MINISTERUL EDUCATIEI NAȚIONALE

ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ “ BUCUREȘTI

DOMENIUL: SĂNĂTATE SI ASISTENŢĂ PEDAGOGICĂ

SPECIALIZAREA: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

PROIECT DE ABSOLVIRE

COORDONATOR: ABSOLVENT:

AUGUST 2021
 PROIECT DE ABSOLVIRE
ÎNGRIJIREA PACIENTEI CU CANCER DE COL UTERIN

MOTTO

„Conştiinţa, care ne inspiră în ora marilor decizii, această virtute suverană

rămâne călăuza şi pavăza noastră în momentele redutabile, când ţinem în
mâinile noastre viaţa şi moartea acelora care sunt oameni ca noi.” (J.L.
Faure)
 CUPRINS

ARGUMENTUL ........................................................................................................................4

CAPITOLUL 1 NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE A APARATULUI GENITAL

FEMININ ................................................................................................................................. 5

1.1. ANATOMIA APARATULUI GENITAL FEMININ ........................................................ 5

1.2. FIZIOLOGIA APARATULUI GENITAL FEMININ ....................................................... 11

CAPITOLUL 2 CANCERUL DE COL UTERIN ..................................................................... 15

2.1. DEFINIȚIE ................................................................................................................... 15

2.2. ETIOLOGIE ................................................................................................................ 15

2.3. PATOGENIE ............................................................................................................... 17

2.4. FORME CLINICE ........................................................................................................ 18

2.5. FIZIOPATOLOGIE ...................................................................................................... 22

2.6. SIMPTOMATOLOGIE ................................................................................................ 23

2.7. DIAGNOSTIC .............................................................................................................. 25

2.8. DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL ................................................................................ 29

2.9. EVOLUŢIE ŞI PROGNOSTIC ..................................................................................... 30

2.10. TRATAMENT ............................................................................................................ 34
CAPITOLUL 3 INGRIJIREA ȘI EDUCARE A PACIENTEI CU CANCER DE COL UTERIN
.............................................................................................................................................. 38

3.1. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE PE SECTIA DE OBSTETRICA-

GINECOLOGIE ................................................................................................................. 38

3.2. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN INGRIJIREA PACIENTEI CU CANCER

DE COL UTERIN ............................................................................................................... 54

3.3. EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE ............................................................................. 57

CAPITOLUL 4 STUDII DE CAZ............................................................................................. 59
4.1. Procesul de nursing....................................................................................................... 59
4.2. Cazuri clinice ................................................................................................................. 61

CONCLUZII ........................................................................................................................... 92

BIBLIOGRAFIE ..................................................................................................................... 93
 ARGUMENT

Neoplazia este una dintre cele mai complexe şi dificile probleme ale patologiei umane.
Neoplasmul de uterin este una din principalele cauze de deces în rândul populaţiei feminine.
Ocupând locul al doilea ca frecvenţă în rândul maladiilor canceroase la femeie (după neoplasmul
de sân), cancerul de este reprezentat în lume de aproximativ 500.000 de noi cazuri şi 200.000 de
noi decese în fiecare an.
În România, neoplasmul genital şi cancerul glandei mamare constituie 40% din totalitatea cauzelor
de deces prin cancer la femeie.
Datele epidemiologice arată că 86,6% din cancerele sferei genitale sunt localizate la nivelul
colului uterin, 4,9% la nivelul ovarului, 4,2% la nivelul endometrului şi miometrului, 2,5% la nivel
vulvar, 1,7% la nivel vaginal şi numai 0,1% la nivelul trompelor.
În 1993 mortalitatea prin neoplasm de uterin a fost în România de 13,88 o/oooo, iar incidenţa
a fost de 24 o/oooo. În perioada 1990-1996 în România se înregistrau anual aproximativ 2800 de
cazuri noi de paciente diagnosticate cu cancer de col uterin.
Incidenţa cancerului de în România ultimilor ani a fost cuprinsă între 21,29 %

(1990) şi 24,74 o/o(1996), ceea ce situează România pe locul doi în Europa. În acelaşi timp,
România ocupă primul loc în Europa în ceea ce priveşte mortalitatea datorată cancerului, 1500-
1600 decese anual.
Conform datelor obţinute de la Registrul de Cancer din cadrul Centrului Regional de
Sănătate Publică Iaşi, în anul 2008 se remarcă o incidenţă a cancerului de col uterin în judeţul
Galaţi de 45,80 o/o din populaţia feminină, peste media Moldovei (31,49 o/o).
Prin tema de faţă se doreşte să se pună în evidenţă importanţa acestei afecţiuni prin acordarea
unei atenţii deosebite primelor semne patognomonice. Întrucât numărul cazurilor noi este în
creştere la femeile tinere este foarte bine de ştiut că descoperirea în stadiul său incipient poate duce
la o vindecare completă, prin urmare, aş dori să menţionez că până la apariţia cancerului există
suficient timp ca aceste leziuni de să fie descoperite şi tratate corect, în felul acesta prevenindu-
se apariţia bolii şi agravarea ei.
 CAPITOLUL 1 NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE A
APARATULUI GENITAL FEMININ
1.1. ANATOMIA APARATULUI GENITAL FEMININ

Fig. 1. Aparatul genital feminin (Sursă: Google imagini)

Aparatul genital feminin este alcătuit din organele genitale interne, care sunt: ovarele sau
gonadele feminine, calea genitală formată din tubele sau trompele uterine, uter, vagin; organul
genital extern care este vulva şi glandele anexe (glandele mamare).
Ovarul - gonada feminină, este un organ pelvian pereche situat în fosa ovariană, sub originea
vaselor iliace externe şi interne. Este o glandă cu dublă secreţie: exocrină, produce ovulul sau
gametul feminin şi endocrină, secretă hormonii sexuali: foliculina şi progesteronul. Se dezvoltă în
regiunea lombară pe faţa mediană a mezonefrosului şi printr-un proces de coborâre se aşează pe
pelvis.
Ovarul are formă ovoidală, uşor turtit şi prezintă o faţă medială, acoperită cu franjuri sau
fimbriile uterine şi o faţă laterală ce vine în contact cu peretele lateral al pelvisului.
Are o margine, mezoovarică, la nivelul căreia se află hilul ovarului şi care printr-o plică
peritoneală – mezoovar, se leagă de ligamentul lat al uterului şi o margine dorsală.

5
 Fig. 2. Ovarul (Sursă: Google imagini)

Extremitatea uterină este legată de uter prin ligamentul propriu al ovarului – ligamentul
utero-ovarian, iar extremitatea tubară este orientată lateral superior spre partea infundibulară a
trompei – tubei uterine.
Ovarul se leagă de tuba uterină printr-o fimbrie mai lungă – fimbria ovarică şi de peretele
lateral al pelvisului prin ligamentul suspensor al ovarului care este străbătut de vasele ovariene în
drumul lor spre ovar.
Tubele sau trompele uterine – sunt întinse între ovar şi uter cu o lungime de aproximativ 7
– 12 cm şi prezintă 4 porţiuni: intrauterină (care străbate pereţii uterului şi se deschide în cavitatea
uterului), istmul trompei (mai strâmtă), ampula trompei (mai dilatată, care se află mai lateral) şi
infundibulul (în formă de pâlnie) – aceasta prezintă un orificiu prevăzut cu o serie de franjuri (15-
20) prin care se deschide în cavitatea abdomino-pelviană.

6
 Fig. 3. Tubele uterine (Sursă: Google imagini)

Uterul – organul cel mai dezvoltat al căii genitale feminine este aşezat între tubele uterine
şi vagin. Organ cavitar nepereche, este situat median în cavitatea pelviană, între vezica urinară şi
rect. El se dezvoltă prin unirea pe linia mediană a canalelor Muller dintre straturi, care alcătuiesc
tunica musculară sau miometrul. Prin poziţia sa, uterul şi ligamentele late care-l leagă de pereţii
laterali ai pelvisului subîmpart cavitatea pelviană într-o excavaţie vezico-uterină și alta
rectouterină.

Fig. 4. UIterul (Sursă: Google imagini)

Formă şi raporturi: Forma uterului este de pară cu extremitatea mare orientată superior,
fiind uşor turtit în sens antero-posterior. Extremitatea superioară de unde pleacă tubele uterine

7
numită fundul uterului, care este continuat inferior cu istmul în prelungirea căruia urmează
extremitatea inferioară sau colul uterin. În mod normal, între axul corpului şi colului şi axul
pelvisului este un unghi de anteversiune. În mod obişnuit, poziţia uterului în pelvis este de uşoară
anteflexie şi anteversiune. În abaterile de la normal, uterul poate fi deviat în retroversie, retroflexie,
lateroversie. Fiind turtit în sens sagital, i se disting: faţa vezicală anterioară şi faţa care vine în
raport cu colonul sigmoid şi ansele intestinului subţire. Între corp şi col se află o porţiune
strâmtorată numită istmul uterului. Pe circumferinţa colului se inseră extremitatea superioară a
vaginului, care urcă mai sus pe faţa posterioară a colului. Datorită acesteia, colul prezintă o
porţiune supravaginală situată deasupra inserţiei vaginului şi o porţiune intravaginală situată
deasupra vaginului.
Structura uterului: corpul uterului este acoperit la exterior de peritoneu, care se reflectă de
pe feţele anterioare şi posterioare ale corpului uterin pe pereţii laterali ai pelvisului formând
ligamentele late care, împreună cu peritoneul, acoperă uterul formând perimetriumul. Colul uterin
nu este acoperit de peritoneu.
Sub peritoneu se află tunica musculară sau miometrul care reprezintă stratul cel mai
dezvoltat al uterului. Tunica internă sau mucoasa uterului sau endometrul, este formată dintr-un
epiteliu cilindric unistratificat. La interior se află cavitatea uterină care comunică în jos cu vaginul
prin orificiul uterin extern, iar în sus cu cele două trompe. Cavitatea uterină se subîmparte într-o
cavitate a corpului uterin mai mare, şi o cavitate – canalul cervical – situat la nivelul colului uterin.
Cele două părţi comunică între ele prin orificiul uterin situat în dreptul istmului.
Inervaţia este asigurată de plexul uterin. În grosimea ligamentelor largi se găseşte un ţesut
conjunctiv lax conţinând fibre musculare netede, vase, nervi, care constituie parametrii.
Colul uterin sau cervixul – porţiunea inferioară este cuprinsă între istmul uterin şi polul
inferior al organului. Are forma unui con cu vârful uşor rotunjit – după sarcini repetate, forma sa
este cilindrică. Axa colului împreună cu axa corpului uterin formează un unghi de anteflexie.
Diametrul longitudinal este de aproximativ 3 cm, la pacientele multipare poate ajunge la 2/3 din
lungimea totală a uterului.
La palpare colul prezintă o rezistenţă reductibilă. În graviditate colul prezintă o consistenţă
moale catifelată. Culoarea colului este roz palidă. În preajma menstruaţiei sau a unei sarcini devine
roşu violacee.
Inserţia vaginului pe col îl împarte pe acesta în două porţiuni: porţiunea supravaginală a
colului uterin şi porţiunea intravaginală a colului uterin. Colul uterin este străbătut de canalul
cervical.

8
 Porţiunea supravaginală situată în cavitatea pelvină, este cuprinsă între inserţia vaginului pe
col şi un plan transversal ce trece prin orificiul intern al canalului cervical. Această porţiune vine
în raport cu vezica urinară prin intermediul septului vezico-cervical, care prezintă o densificare a
ţesutului conjunctiv subperitoneal.
Posterior, porţiunea supravaginală a colului vine în raport cu rectul, lateral vine în raport cu
baza ligamentului larg şi prin intermediul acestuia cu porţiunea terminală a uterului şi artera
uterină, ambele situate la circa 2 cm de col şi 15 cm de fundul de sac lateral al vaginului.
Canalul cervical este canalul ce străbate axul longitudinal al colului, având formă alungită
fusiformă, fiind străbătut de cele două extremităţi. Pereţii săi sunt acoperiţi de o mucoasă care la
nivelul orificiului intern se continuă cu mucoasa cavităţii uterine, iar la nivelul orificiului extern
se continuă cu porţiunea vaginală a mucoasei colului uterin.
Canalul cervical comunică cu vaginul printr-un alt orificiu – orificiul intern, care apare ca
un canal mai îngust dispus între două cavităţi: uterină şi a canalului cervical. Rolul orificiului intern
este de a închide în mod virtual comunicarea cavităţii uterine cu canalul cervical şi cu vaginul.
Canalul cervical comunică cu vaginul prin orificiul extern situat la extremitatea inferioară a
colului.
Orificiul extern al canalului cervical împarte porţiunea vaginală a colului în două buze:
anterioară, mai mare şi proeminentă şi una posterioară mai mică. Forma variază în funcţie de vârstă
şi de starea fiziologică a femeii.
În sarcină, colul uterin se hipertrofiază uşor prezentând un proces progresiv de ramolire, care
începe din primele săptămâni de sarcină la nivelul orificiului extern, în timpul sarcinii având loc o
dilataţie a colului, canalul cervical obstruându-se datorită formării şi acumulării de mucus.
Musculatura colului uterin este formată din fibre musculare netede ce provin din musculatura
corpului uterin şi din tunica musculară a vaginului. În porţiunea superioară colul este format din
fibre spiralate ale arhimiometrului. Fasciculele musculare se împletesc strâns şi merg în apropierea
canalului cervical. Sunt mai numeroase şi mai groase în porţiunea supravaginală. Aceste fascicule
se unesc între ele printr-un ţesut conjunctiv elastic care mai ales în porţiunea vaginală este foarte
vascularizat. În jurul vaselor de calibru mai mare fibrele musculare sunt mai groase, mai rare, iar
ţesutul conjunctiv este foarte bogat. Fibrele elastice devin tot mai numeroase spre porţiunea
inferioară a colului unde fibrele musculare sunt mai rare.
La nivelul porţiunii vaginale predomină un ţesut conjunctiv elastic, fibrele musculare fiind
în număr mai restrâns şi cu o dispoziţie oblică.
Mucoasa colului uterin este constituită dintr-un epiteliu numit corion, epiteliul pavimentos
stratificat la nivelul porţiunii vaginale sau exocolului şi un epiteliu glandular la nivelul canalului

9
cervical sau mucoasei endocervicale. Ţesutul conjunctiv al corionului este foarte bogat în fibre
colagene formând papile după traiecte ondulate. Sub zona capilară, ţesutul conjunctiv este mai
bogat în fibre colagene dispuse în fascicule ondulate, orizontale şi în fibre elastice.
Vascularizaţia este sub formă de reţele capilare la nivelul papilelor şi de reţele nervoase în
straturile mai profunde. Mucoasa canalului cervical este constituită dintr-un epiteliu cu un înveliş
cilindric, glanda cervicală şi corion. Corionul mucoasei endocervicale este bogat în fibre colagene
şi rare celule.
Celula de rezervă – de la nivelul colului uterin – celulă de origine mezodermică dispusă la
limita dintre epiteliul cervical şi corionul subdiacent îşi păstrează o mare capacitate de regenerare
şi metaplazie amintind de celula mezenchimatoasă nediferenţiată – unii autori îi atribuie un rol
esenţial în constituirea displaziilor şi carcinoamelor colului uterin. Displaziile colului uterin
conduc uneori la carcinoame intraepiteliale şi invazive apărute iniţial datorită hiperplaziilor
celulelor de rezervă. Se vorbeşte despre o astfel de hiperplazie când între celulele cilindrice ale
epiteliului endocervical şi membrana sa bazală se constată prezenţa unuia sau mai multor straturi
de celule primitive. De obicei, această hiperplazie duce la apariţia de 2-5 straturi celulare, ajungând
însă şi la 10-12. Celulele hiperplazice sunt mici, semănând cu celulele stratului bazal al epiteliului
pavimentos al colului cu nuclee mari în raport cu citoplasma.
Vaginul – este un canal cilindric musculo-membranos extensibil şi elastic turtit în sens
antero-posterior care la extremitatea superioară se inseră pe colul uterin şi inferior prin orificiul
vaginal şi se deschide în spaţiul dintre labiile mici denumit vestibul vaginal.
Pereţii cavităţii vaginale sunt în contact, cel anterior şi cel posterior. Dimensiunile sale
variază în medie având 8-9 cm lungime. Peretele posterior este mai lung decât cel anterior deoarece
se inseră mai sus pe colul uterin. La limita dintre vestibulul vaginal şi orificiul vaginal se află o
membrană numită himen care închide incomplet acest orificiu; resturile himenului după primul
contact sexual poartă numele de caruncule himenale.
La inserţia colului uterin între pereţii vaginului şi col se află fornixul vaginului subîmpărţit
în: fornix anterior, posterior şi lateral (drept şi stâng). Peretele anterior al vaginului are raporturi
cu fundul vezicii şi cu uretra. Posterior are raporturi cu rectul iar partea superioară (fornixul
superior), cu excavaţia recto-uterină sau fundul de sac Douglas unde peritoneul este în contact cu
peretele vaginal. În părţile laterale, vaginul aderă pe marginea mediană a muşchilor ridicători anali
iar în partea inferioară vine în raport cu bulbii vestibulari şi glandele vestibulare mari.
Organele genitale externe
Vulva – este alcătuită din labiile mari şi cele mici, spaţiul interlabial, aparatul erectil şi
glandele anexe.

10
 Labiile mici sunt situate medial de cele mari şi mărginesc între ele pe linia mediană
vestibulul vaginului. Se unesc între ele pe clitoris formând prepuţul clitorisului. Aparatul erectil
este format din: bulbii vestibulari şi clitoris. Glandele anexe ale vulvei sunt: glandele Bartholin în
număr de două, situate în dreapta şi stânga extremităţii inferioare a vaginei. În porţiunea anterioară
a vestibulului, pe feţele mediale ale labiilor mici se găsesc glandele vestibulare mici ale căror
secreţie intră în constituţia smegmei.
Vascularizaţia şi inervaţia: arterele provin din artera ruşinoasă internă. Venele se îndreaptă
spre vena cu acelaşi nume. Limfaticele se duc unele la limfonodulii iliaci iar altele la cei inghinali.
Nervii vin din ramura perineo-vulvară a aceluiaşi nerv ruşinos intern.

1.2. FIZIOLOGIA APARATULUI GENITAL FEMININ

Ovarul, glandă sexuala feminină, are funcţia dublă exocrină şi endocrină.
Tuba uterină are rol de conducere a ovulelor de la suprafaţa ovarului până în uter şi a
spermatozoizilor din uter în întâmpinarea ovulului; ea, reprezintă, de asemenea locul unde are loc
fecundarea.
Uterul are rolul să primească din tubă ovulul fecundat (oul), să-l hrănească şi să-l expulzeze
la sfârșitul sarcinii;
Vaginul reprezintă organul de copulaţie al femeii, având rolul de a primi penisul în actul
sexual.
Aparatul erectil are rolul de a declanşa erecția la femei şi, în sfârşit, să participe cu alte zone
ale mucoaselor genitale, la declanşarea orgasmului.
Funcţia exocrină a ovarului:
Este reprezentată de producerea celulelor sexuale numită ovogeneză şi de expulzarea
ovulului matur în trompa uterină numită ovulaţie.
Din ovocit se va forma ovulul şi celulele periferice, denumite celule foliculare.
Foliculii primordiali în timpul vieţii sexuale ajung la maturitate câte unul pe lună. Presiunea
lichidului folicular şi acţiunea unor fermenţi, legate de ciclul menstrual, determină ruperea
foliculului şi expulzarea ovocitului – fenomen care poartă numele de ovulaţie.
După expulzarea din folicul, ovocitul devine matur şi pătrunde în trompa uterină, în vederea
fecundării.
După ovulaţie se formează în ovar, corpul galben care produce hormonul progesteron, un
alt hormon ce intervine în funcţia glandelor sexuale feminine.

11
 Dacă ovulul este fecundat şi transformat în ou (zigot), corpul galben se dezvoltă, rămânând
în stare de funcţiune, timp de peste 5-6 luni, în perioada sarcinii; spre sfârşitul sarcinii, după luna
a 6-a involuează rapid şi se transformă într-un ţesut fibros.
Zigotul se fixează în mucoasa uterină prin fenomenul de nidare.
Nefecundat, ovulul se elimină cu menstruaţia, iar corpul galben involuează rapid (10-12
zile).
Dezvoltarea foliculului şi a ovarului se face sub influența foliculo-stimulinei produsă de
hipofiză.
Funcţia endocrină a ovarului:
Această funcţie constă în secreţia hormonilor estrogeni şi progestaţionali.
Hormonii estrogeni sunt secretaţi de celulele interstiţiale ale foliculului în prima parte a
ciclului menstrual.
Hormonii progestaţionali – progesteronul etc. – sunt produşi de corpul galben în cea de a
doua parte a ciclului menstrual (între a 12-a zi şi a 28-a zi). Progesteronul pregăteşte mucoasa
uterină pentru implantarea ovarului. Dacă ovarul a fost fecundat, asigură dezvoltarea oului şi
formarea placentei.
Hormonii ovarieni
Influențează o serie de funcţii ale organismului şi determină caracterele sexuale primare la
femei, maturizarea ovarelor, uterului şi vaginului.
Reglează activitatea organelor sexuale, care trec prin trei perioade legate de ciclul menstrual:
- pubertate
- maturitate sexuală
- menopauză.
Determinarea caracterelor sexuale secundare la femei:
- Forma corpului
- Dezvoltarea glandelor mamare
- Păstrarea unei voci subţiri (prin rămânerea în stadiul de dezvoltare infantilă a laringelui)
- Determină psihicul şi comportamentul specific.
Ciclul vital al ovarelor
Hormonii ovarieni intervin în reglarea activităţii ciclului vital al ovarelor care are trei
perioade mari.

12
 Fig. 5. Ciclul ovulator (Sursă: Google imagini)

Între 13-15 ani, cu variaţii extreme între 10 si 18 ani, reprezintă şi perioada dintre copilărie
şi adolescenţă; ea coincide cu prima menstruaţie care se numeşte menarhă şi este însoţită de o serie
de modificări specifice:
- Apariţia caracterelor sexuale secundare
- Dezvoltarea sistemului pilos în regiunea pubiană şi axilară
- Dezvoltarea organelor de reproducere (ovar, uter, vagin)
- Creşterea deosebită a organelor mamare - Intensificarea instinctului sexual

- Apariţia menstruaţiei
- Capacitatea de reproducere prin actul sexual şi prin aceasta posibilitatea fecundării şi a
gestaţiei.
Perioada de activitate sexuală (gonadică) normală durează aproximativ 400 de ovulaţii, adică
30-40 de ani; este perioada în care organismul femeii se dezvoltă complex, perioada de fecunditate
intensă, caracterizată prin cicluri menstruale lunare.
Ciclul menstrual se desfăşoară în trei faze – durează în medie 28 de zile:
Faza menstruală sau menstruația propriu-zisă care apare în ultimele zile ale ciclului şi
durează aproximativ 5 zile, se datorează lipsei de progesteron; degenerarea corpului galben
determină descuamarea mucoasei uterine şi hemoragia.
Faza proliferativă sau preovulatorie durează 7 până la 10 zile, ovulaţia având loc între a 6a
şi a 14-a zi a ciclului menstrual.

13
 Faza progestaţională sau secretorie (pregravidică) durează în medie 14 zile; în această fază
are loc formarea corpului galben şi secreţia progesteronului.
Perioada de climacteriu apare în jur de 50 de ani la femei. Se caracterizează prin involuţia
organelor genitale – uter, ovar, atrofia glandelor mamare, tulburări ale activităţii menstruale. Se
termină cu menopauza când activitatea ovariană încetează.
Aceste modificări ciclice vitale sunt determinate de atrofia senilă a ovarului, nu de atrofia
hipofizei.
Deosebim următoarele anomalii menstruale:
- Hipomenoreea – cantitatea prea redusă de sânge.
- Oligomenoreea – hemoragie la intervale prea lungi.
- Hipermenoreea – hemoragie abundentă.
- Polimenoreea – hemoragie la intervale prea scurte.
- Menoragia – hemoragie prea puternică şi prelungită prin reducerea contracţiilor
mucoasei uterine, în urma inflamaţiilor genitale şi a modificărilor de poziţie ale uterului.

- Dismenoreea – este o menstruaţie dureroasă, durerile care iradiază din lombe spre
simfiză pot fi atât de puternice, încât femeia să fie nevoită să stea la pat în timpul
menstruației. Durerile abdominale sunt însoţite de cefalee, tahicardie, greţuri, vărsături,
irascibilitate.
- Metroragia – este o hemoragie absolut neregulată, provenită din cauza unei
mucoase bolnave în urma inflamaţiilor sau în cazul tumorilor uterine (fibrom uterin, cancer).

Reglarea secreţiei hormonilor ovarieni

Se face pe două căi: pe cale umorală, pe cale nervoasă.
Reglarea umorală:
Secreţia de estrogeni este stimulată de hormonul foliculo-stimulant hipofizar, când scade
concentraţia hormonilor estrogeni din sânge.
Excesul de hormoni estrogeni inhibă secreţia de hormon foliculostimulant, dar excită
hipofiza în producerea hormonului luteinizant.
Hormonul luteinizant stimulează formarea corpului galben şi, în consecinţă, intervine în
secreţia de progesteron.
În acelaşi proces de stimulare, un rol important îl are şi hormonul lactogen hipofizar.
Reglarea nervoasă:
Dacă aproape toate fenomenele ciclului menstrual depind de hormonii gonadotropi
hipofizari, secreţia acestora se află sub influența stimulilor nervoşi.

14
 Hipotalamusul este zona subcorticală care transmite stimuli nervoşi la hipofiza anterioară.
La nivelul unor centri hipotalamici se formează o substanţă precursoare hormonului
gonadotrop foliculostimulant, care ar fi transportată ulterior pe cale sanguină în hipofiza
anterioară.

CAPITOLUL 2 CANCERUL DE COL UTERIN

2.1. DEFINIȚIE
Cancerul de col uterin se caracterizează prin proliferarea malignă a celulelor epiteliale ale
colului uterin ce se manifestă printr-o tumoră sau ulceraţie care are tendinţa de creştere invadantă
şi distructivă.
Cancerul de col se prezintă ca o tumoră în formă de conopidă sau ca nodozităţi în grosimea
celulei.

Fig. 6. Cancerul de col uterin (Sursă: Google imagini)

2.2. ETIOLOGIE
Cauzele cancerului de col uterin nu sunt cunoscute, dar sunt cunoscuţi factorii favorizanţi
care se pot sistematiza în:

- Factori care aparţin mediului înconjurător.

- Factori care ţin de organism.
Factori care ţin de mediul înconjurător:
Mediul – există doar în ansamblu diferenţieri între mediul urban şi cel rural, fără diferenţe
semnificative.

15
 Rolul igienei genital şi sexuale deficitare – cancerul apare mai rar la femeile cu viaţă
sexuală absentă şi cu un regim de viaţă ordonat, în timp ce viaţa sexuală dezordonată, cu numeroşi
parteneri determină un risc mare de îmbolnăvire prin transmiterea prin contact sexual în condiţii
de igienă precară a unui factor comun carcinogen, probabil un factor viral sau chimic.
Circumcizia – se pare că are rol protector.
Caracteristicile comportamentului sexual – riscul apariţiei cancerului de col uterin fiind
mai mare la femeile care şi-au început viaţa sexuală la vârste tinere (sub 20 de ani), care au mulţi
parteneri sexuali, care au fost căsătorite de mai multe ori, care practică un sex neprotejat (fără o
formă de barieră împotriva contracepţiei – condomul), care au o frecvenţă crescută a coitului.
Lipsă de maturare biologică a colului uterin – la tinerele fete. Factor
traumatic.
Metode contraceptive locale – cu acţiune chimică sau cu acţiune generală hormonală
– pilulele contraceptive joacă un rol important în procesul de carcinomatoză.
Factori virali sau bacterieni – atenţia s-a concentrat tot mai mult asupra grupului Herpes
simplex şi asupra virusurilor umane Papylloma tipurilor 16-18, ultimele se găsesc în mod
obişnuit în tractul genital.
Alţi agenţi infecţioşi incriminaţi ulterior sunt – Citomegalovirusul, Chlamydia,
Mycoplasma, Trichomoniaza, gonoreea.
Naşterile multiple, avorturile, asistenţa deficitară la naştere – sunt alţi factori consideraţi
de risc crescut în cancerul cervical.
Factori ce ţin de gazdă:
Vârsta – riscul de cancer al colului uterin apare în adolescenţă şi continuă până în jurul
vârstei de 50 de ani.
Factorul genetic – familia. Anumite studii arată posibilitatea de a diagnostic cancerul de col
uterin încă de la nivelul subcelular cromozomial.
Fumatul – predispune la infecţia cu virus uman Papylloma.
Dieta – lipsa β-carotenului, a vitaminelor A, C, E şi a acidului folic pot duce la apariţia
cancerului cervical. Ingestia de crudităţi, sucuri natural de fructe reduc riscul îmbolnăvirilor.
Factorul endocrin – sugerează posibilitatea ca hormonii reproductive să fie implicaţi în
geneza cancerului de col.
Imunosupresia – A fost remarcată o frecvenţă mai înaltă a cancerului de col uterin la
femeile care au primit medicaţie imunosupresivă după un transplant renal – riscul de cancer fiind
de 4,7%. Mai recent a fost observată legătura dintre infecţia cu HIV şi detectarea modificărilor

16
citologice, fiind posibil ca studierea imunosupresiei indusă de HIV să poată clarifica legătura
dintre imunitatea mediată celular şi neoplazia de col uterin.
Condiţii de precancer:
Prezenţa oncogenelor activate în materialul genetic celular. Anomalii
cromozomiale – trisomia 21.
Afecţiuni genetice transmise cu riscul apariţiei unui cancer de aproape 100% - polipoză
rectocolică familială, xerodermia pigmenosum etc. Disgeneziile.
Disembrioplaziile.
Distrofiile.
Tumorile benign – adenoame, polipi, papiloame.
Agenţii cancerigeni cunoscuţi sunt:
- Radiaţiile ionizante (cancerogeneză fizică) – raze x, raze alfa, raze beta, raze
gamma, raze ultraviolet.
- Substanţele chimice (cancerogeneză chimică).
- Virusuri oncogene (cancerogeneză virală).

2.3. PATOGENIE
Cancerul colului uterin constituie cea mai frecventă localizare a neoplaziilor la femeie.
Ocupă locul al doilea printre cauzele de deces feminin, depăşind mortalitatea prin cancer faţă de
bărbat. Apare cu predilecţie între 30-50 ani, fără a avea o limită severă de vârstă mai tânără sau
mai înaintată. Din totalul cancerului genital (după datele Prof. Dr. I. Negruţ şi Prof. Dr. O Rusu)
localizarea cervicală apare în 71,2% a cazurilor, cea uterină în 15% şi restul de 13,8% este ocupată
de ovar, trompă, vulvă şi vagin.
La nivelul colului, cancerul este o neoformaţiune epitelială în 99% din cazuri, cu puncte de
plecare din cele două epitelii de înveliş ale exo şi endocolului, cu structuri histologice diferite.
Exocolul este format dintr-un epiteliu compus din patru straturi de celule (stratul bazal,
parabazal, intermediar şi superficial).
Endocolul (canalul cervical) este compus dintr-un epiteliu cilindric glandular.
În 1% din cazuri are o origine malignă numită sarcom.
Debutul cancerizării colului, în majoritatea cazurilor are loc la nivelul orificiului extern -
„zona de pericol”, în zona de joncţiune între cele două epitelii pavimentos exocervical şi cilindric
endocervical.

17
 Această formă este constituită din celule tinere nediferenţiate care se găsesc în instabilitate
şi sunt extrem de sensibile faţă de iritaţiile cronice ce pot declanşa transformarea lor în celule
tumorale. Cancerizarea mai poate avea punct de plecare la nivelul mucoasei endocervicale.
În apariţia cancerului de col uterin un rol important îl au o serie de factori intrinseci cum ar
fi: factori endocrini, vârsta, factori ce ţin de structura genetică şi factori extrinseci ca: mediul, rolul
igienei deficitare, particularităţi ale vieţii sexuale, rolul naşterilor, avorturile. Însă, etiopatogenia
cancerului de col, ca de altfel a cancerului în general nu este pe deplin lămurită. Sa ajuns la
concluzia că mecanismul cancerizării este legat de terenul neuro-endocrino-metabolic.
Cercetările făcute în domeniu au scos la iveală mai multe teorii care au încercat să explice
geneza proceselor maligne, începând cu vechea teorie a iritaţiei şi terminând cu teoria parazitară,
teoria endocrină, teoria alimentară, teoria carenţelor în ioni (Mg, Ca, etc.), recent teoria virusală.
Cancerul de col se dezvoltă întotdeauna pe o leziune preexistentă a epiteliului, aparentă sau
inaparentă clinic.
Sub denumirea de displazie a colului uterin (leziuni atipice ale colului uterin - „col lezional”)
înţelegem o stare precanceroasă.
Cancerul de col uterin se propagă pe următoarele căi:
- prin continuitate - de la ţesut la ţesut;
- prin infiltrare limfatică - o cale preferată a cancerului;
- prin salturi metastazice - în acest fel invadând parametrele, sistemul limfatic,
organele şi ţesuturile vecine.
Cancerul de col uterin este o afecţiune malignă a celulelor ce căptuşesc suprafaţa colului;
este o boală cronică gravă, de mare importanţă medico-socială, cu evoluţie foarte severă, mai ales
când este depistată în stadii avansate. Importanţa problemei rezultă din faptul că neoplasmul de
col uterin reprezintă una din principalele cauze de deces a populaţiei feminine, ocupând locul al
doilea ca frecvenţă. În majoritatea cazurilor, debutul cancerizării colului are loc la nivelul
orificiului extern „zona de pericol”, în zona de joncţiune între cele două epitelii: pavimentos
exocervical şi cilindric endocervical. În apariţia cancerului de col uterin un rol important îl au o
serie de factori intrinseci (factori endocrini, vârsta, factori ce ţin de structura genetică) şi extrinseci
(mediul, rolul igienei deficitare, particularități ale vieţii sexuale, avorturile, rolul naşterilor).
Cancerul de col se dezvoltă întotdeauna pe o leziune preexistentă a epiteliului, aparentă sau
inaparentă clinic.

2.4. FORME CLINICE

Tumorile colului uterin pot fi:

18
 ➢ Tumori benigne – hiperplazia microglandulară, polipul cervical, papilomul colului
uterin, leiomiomul colului uterin.

Fig. 7. Polip cervical (Sursă: Google imagini)

➢ Tumorile maligne – displaziile colului uterin, carcinomul invaziv,

adenocarcinomul.
a) Hiperplazia microglandulară
Hiperplazia microglandulară a mucoasei endocervicală este rezultatul stimulilor la
contraceptivele orale sau al inflamaţiei. Diagnosticul se pune pe baza examenului biopsic.
b) Polipul cervical
Este o formaţiune tumorală situată în canalul cervical, mică, benignă, pediculată sau adesea
senilă. Provine cel mai adesea din endocervix. Are o incidenţă foarte scăzută înainte de apariţia
primei menstruații şi este frecventă la multipare ce au mai mult de 20 de ani. Are o mărime de la
câţiva milimetri la 2-3 cm diametru. Formaţiunea tumorală are o structură fibroasă cu numeroase
vase sanguine în centru.
Se manifestă prin sângerare intermenstruală sau postcoidală, leucoree şi hipermenoree ca
semne ce atenţionează bolnava.
La examenul de specialitate, în cadrul examinării cu valve se vizualizează formaţiunea
tumorală în canalul cervical sau herniată prin orificiul extern.
Polipul se extrage electro-chirurgical, iar dacă există complicaţii infecţioase se administrează
antibiotice.

a) Displazia colului uterin

Prin displazii de col uterin se înţeleg bolile precanceroase ale epiteliului acestuia.

19
 Displazia poate fi uşoară, moderată sau severă.
Displazia severă este urmată de carcinomul in situ.
Afecţiunile nu pot fi decelate cu ochiul liber, dar pot fi evidenţiate prin colposcopie sau
prin aplicarea unei soluţii iodate. Iodul reacționează cu glicogenul din citoplasma celulară
normală marcând zonele sănătoase şi lasă necolorate zonele bolnave.
Aria nemodificată de substanţă aplicată constituie zona pozitivă. Aceasta însă nu este un
test diagnostic de fineţe, el apărând şi în cazul leucoplaziei, eroziunilor sau ectropionului, dar
poate orienta spre zona ce trebuie biopsiată.
b) Carcinomul invaziv
Este o leziune neoplazică care începe prin invadarea stromei colului uterin de către celula
unui carcinom in situ preexistent.
Tumora devine periculoasă când invadează stroma cervicală din situaţia intraepitelială
existentă. Invazia precoce poate apărea în mai multe locuri simultan. La punctul de invazie
celulele sunt bine diferenţiate: 95% din cancerele cervicale sunt carcinoame cu celule
scuamoase.
Histologic i s-au descris trei grade evolutive.
Macroscopic tumora este o masă fibroasă roşie-gălbuie ce se dispune în jurul orificiului
extern al colului. Uneori este ulcerată, cu secreţie sanguinolentă sau purulentă. Sângerează uşor
la atingere.
Tumorile endofitice produc o mărire a colului, fără ulcerație. Tumora se extinde local
vaginal, iar în sus endometrial, difuzând apoi limfatic şi sanguin. Din punct de vedere
histologic cancerele invazive pot fi:
 85% carcinoame pavimentoase – epidermoide.
 5% adenocarcinoame.
 7-8% tumori mixte şi glandulare.
 Excepţional – tumori mezenchimatoase şi teratoide. c) Adenocarcinomul
Reprezintă 5% din cancerele cervicale.

20
 Fig. 8. Adenocarcinomul (Sursă: Google imagini)
Ele sunt tumori ale endocervixului şi cresc sub formă ulcerată, papilară sau polipoidă.
Tumorile rămân neobservate clinic până în stadiile avansate, deoarece invazia nu se face pe
suprafaţa epiteliului, ci spre profunzimea stromei. Cancerul cervical produce moartea prin
uremie – rezultată din compresiunea ureterelor – sau prin infecţie sau hemoragie.
În diagnosticarea cancerului de col uterin trebuie remarcată sângerarea intermitentă, petele
de sânge postcoit şi sângerarea din postmenopauză.
Durerea şi pierderea în greutate apar în stadiile avansate inoperabile. Tratamentul cancerului
de col uterin este complex, în funcţie de stadialitate.
Tumorile maligne se dezvoltă atât local, cât şi la distanţă, iar caracterele lor se modifică din
această cauză în cursul evoluţiei. Stadializarea este operaţia de stabilire şi consemnare a gradului
dezvoltării locale şi eventual, şi al extinderii la distanţă a unei neoplazii.
Referitor la gradul de malignizare, tumorile cu celule nediferenţiate sunt cele mai maligne,
iar cele cu celule bine diferenţiate au potenţial malign cel mai scăzut.
Funcţie de proporţia celulelor nediferenţiate, carcinoamele cervicale pot fi clasificate în
patru grade:
▪ Gradul I – 0-25% celule nediferenţiate.
▪ Gradul II – 25-50% celule nediferenţiate.
▪ Gradul III – 50-75% celule nediferenţiate.
▪ Gradul IV – 75-100% celule nediferenţiate.
Simptomatologia din sfera genitală este diferită în funcţie de stadiul clinic al cancerului.
În fază incipientă, simptomele lipsesc sau sunt sărace. Se pot observa mici sângerări
vaginale în raport cu toaleta vaginală sau la contactul sexual, sau se poate observa doar o banală
leucoree ceva mai abundentă.

21
 În cancerul invaziv clinic leucoreea este mai abundentă, este fetidă şi purulentă în leziunile
mari suprainfectate. Metroragia este cu sânge roşu, poate să apară spontan sau poate fi provocată
de cel mai mic traumatism. Este semnul cel mai important mai ales în menopauză. Durerea este
semnul tardiv produs de invazia parametrelor şi prinderea filetelor nervoase.

2.5. FIZIOPATOLOGIE
Cancerul colului uterin îmbracă formele obişnuite ale proliferărilor carcinomatoase. Se poate
prezenta ca formă polipoidă vegetantă sau infiltrativă.
Leziunile incipiente apar ca o mică suprafaţă granulară, fermă, bine circumscrisă aparent,
simulând o îngroşare albicioasă a epiteliului, de cele mai multe ori localizată la nivelul unor vechi
eroziuni ale colului, în apropierea orificiului extern al canalului cervical. Cu timpul, proliferarea
tumorală interesează în întregime buza pe care a luat naştere după care tinde să invadeze buza
cealaltă şi vaginul. Tumorile cu punct de plecare în canalul cervical prezintă de obicei la început
o evoluţie infiltrativă, dar după ce depăşesc orificiul extern al canalului cervical pot lua o evoluţie
vegetantă.

Fig. 9. Leziunile colului uterin (Sursă: Google imagini)

Forma polipoidă începe ca o mică denivelare cu suprafaţa granulară care ulcerează destul de
repede, se dezvoltă repede printr-o proliferare vegetantă conopidiformă, prezentând necroză şi
ulceraţii de consistenţă friabilă, sângerând la cel mai mic traumatism. Se poate menţine la nivelul
locului de origine sau să cuprindă largi porţiuni şi chiar colul în întregime.
Cu timpul, într-un stadiu avansat, carcinomul poate duce la distrugerea completă a colului,
la prinderea vaginului, acest stadiu fiind caracterizat printr-o formă vegetantă ulcerată, suprafeţele
întinse de necroză duc la suprainfecţie cu floră saprofită, anaerobă, transformând porţiunea
necrozată într-o masă putredă, urât mirositoare. Forma infiltrativă a cancerului de col începe cu
îngroşarea uşoară a mucoasei care ulcerează curând, dispusă pe un fond indurat.

22
 Leziunea creşte în dimensiune, prinzând o zonă mai largă a mucoasei şi putându-se extinde
până la grosimea musculaturii uterine spre parametre. Această formă se prezintă ca o ulceraţie a
colului, cu marginile neregulate, crateriforme, rigide, dure, cu aspect cărnos, sângerând cu
uşurinţă, uneori se suprainfectează, supurează. În evoluţia carcinomului de col uterin leziunea
poate deveni invazivă, poate rămâne într-un stadiu neinvaziv o perioadă lungă de timp şi poate
regresa.

2.6. SIMPTOMATOLOGIE
Simptomatologia din sfera genitală este diferită în funcţie de stadiul clinic al cancerului.
În fază incipientă, simptomele lipsesc sau sunt sărace. Se pot observa mici sângerări vaginale
în raport cu toaleta vaginală sau la contactul sexual, sau se poate observa doar o banală leucoree
ceva mai abundentă.
În cancerul invaziv clinic leucoreea este mai abundentă, este fetidă şi purulentă în leziunile
mari suprainfectate. Metroragia este cu sânge roşu, poate să apară spontan sau poate fi provocată
de cel mai mic traumatism. Este semnul cel mai important mai ales în menopauză. Durerea este
semnul tardiv produs de invazia parametrelor şi prinderea filetelor nervoase.
Leucoreea
▪ Este un simptom frecvent şi comun multor afecţiuni ginecologice.
▪ Are caracter uterin (trenant),
abundentă premenstrual, clară în afara unei infecţii,
apare mai frecvent sub formă de hidroree.

Fig. 10. Leucoreea (Sursă: Google imagini)

▪ Hidroreea este considerată clasic ca
un semn de mare valoare semiologică pentru un
polip fibros intracavitar sau un nodul miomatos
submucos, dar ea este destul de rar întâlnită.
Hidroreea constă într-o pierdere de lichid, dar apos albicios, al cărei cantitate poate ajunge la 1l/24
ore.
▪ Pierderile purulente pot releva câteodată un polip fibros pe cale de necrozare.

Durerea
▪ Simptom greu de interpretat deoarece este un element comun afecţiunilor
ginecologice, apare mai târziu;

23
 ▪ Durerea rezultă din degenerările ce urmează tulburărilor circulatorii, infecţioase,
torsiunii unei tumori pediculate prin compresiune la nivelul pelvisului sau printr-o leziune
asociată.
▪ Durerile pot fi continue sau paroxiste, în funcţie de cauzele care le generează.
▪ Apare datorită invaziei ureterelor, peretelui pelvin şi a nervului sciatic.
Tulburări urinare
▪ Cu toate că pot fi discrete şi intermitente se întâlnesc într-un procent destul de
ridicat 5560%.
Polakiuria – constă cel mai adesea şi ia aspectul simplu al unor micţiuni mai frecvente sau
câteodată al micţiunilor imperioase.
Tulburările de golire a vezicii – se manifestă mai ales premestrual şi rareori ia aspectul de
retenţie acută.
Disuria şi hematuria – se manifestă datorită invaziei vezicii urinare. Metroragia
▪ Simptom clasic, este intermitentă şi apare îndeosebi după contact sexual.
▪ Odată cu avansarea bolii episoadele hemoragice vor deveni mai frecvente, cu o
durată mai lungă.
▪ În final, sângerarea va avea caracter permanent.
Metastaze la distanţă şi edem
▪ Edemele persistente la ambele membre inferioare datorate blocării venelor şi
limfaticelor sunt simptome târzii în cazul cancerului moderat şi manifestări frecvente în cazul
recidivelor.
Hemoragiile masive şi apariţia uremiei
▪ Sunt manifestări clinice, specifice stadiilor terminale.
Aspecte macroscopice ale cancerului de col uterin
Au fost descrise 3 tipuri de leziuni ale cancerului cervical.
➢ Cea mai comună este leziunea vegetantă (exofitică), întâlnită de obicei în zona
exocervicală care prin dezvoltare formează o masă polipoidă, largă, friabilă, care sângerează
abundent.

24
 ➢ Cea de-a doua formă a carcinomului cervical
se dezvoltă dintr-o formă infiltrativă care prezintă nişte
mici ulceraţii care pot fi vizibile.
➢ Al treilea tip de leziune este tumora
ulcerativă care de obicei produce eroziunea colului şi a
zonei superioare a vaginului dând naştere la un crater
asociat cu infecţie locală şi secreţie seropurulentă.

Fig. 11. Tumora ulcerativă (Sursă: Google imagini)

2.7. DIAGNOSTIC
Ca metode neinvazive de diagnostic, folosite curent se pot aminti:
Diagnosticul cromozomial care presupune determinări de cariotipuri.
Imunodiagnosticul cu scop de depistare a reacţiei imunologice a leziunilor incipiente, dar
şi cu scop terapeutic – imunoterapie precoce a cancerului.
Diagnosticul enzimatic care prin studierea diferitelor enzime (fosfataza acidă,
dehidrogenaza succinică) pune în evidenţă modificările enzimatice şi leziunile invazive.
Diagnosticul în stadiul O (TIS)
În această etapă evolutivă, procesul neoplazic este limitat la epiteliu, membrana bazală este
intactă.
Simptomatologia clinică – este absentă şi numai o consultaţie ginecologică sistematică şi
screening-ul citologic poate atrage atenţia asupra unui proces anormal. Examene paraclinice:
➢ Testul Lahme-Schiller – pune în evidenţă existenţa unei zone iod-negativ (datorită
zonei lipsită de epiteliu).
➢ Colposcopia – ne permite precizarea diagnosticului de carcinom.
➢ Colpomicroscopia – permite evidenţierea celulelor neoplazice după o prealabilă
fixare şi colorare în vivo.
➢ Examenul citologic – în stadiul O, citologia se va încadra în clasa IV sau V. Pentru
precizarea diagnosticului de tumoră malignă, examenul citologic trebuie în mod obligatoriu corelat
cu examenul biopsic (histologic).

25
 ➢ Biopsia – este indicată ori de câte ori frotiurile citologice se încadrează în clasele
IV sau V. Materialul biopsic se recoltează prin chiuretajul cavităţii endocervicale sau prin
conizaţie.
Diagnosticul diferenţial:
➢ Se face numai histopatologic eliminând displaziile. Displazia este o maturaţie
celulară anormală ducând la modificări ale aspectului general, dispoziţie şi raporturi anormale ale
celulelor ce constituie un anumit ţesut, în special epitelial. Anomalia de maturaţie se traduce prin
aspecte morfologice neobişnuite ale citoplasmei, nucleului şi raportului nucleo-citoplasmatic.
➢ În prezent se acceptă termenul de neoplazie cervicală intraepitelială (CIN) în cadrul
căreia se disting mai multe grade de intensitate: CIN gradul I – corespunde displaziei uşoare; CIN
gradul II – displaziei moderate şi CIN grad III – displaziei agravante.
Diagnosticul în stadiul I
Este prima etapă a cancerului invaziv, procesul neoplazic depăşind epiteliul cervical şi
invadând ţesuturile subiacente, fără a depăşi însă colul uterin.
La tuşeul vaginal se constată o tumoră vegetantă sau ulceraţie dură, col neregulat, friabil şi
sângerând.
În acest stadiu se încadrează şi microcancerul (T1a Nx Mo ) caracterizat printr-o depăşire
minimă a membranei bazale.
Simptomatologia clinică:
➢ Este minimă sau săracă, motiv pentru care femeile nu solicită un consult medical.
De aceea, numai consultaţia ginecologică sistematică sau screening-ul citologic poate depista
afecţiunea în această etapă.
➢ Sindromul clinic revelator – când există – este hemoragia genitală provocată de
actul sexual sau canula de irigaţie.
➢ Detaliile furnizate de examenul ginecologic depind de aspectul macroscopic al
leziunii şi de localizarea acesteia (endo sau exocervicală).
➢ În forma exocervicală ulcerată – examenul cu valve descoperă pe una din buzele
colului o mică pierdere de substanţă localizată excentric faţă de orificiul extern al colului, cu fundul
înmugurit şi acoperit de cheaguri şi depozite necrotice.
➢ În forma endocervicală – examenul cu valvele nu furnizează nici o informaţie la
examenul cu histerometru se constată neregularitatea cavităţii endocervicale, explorarea fiind
urmată de hemoragie.
Examenul paraclinic şi de laborator:

26
 ➢ Testul Lahme-Schiller – arată o leziune exocervicală care este iod-negativ.
➢ Colposcopia – arată că leziunea are marginile precise, iar fundul acestuia este de
culoare gălbuie.
➢ Examenul citologic – încadrează frotiurile în clasele IV-V.
➢ Biopsia – confirmă diagnosticul de cancer.
Diagnosticul diferenţial:
➢ În forma exocervicală ulcerată, unde elementul principal al diagnosticului este
pierderea de substanţă, trebuie făcută diferenţierea de alte ulceraţii: exocervicita, şancrul sifilitic,
herpesul, ulceraţia micotică.
➢ În forma endocervicală – având ca simptom principal metroragia trebuie
diferenţiată de sarcina incipientă complicată cu avort, endometrită, de alte tumori genitale.
➢ În forma exocervicală vegetantă – la examenul cu valvele se constată o formaţiune
mamelonară de dimensiuni mici care sângerează abundent la atingerea cu valve. Examenul
citologic încadrează frotiurile în clasele IV-V, iar biopsia confirmă diagnosticul de cancer.
Diagnosticul diferenţial se face cu polipul cervical. Indiferent de varietatea morfopatologică
şi de localizare, caracteristic pentru stadiul I este faptul că uterul îşi conservă mobilitatea în toate
sensurile.

Diagnosticul în stadiul al II-lea (T2a No Mo ):

Este un stadiu avansat al cancerului invaziv, deoarece tumora a depăşit colul uterin,
antrenând în procesul neoplazic parametrele din vecinătatea colului sau jumătatea superioară a
vaginului.
Simptomatologia clinică:
Cu toate că este vorba de un stadiu avansat, nu sunt rare cazurile în care simptomatologia
clinică subiectivă este discretă sau absent. De obicei, există însă o suferinţă care constă în
metroragie, scurgere serosanghinolentă – purulentă, fetidă şi durere localizată în etajul
inferior al abdomenului sau regiunea lombară. Spre deosebire de stadiul I, în stadiul II metroragia
este spontană, permanentă, abundentă, traumatismul local o exagerează evident.
Examenul paraclinic şi de laborator – precizează de cele mai multe ori diagnosticul.
➢ În forma ulceroasă exocervicală se observă pe una din buzele colului o pierdere
de substanţă intensă, adâncă, acoperită de burjioni sângerânzi.

27
 ➢ În forma endocervicală – canalul cervical are aspect crateriform. Examenul
vaginal digital provoacă o hemoragie abundentă, fundurile de sac vaginale sunt infiltrate în
apropierea colului şi adesea se constată rigiditatea porţiunii superioare a vaginului.
➢ În forma exocervicală vegetantă – la inspecţia colului cu valvele se observă pe una
din buzele colului, o formaţiune conopidiformă cu baza de implantare largă, de culoare roşiatică
acoperită de cheaguri sanguine şi necrotice. Examenul vaginal digital combinat cu palparea
abdominală arată că formaţiunea este dură, friabilă, sângerândă. Caracteristic pentru stadiul al IIlea
este faptul că uterul îşi păstrează mobilitatea, aceasta este însă limitată uneori din cauza infiltraţiei
parametrelor.
Diagnosticul în stadiul al III-lea (T3a No Mo)
Este un stadiu avansat al cancerului invaziv, caracterizat prin antrenarea în procesul
neoplazic al parametrelor – până la inserţia acestora pe pereţii excavaţiei, a jumătăţii superioare a
vaginului şi a ganglionilor limfatici pelvini (iliaci int. şi ext.).
Simptomatologia clinică:
Sunt aceleaşi ca în stadiul II, dar de o intensitate mai mare.
➢ În forma exocervicală sau endocervicală ulcerată examenul vaginului cu valvele
arată absenţa unei porţiuni din zona intravaginală a colului. Uterul devine un organ fix.
➢ În forma vegetantă – se constată că porţiunea superioară a vaginului este ocupată
de o formaţiune conopidiformă dură, friabilă, sângerândă, uterul şi-a pierdut mobilitatea în toate
sensurile.

Diagnosticul în stadiul al IV-lea (T4a orice N1 M1)

Este un stadiu final al cancerului invaziv, tumora extinzându-se la organele vecine şi
producând metastaze la distanţă: ficat, peritoneu, tub digestiv, sistem osos. La simptomele
obiective descrise anterior, în stadiul III, care sunt de o intensitate impresionantă, se adaugă
suferinţele produse de afectarea unor sisteme şi aparate. Bolnava prezintă semne clinice ale
impregnaţiei neoplazice: astenie, anemie, caşexie, scădere în greutate.
➢ Examenul vaginal cu valvele în formele ulcerate arată absenţa porţiunii
intravaginale a colului: în forma vegetantă vaginul este ocupat de o formaţiune conopidiformă,
friabilă, sângerândă.
➢ Examenul vaginal digital combinat cu palparea abdominală evidenţiază existenţa
unui bloc fix care înglobează toate organele pelvine.
➢ Cistoscopia şi rectoscopia confirmă participarea organelor respective la procesul
neoplazic.

28
 Examenul general confirmă prezenţa metastazelor.

Diagnosticul diferenţial
Cancerul cervical poate fi confundat cu o varietate largă de leziuni ale cervixului.
Examinarea histologică este definitivă.
Diagnosticul diferenţial al cancerului cervical se face cu:
În cazul cancerului exocervical:
Leziuni ulcerative:
• Cervicite acute sau cronice
• Ulceraţii după boli transmise
• TBC cervical
• Endometrită
• Actinomicoză.
Leziuni vegetante:
• Polip cervical
• Polip placentar
• Polip fibroid endocavitar.
Leziuni infiltrative:
• Miom cervical Chist cervical.
În cazul cancerului endocervical:

• Sângerarea uterină disfuncţională Sarcina cervicală.

Examinarea pelvină, examinarea rectovaginală, sunt importante în determinarea mărimii
leziunii şi în determinarea mărimii leziunii şi în determinarea infiltrării vaginale sau parametriale
a cancerului (leziunii).

2.8. DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL

Se face numai histopatologic eliminând displaziile. Displazia este o maturaţie celulară
anormală ducând la modificări ale aspectului general, dispoziţie şi raporturile anormale ale
celulelor ce constituie un anumit ţesut, în special epitelial. Anomalia de maturaţie se traduce prin
aspecte morfologice neobişnuite ale citoplasmei, nucleului şi raportului nucleo-citoplasmatic.
În prezent se acceptă termenul de neoplazie cervicală intraepitelială (CIN) în cadrul căreia
de disting mai multe grade de intensitate: CIN gradul I – corespunde displaziei uşoare; CIN gradul
II – displaziei moderate şi CIN grad III – displaziei agravante.

29
2.9. EVOLUŢIE ŞI PROGNOSTIC
Stadiul unei tumori desemnează o anumită perioadă (un anumit moment) din dezvoltarea
tumorii, aşa cum rezultă din examenul clinic. În determinarea stadiului se ţine seama de trei factori
principali: tumoare locală, starea ganglionilor limfatici regionali, existenţa sau inexistenţa
metastazelor la distanţă. În funcţie de aceste trei componente (factori) principale, se recunosc
astăzi următoarele stadii:
Stadiul 0
▪ Este dificil şi adesea imposibil de stabilit clinic, modalitatea de diagnostic fiind prin
excelenţă examenul histologic.
▪ Neoplazia are totdeauna dimensiuni foarte reduse şi un aspect clinic necaracteristic,
cancerul de stadiul 0 a fost descris la nivelul epiteliilor, mai ales la colul uterin, şi este denumit
carcinom in situ sau intraepitelial; au fost descrise cancere în stadiul 0 şi la nivelul altor ţesuturi
decât cel epitelial, dar mult mai rar. Stadiul I
▪ Este caracterizat prin tumoare primitivă de dimensiuni reduse, limitată strict la organul de
origine, fără infiltraţii la ţesuturile din jur, fără adenopatii şi fără metastaze. Stadiul II
▪ În acest stadiu, tumoarea depăşeşte dimensiunile stadiului precedent, dar nu depăşeşte
organul de origine (nu invadează ţesuturile din jur), iar ganglionii regionali, deşi pot prezenta
metastaze (adenopatii regionale), rămân totuşi mobili; nu se găsesc metastaze la distanţă. Stadiul
III
▪ Se caracterizează prin extensia locoregională a tumorii care depăşeşte organul de origine.
▪ Se găseşte totodată adenopatie metastatică regională, eventual cu fixare intra sau
extraganglionară.
Stadiul IV
▪ Reprezintă stadiul cel mai avansat de evoluţie, caracterizat prin extensia locoregională şi
adenopatie metastazic, cât mai ales prin formarea de metastaze la distanţă.
Stadializarea FIGO
(Federaţia Internaţională de Ginecologie şi Obstetrică)
Stadiul 0 – carcinomul intraepitelial in situ sau carcinom periinvaziv – tumora este limitată
la epiteliu, procesul tumoral nedepăşind membrana bazală.
Stadiul I – cancer invaziv – procesul tumoral a depăşit membrana bazală, dar este strict
limitat la nivelul colului. În acest stadiu se descriu:
▪ Stadiul I a – carcinom microinvaziv.

30
 − Stadiul I a1 – tumoră ce invadează stroma, nu mai mare de 3 mm în adâncime şi 7 mm

întindere.

− Stadiul I a2 – mărimea invaziei stromei nu este mai mare de 5 mm în adâncime şi 7 mm

în întindere pe orizontală.

▪ Stadiul I b – leziuni clinice limitate la nivelul cervixului sau leziuni preclinice mai
mari decât în cazul I a.
− Stadiul I b1 – leziuni clinice nu mai întinse de 4 mm.

− Stadiul I b2 – leziuni clinice mai mari de 4 mm.

Stadiul II – tumora extinsă dincolo de cervix, dar nu mai mult de peretele pelvin.
Interesează vaginul, dar nu mai mult de treimea inferioară.
▪ Stadiul II a – fără invazia parametrială, dar cu invazia 2/3 superioară din vagin.
▪ Stadiul II b – cu invazia parametrială.
Stadiul III – carcinom extins la peretele pelvin şi/sau 1/3 inferioară a vaginului şi/sau
prezenţa hidronefrozei sau rinichi nefuncţional.
▪ Stadiul III a – carcinom extins invadând 1/3 inferioară a vaginului fără extensia la
peretele pelvin.
▪ Stadiul III b – tumora extinsă la peretele pelvin şi/sau prezenţa hidronefrozei sau a
rinichiului nefuncţional.
Stadiul IV – tumora s-a extins dincolo de peretele pelvin sau clinic implică mucoasa vezicii
urinare sau a rectului.
▪ Stadiul IV a – tumora s-a extins la organele din jur.
▪ Stadiul IV b – metastaze la distanţă.
Anatomia patologică
Extinderea din aproape în aproape se poate realiza pe trei căi: extensie laterală, extensie
superioară şi extensie inferioară.
Extensia laterală este majoră. Adesea este invadat uterul distal determinând obstrucţia
ureterală şi eventual pierderea funcţiei renale.
Extensia superioară se extinde spre endocervixul proximal şi partea inferioară a corpului
uterin.
Extensia inferioară se extinde direct în stroma vaginului, iar mucoasa vaginală este prinsă
începând de la nivelul fundurilor de sac, progresând spre vaginul inferior şi determinând apariţia

31
metastazelor în ganglionii limfatici inghinali. De la vagin tumora evoluează anterior spre peretele
vezical sau posterior spre peretele rectal.
Invazia limfatică reprezintă cea mai importantă cale de extindere a cancerului de col şi are
importanţă terapeutică şi prognostic de prim ordin.
Extensia pe cale vasculară este rară, ea fiind prezentată în anumite tipuri histologice, cum ar
fi: carcinomul cu celule mici sau carcinomul adenoscuamos.
Noţiunea de boală canceroasă include procesul de cancerizare celulară, dezvoltarea
neoplaziei şi consecinţele anatomice, fiziopatologice şi clinice ale prezenţei neoplaziei în
organismul cancerizat.
Cancerizarea celulară comportă contactul direct, permanent sau intermitent, al celulelor cu
cancerigenul, ceea ce, la nivel macromolecular, determină modificări biochimice în structurile
replicabile ale ADN şi ARN celular şi în biosinteza proteică.
La nivelul subcelular genetic, aceste modificări biochimice produc mutaţii somatice, precum
şi alterarea expresiei fenotipice a unor funcţii celulare ca mitoza, diferenţierea, biosinteza proteică.
Membrana celulei canceroase capătă noi calităţi structurale, apar noi antigene celulare
specifice cancerizării, antigenele specific tumorale. Producerea cancerizării este încă
controversată. Se presupune că originea leziunilor se află într-un câmp cu foarte multe focare, în
care vor apărea mugurii ce vor invada stroma epitelială. Aceşti muguri invazivi se pot dezvolta
într-unul sau mai multe locuri ale unui câmp sau în mai multe câmpuri simultan. Treptat ei vor
determina primele breşe în membrana bazală şi progresiv se va dezvolta carcinomul invaziv, iniţial
microinvaziv, apoi invaziv clinic, ca în final carcinomul să fie gata de metastazare.

Carcinom in situ


Invazie stromală timpurie


Microcarcinom

Carcinom clinic

32
 
Metastazare

PROFILAXIA
Măsurile pentru depistarea şi tratamentul bolnavelor de cancer:
➢ depistarea şi tratarea formelor precanceroase şi de cancer prin screening;
➢ respectarea stărilor de igienă;
➢ efectuarea de controale ginecologice periodice 1-2/an;
➢ tratarea stărilor precanceroase;
➢ sutura după naştere a rupturii colului;
➢ interzicerea folosirii pentru spălături vaginale a substanţelor chimice prea
concentrate şi a preparatelor anticoncepţionale iritante;
➢ cercetarea diferitelor cauze care contribuie la dezvoltarea bolii canceroase
(alimentare, medicamentoasă, hormonală, tulburări metabolice, psihice), evitarea toxicelor,
a vieţii sexuale dezordonate, schimbarea într-o viaţă cumpătată, liniştită şi igienică, viaţă
normală în care alimentaţia, munca şi somnul, recreaţia, să fie în mod armonios îmbinate
fără să se facă excese.
REINSERŢIA BOLNAVELOR CU CANCER DE COL UTERIN
Impactul emoţional al bolii neoplazice asupra echilibrului psihic al pacientelor este o
problemă care preocupă din ce în ce mai mult specialiştii implicaţi în asistenţa pentru sănătate.
Kubler distinge 5 stadii sugestive (stări) ale trăirii emoţionale a acestor bolnave. Primul
stadiu – negarea anxioasă urmează imediat după comunicare şi aflarea diagnosticului şi reprezintă
mecanismul radical de apărare. Este o stare de şoc din care persoana îşi revine treptat.
Al doilea stadiu este furia îndreptată asupra a tot ceea ce ar putea suscita interesul pacientei:
familie, mediul curant, personalul mediu sanitar sau Dumnezeu. Urmează apoi o etapă în care
pacienta încearcă să obţină o amânare a inevitabilului ce se va produce. Este ceea ce aici este numit
stadiul „tocmelii sau învoielii”. Bolnava acceptă tot mai mult realitatea căreia nu i se mai poate
sustrage. Dorinţa pe care o are însă acum este de prelungire cu un timp a vieţii sale sau a perioadei
de evoluţiei fără dureri. Târgul acesta încearcă să-l facă cu medicul curant sau cu preotul. După
această stare urmează cea în care bolnava se confruntă cu sentimentul unei mari pierderi. Starea
depresivă în care bolnava intră cuprinde întreaga gamă a semnelor şi simptomelor: dispoziţie
proastă, pierderea intereselor faţă de preocupările sale anterioare şi insomnie, pierderea stimei de
sine, culpabilizarea, ideaţie suicidară. În stadiul final, cel al acceptării, pacienta îşi va aştepta

33
sfârşitul într-o stare de linişte şi împăcare. Acceptarea este o stare ce se instalează de obicei înaintea
sfârşitului.
Considerăm că stadiile amintite pot fi parcurse într-o altă dinamică, că stările menţionate pot
coexista sau că este posibil doar ca una din stări să fie dominantă şi persistentă. Ceea ce de fapt
însoţeşte în permanenţă pacienta este speranţa de vindecare în ciuda evenimentelor ce adesea
exclud această posibilitate.
„Dacă un pacient încetează să spere, acest fapt este un semn de apropiere a morţii.” Putem
structura concluziile asupra acestei probleme astfel:
- necesitatea stringentă a asistenţei psihologice de specialitate sau înţeleasă ca parte
integrantă a demersului evolutiv şi terapeutic;
- necesitatea suportului social al pacientei neoplazice din partea familiilor, grupurilor
sociale, de apartenenţă şi societăţii în general.

2.10. TRATAMENT
Principalele mijloace terapeutice utilizate în carcinoamele de col uterin sunt reprezentate de
tratamentul chirurgical şi radioterapie.
În formele avansate poate fi utilizată în scop paliativ asociată radioterapiei şi chimioterapia,
cu rezultate încă incerte.
Fiecare din cele două mijloace terapeutice principale (chirurgia şi radioterapia) prezintă
avantaje şi dezavantaje.
Nu există o soluţie absolut unitară în tratamentul cancerului de col uterin.
Preferinţele pentru una sau alta din măsurile terapeutice depind de stadialitate, vârstă,
disponibilităţi tehnice, şcoala oncologică.
Tratamentul chirurgical în exclusivitate este utilizat numai în tratarea carcinoamelor in situ
şi a microcarcinoamelor. Unele şcoli oncologice preferă în cancerul de col uterin utilizarea în
exclusivitate a radioterapiei (externă sau intracavitară).
Radioterapia rămâne principalul mijloc terapeutic disponibil în stadiile 3-4 în care
tratamentul se aplică doar cu intenţie paliativă şi nu curativă.
TRATAMENTUL CHIRURGICAL
În cancerele invazive ale colului uterin, intervenţia tip este reprezentată de histerectomia
radicală (lărgită) căreia i se asociază limfadenectomia pelviană. Dacă bolnava este supusă unui
tratament radio-chirurgical, intervenţia va succede radioterapiei la un interval de 4-6 săptămâni.
Histerectomia radicală (lărgită) presupune ablaţia:

34
 - uterului şi colului uterin;
- structurilor conjunctivo-ligamentare paracervicale (pediculii supra- şi subuterali,
ultimii în jumătăţile lor interne), ligamentelor vezico-cervicale şi ligamentelor utero-sacrale; -
treimii şi jumătăţii superioare a vaginului; - anexectomia bilaterală.
Intervenţiei chirurgicale i se reproşează printre altele: complicaţii preoperatorii (hemoragii,
complicaţii anestezice, leziuni uretrale – 1-5%), complicaţii postoperatorii (infecţii, fistule
ureterale, vezicale, rectale).
RADIOTERAPIA
A fost introdusă în tratamentul cancerului de col tot la începutul secolului.
Tehnicile de iradiere utilizate în oncologia ginecologică sunt: -
iradierea externă (radioterapia externă, teleradioterapia, teleterapia);
- iradierea internă (radioterapia internă, brahiterapia).
Iradierea externă – sursa de radiaţii se află la distanţă de tumoare, penetrabilitatea şi doza
în mediul iradiat depinde de energia radiaţiei, relaţia fiind direct proporţională.
În funcţie de nivelul de energie au fost preferate mai multe forme de iradiere externă:
- radioterapia superficială, cu energii de 60-120keV (penetrabilitatea în profunzime este de
câţiva cm);
- radioterapia convenţională cu energii de 160-300keV, sursa de radiaţii – aparatul
Roentgen, randamentul în profunzime la 10 cm este de 30-35%;
- radioterapia de supravoltaj cu energii de 300-500keV nu se practică încă;
- radioterapia cu radiaţii de mare energie de la 0,6MeV la 35-45MeV. Randamentul în
profunzime la 10 cm este de 50-80%.
Obţinerea de energie radiantă în domeniul MeV este posibilă prin utilizarea de:
- radioizotopi: Co 60(1,25MeV) şi Cs 137(0,66MeV)
- acceleratori liniari de particule (6-35MeV) - betatroane (42MeV).
Pentru menajarea ţesuturilor sănătoase se utilizează două sau mai multe fascicule care
concentrează doza de radiaţii în masa tumorală.
Iradierea internă – presupune plasarea sursei în contact intim cu tumora în imediata sa
vecinătate sau chiar în ţesutul tumoral.
Doza de radiaţii eliberată depinde de:
- cantitatea totală a materialului radioactiv;
- repartizarea lui în masa tumorală; - durata expunerii.
Radioizotopii cei mai utilizaţi în branhiterapie sunt:

35
 • Ra226 cu energie gamma de 1,4 MeV
• Ir192 cu energie gamma de 0,3 MeV
• Cs137 cu energie gamma de 0,66 MeV I131 cu energie gamma de 0,35 MeV
• Co60 cu energie gamma de 1,25 MeV.
TRATAMENTUL COMBINAT RADIO-CHIRURGICAL
Este indicat pentru stadiile curabile ale carcinoamelor invazive de col uterin, doza de radiaţie
administrată preoperator poate fi redusă.
Utilizarea dozelor „complete” comportă riscul apariţiei fistulelor postoperatorii cu incidenţă
crescută.
- stadiul I (A şi B) – iradiere intracavitară, transvaginală, după 6-8 săptămâni se practică
histerectomia radicală cu limfadenectomie pelvină;
- stadiul II – radioterapie intracavitară + iradiere externă, după 6-8 săptămâni se practică
histerectomia radicală cu limfadenectomie. După alte 6-8 săptămâni se efectuează iradiere externă
postoperatorie.

TRATAMENTUL CARCINOAMELOR ÎN STADII AVANSATE

În stadiile III şi IV tratamentul prezintă doar intenţie paliativă. Se efectuează iradiere externă
cu doze mari.
CHIMIOTERAPIA
Este utilizată cu titlu de adjuvant. Se folosesc:
- hidroxiuree, cisplatinium, methotrexat etc. + iradiere în stadiile I, II şi III.
- misonidazol, cu rolul de sensibilizant al celulelor tumorale la acţiunea radiaţiilor ionizante.
INDICAŢIILE TERAPEUTICE ÎN RAPORT CU STADIALITATEA
Carcinom microinvaziv – în funcţie de profunzimea invaziei stronale se practică: la femei
tinere conizaţia sau histerectomia simplă.

Stadiile I şi II (stadii curabile)

- curie-terapie urmată de pauză de 4-6 săptămâni;
- colpohisterectomia lărgită cu limfadenectomie şi anexectomie;
- iradiere externă, în circumstanţele invaziei ganglionare, după o altă pauză de 4-6
săptămâni;

36
 Stadiile III şi IV
- iradiere externă;
- iradiere intracavitară;
- eventual chimioterapie;
- eventual intervenţii chirurgicale paleative.
Complicaţiile radioterapiei şi tratamentului chirurgical în cancerul colului uterin a)
Complicaţiile tratamentului chirurgical al cancerului colului uterin
Hemoragiile care survin prin lezarea plexurilor venoase ale fazei obturatorii sunt destul de
greu de stăpânit. Complicaţiile postoperatorii pot fi imediate şi tardive. O complicaţie imediată
este în primul rând complicaţia urinară.
Ca alte complicaţii: „seromul” superitoneal (colecţie limfatică în fosele obturatorii); celulita
pelviană, hematomul pelvian.
b) Complicaţiile tratamentului radioterapeutic ale colului uterin
1. Complicaţii care pot apărea în cursul tratamentului:
- complicaţii anatomice provenite ca urmare a extensiunii bolii sau datorită unor
tratamente anterioare;
- infecţii;
- leziuni ale pielii şi ţesutului cutanat;
- modificări sanguine;
- leziuni ale intestinului şi rectului;
- leziuni ale vezicii urinare;
- efecte asupra stării generale a bolnavei.
2. Complicaţii post-terapeutice ce pot apărea tardiv:
- modificări ale pielii şi ţesutului subcutanat; - reacţii vezicale tardive;
simptomele de menopauză;
- modificări osoase tardive; inflamaţii pelvine tardive.

37
 CAPITOLUL 3 ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN INGRIJIREA
PACIENTEI CU CANCER DE COL UTERIN

„Medicul îl vindecă pe bolnav, însă asistenta medicală se îngrijeşte de el. Acest lucru
necesită, de obicei, eforturi pentru a le ridica moralul pacienţilor pe care, de exemplu, vestea că au
o boală cronică sau că nu mai au mult de trăit îi distruge atât pe plan afectiv, cât şi pe plan fizic.
Trebuie să fii o mamă pentru cel bolnav.“ — Carmen Gilmartin, Spania.
Scopul nursingului este acela de a acorda îngrijiri cu rol în păstrarea sau restabilirea
independenţei individului pentru satisfacerea nevoilor proprii. Persoana va fi ajutată să-şi conserve
sau să-şi restabilească independenţa sa, astfel încât să-şi poată satisface nevoile singur.

3.1. Rolul asistentei medicale pe sectia de obstetrica-ginecologie

Internarea în spital se face pe baza biletelor de internare emise de medicul de familie.

Spitalul este o instituţie sanitară destinată îngrijirii bolnavilor şi organizată pentru servicii
permanente. În spital se internează bolnavii în stare gravă care necesită o îngrijire şi supraveghere
permanentă şi o atenţie deosebită din partea asistentei medicale. Spitalul primeşte pacienţi şi prin
transfer de la alte unităţi spitaliceşti, dacă pacientul aparţine profilului său.
Cazurile de urgenţă vor fi primite şi fără bilet de internare.
Primirea pacienţilor trebuie făcută operativ, fără pierdere de timp cu probleme
administrative, în cazuri de urgenţă pacienţilor li se întocmeşte foaia de observaţie chiar pe secţie
fără a mai fi nevoiţi să treacă prin policlinică.
Pacientul este condus de
asistentă în salonul prealabil hotărât
de către medic. Salonul se alege în
funcţie de starea
pacientului
(diagnostic, gravitatea şi stadiul bolii)
şi sex. Asistenta conduce bolnavul în
salon, îl ajută să-şi aranjeze obiectele
personale în noptieră şi să se instaleze

38
comod şi în poziţia indicată de medic în pat. Fig. 12. Secție
de spital (Sursă: Google imagini)

Pacientul este informat despre regulamentul de ordine interioară a secţiei precum şi

indicaţiile medicului referitoare la alimentaţie, poziţie indicată dacă este cazul şi scopul acestuia.
Asemenea i se explică necesitatea şi modul recoltării de produse biologice şi patologice în vederea
efectuării analizelor de laborator indicate de medic.
Se vor asigura condiţiile de mediu necesare ameliorării şi vindecării bolii. Pentru a crea un
mediu de securitate şi confort şi pentru a diminua factorii de stres este indicat ca saloanele să aibă
o capacitate de 4, maxim 6 paturi cu o temperatură de 18-20°C, să fie curate, liniştite şi bine aerisite
cu aer umidificat.
Asistenta va completa o anexă la foaia de alimentaţie pe care o va trimite la blocul alimentar,
astfel noul pacient va primi alimentaţia necesară încă din prima zi de internare. Bolnavilor li se
acordă o pregătire preoperatorie şi postoperatorie în vederea asigurării condiţiilor optime necesare
intervenţiei şi a procesului de vindecare precum şi pentru evitarea unor complicaţii grave şi
nedorite.
Asistenta observă şi este obligată să consemneze aspectul general, înălţimea, greutatea,
vârsta, aspectul tegumentelor şi mucoaselor, faciesul şi starea psihică a bolnavului. Ea va urmări
necesităţile pacientului, manifestările de dependenţă în vederea satisfacerii acestora.
Se vor nota datele privind antecedentele familiale, chirurgicale şi patologice ale pacientului
precum şi bolile care au influenţă asupra anesteziei şi intervenţiei (afecţiuni pulmonare, cardiace,
diabet zaharat, epilepsie etc.).

Asigurarea condițiilor igienice ale pacientului

a) Pregătirea patului şi accesoriului
Patul trebuie să fie comod, să prezinte dimensiuni potrivite care să satisfacă atât cerinţele de
confort a pacientului, cât şi ale personalului de îngrijire. Trebuie să-i permită pacientului să se
poată mişca în voie, să nu-i limiteze mişcările, să poată la nevoie să coboare din pat, să poată sta
în poziţie şezând, sprijinindu-şi picioarele comod de podea. Patul trebuie să permită ca asistenta
să poată efectua tehnicile de îngrijire, investigaţie şi tratament cât mai comod. Patul trebuie să fie
uşor de manipulat şi curăţat, prevăzut cu rotiţe, dispozitiv de ridicare şi la nevoie apărătoare.

39
 Patul va fi acoperit cu un cearşaf, muşama şi aleză. Pacientului i se oferă două perne şi o
pătură din lână moale, uşor de întreţinut. Lenjeria trebuie să fie din bumbac cu cât mai puţine
cusături. Cearşaful trebuie să fie destul de mare pentru a intra sub saltea.

b) Schimbarea lenjeriei de pat

- Pregătirea patului fără pacient: pentru schimbarea lenjeriei de pat avem nevoie de cearşaf
simplu, cearşaf plic, două feţe de pernă, una-două paturi, două perne. După ce se îndepărtează
noptiera de pe lângă pat se aşează un scaun cu spătar la capătul patului. Pe scaun se aşează, în
ordinea întrebuinţării, lenjeria curată, pernele, pătura, împăturite corect. Cearşaful se aşează la
mijlocul saltelei, se desface şi se întinde o parte a cearşafului spre căpătâiul patului, cealaltă spre
capătul opus. Cearşaful se introduce adânc sub saltea la ambele capete. Se execută colţul, apoi se
introduce sub saltea toată partea laterală a cearşafului. Se întinde bine cearşaful să nu prezinte cute.

Dacă este nevoie se aşează muşamaua şi se acoperă cu aleza.

Pernele se introduc în feţele de pernă curate şi se aşează pe pat.

c) Asigurarea igienei generale şi corporale

Înaintea intervenţiei chirurgicale, pacientul este capabil să îşi efectueze singur igiena
corporală. În seara zilei precedente intervenţiei se face o baie generală a bolnavului şi se va pregăti
tubul digestiv pentru intervenţie prin efectuarea unei clisme evacuatoare urmată de un duş. La
pregătirea bolnavului pentru actul operator se va acorda atenţie deosebită cavităţii bucale, mai ales
la cei care urmează să fie intubaţi. Se pregăteşte tegumentul regiunii pe care se va opera prin
spălare cu apă şi săpun, degresare şi dezinfectare cu alcool. Dacă regiunea prezintă pilozităţi,
acestea vor fi rase cu aparat de ras individual.
Regiunea astfel pregătită va fi protejată cu un pansament steril. Se îndepărtează bijuteriile
bolnavului, proteza dentară dacă există. Bolnavul va fi îmbrăcat cu lenjerie curată, se verifică
starea de curăţenie în regiunile: - inghinală
- ombilic
- axile
- spaţii interdigitale
- unghiile

- Observarea poziţiei bolnavului în pat

40
 Adus de la sala de operaţie, bolnavul va fi aşezat în pat şi acoperit cu pături, fără pernă până
la trezire. El va sta în decubit dorsal, cu capul întors într-o parte cu tăviţa renală lângă cap pentru
a capta eventualele vomismente.
Asistenta va supraveghea bolnavul până la completa sa trezire, trebuie să-şi dea seama dacă
operatul este prea palid, dacă e anormal agitat, dacă operatul este într-o stare gravă, dacă prezintă
transpiraţii reci sau cianoză.
După trezirea bolnavului, asistenta îi va pune perna, îl va servi cu ceai sau apă dacă nu este
contraindicat. În caz de indicaţii îi va umezi limba, buzele cu comprese ude.
După intervenţii intraabdominale, în general, bolnavii tind să adopte o poziţie antalgică de
decubit dorsal cu genunchii flectaţi, numită poziţie Fowler, aceasta fiind o poziţie care asigură
relaxarea musculaturii abdominale şi deci ameliorează durerea locală.

- Schimbarea poziţiei bolnavului şi mobilizarea bolnavului

Schimbarea poziţiei poate fi activă sau pasivă, cu ajutorul asistentei. La mobilizarea
pacientului trebuie respectate unele principii:
- sunt necesare două asistente
- prinderea pacientului se face precis şi sigur
- exerciţiile se fac întotdeauna înainte de mese
- aceste exerciţii fizice trebuie intercalate cu exerciţii de respiraţie
- mobilizarea se începe încet şi se continuă în funcţie de răspunsul fizic al pacientului
Scopul mobilizării este mişcarea pacientului în vederea prevenirii escarelor ce pot să apară
din cauza imobilizării şi pentru recâştigarea independenţei. Schimbarea poziţiei pacienţilor
imobilizaţi se face din 2 în 2 ore, masându-se zonele de presiune predispuse escarelor.
Mobilizarea precoce a pacientului favorizează menţinerea mobilităţii articulare, normalizarea
tonusului muscular şi stimulează metabolismul. De asemenea favorizează circulaţia sângelui,
prevenind tromboflebitele şi pneumoniile.
Bolnavii operaţi vor fi mobilizaţi precoce şi gradat. La început se va efectua mobilizarea
activă în pat, înlăturându-se astfel contractura peretelui abdominal.

Captarea eliminărilor - Captarea urinei

Servirea urinarelor se face în mod asemănător cu a bazinetelor. După utilizare se golesc
imediat, se spală la jet de apă caldă şi se dezinfectează.

41
 Nu trebuie ignorate: cantitatea, culoarea, mirosul urinei; pot indica unele diagnostice.
Captarea vărsăturilor
Pacientul se aşează în funcţie de starea generală în poziţie şezând, decubit dorsal cu capul
întors într-o parte, decubit lateral (poziţie de siguranţă). Lenjeria de pat se protejează cu muşama
şi aleză, iar pacientul cu un prosop în jurul gâtului. Proteza dentară mobilă se îndepărtează unde
este cazul şi se oferă pacientului o tăviţă renală.
Se încurajează pacientul, i se oferă pahar cu apă să-şi clătească gura. I se oferă cuburi de
gheaţă, lichide reci în cantităţi mici.
Vărsătura se păstrează pentru vizita medicală. Caracterul vărsăturii şi frecvenţa se notează
în foaia de temperatură. Se spală şi se dezinfectează recipientele, se pregătesc pentru sterilizare
prin fierbere sau autoclavare.

Rolul asistentei medicale în examenul clinic al pacientului

Asistenta medicală are îndatorirea de a observa starea generală a pacientului încă de la
internarea să. Ea trebuie să ştie să evalueze starea de sănătate a pacientului pentru a transmite
medicului date importante pentru stabilirea diagnosticului şi pentru stabilirea îngrijirilor de care
are nevoie pacientul. De aceea, se recurge la examinarea clinică şi paraclinică, în care asistenta
medicală joacă un rol important.

Fig. 13. Examinarea pacientului (Sursă: Google imagini)

Asistenta medicală, printr-o observaţie clinică justă şi susţinută asupra pacientului, are
obligaţia să observe şi să consemneze aspectul general al pacientului, înălţimea şi greutatea sa
(pentru a determina obezitatea sau caşexia), vârsta aparentă şi reală, aspectul pielii (care ajută la

42
cunoaşterea stării de hidratare sau deshidratare a organismului), ţinuta, faciesul, mersul, starea
psihică.
De asemenea, se va urmări atent şi sistematic necesităţile pacientului şi manifestările de
dependenţă generate de nesatisfacerea nevoilor, ca să poată stabili obiective evaluabile pentru o
îngrijire pertinentă şi de calitate.
Cadrul medical mediu va avea grijă să ia la cunoştinţă situaţia globală în care se află
pacientul şi, într-o manieră selectivă, să remarce detaliile importante, schimbările care apar în
evoluţia lui şi utile pentru explorarea paraclinică sau preoperatorie.
Este importantă culegerea datelor din diverse surse, sarcină revenită tot asistentei medicale:
din foaia de observaţie, foaia de temperatură, de la familia pacientului, de la ceilalţi membrii ai
echipei de îngrijire, însă principala sursă rămâne pacientul. Culegerea datelor trebuie să se facă cu
mare atenţie şi minuţiozitate, pentru a nu se omite problemele importante şi pentru a se face o
evaluare corectă a lor. Acesta trebuie interogat când a avut ultimul scaun, când au apărut
vărsăturile, dacă a mai consultat alţi specialişti şi când s-a agravat starea să generală.
Toate datele privind starea generală a pacientului şi evoluţia bolii acestuia se notează
permanent în foaia de observaţie şi planul de îngrijire, pentru a obţine un tablou clinic exact, care
va fi valorificat de echipa de îngrijire şi va fi baza unui nursing de calitate.
Colaborarea la examinarea clinică a pacientului este una din sarcinile importante ale
asistentei. Ajutorul acordat medicului şi pacientului în cursul examinării clinice degrevează pe
acesta din urmă de eforturi fizice, îi previne o serie de suferinţe inutile, contribuie la crearea unui
climat favorabil între pacient şi medic, face accesibilă medicului explorarea tuturor regiunilor
organismului, servindu-l şi cu instrumentarul necesar, toate acestea intervenind pentru scurtarea
timpului expunerii pacientului în stare gravă la traumatismul examinărilor, în acest fel, ajutorul
asistentei la examinările clinice este indispensabil în cazul pacienţilor în stare gravă şi foarte utilă
în cazul tuturor pacienţilor.
Sarcinile asistentei în pregătirea şi asistarea unui examen clinic medical sunt următoarele:

• pregătirea psihică a pacientului;

• adunarea, verificarea şi pregătirea instrumentarului necesar;
• dezbrăcarea şi îmbrăcarea pacientului;
• aducerea pacientului în poziţiile adecvate examinărilor;

• asigurarea iluminaţiei necesare la examinările cavităţilor naturale;

deservirea medicului cu instrumente;
• ferirea pacientului de traumatisme şi răceală;

43
 • aşezarea pacientului în pat după examinare şi facerea patului.
• pregătirea psihică a pacientului se încadrează în munca de educaţie şi de liniştire
pe care asistenta o duce cu pacientul din momentul primirii lui în secţie. Atitudinea ei faţă
de pacient trebuie să reflecte dorinţa permanentă de a-l ajuta; crearea climatului favorabil,
atitudinea apropiată, constituie factorii importanţi ai unei bune pregătiri psihice, în preajma
examinărilor de orice natură, asistenta trebuie să lămurească pacientul asupra caracterului
inofensiv al examinărilor, căutând să se reducă la minimum durerile care eventual vor fi
provocate prin unele manevre simple.

• adunarea, verificarea şi pregătirea instrumentarului necesar examinării clinice

medicale. Pentru examenul clinic medical, obişnuit, asistenta pregăteşte următoarele:
- o învelitoare uşoară de flanelă;
- stetoscopul şi o bucată de tifon pentru auscultaţie directă;
- spatule linguale sterile, eventual oglinda frontală;
- tensiometrul cu fonendoscop propriu;
- mănuși sterile de cauciuc;

44
 -

- un termometru;
- o tăviţă renală pentru depunerea mănuşilor, compreselor utilizate; - două prosoape curate
şi săpun pentru spălarea mâinilor.
Instrumentele vor fi verificate în ceea ce priveşte starea de funcţiune, apoi vor fi aşezate pe
o tavă utilizată numai pentru acest scop şi învelite cu un şervet.
Asistenta va sta în faţa medicului de cealaltă parte a patului. Tava cu instrumente o depune
pe noptiera pacientului.

• Dezbrăcarea şi îmbrăcarea pacientului se vor face după principiile arătate în capitolul

"îngrijirile generale acordate pacientului". Pacienţii trebuie dezbrăcaţi complet, cu ocazia
examinării, însă dezbrăcarea nu trebuie făcută neapărat deodată.
După terminarea examenului clinic, pacientul trebuie să fie îmbrăcat în rufăria de spital,
îmbrăcarea şi dezbrăcarea trebuie efectuate cu foarte mult tact şi fineţe, pentru a nu provoca dureri
sau mişcări inutile.
• Aducerea pacientului în poziţia adecvată examinării şi sprijinirea lui uşurează mult, atât
muncă medicului cât şi eforturile pacientului, în cursul examinării, pledurile şi plăpumile vor fi
împăturite la capătul distal al patului.
Examinarea se începe prin luarea anamnezei. în acest timp, pacientul va sta în poziţia cea
mai comodă pentru el. La examenul obiectiv însă, el trebuie adus totdeauna în poziţiile cele mai
adecvate observaţiei. Astfel, inspecţia generală se va face aducând pacientul în decubit dorsal. La
nevoie, asistenta va ajuta pacientul să se întoarcă, pentru a putea fi observate şi tegumentele de pe
faţa posterioară a corpului.
Examinarea organelor toracice se completează cu măsurarea tensiunii arteriale.
Pentru aceasta, imediat după examinarea toracelui, asistenta aplică banda tensiometrului pe
braţul pacientului.
Examenul clinic al abdomenului este făcut de medic prin:
❖ palparea abdomenului (dă o senzaţie de rezistenţă elastică);
❖ percuţia abdomenului (evidenţiază timpanism difuz, exagerat, uneori cu matitate
fixă pe flancuri - lichid stagnant în porţiunile intestinale declive);
❖ auscultaţie abdominală (se aud zgomote hidroaerice, provocate de ansele care se
contractă);
Este important ca ajutorul acordat de asistenta în cursul examenului clinic trebuie să ferească
pacientul de traumatisme şi oboseală. Executarea unui examen nesistematic, care cere pacientului

45
repetate eforturi de aşezare/ridicare din pat, utilizarea forţelor sale fizice peste măsura, neglijarea
sprijinirii pacientului în poziţiile necesare cerute de reuşita examenului, toate acestea obosesc
repede pacientul, impunând întreruperea examinării, putând chiar provoca o agravare a bolii sale.

Supravegherea pacientului
Supravegherea, observarea continuă a pacientului constituie o datorie de bază a asistentei
medicale. Având un contact direct şi continuu cu pacientul, trebuie să sesizeze şi să înţeleagă toate
modificările care pot apărea în evoluţia pacientului, în ceea ce priveşte aspectul general, starea de
conştientă, durerea, agitaţia, pulsul, T.A., diureza, vărsăturile etc.
Tensiunea, pulsul, temperatura, diureza, respiraţiile sunt normale, sau aproape normale.
După un anumit timp însă (2—5 zile), se remarcă modificări foarte accentuate ale tuturor semnelor
generale, care se înrăutăţesc apoi progresiv ajungând, dacă nu se iau măsuri terapeutice energice,
la o stare de şoc grav, ireversibil. Este deci necesar ca în această perioadă de „echilibru" a
organismului să se aplice tratamentul adecvat. Într-un stadiu avansat, pacientul cu dureri, frisoane,
stare febrilă, inapetenţă, pulsul este slab bătut, pacientul este areactiv, necooperant. Este un stadiu
în care practic, de cele mai multe ori, nu se mai poate face nimic.
O asistentă bună nu trebuie să se rezume la efectuarea corectă a îngrijirilor curente.
Supravegherea pacientului este sarcina fundamentală a asistentei medicale. Supravegherea este
permanentă, în vederea depistării precoce a complicaţiilor.
Asistenta medicală va urmări manifestările de dependenţă pentru evitarea apariţie unor
complicaţii:
Facies – modificarea lui în peritonite acute până la cel hipocratic (obraji subţi, nas ascuţit,
buze uscate, ochi înfundaţi în orbite);
Scăderea ponderală: apare la pacienţi cu stări febrile prelungite, vărsături sau diaree,
anorexie prelungită. La aceşti bolnavi poate apare şi deshidratarea (pliu cutanat persistent, limbă
prăjită).
Starea generală: este alterată
Poziţia antalgică: poziţia culcat, nemişcat cu respiraţii superficiale, în peritonite acute, etc.
Durerea este totdeauna prezentă şi se instalează de cele mai multe ori brusc, uneori fiind
foarte intensă.
Pregătirile preoperatorii şi îngrijirile postoperatorii ale pacientului cu amigdalită
acută
 Pregătirea preoperatorie

46
 -
Pregătirea preoperatorie a bolnavilor variază de la caz la caz. În general trebuie să dăm
atenţie următoarelor date:
- termenul de la prima angină;
- coagulabilitatea sângelui;
starea cavităţii bucale.
La toţi bolnavii trebuie să se facă următoarele analize:
- timpul de sângerare şi coagulare; - hemoleucograma;
- numărul trombocitelor;
- radioscopie cardio-pulmonară;
- glicemia, ureea sanguină la bolnavii peste 40 de ani.
După caz se mai pot face următoarele examinări: intradermoreacţia la tuberculina pentru
copii, controlul protrombinei la hepatici, controlul alergiei.
Epilepticii sunt pregătiţi în prealabil cu Luminal.
Dezinfecţia bucală şi rinofaringiană cu gargarisme şi instilaţii de uleiuri dezinfectate în
fosele nazale este indicată cu trei zile înaintea intervenţiei.
Fumătorii trebuie să abandoneze tutunul trei zile înaintea operaţiei, celor nervoşi li se va
administra cu o oră înainte un calmant obişnuit şi în seara pregătitoare operaţiei Luminal şi rar
morfină.
Se va face şi o pregătire psihică a bolnavului prin:
- tratarea suferinţelor psihice mari în legătură cu boala;
- se va prelungi somnul fiziologic prin administrarea de Dormital sau Ciclobarbital – 1
tabletă.
Asistenta medicală care intră în contact direct cu bolnavul trebuie să dea dovadă de
profesionalism şi conştiinţă profesională. În acest sens sunt recomandate discuţii încurajatoare cu
bolnavii, lămuriri asupra operaţiei, anesteziei, asupra avantajelor aduse de actul chirurgical.

Anestezia
Felul anesteziei se indică după vârsta şi starea sistemului nervos al bolnavului. Avantajele
anesteziei locale faţă de cea generală la adult sunt de necontestat.
La copiii sub 3 ani, la care amigdalectomia este excepţională, se face anestezie locală cu
soluţie de novocaină 0,5% câte 3-4 ml de fiecare parte sau anestezie generală prin intubaţie.
La copiii trecuţi de 10 ani se va face anestezie generală, în primul rând la copiii coreici, ce
au mişcări prea accentuate sau la cei ce insistă să li se facă anestezie generală.

47
 Copiii mai mari şi adulţii se operează obişnuit cu anestezie locoregională, prin infiltraţie de
novocaină, soluţie de 0,5 sau 1% până la 2%.
Anestezia de bază, cu o fiolă de Diluaden-atropină sau chiar un simplu Sedalgin, se
administrează subcutanat cu o oră înaintea operaţiei. La bolnavii cu reflexe faringiene exagerate
se face o badijonare sau mai bine o pulverizare cu o soluţie de cocaină 2-5% sau Dicaină 1-2%.
Cantitatea de soluţie pentru fiecare parte este de 10-15 ml.
Anestezia este precedată de o premedicaţie (Mialgin 1f I.M.) cu 15-20 minute înainte, având
în vedere că o sedare prea puternică a bolnavului face dificilă colaborarea cu el şi predispune la
lipotimii.
Poziţia bolnavului în anestezia locală este şezând pe un scaun (tip O.R.L.), un ajutor
sprijinindu-i capul.
Chirurgul se aşează în faţa bolnavului fiind îmbrăcat în halat steril, cu mască şi mănuşi
sterile, în dreapta sa fiind masa cu instrumentarul steril, pregătit în ordinea utilizării acestuia.
Anestezia trebuie să producă insensibilitatea regiunii operate, abolirea reflexelor de vomă cu
conservarea refluxului de apărare laringiană, bolnavul cooperând cu medicul, scuipând, tuşind,
înghiţind şi deschizând gura la solicitarea acestuia. Medicul efectuează amigdalectomia.
 Îngrijirile postoperatorii
Supraveghere permanentă şase-opt ore.
- asigură repausul complet la pat în decubit ventral cu capul sprijinit pe antebraţ sau şezând
cu capul aplecat în faţă cu tăviţa renală pe coapsă
- educă pacientul să nu înghită saliva, să nu facă mişcări de deglutiţie, copiii să nu plângă
pentru a nu se accentua sângerarea
- examinează secreţia care se scurge în tăviţa renală şi informează medicul în cazul
hemoragiilor mari pentru a se reinterveni chirurgical
- alimentează pacientul după atenuarea durerii şi opririi hemoragiei cu lichide reci în
înghiţituri mari
- învaţă pacientul să nu sugă cu paiul lichidele, să nu facă gargară, să evite să tuşească, să
strănute, să vorbească tare (acestea putând determina hemoragii)
- educă pacientul ca timp de şapte zile să stea în casă şi îl informează ca în a şasea-opta zi
este posibilă o mică hemoragie datorită desprinderii membranelor albicioase formate în lojile
amigdaliene
Complicaţii postoperatorii

48
 -
Cele mai dese complicaţii postoperatorii ale amigdalectomiei sunt hemoragiile, apoi
complicaţiile infecţioase (mai rar) şi complicaţiile diverse (fonatorii, nervoase, distrofice) în mod
excepţional.
1. Hemoragiile postoperatorii - deşi uşoare şi neînsemnate în marea majoritate a lor, totuşi
prin prelungirea în timp, determină în organism importante tulburări, în urma cărora bolnavul
se resimte multă vreme.
2. Complicaţiile infecţioase – sunt mult mai rare decât hemoragiile şi sunt împărţite astfel:
a) locoregionale:
- angina postoperatorie sau faringita acută febrile prin inflamaţia peretelui posterior al
valului cu febră şi reacţie ganglionară cervicală;
abcesul laterofaringian datorat unei tehnici de anestezie
greşită; - complicaţii auriculare când se face şi adenoidotomia.
b) la distanţă:
- abcesul pulmonar acut ce se produce prin aspiraţia sângelui sau fragmentelor de amigdală
în timpul narcozei sau pe cale nervoasă sau limfatică;
- complicaţii pulmonare când tamponamentul prelungit al lojei împiedică expectoraţia
suficientă.
c) generale – septicemia postamigdalectomică excepţională.

3. Complicaţii diverse:
- sindromul hipertermie - paloare la copii, hiperpirexie simplă la adulţi;
- edem acut sau chiar spasm faringian;
- salivaţie abundentă.

Rolul asistentei medicale în alimentaţia pacientului

Alimentația se poate efectua activ sau pasiv în funcție de starea bolnavului, asigurându-se o
poziţie cât mai comodă (se așează un prosop pe marginea patului), pacientul fiind așezat sprijinit
(dacă este posibil), fie prin ridicarea patului, fie pe 2-3 perne, pe piept i se așează vasul cu
mâncarea, iar asistenta medicală stă alături, îl supraveghează sau îl ajută.
Dacă alimentația se face pasiv, asistenta medicală trebuie să manifeste calm și răbdare, să
nu încarce lingura prea mult, să nu îl zorească pe pacient și de asemenea să verifice temperatura
alimentelor. Se va avea grijă ca firimiturile să nu se împrăștie sub pacient. Se va supraveghea și
efectua aranjarea patului și întinderea lenjeriei - deoarece favorizează formarea escarelor.

49
 Indiferent de modul de administrare a alimentelor, asistenta medicală va avea în vedere
orarul meselor, prezentarea alimentelor cât mai estetic și pe cât posibil va ține cont de preferințele
pacientului, în limita restricțiilor impuse de medic. Asistenta medicală va respecta numărul de
calorii necesare, pentru a nu fi supraalimentat (problemele de tranzit fiind prezente în marea
majoritate a cazurilor de cancer de colon, precum și evitarea obezității).
Pacientul trebuie educat de către asistenta medicală în privinţa unei alimentaţii sănătoase, cu
rol deosebit de important în cazul afecţiunilor canceroase.
Comportarea personalului faţă de bolnavii imobilizaţi trebuie să fie cât se poate de atentă,
deoarece aceştia sunt anxioşi, irascibili, capricioşi.
Asistenta medicală va ţine cont de starea psihică a bolnavului, având o comportare plină de
blândeţe, calm, să fie preocupată de programul zilnic, să-l scoată la aer (cu căruciorul sau eventual
cu patul) - atenţia cu care este înconjurat contribuind la întărirea încrederii în personalul sanitar
precum şi la suportarea cu uşurinţă a perioadei de spitalizare de către bolnav.
Rolul asistentei medicale în educaţia pentru sănătate a pacientului
Ultima perioadă a spitalizării este momentul de maximă activitate educaţională. Procesul de
educare şi informare se adresează atât pacientului cât şi familiei sale.
Instrucţiunile cu privire la activitatea fizică trebuie să se refere concret la repaus, muncă,
activităţi recreative, antrenament fizic, activităţi din viaţa zilnică, contactul sexual şi călătoriile.
Trebuie precizat modul în care se intercalează repausul cu efortul fizic.
Asistenta va explica pacientului şi necesitatea regimului dietetic, precum şi a restricţiilor
prescrise ca: alimentaţia hiposodată, abandonarea fumatului.
Trebuie să li se atragă atenţia că ori de câte ori au impresia că ceva nu este în regulă cu
medicaţia aplicată să se adreseze medicului şi să nu-şi modifice în nici un caz singur tratamentul.
Înţelegerea pacientului pentru profilaxia bolii şi o bună colaborare, menţine viaţa lui într-o
bună formă, fără complicaţii, fără alterarea sănătăţii generale şi pentru a duce o viaţă liniştită.

Profilaxia bolii
➢ Profilaxia infecţiei de focar – se face prin:
- campanii antiadenoidiene, control și asistență largă stomatologică, tratamentul la timp al
infecţiilor inflamatorii, rino-sinuzito-otice;
- se vor evita, în afară de cazuri speciale, vaccinările după sterile anginoase;
- se vor ține în supraveghere în special copiii care au făcut angine, pentru a surprinde la timp
primele simptome reumatice, renale;

50
 -
- se va urmări modificarea reactivității organismului, schimbând unele condiții existente și
creând altele noi;
- amigdalectomia precoce se impune în toate cazurile de complicații generale cu punct de
plecare faringian.
➢ Profilaxia amigdalitei
- alimentația are un rol important în apărarea mucoaselor, mai ales la copii; pentru acest
motiv se recomandă ca sugarii să fie alimentați cu lapte de mamă, care în afară de proteine, glucide
și lipide, conține toți factorii pentru o bună dezvoltare ca: săruri minerale de Ca, K, Na, S, Cl, P,
Mg.
Nu numai sugarul, dar și adultul necesită o alimentație adecvată (se știe că alimentele bogate
în grăsimi animale scad rezistența mucoaselor la infecții);
- evitarea băuturilor prea reci sau prea fierbinți, excesele de alcool, nicotina și condimentele;
evitarea mediului ambiant prea uscat și a prafului, deoarece produc cataruri cronice.

51
 Rolul asistentei medicale în examenele paraclinice
În stabilirea diagnosticului precis într-un timp cât mai scurt posibil, ne vin în ajutor probele
de laborator care exprimă în mod obiectiv modificările survenite în morfologia, funcţiunea şi
biochimia organismului şi evidenţiază agenţii agresivi, factori etiologici ai îmbolnăvirilor.
Recoltările trebuie să fie corect executate, examinările de laborator stabilesc factorul
etiologic, clarifică diagnosticul diferenţial, confirmă sau infirmă diagnosticul clinic, informează
asupra gravităţii cazului, contribuie la aprecierea eficacităţii tratamentului, prevesteşte
complicaţiile, confirmă vindecarea, contribuie la profilaxia bolilor infecto-contagioase.
Recoltările hematologice şi de urină se vor face zilnic sau la indicaţia medicului.
Se va efectua hemocultura în caz de febră, în timpul frisonului când numărul de germeni este
mai mare.
Pentru recoltări pacienţii trebuie pregătiţi fizic şi psihic, instrumentele şi materialele
necesare trebuie pregătite din timp, recipientele de recoltare vor fi etichetate înainte de începerea
recoltării.
Recoltarea sângelui pentru determinarea hemoleucogramei, TS, TC, VSH,ASLO .
Recoltarea urinei pentru examenul sumar de urină se face prin emisie spontană, 150 ml urină
dimineaţa în recipiente curate.
Este importantă îngrijirea pacientului după tehnică, i se asigură repaus la pat pe o perioadă
prescrisă de medic, se supraveghează funcţiile vitale, culoarea tegumentelor, se informează
medicul în cazul apariţiei cianozei, dispneei, tahicardiei, se controlează locul puncţiei şi aspectul
pansamentului la nevoie (hemoragie, hematom, roşeaţă).

Rolul asistentei medicale în administrarea tratamentului

Asistenta medicală efectuează administrarea medicamentelor în condiții de igienă, asepsie,
dezinfecție, sterilizare și menținere a masurilor de supraveghere și control a infecțiilor
nosocomiale sau intraspitaliceşti.
Calea de administrare a medicamentelor este indicată de medic în funcție de:
- rapiditatea asimilării medicamentului de către organism
- resorbția și metabolizarea medicamentului
- interacțiuni medicamentoase
- compatibilitatea țesuturilor față de substanța administrată

52
 Asistenta medicală are obligația să supravegheze și să participe activ la administrarea
medicației, cunoscând foarte bine regulile generale de administrare a medicamentelor precum și
efectele secundare ale acestora, pentru a putea învăța pacientul să nu se sperie la apariția lor, fapt
care ar putea declanșa starea de anxietate a acestuia. Deosebit de importantă este cunoașterea de
către asistenta medicală a căilor de administrare a medicamentelor, aceasta putând fi orală sau
enterală și parenterală (ocolește tractul digestiv, are efect mai rapid), precum și a tehnicilor de
efectuare a tratamentului medicamentos parenteral (injecții s.c., i.m., i.v.) cu respectarea regulilor
de asepsie și antisepsie. Va urmări funcțiile vitale și va nota în FO valorile acestora, pentru a putea
constata efectul medicației și diminuarea simptomelor bolii.
Medicamentele sunt substanţe folosite în scopul de a preveni, a ameliora sau a vindeca bolile,
extrase sau sintetizate din produse vegetale, animale sau din substanţe minerale. Acţiunea lor
asupra organismului depinde de structura lor chimică, de doza administrată şi de calea de
administrare. Aceeaşi substanţă poate funcţiona ca aliment, medicament sau toxic, după cantităţile
introduse în organism, asistenta medicală având rolul de a cunoaşte foarte bine prezentarea
medicamentelor, cantitatea de substanţă conţinută, dozarea şi timpul de acţiune al acestora.
Diferențierea acțiunii medicamentelor asupra organismului este în funcție de dozele de
administrare.
Se deosebesc:
➢ doza terapeutică - doză utilizată pentru obținerea efectului terapeutic dorit, fără ca
prin aceasta să se producă vreo acțiune toxică asupra organismului;
➢ doza maximă - este doza cea mai mare suportată de organism fără să apară
fenomene toxice reacționale;
➢ doza toxică - este cantitatea care, introdusă în organism, provoacă o reacție toxică
periculoasă;
➢ doza letală - este doza care produce exitus-ul.
În vederea urmăririi efectului medicamentelor, asistenta medicală trebuie să cunoască:
efectul ce se așteaptă de la medicamentul respectiv, pentru care a fost de fapt administrat, timpul
necesar după care poate fi aşteptat efectul, efectele secundare ale medicamentelor, fenomenele de
obișnuință și de acumulare, fenomenele de hipersensibilitate.
Administrarea medicamentelor se face ţinând cont de anumite reguli, dintre care amintim:
respectarea întocmai a medicamentului prescris, identificarea medicamentelor prin citirea etichetei
şi a datei valabilității, verificarea calităţii acestora, respectarea căilor de administrare, a dozajului
prescris şi a orarului de administrare, respectarea somnului pacientului, evitarea incompatibilităţii
între medicamente, administrarea imediată a medicamentelor deschise, respectarea ordinii

53
succesive de administrare a medicamentelor (soluţii, picături, injecţii, ovule vaginale,
supozitoare), administrarea medicamentelor în prezenţa asistentei, servirea bolnavului cu doze
unice de medicament, respectarea asepsiei şi antisepsiei la administrarea parenterală, pentru
evitarea infecţiilor nozocomiale.

3.2. Rolul asistentei medicale in ingrijirea pacientei cu cancer de col uterin

Tehnici impuse de afecţiune
❖ Recoltarea secreţiilor vaginale
Secreţia vaginală reprezintă un transsudat al mucoasei vaginale, care conţine celule epiteliale
de descuamare şi germeni a căror varietate este în funcţie de diferiţi factori (vârstă, stări fiziologice
sau patologice) şi de conţinutul în glicogen.
Glicogenul favorizează ca flora microbiană să fie reprezentată de germenii din grupul
lactobacillus. Prezenţa glicogenului, a acidului lactic şi lactobacillus dau secreţiei vaginale un pH
acid cu rol de apărare contra infecţiilor. Perturbarea acestei prezenţe determină apariţia
inflamaţiilor (vaginitelor).

Fig. 14. Recoltarea secreţiilor vaginale (Sursă: Google imagini)

Examenul bacteriologic este dificil şi fidelitatea rezultatelor este condiţionată de prelevare,

transport, examinare, interpretare, recoltarea se face în primele 10 zile după ciclul menstrual.
Pregătirea fizică şi psihică a pacientei.
Psihic: se anunţă şi i se explică necesitatea efectuării examenului.
Fizic: cu 2 zile înainte de recoltare se recomandă repaus terapeutic şi sexual. Se aşează
pacienta în poziţie ginecologică pe masa ginecologică. Se efectuează toaleta organelor genitale
externe cu apă sterilă călduţă, fără soluţie dezinfectantă sau săpun.

54
 Tehnica:
Asistenta se spală pe mâini şi îmbracă mănuşi de cauciuc. Îndepărtează labiile mari şi mici
şi recoltează cu ansa de recoltare sau cu tampon fixat pe porttampon din următoarele locuri de
elecţie:
➢ Orificiul glandelor Bartholin.
➢ Orificiul colului uterin.
➢ Meatul urinar.
Recoltarea se face cu valve şi specule sterile evitând atingerea vulvei sau a pereţilor
vaginului. Se efectuează câte 2 frotiuri pentru fiecare produs recoltat, pentru examen citologic, iar
pentru examenul bacteriologic se recoltează cu ansa de recoltare în eprubetă sterilă. Pentru
examenul citologic realizează 3 frotiuri care se colorează prin metoda Papanicolau. La fetiţe, se
recoltează cu ansa, iar în caz de suspiciune de difterie vulvară se prelevează trei tampoane:
vaginal, nazal, faringian.
Interpretarea rezultatelor examenului.
Microscopic apar patru imagini:
➢ Tipul I – epitelii şi lactobacili (secreţie normală).
➢ Tipul II – epitelii, lactobacili, rari bacili gram-negativi sau leucocite.
➢ Tipul III – epitelii, foarte rari lactobacili, foarte frecvenţi bacili gram-negativi, coci
gram-pozitivi şi negativi, frecvente leucocite.
➢ Tipul IV – rare epitelii, lactobacili absenţi, foarte frecvente leucocite, foarte
abundentă floră mixtă, trichomonas prezent.
➢ Tipul V – celule maligne în placarde.
Examenul secreţiei cervico-uterine şi vaginale, permite uneori depistarea celulelor
neoplazice de origine ovariană drenată prin tube.

❖ Examenul ecografic
Presupune folosirea ultrasunetelor a căror refracţie este diferită în funcţie de densitatea
ţesutului întâlnit.
Pregătirea pacientei – se anunţă şi i se explică necesitatea efectuării examenului. Se anunţă
pacienta cu o oră înaintea examenului să consume 1000-1500 ml apă pentru ca vezica urinară să
fie plină, se cere pacientei să nu urineze după ce a consumat apă.

55
 Tehnica. Se însoţeşte pacienta la serviciul de ecografie, se ajută să se dezbrace şi se aşează
pe masa ecografică în decubit dorsal şi se efectuează examenul. După efectuarea examenului se
ajută pacienta să se coboare şi să se îmbrace şi se însoţeşte la salon.
Ecografia pelvină poate descoperi o patologie anexială asociată – chist sau tumoră.
Ecografia endorectală/endovaginală permite uneori evaluarea situaţiei parametrelor.

❖ Histerosalpingografia (HSG): examenul radiologic al

uterului apreciază
permeabilitatea tubară

Fig. 15. Histerosalpingografia (Sursă:

Google imagini)

Pregătirea pacientei
• Psihic: se anunţă şi se explică tehnica şi
necesitatea efectuării examenului.
• Fizic: examenul histerosalpingografic se
face pe „stomacul gol” pentru a evita voma reflexă. Se testează toleranţa la iod; în ziua
examenului se efectuează spălătură vaginală antiseptică şi clismă evacuatoare pentru golirea
colonului. Înaintea examenului se goleşte vezica urinară, examenul se efectuează în ziua a 8-12 a
ciclului.

• Pregătirea medicamentoasă: cu 2 zile înaintea examenului se recomandă la pacientele

anxioase administrarea de calmante şi antiseptice, cu jumătate de oră înaintea examenului se
injectează un antiseptic (Papaverină) sau se introduce un supozitor cu Lizadon.
Injectarea substanţei de contrast se face cu ajutorul aparatului tip Schültze. Se face
histerometria pentru a ne asigura direcţia cervico-istmică precum şi permeabilitatea orificiului
intern al colului, atașăm aparatul Schültze şi-l fixăm la pensa Tirbal, se scot valvele sau speculul,
plasăm pacienta sub ecranul radioscopic prin alunecare înceată, centrăm regiunea de examinat şi
facem o radiografie „pe gol”. Apoi se începe injectarea lentă (pentru a evita spasmele) a
substanţei de contrast, în cavitatea uterină sub controlul radioscopic intermitent.

❖ Colposcopia

56
 Colposcopia este o metodă optică de examinare a colului iluminat şi a tractului genital
inferior, cu amplificarea intermediară între ochiul liber şi puterea minimă a microscopului.
Colposcopia se face ori de câte ori frotiul este suspect sau patologic.
Se evidenţiază astfel linia de demarcaţie clară dintre leziune şi ţesutul adiacent normal.

Fig. 16. Colposcopia (Sursă: Google

imagini)

Tehnica presupune următoarele etape: ➢

Istoricul leziunii neoplazice de col.
➢ Examenul fizic general.
➢ Aşezarea în poziţie
ginecologică.
➢ Examen genital digital, apoi cu valvele.
➢ Examenul citologic şi bacteriologic al secreţiei vaginale.
➢ Aplicarea de ser fiziologic local pentru observarea colului şi a vaginului.
➢ Aplicarea unei soluţii de acid acetic 3-4 % care determină aglutinarea mucusului
cervical favorizând îndepărtarea inclusiv a celulelor descuamate.
➢ Colposcopia propriu-zisă permite studierea modelului vascular care se face cel mai
bine atunci când efectele acidului acetic încep să se estompeze.
➢ Testul Lahme-Schiller cu soluţie iod iodură este un timp obligatoriu al colposcopiei
şi se bazează pe afinitatea tinctorială a glicogenului din celulele epiteliului stratificat pavimentos
normal faţă de iod. Lipsa de încărcare cu glicogen a celulelor atipice determină o zonă lacunară
palidă în contrast cu zonele sănătoase de epiteliu colorate în brun închis.
Se fac prelevări de specimene endocervicale prin chiuretaj şi biopsie directă exocervicală.
Colposcopia nu permite decât un diagnostic prezumtiv, dar face acest lucru cu o acurateţe
de peste 80% pentru cancerele infraclinice, pentru că meritul metodei colposcopice constă în a
indica unde, când şi cum trebuie făcută o biopsie.

3.3. EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE

Ultima perioadă a spitalizării este momentul de maximă activitate educaţională. Procesul de
educare şi informare se adresează atât pacientei cât şi familiei sale.

57
 Cancerul de col uterin este o boală frecventă, întâlnită în cadrul populaţiei feminine.
Depistarea se face printr-un examen medical practicat la o populaţie asimptomatică, în scopul
stabilirii suspiciunii existenţei bolii. Aceasta înseamnă selecţionarea – trierea, screening-ul – din
cadrul unui grup de populaţie a unui număr restrâns de cazuri la care ridică suspiciunea unui cancer
mai mult sau mai puţin incipient.
Metodele de screening în cazul cancerului cervical au în vedere următoarele categorii de
paciente:
➢ Femeile din grupul de risc scăzut – femei fără activitate sexuală.
➢ Folosirea contraceptivelor, femei la care s-a practicat histerectomia, femei cu vârsta
mai mare de 60 de ani, femei la care s-au practicat examene citologice cervicale, periodic, în timpul
vieţii – controale la intervale lungi sau controale întâmplătoare.
➢ Femeile din grupul de risc mediu – femei cu activitate sexuală, femei cu avorturi
multiple şi/sau naşteri multiple, femei ce prezintă ectopion cervical persistent: test Papanicolau la
2 ani; după două examene negative, se face examinarea frotiului la trei ani interval.
➢ Femeile din risc crescut – viaţă sexuală începută precoce sub 20 de ani, parteneri
sexuali multipli, căsătorii multiple, nivel social scăzut, igienă sexuală deficitară: test Papanicolau
anual.
Este necesar tratarea tuturor stărilor precanceroase, tratarea cervicitelor cronice, a
leucoplaziilor şi a celorlaltor displazii care după tratament pot fi urmărite prin controale periodice
clinice şi paraclinice, citologiei vaginale revenindu-i un rol important.
Se vor evita factorii etiologici favorizanţi ai apariţiei cancerului de col uterin – se evită
traumatismele colului în cursul intervenţiilor la acest nivel, toate rupturile de col vor fi suturate
după naştere, se va acorda o grijă deosebită igienei locale şi igienei sexuale şi se vor îndepărta
factorii infecţioşi şi carenţiali.
Este mult mai bine să prevenim apariţia cancerului de col uterin prin controale periodice
decât să tratăm eventualele cancere de col uterin.

58
 CAPITOLUL 4 PROCESUL DE NURSING. STUDII DE CAZ

4.1. PROCESUL DE NURSING

PROCES DE ÎNGRIJIRI/NURSING
Culegere de date cuprinde:
- colectarea datelor
- validarea datelor
- organizarea datelor
- stabilirea profilului de sanatate

Analiza si interpretarea datelor

Probleme de dependenţă: ex: ignoranţa, deficitul de cunostinţe.
Manifestări de dependenţă: ex: insuficienta cunoastere a bolii sale, a măsurilor preventive,
a tratamentului, refuzul de a învăţa, lipsa de receptivitate, tulburări de învăţare, neînţelegerea
informaţiilor, lipsa interesului de a învăţa, dificultatea de a învăţa măsurile preventive si curative.
Surse de dificultate:ex: atingere fizica, handicap, durere, tulburări de gândire, anxietate,
stres, pierdere – separare, situaţia de criză, mediul necunoscut, lipsa de educaţie, schimbarea
rolului, lipsa de cunostinţe.

Diagnostic de îngrijiri prealabile = P.E.S.

Planificarea îngrijirilor
- stabilirea prioritatilor(obiectivelor)
- stabilirea obiectivelor
- alegerea strategiilor

Inteventii - Aplicarea îngrijirilor - Acţiunile asistentului medical

- explorarea nevoilor de a învăţa ale persoanei;
- elaborarea de obiective de învăţare cu pacientul;
- verificarea motivaţiei persoanei pentru a învăţa;

59
 - expunerea în faţa individului a resurselor şi mijloacelor folosite pentru a
învăţa; - acordarea ajutorului persoanei în timpul procesului de învăţare;
54

- observarea şi notarea achiziţionării, dobândirii treptate a cunoştinţelor,

atitudinilor şi deprinderilor, a modificării comportamentului său, a dobândirii unui
comportament nou;
- verificarea îndeplinirii obiectivelor propuse împreună cu pacientul.

Evaluarea îngrijirilor se refera la:

- observarea si notarea dobandirii treptate a cunostintelor, atitudinilor si
deprinderilor, modificarii comportamentului sau a dobandirii unui comportament nou; -
urmarirea indeplinirii planului de educatie sanitara.

60
4.2. CAZURI CLINICE
CAZUL NR. 1
I. CULEGERE DE DATE
1. DATE GENERALE DESPRE PACIENT (fixe şi variabile)
Iniţialele pacientului O.D vârsta 61 ani sexul F starea civilă căsătorită nr. copii 2 religia
ortodoxă profesia educatoare ocupaţia pensionară condiţii la locul de muncă .
Mediul de locuit (urban/rural) Rural Casă/apartament casă nr. camere 3 locuieşte
(singur/cu soţ (ie)/cu copii/cu părinţi/instituționalizat soțul şi fiica
2. STIL DE VIAŢĂ
Obiceiuri:

alimentare - are 3 mese pe zi, îi plac ciorbele, piureul de cartofi şi carne la grătar,
sucurile naturale dietă/regim nu

de muncă - munceşte la grădină

de a se odihni şi dormi doarme 7 ore pe noapte
de a practica exerciţii fizice/mișcare face plimbări când are timp cu soţul
de a petrece timpul liber - citeşte, împleteşte
consumă alcool (da/nu/ocazional) - ocazional felul băuturii vin alb cantitatea 1
pahar
fumează (da/nu/ocazional) nu nr. ţigări/zi .
3. Antecedente patologice: - afecţiuni care îi cauzează probleme de dependenţă:
af. respiratorii nu
af. cardiace
af. locomotorii nu
af. senzoriale nu
operaţii/intervenţii/anul -
alte af nu
alergii cunoscute la - căpşuni şi fragi
Proteză dentară (da/nu) da fixe pe ambele maxilare stimulator cardiac (da/nu) nu,
din anul , alte proteze , lentile de contact/ochelari (da/nu) dioptrii trat. urmate
în prezent (da/nu) da cu - Tramadol 1cpx2/zi
4. Istoric menstrual: menarha 13 ani, caracteristicile ciclului menstrual: ritmul -
normal, durata - 3 zile, cantitate/flux normal, simptome înainte şi în timpul perioadei nu, patologie
ginecologică - carcinom anaplazic al colului uterin

61
 5. Istoric obstetrical: metoda contraceptivă folosită NU, nr. sarcini 2, avorturi (cauza
şi vârsta sarcinii) 2, patologie obstetricală (în timpul sarcinii) - nu
6. Motivul internării/prezentării la medic/data
Bolnava relatează că în ultima vreme este astenică, are o durere persistentă în hipogastru,
sângerare spontană prin vagin, scădere în greutate. Data internării: 10.03.2021
7. Istoricul bolii actuale (ce s-a întâmplat de la debut şi până în prezent)
Debut insidios cu sângerare spontană prin vagin, la începutul lunii iulie 2012 şi dureri în
etajul inferior al abdomenului. Se prezintă la consult ginecologic suspicionându-se clinic cu
neoplasm al colului uterin. Se prelevează biopsie şi se confirmă carcinom anaplazic al colului
uterin şi polifibromatoză uterină pentru care se internează pentru urmarea tratamentului de
specialitate.
8. Parametri actuali ai stării de sănătate (data când facem planul de îngrijire)
G = 62 kg, I = 165 cm, T = 36,80C, P = 78/min, R = 21/min, TA = 130/70 mmHg, diureza
– 1300 ml/24 ore aspectul tegumentelor şi
mucoaselor - palide
Diagnostic medical:CARCINOM ANAPLAZIC AL COLULUI UTERIN T1bNxM0 –
La internare pacienta prezenta adesea metroragii spontane dar pe parcursul spitalizării în
urma administrării tratamentului, pacienta nu mai prezintă metroragii și are o stare generală bună
Investigaţii paraclinice/analize de laborator efectuate până în prezent (valori patologice)
VSH = 30 mm/h
L = 6900
Hb = 13,1g%
Monocite = 2%
Ht = 38%
Limfocite = 14%
Uree sg. = 43 mg/dl
VDRL – negativ
Glicemie – 70 mg/dl (70-110)
Sumar urină:
- reacţie neutră
- albumină - abs
- glucoză – abs
- pigmenţi biliari – abs. În sediment:
- hematii 8-10/câmp
62
 - leucocite 34/câmp

Tratament recomandat de medic:

CALE DE
DENUMIRE DOZA ORAR
ADMINISTRARE
Algocalmin cp. 500 mg 1x2/zi p.o.
Metoclopramid 10 mg 1x2/zi p.o.
Piafen 500 mg 1cp/zi p.o.
Mialgin 2 ml 1fix2/zi i.v.
Omeran 20 mg 1cp/zi p.o.
Cloramfenicol 250 mg 1cp/zi p.o.
Ser fiziologic 500 ml 1x2/zi i.v.
9%
Adrenostazin 5 ml 1f/zi i.v.
Meprobamat 400 mg 1cp/zi p.o.

II. Analiza şi interpretarea datelor culese Manifestari

de dependenta:
- dureri pelvine
- dureri în timpul contactelor sexuale = dispareunie
- anxietate
- secreții vaginale cu miros neplăcut
- metroragie(sângerări abundente)
- sângerări între menstruații (menometroragie)
- anemie datorita pierderilor masive de sange;
- durere la nivelul zonei lombare;
- durere la nivelul membrelor inferioare;
- sângerări după actul sexual - tulburari de somn
- scadere ponderala(scădere bruscă în greutate)
- oboseala
- lipsa miscarii
- anxietate

63
Probleme de dependenta:
1. Risc de complicatii
2. Eliminare menstrual si vaginala inadecvata
3. Alterarea nutriţiei
4. Limitarea mişcărilor
5. Dificultate in a se odihni
6. Cunoştinţe insuficiente legate de boala
7. Dificultatede a se mobiliza /postura inadecvata

Surse de dificultate:
- proces patologic
- starea generala alterata
- lipsă de informare
- durere
- anxietate

Nevoi fundamentale afectate:

1. Nevoia de a evita pericolele
2. Nevoia de a elimina - scurgeri vaginale neadecvate
3.Nevoia de a mânca şi a bea - alterarea nutriţiei prin deficit
4. Nevoia de a se mişca şi a păstra o bună postură - limitarea mişcărilor
5. Nevoia de a se odihni - somn neodihnitor
6. Nevoia de a învăţa - cunoştinţe insuficiente

Diagnostic de nursing
1. Risc de complicatii datorate procesului patologic, manifestat prin evolutia stadiala
a cancerului de col uterin
2. Eliminare menstruala si vaginala inadecvata legate de procesul patologic
manifestată prin metroragie
3. Alterarea nutriţiei prin deficit favorizat de starea generala alterata, manifestată prin
alimentaţie insuficientă cantitativ şi calitativ
4. Dificultatea de a se mobiliza /postura inadecvata din cauza durerii manifestată prin
lipsa de activitate

64
 5. Dificultate in a se odihni din cauza durerii, manifestat prin somn întrerupt, oboseală
6. Deficit de cunostinte din cauza lipsa de informare manifestata prin cunostinte
insuficiente, dificultate in invatarea masurilor preventive si curative, lipsa de informatii

III. Planificarea îngrijirilor:

Stabilirea obiectivelor de îngrijire
➢ Pacienta să prezinte eliminări normale fiziologice
➢ Pacienta sa nu prezinte complicatii
➢ Pacienta să fie alimentată conform vârstei şi afecţiunii
➢ Pacienta să prezinte somn odihnitor
➢ Pacienta să fie informată despre afecţiune şi evoluţia ei

Planificare intervenţiilor autonome şi delegate

Intervenţii autonome
- asigurarea confortului fizic şi psihic
- mobilizare şi transport
- igienă
- alimentare şi hidratare
- supravegherea funcţiilor vitale
- educaţie pentru sănătate

Intervenţii delegate
- aplică metode de observare a pacientei la recomandarea medicului
- administrează tratamentul medicamentos
- pregătirea pentru explorări paraclinice

65
 PLAN DE ÎNGRIJIRE AL PACIENTEI O.D. CU DIAGNOSTICUL DE CARCINOM ANAPLAZIC AL COLULUI UTERIN T 1bNxM0 PE
PERIOADA 11-16.03.2021

Problema de Etiologie Manifestari Diagnostic de

Nevoia Intervenţii Intervenţii
dependenta E de nursing Obiective Evaluare
afectată autonome delegate
P dependenta S (PES)
1.Nevoia de a -risc de - proces - dureri pelvine - Risc de -diminuarea pana la - găsesc - ajut medicul la In urma ingrijirilor
evita complicaţii patologic - dureri în timpul complicatii eliminarea împreună cu scoaterea firelor acordate si a
pericolele -anxietate - stare contactelor sexuale = datorate procesului durerii percepute pacienta o poziţie postoperator şi la tratamentului
generala alterata dispareunie - anemie patologic, de pacienta - antialgică pansarea plăgii prescris, starea
- lipsă de datorita pierderilor manifestat prin pacienta sa nu - schimb -administreaz pacientei pacientei s-a
informare masive de sange; dureri pelvine - prezinte complicaţii pansamentul în medcatia ameliorat, durerea
- durere - durere la dureri în timpul la nivelul plăgii condiţii aseptice - simptomatica, la din loja renala
- anxietate nivelul zonei contactelor sexuale operatorii respectarea măsurilor indicatia medicului si dreapta a cedat in
lombare; = dispareunie - - prevenirea de asepsie în cazul urmaresc efectele intensitate, pacienta
- durere la anemie datorita infecţii montării unui cateter acesteia -psihoterapie este ehilibrat
nivelul membrelor pierderilor masive nosocomiale - venos sau a perfuziei dpdv.fizic si psihic
inferioare; de sange; asigurarea - schimb Pacienta:
- scadere - durere la confortului branula la 24 – 72 - se simte
ponderala(scădere nivelul zonei fiizic si ore şi verific soluţia bine şi a înţeles
bruscă în greutate) - lombare; psihic al de perfuzat (data indicaţiile date
oboseala - durere la pacientei expirării, aspectul - nu prezintă
nivelul membrelor - informarea soluţiei) - fac toaleta semne de infecţie,
inferioare; - scadere si educarea plăgii cu tinctură de aspectul inciziei
ponderala(scădere pacientaui si iod şi cu benzină chirurgicale este
bruscă în greutate) apartinatorilor iodată - tamponez normal
- oboseala despre boala si plaga cu apă
evolutia acesteia; - - oxigenată, tampoane
eliminarea starii uscate, apoi se
anxioase pansează plaga. După
- pacienta să 4 zile se scoate tubul
aibă o stare de bine, de dren - urmăresc
de confort şi evoluţia plăgi
securitate
- ameliorarea
calitatii vieţii si a
posibilitatii reluarii
activitatilor
profesionale si
recreative.

66
2.Nevoia Eliminare - proces - secreții vaginale cu - Eliminare - pacienta - măsor şi La indicaţia medicului: - la internare
de a menstrual și pathologic(alterării miros neplăcut menstruală și să aibă o stare de notez valorile - efectuarea de pacienta prezenta
elimina vaginală integrităţii colului - metroragie(sângerăr vaginală inadecvată bine psihica si funcţiilor vitale spălături vaginale cu adesea metroragii
inadecvată uterin /leziunilor) i abundente) - sângerări din cauza alterării fizica - observ soluţii antiseptice spontane dar pe
între menstruații integrităţii colului - observ numărul şi (după ce s-a recoltat parcursul
uterin (leziunilor) eliminările cantitatea secreţie vaginală spitalizării în urma
(menometroragie)
manifestată prin cantitativ şi metroragiilor - pentru examen administrării
metroragie(sângerăr calitativ - asigur pregătesc bacteriologic şi corecte a
i abundente) igiena vaginală pacienta fizic şi citologic) tratamentului, la
sângerări între prin spălături psihic în scopul - însoţirea externare pacienta
menstruații intervenţiilor: pacientei la examene nu mai prezintă
(menometroragie) examen genital, de curieterapie metroragii - în
primele zile
examenul - am însoţit
secreţiei bolnava este
bolnava la Rx
vaginale, neliniştită în ceea
pulmonar,
examinări ce priveşte
ECOabdominal, EKG
radiologice şedinţele de curie-
-administreaz
terapie pe care
pacientei medcatia
trebuie să le facă,
simptomatica, la
dar în urma
indicatia medicului si
discuţiilor purtate
urmaresc efectele
despre acest
acesteia
tratament s-a mai
liniştit
- pacienta a
suportat bine
şedinţele de
curie terapie
T.A. = 135/70 mm
HG
P = 80/min
R = 18/min

67
3.Nevoia - Altera -starea generală Alimentaţie insuficientă - Alterarea ➢ - Pacienta sa nu - instruies -calculeaz zilnic In urma ingrijirilor
de a rea alterată -durere cantitativ şi calitativ nutriţiei prin prezinte c pacienta cu necesarul acordate si a
mânca şi nutriţiei prin -oboseala deficit/ Alterarea complicatii ➢ privire la noile nutritivcaloric si hidric tratamentului
a bea deficit - anxietate echilibrului Pacienta să fie ghiduri privind al pacientaui; prescris, starea
- Altera hidroelectrolitic / alimentată conform dieta - ajut - stabilesc un pacientaui s-a
rea Volum deficitar de vârstei şi afecţiunii pacienta în orar regulat de mese, ameliorat , fiind
echilibrului fluid lichidian din asigurarea unui alegerea de in functie de corectat
hidroelectroliti cauza stării regim alimentar alimente benefice necesitatile dezechilibrul
c generale alterate, preferenţial - pentru sănătate - nutritionale ale nutritive si
- Volu manifestată prin corectarea monitorizez acestuia si se asigura hidroelectrolitic
m alimentaţie dezechilibrului ingestiei de ca pacienta il respecta; Pacienta:
deficitar de insuficientă hidroelectrolitic alimente şi - administreaz - are o greutate în
fluid lichidian cantitativ şi lichide, greutăţii, pacientaui tratamentul limite normale
calitativ pliului cutanat - prescris de catre medic (indicele de masă
nu fac tratamente - administreaza corporală în limite
dureroase înainte pacientaui perfuzii, la normale)
de masă indicatia medicului, -nu prezintă semne
îndepărtez
pentru a preveni de malnutriţie
deficitul si
obiectele care ar
dezechilibrul
putea produce
nutritional si
scăderea apetitului
hidroelectrolitic
(ploscă, urinar,
rufe murdare)
- explic pacienteii
necesiatatea
aportului hidric si
nutritiv; - verific
zilnic bilantul
intrari-iesiri al
alimentelor si
lichidelor;
- ajut pacienta să
descrie locul,
intensitatea şi
caracterul durerii
4.Nevoia Dificultatea de starea generală -limitarea miscarilor +-lipsa Dificultatea Pacienta sa-si - planific cu Administreaz Pacienta:
de a se a se mobiliza alterată -durere - de activitate de a se menţină funcţia pacienta exerciţii pacienteii - are tonusul
mişca şi /postura oboseala - mobiliza musculară( fizice în funcţie medcatia muscular păstrat; -
a păstra o inadecvata Eliminare /postura prevenirea atrofiei de cauza simptomatica, are tegumentele şi
bună menstruala si inadecvata musculare) în limite imobilizării şi de la indicatia mucoasele integre;
postură din cauza normale si sa se capacitatea medicului si - nu prezintă
durerii deplaseze singura, urmareste tulburări de

68
vaginala manifestată fara ajutor - pacientei; - efectele respiraţie, circulaţie
inadecvata prin lipsa de diminuarea durerii şi poziţia pacientei acesteia sau secreţii
activitate a disconfortului va fi schimbată la bronşice; - nu
fiecare 2 ore; - prezintă complicaţii
efectuez exerciţii (de ex. escare de
pasive; - masez decubit, anchiloze,
regiunile expuse contracturi
escarelor şi se musculare); - este
pudrează cu talc; echilibrată psihic; -
- pacienta va fi îşi satisface
învăţată care este celelalte nevoi
postura adecvată fundamentale. -
şi cum se declară ameliorarea
efectuează durerii
exerciţiile active;
- pacienta va fi
învăţată să
efectueze exerciţii
de respiraţie
profundă; - asigur
lenjerie de pat şi
de corp curate -
ajut pacienta să
descrie corect
durerea şi să
sesizeze
momentele de
exacerbare sau
ameliorare; -
manifest
înţelegere faţă de
suferinţa
pacientei - ajut
pacienta să
descrie locul,
intensitatea şi
caracterul durerii;

69
5.Nevoia Dificultate in a -Proces patologic -perturbarea somnului -somn Dificultate a fie linistit -asigur pacientei administreaz In urma ingrijirilor
de a se se odihni -Durere - întrerupt, -oboseală in a se si sa nu mai lenjerie curată de pacienteii acordate si a
odihni si Eliminare odihni din prezinte pat şi de corp - medcatia tratamentului
a avea un menstruala si cauza stare de liniştesc pacienta simptomatica, prescris, starea
somn vaginala durerii, oboseala si în legătură cu la indicatia pacientaui s-a
odihnitor inadecvata - manifestat astenie problema sa - medicului si ameliorat durerea,
prin somn fizica; asigur repaus la urmareste este ehilibrata
anxietate
întrerupt, asigurarea si pat a) reduc efectele dpdv.fizic si psihic
oboseală respectarea zgomotul din acesteia Daca si emotional.
orelor de mediul este necesar, Pacienta: - se simte
somn, spitalicesc: - administreaz odihnită; - se
liniste si închid uşile pacienteicalm trezeşte rar
confort pe salonului; - reduc ante si noaptea; - este
toata durata volumul sunetului sedative, la capabilă să doarmă
spitalizării; telefonului şi recomandarea numărul de ore pe
- pacienta sa aparatelor aflate medicului si care le doreşte, şi-şi
resimta în apropierea urmareste aminteşte visele
atenuarea salonului; - efectul
simptomelo opresc zgomotul acestora
r privatiunii produs de Psihoterapie
de somn aparatele care nu
linistit si sunt utilizate; -
odihnitor;
evit producerea
de zgomote
puternice şi
bruşte (tragerea
găleţii cu apă,
deplasarea
patului); b) se
favorizează
ritualurile
adormirii (citit,
privit la televizor,
exerciţii de
relaxare); c) se
reduce stresul
emoţional şi se
antrenează
factorii care
perturbă somnul
(perne,

70
 poziţionare,
discuţii); f) se
favorizează starea
de bine prin: -
incitarea pacientei
să poarte haine
ample în cursul
nopţii

6. Nevoia Deficit de -liipsa de Cunoștințe insuficiente, Deficit de - informarea - explorez -administreaz Pacienta:
de a cunostinte informare Dificultate în învățarea cunoștințe pacientei cunoştinţele pacienteii - a asimilat şi a
învăţa -anxietate măsurilor preventive și din cauza despre pacientei despre medcatia înţeles informaţiile
curative, lipsa de măsurile de boală - învăț simptomatica, despre natura
Lipsa de informații informare prevenire a pacienta să la indicatia afecţiunii sale - a
manifestată complicaţiil păstreze raportul medicului si învăţat cum poate
prin or - să fizic şi psihic - urmareste preveni
Cunoștințe cunoască favorizez un efectele complicaţiile
insuficiente regimul de climat de linişte şi acesteia afecţiunii.
, Dificultate viaţă pe care securitate -
în învățarea trebuie săl răspund cu calm
măsurilor respecte şi compasiune la
preventive toate întrebările
și curative, pacientei -
Lipsa de facilitez vizita
informații membrilor
familiei şi a
cunoştinţelor -
informez pacienta
despre boală şi
regimul de viaţă -
verific dacă
pacienta şi-a
însuşit noile
cunoştinţe

71
4.2 CAZUL NR. 2

I. CULEGERE DE DATE
1. DATE GENERALE DESPRE PACIENT (fixe şi variabile)
Iniţialele pacientului C.A. vârsta 47 ani sexul F starea civilă căsătorită nr. copii 1 religia
ortodoxă profesia - ocupaţia casnică condiţii la locul de muncă .
Mediul de locuit (urban/rural) Rural Casă/apartament casă nr. camere 2 locuieşte
(singur/cu soţ (ie)/cu copii/cu părinţi/instituţionalizat) soţul
2. STIL DE VIAŢĂ
Obiceiuri:

alimentare - are 3 mese pe zi, îi plac ciorbele, peştele, carnea de pui, salatele,
sucurile naturale, dietă/regim nu

de muncă - acasă
de a se odihni şi dormi doarme 5-6 ore pe noapte
de a practica exerciţii fizice/mișcare - îi plac drumeţiile
de a petrece timpul liber - citeşte, urmăreşte telenovele şi merge des în vizite la
prieteni

consumă alcool (da/nu/ocazional) – nu, felul băuturii - cantitatea -

fumează (da/nu/ocazional) da nr. ţigări/zi 1 pachet pe zi
3. Antecedente patologice: - afecţiuni care îi cauzează probleme de dependenţă:
af. respiratorii - dispnee de efort
af. cardiace - HTA esenţială
af. locomotorii nu
af. senzoriale nu
operaţii/intervenţii/anul - colecistectomie în anul 2001
alte af nu
alergii cunoscute la - nu
Proteză dentară (da/nu) nu stimulator cardiac (da/nu) nu, din anul , alte proteze ,
lentile de contact/ochelari (da/nu) nu dioptrii trat. urmate în prezent (da/nu) da cu -
Nebilet 1cp/zi, Aspenter 1cp/zi

72
 4. Istoric menstrual: menarha 13 ani, caracteristicile ciclului menstrual: ritmul -
normal, durata - 4 zile, cantitate/flux normal, simptome înainte şi în timpul perioadei - stare de
disconfort abdominal, balonare patologie ginecologică - carcinom anaplazic al colului uterin
5. Istoric obstetrical: metoda contraceptivă folosită , nr. sarcini 2, avorturi
(cauza şi vârsta sarcinii) 2, patologie obstetricală (în timpul sarcinii) - nu
6. Motivul internării/prezentării la medic/data
Bolnava relatează că începând cu aproximativ o lună în urmă are o durere intermitentă
abdominală, sângerare pe cale vaginală, prezintă polakiurie, leucoree albă cu striuri sangvinolente,
astenie şi anorexie marcată.
Data internării: 22.03.2021
7. Istoricul bolii actuale (ce s-a întâmplat de la debut şi până în prezent)
Pacienta se află la menopauză indusă chirurgical la 36 de ani (histerectomie subtotală),
prezintă sângerări aproximativ de o lună pe cale vaginală, polakiurie, dureri abdominale
intermitente. Se internează la secţia ginecologie unde se practică biopsia la nivelul colului uterin
restant. Este îndrumată pentru tratament de specialitate în urma rezultatelor biopsiei. Bolnava este
internată cu diagnosticul de carcinom atipic al colului uterin (exocol) restant stadiul
T1bNxM0 cancer clinic manifestat cu leziune strict limitată la col. Se practică histerectomie în scop
terapeutic.
8. Parametri actuali ai stării de sănătate (data când facem planul de îngrijire)
G = 68,5 kg, I = 172 cm, T = 38,9oC, P = 80/min, R = 21/min, TA = 150/70 mmHg, diureza
- 1300ml/24 ore aspectul tegumentelor şi mucoaselor - palide
Diagnostic medical
CARCINOM APLAZIC AL COLULUI UTERIN T1bNxM0 -la internare pacienta prezenta
stare generală influenţată, metroragie în urma intervenţiei chirurgicale pacienta se externează în
stare ameliorată.
Investigaţii paraclinice/analize de laborator efectuate până în prezent (valori patologice)
Glucoză 80 mg/dl
Uree 26 mg/dl
Creatinină 7,5 mg/dl
T.G.O. 17 U/L
T.G.P. 33 U/L
Fibrinogen 285 mg %
APTT 40,1˝

73
 Hemoglobină 9,7 g% Hematocrit
31,7 %
Leucocite 6300/mm³
Ts 2´40˝
Tc 1´33˝
VDRL – negativ
Sumar de urină
Acid ascorbic Negativ
Bilirubină Negativ
Corpi cetonici Negativ
Glucoză Negativ pH
6
Proteine Negativ
Urobilinogen Negativ
Nitriţi Negativ
Densitate urinară 1015
Examenul secreţiei vaginale Negativ
Examen citologic - Babeş Papanicolau: frotiu de tip II – sunt prezente celule pavimentoase
superficiale, intermediare, rare celule de tip ganglionar;
- flora bacteriană – coci reduşi.
Tratament recomandat de medic:
DENUMIRE DOZA ORAR CALE DE
ADMINISTRARE

Ser fiziologic 500 ml 1PAV x2/zi i.v.

9%
Ampiplus 1 gr 1fx4/zi i.v.

Tramadol 2 ml 1fx2/zi i.v.

Metoclopramid 2 ml 1/zi i.v.

Heparină 1 ml 1x2/zi i.v.

Algocalmin 2 ml 1x2/zi i.m.

Vit. C 5 ml 1/zi i.v.

74
 Manitol 250 ml 1PAV/ZI

Vit. B1 5 ml 1x2/zi i.v.

Vit. B6 5 ml 1x2/zi i.v.

Diazepam 10 mg 1/zi p.o.

II. Analiza şi interpretarea datelor culese Manifestari

de dependenta:
- Respirație anevoioasă;
- Plaga operatorie;
- Pansament;
- Dezinteres față de măsurile de igienă;
- Sindrom febril;
- Sentimente de descurajare;
- Somn perturbat;
- Apatie;
- Dezechilibru hidro-electrolitic;
Probleme de dependenta:
1. Dispnee
2. Imobilitate tranzitorie, postura inadecvata
3. Alterarea tegumentelor si a fanerelor, carente de igiena
4. Hipertermie
5. Neplăcerea de a efectua activitate recreativa
6. Alimentatie si hidratare neadecvata
7. Discomfort, insomnie, fatigabilitate

Surse de dificultate:
- Anestezie, calmante
- Durere
- Slabiciune
- Anxietate
- Proces infectios inflamator

75
 - Tulburari de gandire
- Surmenaj

Nevoi fundamentale afectate

1. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie - dispnee
2. Nevoia de a se misca si a avea o buna postura - imobilitate tranzitorie
3. Nevoia de a fi curat, ingrijit de a-si proteja tegumentele si mucoasele -igiena
deficitara
4. Nevoia de a pastra temperature corpului in limite normale - hipertermie
5. Nevoia de a se recrea - fatigabilitate
6. Nevoia de a se alimenta - deficit
7. Nevoia de a dormi si a se odihni - insomnie

Diagnostic de nursing
1. Respiraţie inadecvată din cauza dispneei postoperatorii, manifestata prin resipratie
anevoioasa
2. Limitarea miscarilor din cauza durerii manifestata prin lipsa activitatii, plaga.
3. Alterarea tegumentelor din cauza plăgii operatorii manifestată prin lipsă de igienă.
4. Alterarea temperaturii din cauza procesului inflamator.
5. Neplăcerea de a efectua activități manifestată prin iritablitate, izolare.
6. Alterarea nutriției prin alimentare și hidratare neadecvată.
7. Discomfort, insomnie, surmenaj manifestată prin somn perturbat, insomnia.

III. Planificarea îngrijirilor:

Stabilirea obiectivelor de îngrijire
➢ Pacienta să respire normal
➢ Pacienta să prezinte temperatura în limite normale
➢ Pacienta să prezinte stare de confort fizic şi psihic
➢ Pacienta să prezinte tegumente curate şi integre
➢ Pacienta să fie alimentată conform vârstei şi afecţiunii

➢ Pacienta să prezinte somn odihnitor

➢ Pacienta să fie informată despre afecţiune şi evoluţia ei

76
Planificare intervenţiilor autonome şi delegate
Intervenţii autonome
- asigurarea confortului fizic şi psihic
- mobilizare şi transport
- igienă
- alimentare şi hidratare
- supravegherea funcţiilor vitale
- educaţie pentru sănătate

Intervenţii delegate
- aplică metode de observare a pacientei la recomandarea medicului
- administrează corectă a tratamentului
- pregătirea pentru explorări paraclinice

77
 PLAN DE ÎNGRIJIRE AL PACIENTEI C.A. CU DIAGNOSTICUL DE CARCINOM ANAPLAZIC AL COLULUI UTERIN T 1bNxM0 PE
PERIOADA 22-27.03.2021

Problema de Etiologie Manifestari de Diagnostic de nursing

dependenta Sursa de Dependenta Intervenţii
Nevoia afectată Dificultate Obiective Evaluare
P E S (PES) Autonome Delegate

1.Nevoia de a Dispnee Anestezie Respirație Dispnee postoperatorie Pacienta sa prezinte -Administrez oxigen -La indicația - În urma
respira şi a avea o Calmante (post anevoioasă manifestată prin confort fizic și psihic pe sonda endonazală; medicului îngrijirilor
bună circulaţie operatorii) respirație anevoioasă -pacienta să-și poată -observ faciesul, administrez acordate și a
relua ritmul respirației tegumentele, medicația prescrisă tratamentului
normale unghiile; -verific integritatea administrat
-așez pacienta în și valabilitatea pacienta prezintă
poziție comodă; medicamentelor respirație normal
-masor valorile prescrise fiziologică
funcțiilor vitale și le -pacienta
notez în FO; prezintă confort
-recoltez sânge pentru fizic și psihic
hemoglobină,
hematocrit spre a
depista anemia

2.Nevoia de a se Imobilitate Plaga operatorie Durere Imobilitate tranzitorie, -Pacienta să aibă -Observ eventuală -Verificarea și - În urma
mişca tranzitorie -pansament -piedici ale postura inadecvată tonusul muscular discordantă între notarea funcțiilor îngrijirilor
-postura -lipsa activitatii miscarii datorată plăgii normal și forța temperatură și puls vitale acordate și a
operatorii, musculară păstrată -fac mișcări active și -la indicația tratamentului
inadecvata
pansamentului, -pacienta să prezinte pasive cu pacienta medicului am administrat
manifestată prin durere, confort fizic și psihic -explic necesitatea recoltat sânge pentru pacienta prezintă
piedici ale mișcării mobilizării precoce VSH, HB, M,L, uree confort fizic și
-asigur confort fizic și sangvină psihic
psihic -administrez - în prima zi stă
medicatai prescrisă în șezut
-la indicația -după 48 de ore
medicului aplic se mobilizează
unguent cu fără ajutor
antibiotic pe zona

78
 afectata daca este
cazul

3.Nevoia de a fi Alterarea Slabiciune Dezinteres față Alterarea tegumentelor Pacienta sa prezinte Explic pacientei În urma
curat şi de a păstra tegumentelor și -anxietate de măsurile de și a fânelelor, carențe de tegumente și importanța igienei îngrijirilor
tegumentele integre a fanerelor -ignoranta igienă igienă datorate mucosae curate corporale acordate pacienta
Carențe de slăbiciunii, anxietății, -pacienta să -ajut pacienta la prezintă confort
igienă ignoranței manifestată redobândească stima efectuarea igienei fizic și psihic
prin dezinteres față de de sine personale -pacienta este
măsurile de igienă -pacienta să prezinte -asigur un capabilă să-și
confort fizic și psihic microclimate efectueze toaleta
corespunzător respectând timpii
-urmăresc aspectul și regulile de
tegumentelor și asepsie și
mucoaselor antisepsie
-respect regulile de -pacienta este
asepsie și antisepsie mulțumită de
-asigur confort fizic și îngrijirile
psihic acordate

4. Nevoia de a Hipertermia Proces infectios Sindrom febril Alterarea temperaturii, Pacienta să fie Hidratez corespunzator Administrez În urma
păstra temperatura infalamtor -piele rosie, hipertermie favorizată echilibrată hidro- pacienta cu: medicatia prescrisa îngrijirilor
corpului în limite calda, umeda de procesul infecțios și electrolitic -ceaiuri, sucuri de medic: acordate și a
normale -diaforeza inflamator manifestată -pacienta să prezinte naturale, apa plata -antitermice tratamentului
prin sindrom febril, piele stare de confort și -fac bilantul ingesta- -perfuzii cu ser administrat
roșie, caldă, umedă, temperature corpului excreta fiziologic pacienta prezintă
diaforeza în limite normale -asigur lenjerie de corp -monitorizez confort fizic și
si de pat curata pacienta din 6 in 6 psihic
-asigur conditii de ore -pacienta
microclimat prezintă
temperatura
corpului în
limite noramle

79
5.Nevoia de a se Neplacerea de a Tristete Sentimente de Neplacarea de a efectua Pacienta să prezinte Explorez gusturile și Administrez la În urma
recrea efectua -fatigabilitate descurajare activități recreative interes pentru a interesul pacientei indicatia medicului îngrijirilor
activitate -stres -iritabilitate favorizată de tristețe, participa la activități pentru activități sedative usoare acordate și a
recreativa -izolare fatigabilitate, stres, recreative recreative, pentru tratamentului
manifestată prin -pacienta să prezinte petrecea timpului liber administrat
sentimente de confort fizic și psihic -planific activități pacienta prezină
descurajare, iritabilitate, recreative împreună cu stare de bună
izolare pacienta dispoziție
-facilitez vizita -pacienta
membrilor familiei prezintă confort
-asigur confort fizic fizic și psihic
și psihic

6.Nevoia de a se Alimentație și Durere Dificultate in Alimentare și hidratare Pacienta să-și reia Adiminstrez și Administrez la În urmă
alimenta hidratare - tulburări de gândire digestia si inadecvată prin alimentația recomand pacientei indicatia medicului îngrijirilor
neadecvată prin absortia deficit favorizată de -să prezinte poftă mese regulate, călduțe, antiemetice, acordate și a
deficit alimentelor durere, tulburări de de mâncare și să se în cantități mici și dese vitamine, saruri tratamentului
-apatie gândire manifestată prin hidrateze în mod -explorez gusturile și minerale, perfuzii administrat
-diminuarea dificultate în digestie și adecvat obiceiurle alimentare glucoza 10% pacienta se
energiei absortia alimentelor -să prezinte stare de ale pacientei hidrolizate de alimentează și se
-apatie bine -conștientizez pacienta proteine si hidratează
-diminuarea energiei asupra importanței aminoacizi singură,
regimului alimentar corespunzător
-recomand pacientei să -pacienta
cosume 2,5 L de prezintă confort
lichide pe zi fizic și psihic

7.Nevoia de a dormi Disconfort Anxietate Somn perturbat, Discomfort, insomnie, Pacienta sa Asigur un mediu Administrez În urma
si a se odihni -insomnie -surmenaj insomnia fatigabilitate favorizate beneficieze de somn ambiant tratamentul prescris îngrijirilor
-fatigabilitatea -durere dormitionale, de anxietate, surmenaj, odihnitor, corespunzător, care să de medic acordate și a
apatie, oboseala durere manifestată prin corespunzator favorizeze odihnă -la indicația tratamentului
somn perturbat, insomnii cantitativ si calitativ pacientei: medicului administrat
dormitionale, apatie, sa reduca semiobscuritate și monitorizez funcțiile pacienta prezintă
oboseală discomfortul liniște perfectă vitale: temperatura, somn liniștit de
-pacienta sa exprime -asigur un climat puls, tensiunea minim 7 ore pe
stare de confort comfortabil arterială, respirații și noapte
-urmăresc somnul le notez în FO -pacienta
pacientei prezintă confort
-schimb lenjeria de pat fizic și psihic
și de corp pentru a -pacienta
mulțumește

80
 reduce discomfortul pentru îngrijirile
pacientei și sfaturile
-explic rolul acordate echipei
somnului și odihnei medicale
pentru refacerea
organismului

81
4.3 CAZUL NR. 3

I. CULEGERE DE DATE
1. DATE GENERALE DESPRE PACIENT (fixe şi variabile)
Iniţialele pacientului S.P. vârsta 56,6 ani sexul F starea civilă văduvă nr. copii 2 religia
catolică profesia croitoreasă. ocupaţia croitoreasă condiţii la locul de muncă bune
Mediul de locuit (urban/rural) Urban Casă/apartament apartament nr. camere 3 locuieşte
(singur/cu soţ (ie)/cu copii/cu părinţi/instituţionalizat) cu soţul
2. STIL DE VIAŢĂ
Obiceiuri:

alimentare - nu respectă orele de masă, îi plac tocăniţele de carne, peştele, carnea

de pui, salatele, dulciurile, dietă/regim nu

de muncă - bune
de a se odihni şi dormi doarme 7 ore pe noapte
de a practica exerciţii fizice/mişcare - nu
de a petrece timpul liber - citeşte, urmăreşte telenovele consumă alcool
(da/nu/ocazional) – nu felul băuturii - cantitatea -

fumează (da/nu/ocazional) nu
3. Antecedente patologice: - afecţiuni care îi cauzează probleme de dependenţă:
af. respiratorii - nu
af. cardiace - nu
af. locomotorii RAA
af. senzoriale nu
operaţii/intervenţii/anul - nu
alte af nu
alergii cunoscute la - nu
Proteză dentară (da/nu) nu stimulator cardiac (da/nu) nu, din anul , alte proteze....,
lentile de contact/ochelari (da/nu) nu dioptrii trat. urmate în prezent (da/nu) nu
4. Istoric menstrual: menarha 14 ani, caracteristicile ciclului menstrual: ritmul -
normal, durata - 4 zile, cantitate/flux normal, simptome înainte şi în timpul perioadei - stare de
disconfort abdominal, cefalee patologie ginecologică - .
5. Istoric obstetrical: metoda contraceptivă folosită calendarul, nr. sarcini 1, avorturi
1

82
(cauza şi vârsta sarcinii) patologie obstetricală (în timpul sarcinii) - nu
6. Motivul internării/prezentării la medic/data
Bolnava relatează că de câteva luni este astenică, prezintă cefalee, durere abdominală în
etajul inferior, sângerare pe cale genitală, leucoree abundentă alb-gălbuie urât mirositoare, pierdere
involuntară de urină, dureri la contact sexual.
Data internării: 12.04.2021
7. Istoricul bolii actuale (ce s-a întâmplat de la debut şi până în prezent)
Pacienta se prezintă cu dureri abdominale, secreţie vaginală alb-gălbuie, sângerare pe cale
genitală. Se prezintă la medicul de circumscripţie şi se recomandă internarea în secţia ginecologie.
Se internează în secţia ginecologie în luna aprilie 2013 cu incontinenţă urinară, se prelevează
biopsie la nivelul colului, se efectuează analize şi se confirmă diagnosticul de carcinom malpighian
şi se internează pentru tratament de specialitate. Bolnavei i se recomandă tratament chirurgical –
histerectomie.
8. Parametri actuali ai stării de sănătate
G = 66,5 kg, I = 169 cm, T = 36,60C, P = 82/min, R = 20/min, TA = 145/70 mmHg, diureza
- 1400ml/24 ore aspectul tegumentelor şi mucoaselor - palide
Diagnostic medical
CARCINOM MALPIGHIAN AL COLULUI UTERIN, după stabilizarea pacientei se
practică histerectomia în scop terapeutic. Pacienta prezintă stare normală postoperator.
Investigaţii paraclinice/analize de laborator efectuate până în prezent (valori patologice)
Hb=13,1g%
Ht=32% (42%) TS=4,5
min.
TC=6,7 min
Fibrinogen=250 mg/100 ml,
Glicemie =90mg/100ml Colesterol
=47 mg/dl
Sumar de urină
Acid ascorbic Negativ
Bilirubină Negativ
Corpi cetonici Negativ
Glucoză Negativ pH
4,6
Proteine Negativ

83
 Urobilinogen Negativ
Nitriţi Negativ
Densitate urinară 1015
Examenul secreţiei vaginale Negativ Tratament
recomandat de medic:
DENUMIRE DOZA ORAR CALE DE
ADMINISTRARE

Ser fiziologic 9% 500 ml 1PAV x2/zi i.v.

Metronidazol 500 mg 1x2/zi i.v.
Perfalgan 10 ml 1fx2/zi i.v.
Metoclopramid 2 ml 1/zi i.v.
Ciprofloxacin 400 mg 2fx4/zi
Algocalmin 2 ml 1x2/zi i.m.
Vit. C. 5 ml 1/zi i.v.
Manitol 250 ml 1PAV/ZI
Vit. B1 5 ml 1x2/zi i.v.
Vit. B6 5 ml 1x2/zi i.v.
Diazepam 10 mg 1/zi p.o.

II. Analiza şi interpretarea datelor culese Manifestari

de dependenta:
- Senzatie de sufocare
- Convalescenta
- Negativism
- Alterarea starii de confort
- Hidroree
- Deprimare
- Sentiment de iritabilitate

Probleme de dependenta:

1. Alterarea vocii
2. Necoordonarea mișcărilor

84
3. Refuzul de a se alimenta/hidrata
4. Atingerea integrității fizice
5. Comunicare ineficienta la nivel afectiv
6. Eliminare menstruală și vaginală inadecvată
7. Frustrare

Surse de dificultate:
- Anestezie postoperatorie
- Deficit senzorial
- Pierderea stimei de sine
- Durere, stres
- Neadeptarea la rolul de bolnav
- Tumora uterina
- Tratament chimioterapic si radioterapic

Nevoi fundamentale afectate

1. Nevoia de a respira si a avea o buna circulație - alterarea vocii
2. Nevoia de a se mișca - necoordonarea miscarilor
3. Nevoia de a manca si a bea - refuzul de a se alimenta si hidrata
4. Nevoia de a evita pericolele - atingerea integrității fizice
5. Nevoia de a comuncia - comunicare ineficientă la nivel afectiv
6. Nevoia de a elimina – eliminare menstruală și vaginală inadecvată
7. Nevoia de a acționa propriilor convingeri și valori - frustrarea
Diagnostic de nursing
1. Respirație inadecvată din cauza alternării vocii.
2. Limitarea mișcărilor datorată deficitului senzorial.
3. Alterarea nutriției prin refuzul dea a se alimenta.
4. Risc de complicații datorată atingerii integrității fizice.
5. Comunicare ineficientă la nivel afectiv.
6. Elimnare menstruală și vaginală inadecvată.
7. Sentiment de inutilitate – frustrare
III. Planificarea îngrijirilor:
Stabilirea obiectivelor de îngrijire
➢ Pacienta să prezinte permeabilitatea cailor respiratorii

85
➢ Pacienta să aibe tonusul muscular adecvat
➢ Pacienta să fie alimentata conform varstei si afectiunii
➢ Pacienta să prezinte stare de confort fizic si psihic
➢ Pacienta să se poata afirma
➢ Pacienta să prezinte stare de confort
➢ Pacienta sa fie informata despre afectiune si evolutia ei
Planificare intervenţiilor autonome şi delegate
Intervenţii autonome
- asigurarea confortului fizic şi psihic
- mobilizare şi transport
- incurajarea pacientei
- supravegherea funcţiilor vitale
- educaţie pentru sănătate
Intervenţii delegate
- aplică metode de observare a pacientei la recomandarea medicului
- administrează corectă a tratamentului
- pregătirea pentru explorări paraclinice

86
 PLAN DE ÎNGRIJIRE AL PACIENTEI S.P. CU DIAGNOSTICUL DE CARCINOM ANAPLAZIC AL COLULUI UTERIN T 1bNxM0 PE
PERIOADA 12-17.04.2021

Problema de Etiologie Manifestari de Diagnostic de nursing

dependenta Sursa de Dependenta Intervenţii
Nevoia afectată Dificultate Obiective Evaluare
P E S (PES) Autonome Delegate

1.Nevoia de a Alterarea vocii Proces inflamator la Senzatia de Alterarea vocii datorată Pacienta să prezinte Supraveghez funcțiile Administrez În urma
respira nivelul cailor sufocare procesului confort fizic și psihic vitale tratamentul prescris îngrijirilor
respiratorii -disfonie inflamator manifestată -pacienta să prezinte -asigur confortul și de medic, acordate și a
-afonie prin: permeabilitatea cailor umezesc aerul din decongestionante tratamentului
-senzația de sufocare respiratorii încăpere ale mucoasei administrat
-disfonie -pacienta să fie ferită -asigur aport suficient traheo-bronșice pacienta
-afonie de complicații de lichide -recoltez probe prezintă stare de
-învăț pacienta rolul și pentru laborator confort fizic și
importantă aportului -monitorizez psihic
de lichide funcțiile vitale -după 4 ore
pacienta poate
vorbi fără a avea
senzație de
sufocare
-după 12 ore
pacienta
vorbește normal
fără a prezența
risc de
complicații

2.Nevoia de a se Necoordonarea Deficit senzorial Convalescență Necoordonarea - pacienta să Pregătesc psihic La indicatia În urma
mişca mișcărilor -efect secundar al -mers antalgic mișcărilor favorizată aibă tonusul pacienta în vederea medicului îngrijirilor
tratamentului -mers încet de: muscular orcărei tehnici de administrez acordate și a
obosit -deficit senzorial adecvat îngrijire: tratamentul prescris tratamentului
-stres
-efect secundar al activității -planific un program administrat
tratamentului depuse de mers și exerciții pacienta
-stres, manifestată prin -pacienta să fie prezintă comfort
mers antalgic, echilibrată psihic fizic și psihic

87
 convalescenta, mers -pacienta să prezinte -învăț pacienta să -pacienta
incet obosit confort fizic și psihic utilizeze diferite se deplasează
aparate de susținere pe distanțe mici
cu ajutorul
cadrului
în primele
două zile
-pacienta se
deplasează
singură,
nesusținută,
după două zile
3.Nevoia de a Refuzul de a se Anxietate Negativism Refuzul de a se Pacienta să-și exprime Stimulez pacienta să- Administrez În urma
mânca și a bea alimenta si -depresie -refuzul de a alimenta și hidrata dorința de a mânca și și exprime anxietatea medicatia prescrisa îngrijirilor
hidrata -pierderea stimei de mânca si a bea favorizat de: a bea singură -explic pacientei de medic, acordate și a
sine -anxietate -să prezinte confort necesitatea de a mânca antidepresive tratamentului
-depresie fizic și psihic și a bea administrat
-pierderea stimei de permanent -ridic moralul pacienta
sine manifestată prin pacientei prezintă stare de
refuzul de a mânca și a -redau pofta de viață a confort fizic și
bea pacientei psihic
-se alimentează
și hidratează
singură în mod
corespunzător
conform vârstei
și afecțiunii

88
4.Nevoia de a Atingerea Durere Alterarea stării Atingerea integrității Pacienta să prezinte Găsesc împreună cu Administrez În urma
evita pericolele integritații fizice -stres de confort fizice favorizată de stare de confort fizic pacienta o poziție medicația prescrisă îngrijirilor
durere, stres manifestată și psihic antialgică de medic și acordate și a
prin alterarea stării de -să beneficieze de un -asigur lenjerie de pat urmăresc efectul tratamentului
confort microclimat conform și corp confortabilă acesteia administrat
nevoilor sale -încurajez pacienta
-pacienta să nu mai pacienta să-și exprime prezintă stare de
prezinte dureri sentimentele, ideile, confort fizic și
necesitățile psihic
-asigur legătură Pacienta
pacientei cu familia prezintă:
-creez condiții de -dorința de a
lecturare, activități,etc comunica cu
echipa medicală
și cu membrii
familiei

5.Nevoia de a Comunicare Neadaptarea la rolul Interiorizare Comunicare ineficientă Pacienta să se poată Antrenez pacienta în Administrez În urma
comunica ineficientă la de bolnav -deprimare la nivel afectiv legată afirmă diferite activități care medicația prescrisă îngrijirilor
nivel afectiv -tristețe de nedaptarea la rolul -pacienta să aibă să îi dea sentimentul de medic: acordate și a
de bolnav manifestată percepție pozitivă de de utilitate -antidepresive tratamentului
prin: sine -asigur climat propice -anxiolitice administrat
-interiorizare -pacienta să fie pentru stabilirea pacienta
-deprimare informată despre relațiilor cu semenii prezintă stare de
-tristețe boală, investigații, săi confort fizic și
tratament -ajut pacienta să psihic
identifice posibilitățile -pacienta
sale de a asculta, de a comunica
schimbă idei cu alții, eficient cu
de a crea idei celelalte colege
semnificative de salon
-pacienta își
exprimă dorința
de a vorbi cu un
medic psiholog

89
6.Nevoia de a Eliminare Tumora uterina Hidroree Eliminare menstruală și Pacienta să aibe o -asigur repaus La indicația În urma
elimina menstruală și -dezechilibru -menoragii vaginală inadecvate stare de bine de la pat medicului efectuez îngrijirilor
vaginală hormonal favorizate de tumoră confort și securitate -aplic spălături vaginale acordate și a
-pacienta să aibe o pansament abosrbant cu soluții antiseptic tratamentului
neadecvată uterină, dezechilibru
stare de bine psihic -protejez patul cu -calmez durerea cu administrat
hormonal manifestat
mușama și aleza la antialgice pacienta
prin hidroree, nevoie prezintă stare de
menoragii -liniștesc pacienta în confort fizic și
legătură cu problema psihic
sa -pacienta nu mai
-explic scopul prezintă
intervențiilor (examen hidroree și
genital, examenul menoragie
secretiei vaginale, abundență
examinări radiologice
și ecografice

90
7.Nevoia de a Frustrarea Tratament Sentiment de Frustrare datorată Pacienta să-și Încurajez În urma
acționa pe chimioterapic inutilitate tratamentului cu recapete încrederea în pacienta să-și îngrijirilor
propriilor Tratament sine exprime sentimentele acordate și a
-tulburări de chimioterapie sau
convingeri și -pacienta să prezinte și frustrările tratamentului
radioterapic gândire radioterapie manifestată
valori -asigur pacienta de administrat
-îngrijorare față confort fizic și psihic
prin: confidențialitate pacienta
de sensul -sentiment de inutilitate -comunic des cu prezintă stare de
propriei sale confort fizic și
-tulburări de gândire pacienta
existente psihic
-îngrijorare față de
-pacienta are
sensul propriei sale încredere în
existente eficacitatea
tratamentului
-pacienta nu
prezintă semne
de disconfort

91
 CONCLUZII

Cancerul de col uterin reprezintă o importantă problemă de sănătate publică, deţinând în

România locul al doilea, după cancerul de sân, atât în ce priveşte incidenţa, cât şi mortalitatea prin
tumori maligne la femei. Incidenţa sa este în continuă creştere, iar rezultatele terapeutice sunt
nesatisfăcătoare, în pofida progreselor înregistrate în ultimii ani în cunoaşterea evoluţiei naturale
a bolii, a ameliorării metodelor de diagnostic şi îmbunătăţirii calităţii tratamentului. Este o boală
cronică cu evoluţie severă, mai ales atunci când este depistată în stadii avansate (1, 2, 3).
O serie de autori ca Syrjanen şi col. (1985) au demonstrat faptul că femeile ce prezintă o
infecţie cu HPV aparţin grupului de femei cu risc pentru cancer de col, în cazul lor existând chiar
factori de risc cumulaţi (activitate sexuală precoce, sarcini şi naşteri la vârste tinere - 14-20 de ani,
număr mare de parteneri sexuali, frecvenţă crescută a relaţiilor sexuale ocazionale, igienă locală
precară, nivel socio-economic scăzut, fumatul).
La aceeaşi concluzie ajung, mai recent, şi Sikstrone (1995), Simons (1995), Daling (1996),
Kjaer (1996), Napoles - Springer (1996), Ursic-Vracaj (1996), Lovejoy şi col. (1997) şi Fraga şi
col. (1997).
Pe cazuistica studiată prevalenţa cancerului de col uterin a fost de 37,3%. După OMS,
cancerul cervical ocupă locul al doilea în cadrul maladiei neoplazice la femeie, după cancerul
mamar, reprezentând 44% din totalul cancerelor genitale feminine. Anual, sunt diagnosticate în
lume peste 460.000 de noi cancere invazive ale cervixului uterin şi 200.000 de decese prin această
afecţiune (1, 2, 3). Comparativ cu România, unde s-a stabilit că femeile între 30-65 de ani sunt
cuprinse în grupa de risc (Chiricuţă), vârsta pacientelor din prezentul lot de studiu a fost de
aproximativ 45 ani.

92
 BIBLIOGRAFIE

1. Borundel, CV „Manual de medicină internă pentru cadre medii”. Editura All,

Bucureşti,
2011;
2. Bocarnea, C.V. „Boli infecţioase şi epidemiologie”, Editura InfoTeam, Bucureşti
1999;
3. Chiru, F., Chiru, G., Morariu, L. „Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos”,
Editura Cison, Bucureşti, 2003;
4. Chiru, F., Simion, S., Marcean, C., Iancu, E. „Urgenţe medicale. Manual - Sinteză
pentru asistentele medicale”, Editura RCR Print, Bucureşti, 2003;
5. Crişan, N., Nanu, D. „Ginecologie”, Societatea Ştiinţă şi Tehnică, Bucureşti, 1997;
6. Daschievici, S., Mihăilescu, M. „Chirurgie pentru cadre medii”, Editura Medicală,
Bucureşti, 2009;
7. Marcean, C., Mihăilescu, V. „Puericultură şi pediatrie. Îndreptar pentru asistentele
medicale. Colecţia Fundeni”, Editura RCR Print, Bucureşti, 2010;
8. Marcean, C., „Tratat de Nursing. Îngrijirea omului sănătos şi bolnav”, Ed.
Medicală,
Bucureşti, 2010;
9. Mozes, C. „Tehnica îngrijirii bolnavului”, Ed. Medicală, Bucureşti, 2008;
10. Titircă, L. „Urgenţe medico-chirurgicale. Sinteze”, Editura Medicală, Bucureşti,
2008;
11. Titircă, L. „Manual de îngrijiri speciale acordate pacienţilor”, Editura Viaţa
Medicală
Românească, Bucureşti, 2008.

93