei. In paralel, trebuie activată aromataza, iar biosinteza dopaminei trebuie normalizată. Aceasta
este metodologia noastră și acesta este rolul apiterapicelor pe care le producem. Ca o paranteză, acneea
de care suferă cu multe frustrări tinerele fete, nu prea este treaba dermatologilor; este mai curând
problema endocrinologilor. Orice tratamente, orice unguente și-ar aplica ani de zile, prin apiterapie
problema este rezolvată într-o medie de timp de doua luni. Secretul nu este altul decat restabilirea
raportului normal estrogeni/androgeni. Apiterapia, ca și competență medicală, are o mare capacitate
holistică – cu siguranță, mai mare decat orice alta terapie, fie ea clasică sau complementară. Rezolvand-
spre exemplu-problema acneei, ciclul menstrual se normalizează, sânii nu se mai tensioneaza,
dismenoreea devine moderată, axa hipofizo-ovariana își restabilește funcționalitatea normală. A porni
pe calea hormonoterapiei estroprogestative-indiferent dacă administrarea are scop antidismenoreic, de
reglare a ciclului sau se aplică în scop contraceptiv-, înseamna a evolua , în multe cazuri, înspre
endometrioză: este momentul în care organismul feminin face efortul de a restabili patern-ul hormonal
compatibil cu varsta și cu sexul.
In mai puține cuvinte, să vedem cum tinerele fete și femei, cu un status hormonal normal timp de
ani de zile, pot să se deregleze endocrin și să evolueze înspre endometrioză.Inainte de dereglare,
feminitatea lor este armonioasa endocrin si anatomic. Ciclul lor este normal, dismenoreea este
moderată, în armonie cu ovulația normală, nu fac chiste sau fibroame, iar sânii abia dacă se tensionează
puțin înainte de debutul menstrei, sau nu se tensioneza deloc etc. Exista riscul ca aceste fete sau femei,
din dorinta de a avea o talie mai subțire, să țina regimuri alimentare draconice, recomandate neavenit
prin cine știe ce publicații sau pe vreun post de televiziune. In afară de faptul că după întreruperea unor
astfel de regimuri kilogramele cresc rapid, își deregleaza centrul foamei și gonadostatul normal. Mai
întâi se hipocalcemiază, fapt absolut normal atunci când în alimentație abundă tarâțele, drojdia, soia, o
cantitate prea mare de fibre și peștele. Lactatele de pe piața, care contin stabilizatori(a se citi
conservanti), nu le ajută deloc. Hipocalcemia ionică favorizează creșterea prostaglandinelor, iar
administrarea de estroprogestative pentru diminuarea durerii determină creșterea prolactinei. Evident,
cu urmarile pe care le cunoaștem. Diminuarea dopaminei și inactivarea enzimei aromatază desavârșesc
drumul catre endometrioză.O altă cauză a evoluției înspre endometrioză o constituie administrarea
estroprogestativelor în acop contraceptiv pe perioade mai îndelungate, precum și instalarea DIU.
Eforturile fizice indelungate , de genul sport de performanța, munca fizică grea, stress-ul îndelungat,
alimentația dezechilibrată, inclusiv hipocalcemiantă etc. pot fi tot atâtea cauze ale endometriozelor.
O evoluție înspre endometrioză poate fi observată și la femeile cu estrogenemie normal crescută,
chiar puțin excedentară. Acestea au menstre lungi(6, uneori 7-8 zile, normal abundente) și nu acuză o
dismenoree pronunțată,care să le oblige sa-și administreze analgezice sau estroprogestative (durerea
este abia simțită, uneori fiind asemănătoare unui disconfort, unei presiuni în zona ovarelor). Prolactina
funcționează fiziologic : sânii abia dacă se tensionează puțin antemenstrual sau nici nu se tensionează,
fără să fie vorba de tensionare cu creștere în volum și durere.Obțin cu ușurința sarcina și, de regulă ,
analizele decelează o anemie ușoara si hipocalcemie ionică. Au caracterele anatomice feminine normal
dezvoltate, uneori chiar puțin prea pronunțate și nu fac acnee, iar părul nu se îngrașă repede. Pot face,
în unele cazuri, fibromatoză sau/și fibroame uterine, de regulă înspre sau după varsta de 30 de ani. Când
se întamplă acest lucru, are loc o evoluție înspre autoimunitate :scăderea sintezei hepatice a albuminei și
o creștere a proteinelor globulare , îndeosebi a celor de tipul gamma. Din acest moment apare o
interferare a funcțiilor enzimelor colagenaze și o proliferare a proteinelor fibrilare, care se pot acumula
producând fibromatoză. Această idee ne-a condus și în studierea fibromatozei uterine:cauza ei trebuie
cautată în dereglarea sintezei proteice a ficatului, în evoluția înspre hipoalbuminemie și hipocalcemie
ionică, omniprezente în bolile autoimmune, însoțite de creșterea proteinelor fibrilare ( de unde și
denumirea de fibrom). In apariția fibromatozei si fibroamelor, alaturi de alte cauze care duc la
proliferarea proteinelor fibrilare, un rol deloc de neglijat revine alimentației: consumul de răcituri(piftie)
și mai ales de mezeluri, pentru că proteina majoritară a acestora este colagenul (proteină fibrilară), și
reducerea consumului alimentelor care conțin albumină, situație care poate coincide și cu hipofuncția
hepatică a sintezei de albumină. Administrarea tratamentelor hormonale pentru a opri proliferarea
fibroamelor sau autoadministrarea de catre femei a contraceptivelor androgenizante- în scop terapeutic
sau contraceptive-, duc în multe astfel de situații la endometrioză. Faptul ca nu hiperestrogenemia
provoacă endometrioza, poate fi concluzionat și din urmatoarea constatare : dacă o femeie cu
endometrioză prezintă și fibrom , dar și polichiste sau chiste ovariene, chiar daca nu sânt încă
endometriozice, acestea din urmă sânt succesive fibromului și apar atunci cand se produce o creștere a
hormonilor androgeni, cu tendința de a depăși un anumit procent admis fiziologic de către organism.
Cauzele evoluției înspre starea conflictuală estrogeni-androgeni pot fi multiple și sânt însoțite de
apariția, intensificarea și prelungirea dismenoreei, de creșterea prolactinei, de dereglarea ovulației
normale , de creșteri în greutate-deși sânt abțineri alimentare-, de steatoză, semne de hirsutism, creșterea
glicemiei, hipotiroidită autoimună , îngrășarea părului si tenului, cicluri neregulte, eventual cu
predispoziție amenoreică, uneori abundente, alteori oligomenoreice, eventual cu sângerari
intermenstruale și alte asemenea schimbări, absente anterior.
In concluzie,instalarea endometriozelor poate sa fie evitată, iar cauzele lor sânt multiple, cu
acțiune independentă sau concertată : hipocalcemia ionică, congenitală sau dobandită; ținerea unor
regimuri alimentare severe pentru o talie subțire, care pot produce perturbări ale sistemului nervos, cu
alterarea simultană a centrului foamei și a gonadostatului; administrarea contraceptivelor pentru a
preveni o sarcină, fapt care interferează ovulația normală și induce o stare repetitivă de pseudogestație ,
cu creșterea prolactinei, care determină galactoree si care concură la anularea ovulației normale, ea
însăși acționand ca un contraceptiv; hormonoterapia recomandată pentru polichistele sau chistele
ovariene, ori pentru restabilirea menstrelor regulate;tratamentele cu corticosteroizi de sinteză; muncile
fizice suprasolicitante; practicarea unor sporturi suprasolicitante fizic pe timp mai îndelungat, apariția
unor prolactinoame hipofizare (tumori secretoare de prolactină); situațiile stresante prelungite;
instalarea unor dispozitive contraceptive intrauterine, insuficiența sau inactivarea enzimei aromatază,
insuficiența sintezei de dopamină etc. Avem convingerea că prehormonii actionează mult mai eficient
decat hormonii de sinteză chimică definitiv elaborați în laboratoare: aceștia, între altele , pot interfera și
distorsiona buna funcție a sistemului endocrin. Desigur, sinergia de prezență și de acțiune a substanțelor
care susțin apihormonoterapia, nu poate fi nicidecum uitată, pentru că are un rol cel puțin egal cu
prehormonii în atingerea țintei urmarite.
Cazurile clinice din baza noastră de date, pe carele punem cu plăcere, pentru studiu, la
îndemana specialiștilor, ar putea interesa în primul rând clinicile care practică fertilizarea asistată
medical. Considerăm că nu este în avantajul sănătății, ca cea mai bună metodă de vindecare a
endometriozei și de restabilire a fertilității, apiterapia, să nu fie aplicată pe o scară din ce in ce mai
largă. După cum ați observat, așa cum am evitat să folosim denumirea comercială a hormonoterapicelor
de sinteză, tot astfel evităm să folosim denumirea diverselor clinici și cabinete medicale unde se tratează
endometrioza și infertilitatea. Dacă vreuna dintre acestea ar dori, dup ce ar studia evoluția pacientelor
aflate în baza noastră de date, am putea trata, în paralel, un număr egal de paciente. Ar fi, pentru orice
specialist, o modalitate de a putea compara metoda clasică cu metoda noastră, cu concluzii interesante
privind eficiența, timpul necesar, efortul financiar, stabilitatea vindecării fără recidive etc.Evident, dacă
s-ar manifesta disponibilitate, pacientele ar putea fi monitorizate și în sarcină și alăptare, momente în
care apiterapia practicată de noi este mai curând o apidietă: în funție de dezechilibrele constatate prin
analize de laborator, asigură starea de sănătate a mamei și a fătului. Oricum , copii născuți sub semnul
apiterapiei, sânt sănătoși, prietenoși, mănâncă , râd și dorm. Ce-și poate dori mai mult o mămică
obosită? Comparația între cele doua metode ar fi , cu siguranță, îndeosebi în interesul tinerelor femei:
într-un timp scurt, de circa două luni și jumătate, prin apiterapie ar evita nu numai eforturi financiare
considerabile, ci și suferințe care se întind pe durata a multor ani. Iată numai un exemplu, dar fără
declinarea identitații pacientei sau a instituțiilor medicale care s-au ocupat de caz; în baza noastră de
date are codul R/09/36, dosarul cazului putând fi consultat de specialiști. I. Iuliana, de la 12 ani și
jumătate a avut menstre dureroase, pentru care mama i-a dat analgezice. Era hipocalcemică congenital,
iar heredocolateral, mama ei făcuse fibrom uterin.Fiindcă dismenoreea avea momente când nu se mai
ameliora, medicul i-a administrat un analgezic “mai tare”, apoi un estroprogestativ.Acesta i-a diminuat
mult dismenoreea , dar curând sânii au început să se tensioneze și chiar să devină dureroși cu 7-12 zile
înaintea debutului menstrei. In organismul tinerei fete s-a indus o stare de pseudogestație, cu creșterea
necuvenită a prolactinei. La 17 ani deja avea polichiste ovariene, pentru care a urmat tot tratamente
hormonale. La varsta de 26 de ani a fost diagnosticată cu endometrioză genitală. La 27 de ani i s-a facut
ovarectomie dreapta, pentru un chist endometriozic cu diametrul de 8 cm.La 28 de ani s-a căsătorit, dar
deja endometrioza se extinsese, iar la 29 de ani a făcut laparoscopie pentru insulele de endometrioză
diseminate pelvin; local, a fost operată pentru un endometriom al ovarului stang, pentru aderențe
intragenitale a făcut adezioliză și s-a intervenit pentru un hematosalpinx al trompei stângi. Au urmat 5
luni de menopauză indusă hormonal. După restabilirea menstrei , care devine amenoreică și
oligomenoreică, a facut o inseminare și două fertilizări in vitro in țară, apoi o fertilizare la Szeged, în
Ungaria. La ultima fertilizare oricum nu avea șanse: temperatura bazală era sub limita minimă,
endometrul era neomogen și hipoplazic , iar prolactina pronunțată. In februarie 2010, la vârsta de 36 de
ani, după atâtea încercări fizice și psihice , cu endometrioame recidivate, a apelat la cabinetul nostru.A
început apiterapia după metoda noastră la 14 februarie, iar la 21 mai testul de sarcină a fost pozitiv. Va
naște un baiețel, despre care medicul care o monitorizează spune că va fi un viteaz frumos și voinic.
Dupa peste 10 ani de suferințe deloc neglijabile, endometrioza s-a vindecat și a obținut sarcina după nici
trei luni de apiterapie.
Ar fi greșit să se creadă că în alte țări endometrioza se tratează altfel și cu mai mult succes.
Metodele medicale clasice sânt identice cu cele practicate în România, iar rezultatele nu sânt cu nimic
mai încurajatoare. Diferența ar pute-o face hormonoterapicele folosite, dar numai în ceea ce privește
denumirea lor comercială, deși în multe cazuri chiar și denumirea este aceeași. Oricum, optica medicilor
din alte țări privind endometrioza și restabilirea fertilității este aceeași, având un iz scolastic, iar
metodele terapeutice sânt identice. Vom prezenta cat se poate de scurt un singur caz, în care se poate
vedea clar cum apiterapia s-a dovedit superioară bisturiului si hormonoterapiei vieneze. Nu dezvăluim
numele pacientei, dar cum documentele medicale din dosarul cazului-cod R/10/35- nu precizează ca și
cele din România interdicția reproducerii parțiale sau totale , vom arăta care sânt unitațile medicale care
s-au ocupat de caz și vom identifica inclusiv aceste documente. Pacienta este W.A., în vârstă de 35 de
ani. De la varsta de 13 ani menstrele au fost dureroase, tratându-le alternativ sau simultan chiar , cu
analgezice și estroprogestative. De la varsta de 16 ani s-a confruntat cu sindromul ovarelor polichistice,
tratate cu contraceptive. De la varsta de 18 ani , și-a administrat estroprogestative și în scop contaceptiv.
Casatorită la 28 de ani , sarcina, deși o dorea, s-a lăsat așteptată: deja hiperprolactinemia juca rolul de
contraceptiv “la purtator” și, chiar dacă nu mai lua contraceptive- pentru dismenoree lua Ketoprofen, nu
a putut obține o sarcină. La 17.03.2008, din cauza durerilor provocate de dismenoree, a fost dusă cu
salvarea la Kaiserin Elisabeth Spital, unde a fost diagnosticata cu endometrioza avansată. Marker-ul
CA 125 avea valoarea de 210,9 U/ml (v.n. < 35), iar marker-ul CA 19-9 crescuse la 263,4 U/ml ( v.n. <
37), așa cum rezultă din biletul de externare cu data de 19.03.2008. La 22.04.2008, la Kaiser Franz Iosef
Spital, este operată laparoscopic pentru endometrioză pelvina, chiste ovariene endometriozice bilaterale
și se face adezioliza aderențelor. Apoi, ambulatoriu, i se aplica hormonoterapia prin care i se provoacă
menopauza temporară pentru 5 luni. Tot ambulatoriu, printr-o hormonoterapie identică cu cea din
România, i se restabileste menstra, care devine foarte neregulata : ori este amenoreică și întârzie 35-45
de zile, ori vine de doua ori in aceeași lună. Dismenoreea se reinstalează insuportabilă si , la cerere,
ambulanța o duce și se internează la Goldenes Kreuz Privat Klinik, unde dupa investigatii, este supusa
unei noi interventii laparoscopice pentru chiste ovariene endometriozice ( Bilet de externare din
22.12.2009).De acesata dată nu mai este trimisă in menopauza. La 22 .02.2010, deci la doua luni după
operatie, la un control efectuat la aceeasi clinică, este diagnosticata cu un chist endometriozic de 3,5 cm.
Nu este de mirare că , la telefon, spirituală, s-a prezentat : eu sânt Sisif ! După o anamneză amanunțită
și după ce am studiat documentele medicale, a urmat apiterapia prescrisă începând cu 4 aprilie 2010, iar
la 18 iunie 2010, printr-un e-mail pe care l-am atașat la dosarul pacientei, a comunicat ca este
însarcinata. Așa cum nu se intamplă la noi, medicul austriac care o tratase de endometrioză ne-a sunat si
ne-a felicitat pentru rezultatul obținut prin apiterapie. Mai mult, s-a arătat interesat sa ne faca o vizită și
sa încercăm o viitoare colaborare, exprimandu-si dorința de a lucra în clinica sa cu apiterapicele
produse de noi.
Noi credem și sperăm că apiterapia, devenită nu demult competență medicală în România, va
ajunge să fie, într-un viitor apropiat, o ramură egal îndreptațită a științelor și practicii medicale.
Capacitatea sa holistică, inegalabilă, o recomandă cu prisosință. Pentru aceasta însă, trebuie mai întâi să
fie inclusă în programele de învățămant: mai întâi în cele ale facultaților de farmacie și, mai apoi , în
cele ale facultăților de medicină.

Apiterapeut,Prof. V.Andritoiu,
Doctor in stiinte medicale
Apitherapy Medical Center
0253/270.221