Cuprins

I. Argument
II. Îngrijirea femeii operate cu cezariană
Obiectiv 1:
Noțiuni generale de anatomie și fiziologie a aparatului genital
feminin.
Obiectiv 2:
Nașterea prin cezariană:
a. Definiția
b. Clasificare
c. Etiologia
d. Simptomatologia
e. Diagnostic
f. Evoluție și prognostic
g. Tratament
h. Complicații
Obiectiv 3:
Rolul autonom și delegat al asistentului medical în îngrijirea femeii
operate cu cezariană
a. Fișa tehnică nr.1-
nr.1-Executarea injecției intramusculare
b. Fișa tehnică nr.2-Instalarea
nr.2-Instalarea unui cateter venos periferic
c. Fișa tehnică nr.3-
nr.3-Administrarea soluțiilor perfuzabile
d. Fișa tehnică nr.4-
nr.4-Măsurarea,notarea și interpretarea tensiunii
arteriale
Obiectiv 4:
Procesul de îngrijire al femeii operate cu cezariană
a. Interviu (culegerea datelor)
b. Nevoi
b. Nevoi fundamentale după V.Henderson
c. Plan de îngrijire
Obiectiv 5:
Educația pentru sănătate a femeii operate cu cezariană

III. Bibliografie

IV. Anexe

1
 I. ARGUMENT

Cezariana reprezintă o incizie chirurgicală care permite extragerea

unui nou- născut din uterul mamei.
Scopul prezentului proiect este de a identifica problemele de
îngrijire specifice pentru o femeie operată cu cezariană.
Problemele pe care le poate
le poate prezenta o femeie operată cu cezariană
și de care trebuie să țină seama asistentul medical la întocmirea planului
de îngrijire sunt:contrac ția uterină
uterină dureroasă
dureroasă ,dificultate în
în respirație,
durere lombară,polakiurie,somn neregulat  întrerupt,diaforeză,
 pregătirea
 pregătirea preoperato
preoperatorie,anx
rie,anxietate,e
ietate,e fectuarea cezarianei, extragerea
 fătului,preveni
 fătului,prevenirea
rea infecției,pr
infecției,prevenire
evenirea a ragadelor
ragadelor și a mastitei,
supravegherea scurgerilor.

Obiectivele prezentului proiect sunt:no

noțțiuni generale de anatomie
și fiziologie a aparatului genital feminin,nașterea prin cezariană
(prezentare generală),rolul autonom și delegat al asistentului medical în
îngrijirea femeii operate cu cezariană,procesul de îngrijire al femeii
operate cu cezariană și educația pentru sănătate a femeii operate cu
cezariană.
Dezvoltarea obiectivelor proiectului au la bază următoarele
competențe profesionale:
1. Planifică acțiuni de educație pentru sănătate.
2. Identifică problemele de dependență.
3. Aplică procesul de îngrijire (nursing).
4. Analizează nevoile fundamentale specifice ființei umane.
5. Pregătește pacienta pentru tehnici și investigații.
6. Aplică tehnici de nursing și investigații.
7. Descrie aparatul genital și bazinul obstretical.
8. Analizează modificările organismului în timpul sarcinii,semne și
simptome de sarcină.
9. Supraveghează perioada de lăuzie și revenirea femeii în familie.
10. Elaborează planul de îngrijire.

2
 Aplicarea procesului de îngrijire la f emei s-a
emei operate cu cezariană s-a
finalizat prin analiza unui caz de naștere prin cezariană – caz
caz pentru care s-a
elaborat un interviu.Pe baza interviului realizat s-au
s-au evidențiat problemele
fundamentale-conform
de dependență specifice la nivelul celor 14 nevoi fundamentale-conform
principiului Virginiei Henderson.

În final a fost elaborat planul de îngrijire al unei femei operate cu

cezariană respectând obiectivele generale ale proiectului.Pe plan au fost
evidențiate problemele
evidențiate problemele de dependență,obiectivele de îngrijire,intervențiile
îngrijire,intervențiile
autonome și delegate aplicate,precum și evaluarea intervențiilor aplicate.

II. Îngrijirea femeii operate cu cezariană

Obiectivul 1:
Noțiuni de anatomie și fiziolog ie a aparatului genital feminin
Aparatul genital feminin este alcătuit din:vagin,uter,trompe uterine și
ovare.
Vaginul este organul feminin al copulației.Este un canal cilindric
musculomembranos,extensibil și elastic de aproximativ 8 cm lungime,la
lungime,la
femeia adultă.
Orificiul vaginal,extremitatea
vaginal,extremitatea inferioară se deschide în vestibulul
membrană:himen.Extremitatea
vaginal și este acoperit parțial de o membrană:himen.Extremitatea
superioară se inseră pe colul uterin formând fundul de sac vaginal,
anterior,posterior,două laterale.
Fundul de sac posterior este acoperit de peritoneul recto-uterin
recto-uterin și
formează fundul de sac Douglas,locul unde se pot puncționa eventualele
colecții peritoneale.
Uterul este un organ musculo-cavitar nepereche de forma unui trunchi
de con cu baza mare superior și baza mică și globată în porțiunea inferioară
a vaginului.
porțiuni:
Uterul are trei porțiuni:
-corpul uterin (corpus uteri)
-istmul uterin (istmus uteri)
-colul uterin (cervix uteri)
Structură:uterul este alcătuit din trei
trei tunici:
1. Tunica seroasă sau perimetrium,reprezentată de peritoneu,sub
care se află țesut conjunctiv lax.

3
 2. Tunica musculară sau miometru este formată din fibre
musculare dispuse radial,spiralat și longitudinal.
3. Tunica mucoasă sau endometru.
musculo-membranoase având o
Trompele uterine sunt două canale musculo-membranoase
lungime de aproximativ 10 cm.Sunt în raport cu colonul sigmoid,ansele
intestinale subțiri.Blocarea trompelor uterine este o cauză de infertilitate
feminină.
feminină.
feminină;este o glandă pereche,mixtă cu
Ovarul este glanda sexuală feminină;
exocrină: produce
funcție exocrină:  produce celule sexuale feminine,ovulele
feminine,ovulele și funcție
endocrină:secretă hormonii sexuali feminini cu rol în determinarea
endocrină:
caracterelor sexuale secundare feminine (estrogen,progesteron).

Anatomia uterului gravid

După aproximativ 6 săptămâni de sarcină,uterul își mărește

volumul,dar rămâne în cavitatea pelvină.Numai în luna a 3- 3 -a de sarcină el își
mărește volumul de maniera în care părăsește cavitatea pelvină,devenind
organ abdominal.
La sfârșitul lunii a 3-a fundul uterului se găsește la jumătatea distanței
dintre ombilic și pubis.
În luna a 5-a de sarcină fundul uterin se găsește la nivelul ombilicului.
La 7 luni de sarcină fundul uterin se găsește la jumătatea distanței
dintre apendicele xifoid și ombilic.
La 8 luni și ½ fundul uterin se găsește la apendicele xifoid, iar în luna
a 9-a de sarcină fundul uterin coboară sub coastele false.
Această situație trebuie avută în vedere în momentul practicării inciziei
segmentului superior în operația cezariană.
În sarcina la termen raporturile uterului sunt:peretele anterior cu
distală și anterioară a uterului cu vezica
 peretele abdominal,porțiunea distală
urinară,iar peretele posterior al uterului se sprijină pe coloana vertebrală,
aorta la stânga,vena cavă și ureterele la dreapta.
Fundul uterului vine în raport cu marea curbură a stomacului,bordul
superior al ficatului,falsele coaste și vezica biliară.
Bordul drept al uterului vine în raport cu cecul și colonul ascendent,iar 
cel stâng cu jejuno-ileonul.
Segmentul superior al uterului este delimitat inferior de orificiul
intern al colului și superior la corpul uterin.El se constituie în ultimele trei
luni de sarcină,se desăvîrșește în travaliu și are forma unei
un ei cupole cu
concavitatea superior.
distincte:una
În acest timp uterul este împărțit în două regiuni distincte:
superioară cu pereții groși de 10 mm,esențial musculară,bine vascularizată

4
 și o regiune inferioară,subțire,flască formată din segmentul inferior al
colțului șters și dilatat.Ambele regiuni sunt cavități care formează împreună
canalul cervico-segmentar Brown.
Mijloacele de susținere și de suspensie ale uterului sunt modificate de
sarcină,ligamentele în totalitatea lor fiind hipertrofiate în cursul sarcinii și ca
urmare,toate elementele lor se hiperplaziază.
Ligamentele largi se dedublează pentru a face loc uterului în
dezvoltare și pe măsură ce uterul devine organ abdominal,ligamentele largi
sunt dirijate în jos și nu afară.
În cursul primei jumătăți a sarcinii uterul suferă o hiperplazie musculară,în
timp ce în cursul celei de a doua jumătăți principala schimbare este cea a
hipertrofiei.Creșterea mărimii uterului în a doua jumătate a sarcinii este
concretizată în primul rând prin hiertrofia sau întinderea fibrelor musculare
miometrice.
Creșterea volumului uterin este determinată de creșterea fătului,a
 placentei,a secreției lichidului amniotic.Greutatea fătului și volumul
lichidului amniotic cresc în ritm liniar în a doua jumătate a gravidității,iar 
greutatea placentară urmează un ritm mai lent.

III Descrierea generală a nașterii prin cezariană

1.Definiția termenului „Cezarianăˮ

Cezariana reprezintă o incizie chirurgicală care permite extragerea unui

nou-născut din uterul mamei.În zilele noastre,cezariana se practică la 8 până
la 15% din nașteri.
Indicații.Cezariana este obligatorie în anumite cazuri:disproporția
fetopelviană (făt prea mare pentru bazinul mamei);suferința fetală acută
(încetinirea ritmului cardiac al fătului,impunînd o extracție rapidă);placenta
praevia (inserția joasă a placentei); prezentarea proastă a fătului (cu
umărul,în poziție transversală); patologia gravă a mamei la sfîrșitul sarcinii
(hipertensiune arterială,toxemie,coagulopatii).Operația cezariană este
 programată atunci când nu este de dorit ca femeia să nască pe cale
naturală;ea poate,deasemenea,să fie decisă și practicată în cursul travaliului
dacă survin semnele unei suferințe fetale.
Cezariana este cea mai importantă intervenție chirurgicală în
obstretică.Se practică încă din anul 700 î.Ch.,la Roma,acest procedeu fiind
folosit pentru a extrage copii din femeile care mureau în apropierea
termenului;în 1610 s-a realizat prima operație cezariană pe o persoană vie.

5
 Incidența cezarienelor a continuat să crească în cursul ultimilor 30 de
ani.Cezariana a devenit cea mai frecventă procedură operatorie în
majoritatea spitalelor.În Europa,rata operațiilor cezariene este de 5-
7%.Există mai multe motive care contribuie la creșterea dramatică a
nașterilor prin cezariană.

2.Indicații materne
Distocia mecanică

 Distocia mecanică este cea mai frecventă indicație de operație

cezariană.Din totalul femeilor cu bazine distoocice aproximativ jumătate
nasc prin operație cezariană.
 Distocia bazinului osos reprezintă circa un sfert din totalul indicațiilor 
și se caracterizează prin modificarea dimensiunilor formei și înclinației
creând dificultăți în desfășurarea normală a nașterii.Tendința spre o
 prezentație distocică-transversală,craniană deflectată-este rezultatul
acomodării anormale a fătului la strâmtoarea superioară.Aceasta determină o
dinamică uterină anormală,ce duce la distocie de dinamică și de
dilatație.Membranele se rup spontan,precoce,determinând infecție
amniotică,procidentă de cordon sau membre.Fătul este și el influențat
negativ-apare suferința fetală.
Travaliul lung duce la încălecarea oaselor craniene,tulburări anoxice
cerebrale.Travaliul mult prelungit,dureros,cu stare de anxietate și epuizare
maternală,rupture ale sfincterului anal,rupture uterine,influențează
defavorabil parturienta.
 Distocia de prezentație
 Prezentația transversală la premipare cu făt viu,la termen constituie o
indicație de operație cezariană.La multipare,dacă sunt îndeplinite condițiile
versiunii interne urmate de marea extracție,pot fi executate aceste manevre
 —obstreticale,căci riscul de traumatism pentru făt nu este atât de mare ca la
premipare.
 Prezentația frontală ,când fătul este la termen și viu,indică operație
cezariană.
 Prezentația facială ,cu făt viu la termen,indică operația cezariană numai
când rotația se face cu mentorul posterior. Prezentația pelvină nu constituie
o indicație operatorie.Dacă se asociază cu alte elemente-distocie
osoasă,distocie dinamică,sarcina după tratament pentru
fecunditate,primipara în vârstă-se recurge la cezariană.
 Distocia fetă prin exces de volum

6
 Operația cezariană se face numai după proba de travaliu.Evaluarea
clinică a greutății fătului se realizează prin examenul obstretical-
inspecție,palpare-se iau date suplimentare furnizate de manevrele paraclinice
și de laborator ca radiografia sarcinii,echografia bidimensională și analiza
lichidului amniotic care evaluează maturizarea fetală.
 Distocia prin tumori obstructive
Este relativ rară distocia prin tumori praevia,conduita fiind funcție de
sediul și evoluția anatomo-clinică.

Distocia dinamică

Diskineziile uterine produc o staționare în progresiunea travaliului,a

dilatației cu modificări vasculare locale,initial funcționale,reductibile,apoi
anatomice,nereductibile.Conduita activă la naștere-analgesia
obstreticală,dirijarea travaliului-corectează adeseori diskineziile.Dacă
fenomenele locale nu sunt influențate medicamentos,se constată lipsa de
 progresie a travaliului și după 3-6 ore se consideră probă dinamică de
travaliu negativă,dându-se indicația pe operația cezariană.
Hiperkinezia și hipertonia uterine apar când contracția uterină trebuie
să învingă un obstacol.Faza maxima este iminența de ruptură uterină.Ori de
câte ori fătul este viu se recurge la operația cezariană,atât pentru salvarea
mamei,cât și a fătului.Dacă s-a produs ruptura uterină este indicată de
urgență celiotomia.
Inserția uterină primitivă cu distocie dinamică prelungită cu tot
tratamentul ocitocic de peste 10-12 ore,este o entitate clinică care impune
operația cezariană.Ruptura prematură a membranelor ,fără a se reuși
declanșarea contractilității uterine cu ocitocice și stimulilor locali,dă încă un
 procent în cazul indicațiilor operației cezariene.

Sindromul hemoragic

Reprezintă aproape 2% din indicațiile operațiile operației cezariene.

Placenta praevia
Ori de câte ori placenta praevia ocupă peste 30% din orificiul cervical
uterin,se recurge la operația cezariană.În caz de sângerări mari sau
 prelungite chiar înainte de travaliu se dă de urgență indicația de operație
cezariană pentru salvarea gravidei și a fătului.Sângerarea din placenta
 praevia reprezintă singura indicație de operație cezariană a cărei proporție a
crescut cu 7%.
Decolarea anormală de placentă normal inserată

7
 Proporția acestor cazuri este de 5%.Ori de câte ori există simptome
manifestate de apoplexie uterine placentară și lipsesc condițiile pentru
naștere pe căi naturale se recurge la cezariană.
Se apreciază că sindromul hrmoragic din decolarea de placentă normal
inserată,în opoziție cu cel din placenta praevia a beneficiat de noile mijloace
terapeutice profilactico-curative scăzând proporția de indicații de operație
cezariană.

Bolile specifice sarcinii

Sindromul toxemic datorită mijloacelor de prevenire și tratare

medicamentoasă dă o mică proporție de 3% de indicații de cezariană,mai
dese fiind cazurile de eclampsie decât cele de hipertensiune arterială.Numai
când cazul clinic nu răspunde tratamentului medical,fenomenele renale și
vasculare se agravează,apar complicații oculare iar diminuarea fluxului
utero- placentar produce suferință fetală și poate pune indicația de
întrerupere a sarcinii prin cezariană.
 Nașterea la aclamptice fiind de cele mai multe ori rapidă,indicația de
cezariană se pune numai dacă accesele se prelungesc,crizele eclamptice
devin subnitrale sau se asociază alte indicații obstreticale.

Boli preexistente sarcinii

În cancerul uterin,depistat în timpul sarcinii se impune histerectomia

pentru rezolvarea sarcinii.
Tuberculoza și sarcina
Dacă în tuberculoza meningiană sau laringiană se acceptă,indicația este
foarte rară și numai dacă funcția pulmonară este foarte mult redusă și dacă
există tendința de prelungire a duratei nașterii peste 7-8 ore de travaliu
monoton și normochinetic.
Cardiopatia și sarcina
Modificări hermodinamice sunt mai mari în operația cezariană decât cele
 produse de o naștere normală fapt pentru care indicația de cezariană este
foarte rară și numai cu o motivație medicală.
Indicații mai rare privind anumite boli preexistente sarcinii le întâlnim
în caz de afecțiuni oftalmologice și ORL.Practicarea cezarienei la aceste
femei se va face numai cu avizul medicului de specialitate ORL sau
oftalmologie.
 Abdomen acut chirurgical și sarcina
Tratamentul chirurgical propriu afecțiunii respective este precedat de
extragerea fătului prin operație cezariană.

8
Indicații operatorii anterioare sarcinii

Utere cicatriciale
Cele mai frecvente cicatrici uterine sunt rezultatul operațiilor cezariene
anterioare.Existând un risc crescut de rupture uterine cu consecințe
nefaste,unii ginecologi preconizează repetarea operației cezariene pe un uter 
cicatricial la termen.După operația cezariană segmento-transversală,nașterea
 pe cale naturală se preferă atunci când este posibil.Pentru nașterea pe căi
naturale pledează:
 Cezariana segmento-transversală,
 Lipsa unei hemoragii abundente,
 Lipsa infecției amniotice,
 Evoluții postoperatorii febrile,
 Lipsa pe clișeul histerosalpingografiei a imaginii de saculație,de
hernie la nivelul istmului,
 Indicație relativă a primei cezariene (suferință fetală,etc.)

Elemente care pledează pentru repetarea cezarienei:

 Hiperkinezia uterină cu hipertrofie,
 Durere suprapubiană,permanent localizată,
 Hemoragie,chiar mica dacă nu este placenta jos inserată,
 Suferința fetală,
 Lipsa de angajare a prezentației în primele ore de travaliu,
 Membrane rupte fără declanșarea contracției uterine.
Marile deblocări perineale
Operații pentru fistule vezici sau recto-vaginale,fistule pe uter,
histeropexii cu sarcini la termen,etc.
Distocia organică a părților moi
Atreziile vaginale,cicatrice vicioase vaginale sau perineale,supurațiile
și fistulele vulvare sau perineale (limfogranulomatoase,tubeculoase,etc.),
condiloame mari vulvo-vaginale,abcese ischio-rectale,eczeme,hematoame
vulvo-vaginale.
Indicații complexe
În această categorie se încadrează și cauze determinate de vârstă,cum ar 
fi incompleta dezvoltare psihică (primiparitate sub 18 ani sau primiparitate
 peste 35 ani).Ocazional se întâlnesc situații care nu constituie prin ele însele
o indicație cezariană,dar care asociate permit formularea unei indicații
complexe deoarece,în caz de naștere pe căi naturale,însumarea acestor 
condiții poate compromite viața fătului și chiar a mamei.Exemple:

9
Premiparitatea în vârstă,prezentarea pelvină,disckinezie uterină,făt normal
cu flexie incompletă a craniului fetal și modificare minoră a conformației
bazinului osos.
În prezența mai multor indicii de asemenea natură riscurile nașterii pe
căi naturale cresc prin adiționare ca un întreg,din completarea fracțiunilor 
reușind o reală indicație de operație cezariană.
Sincopa mortală a mamei
În cazurile cu totul excepționale de sincopă mortală a mamei dacă fătul
este încă viu,se practică operația cezariană.

3.Indicații fetale
Indicațiile fetale ale operației cezariene nu sunt întotdeauna ușor 
individualizate având însă uneori caracter de mare urgență.Suferința fetală
cu o cauzalitate diversă indică operația cezariană,dacă nu poate fi corectată
medicamentos în timpul travaliului sau nu sunt îndeplinite condițiile nașterii
 pe căi naturale.
Prolabare de cordon la începutul travaliului,în special la primipare,când
 prezentația nu este angajată sau când dilatația nu permite o extracție fetală
rapidă, indică operație cezariană.
Diabetul zaharat matern unde operația cezariană a redus decesul fetal
tardiv și mortalitatea neonatală precoce.
Operația cezariană se efectuează de preferință între săptămânile 37-38
ale sarcinii.
Mortalitatea repetată,unde operația cezariană a redus decesul fetal
tardiv și mortalitatea neonatală precoce. Operația cezariană se execută la
 primele semne de suferință fetală (amnioscopie,electrocardiografie) sau
chiar înaintea termenului obișnuit de moarte fetală.Aceste cazuri vor fi
trimise în centrele universitare pentru o explorare complexă (flux utero-
placentar,dozarea estrogenilor totali urinari și a HCS seric,localizarea
 placentară cu amniocenteză și studiul lichidului amniotic,imunoserologie
 pentru toxoplasmă,leptospiroze,citomegalie,herpes,etc.)
Izoimunizarea unde operația cezariană poate să evite moartea fătului
sau o leziune ireversibilă prin icter grav sau anasarca placentară atunci când
declanșarea nașterii nu s-a putut face cu succes.

4.Contraindicațiile operației cezariene

Dintre contraindicațiile relative menționăm:
 Leziuni supurative ale peretelui abdominal
 Prezentație angajată

10
  Distocie osoasă
 Făt mort sau cu malformații
 Infecție intraamniotică gravă
 Anasarca feto- placentară.
Dacă viața mamei este în pericol se practică cezariana (iminența de
rupture,placenta praevia centrală).
De asemenea operația cezariană este contraindicată ori de câte ori ea
 prejudiciază mai mult viitorul femeii în raport cu nașterea pe căi naturale și
ori de câte ori fătul nu reprezintă calități care să impună terminarea nașterii
 prin cezariană.
Condițiile clasice ale cezarienei-făt viu,viabil,prezentație neangajată,
segment inferior format,lipsa infecției amniotice,uterul nu-și mai păstrează
rigurozitatea inițială.
Pentru combaterea corectă a sindromului inferior este necesar să se facă
 prelevări pentru identificarea germenilor și antibiograma de la nivelul:
→ Canalul cervical sau segmentul inferior 
→ Cavitatea uterină după extracția fătului
→ Placenta
→ Regiunea axilară a nou-născutului.

5.Tehnici în operația cezariană

Procedee de elecție:
 Operația cezariană segmentară transversală joasă ce presupune
decolarea limitată a vezicii
 Operația cezariană transversală extracelulară ce evită decolarea
 peritoneală secundară.
Procedee cu indicație limitată:
 Operație cezariană segmentară cu incizie mediană verticală ce
necesită decolări mari ale vezicii
 Operație cezariană segmentară transversală joasă cu decolarea
limitată a vezicii și mica operație cezariană (histerotomia)
Procedee contraindicate:
Operația cezariană vaginală (histerotomia vaginală)


Operația cezariană subsegmentară (Medrea)



Toate procedeele de operație cezariană extraperitoneală mai



dificile ca tehnică și iraționale ca principii

Cezariana extraperitoneală paravezicală sau supravezicală


11
 Operația cezariană corporeală ce necesită laparotomie mediană
largă și expune la vindecări vicioase și riscul de dezunire a cicatricii
uterine în postoperator sau la sarcinile anterioare
Operația cezariană segmentară Dorfler cu exteriorizarea uterului
gravid,traumatizantă,urmată de infecție peritoneală ce necesită o
foarte largă laparotomie mediană
Cezarienele postmortem necesită următoarele indicații:
Operația cezariană executată la 10-15 minute de la decesul
gravidei-se poate scoate un făt viu
Operația cezariană făcută după o agonie mai lungă,criza
eclampsică,apoplexie uteroplacentară,cardiopatie,etc.

6.Riscurile operației cezariene

 Riscul matern

Precoce.Deoarece mortalitatea maternă înglobează și mortalitatea

consecutivă operației cezariene rezultă că față de femeia cu lehuzie după
naștere pe căi naturale,riscul mortalității materne prin operație cezariană este
de circa douăzeci de ori mai mare.
Alături de acest risc major este bine cunoscut că și proporția
complicațiilor postoperatorii este mult mai mare față de lăuzia după naștere
 pe cale naturală.
Tardiv.Procesul sechelelor tardive după operația cezariană este de
asemenea foarte mare,fiind interesate funcțiile aparatului genital feminin de
reproducere,menstruală,sexuală, de reproducere,întâlnite la aproape toate
femeile cu operație cezariană.Riscul crescut imediat sau tardiv este
determinat de complicațiile intra și postoperatorii generate de sindromul
infecțios,anestezic și sindromul hemoragic.

 Riscul crescut feto-neonatal

Statisticile mari pe locuri variate,arată că mortalitatea perinatală este

mai mare,după operația cezariană,decât după nașterea naturală.Desigur că
 proporția mai mare a mortalității perinatale este determinată și de faptul că
sunt indicații ale cezarienei în interes matern,cu toate riscurile fetale.
Dar însăși operația are influență nocivă asupra produsului de
concepție.Dintre factorii care cresc riscul perinatal sunt:
 Anestezia.Drogurile folosite în anestezia generală produc depresia
centrilor nervoși fetali,în special al centrilor respiratori.Anesteziile de
conducție,influențând nociv,brutal fluxul utero-placentar,atât prin

12
hipotensiunea generală,cât și prin scăderea sângelui placentar și a retracției
uterului pe făt,produc anoxia fetală.
 Manevra de extragere a fătului .Uneori mai laborioasă și mai
îndelungată,această manevră face ca fătul să inspire mai mari cantități de
lichid amniotic amestecat cu sânge,ceea ce impune manevre de reanimare a
nou-născutului,utile, necesare,dar și cu complicațiile lor.
Trecerea rapidă de la viața uterină la viața extrauterină .Marile
diferențe dintre presiunea intrauterină și presiunea atmosferică cresc
deasemenea riscul fetal neonatal.

7.Accidente în operația cezariană

Accidentele cele mai frecvent întâlnite în operația cezariană sunt:
Accidente anestezice


Leziuni ale aparatului urinar



Hemoragii


Șoc intra și postoperator 



Infecția-bacteriemia


Insuficiența endocrină.


Leziunile aparatului urinar se întâlnesc când se face incizie

longitudinală pe segmentul inferior ce necesită o decolare largă a vezicii
urinare,astfel încât pot fi lezate vezica și ureterele.Se pot leza și plexurile
venoase perivezicale,determinând hemoragii grave.
Hemoragiile prin deficit de coagulare,hipofibrinogenemie și
afibrinogenemie,prin fibrinoliză,pot fi întâlnite atât în timpul cât și după
intervenția cezariană,punând viața femeii în pericol.
Hemoragiile prin incoagulabilitate apar în decolarea prematură a
 placentei normal inserate,embolie amniotică și eclampsie.
Șocul în operația cezariană poate fi determinat atât de elementul
hemoragic nestăpânit,cât și de actul operator sau extragerea rapidă a fătului
și exteriorizarea uterului care poate facilita modificări importante
circulatorii,mai ales că starea de graviditate se caracterizează tocmai printr -o
labilitate manifestă circulatorie.
 Noțiunea de șoc în obstretică,presupune un factor suplimentar -terenul
specific stării de graviditate,care explică frecvența mai mare a anumitor 
etiologii ale șocului,având ca rezultantă și un risc fetal.La menținerea
echilibrului hemodinamic,normal participă 5 factori:
 Pompa cardiacă
 Arborele bronșic

13
  Capilarele și venele cu presiune joasă
 Fluidul din sistemul cardiovascular
 Starea de graviditate necomplicată cumulează echilibrul
hemodinamic la alt nivel,în cadrul limitelor fiziologice.

Tratamentul de urgență al șocului poate fi schematizat astfel :

1. Oxigenare
2. Restabilirea masei sanguine circulante-cantitativ și
calitativ,ameliorarea scurgerilor de sânge
3. Substanțe vasoactive alfa și beta-blocante
4. Corectarea dezechilibrelor metabolice cu soluții de bicarbonate
sub controlul ph-ului sanguine.

Bacteriemia sau șocul toxic se întâlnește uneori consecutiv operației

cezariene fiind determinat de germenii gram-pozitivi sau gram-
negativi.Tratamentul șocului toxico-septic comportă un plus de tratament
față de șocul general prin administrare de antibiotice.
Insuficiența endocrină este determinată de starea de graviditate și se
manifestă prin hiperfuncția glandelor endocrine,mai ales a glandei hipofize
și suprarenale;aceasta explică relativa frecvență a sindromului Sheenon și a
necrozelor corticale suprarenale după nașteri complicate și operații cezariene
cu hemoragii mari și infecții grave.

8.Prognosticul matern și fetal în operația cezariană

Prognosticul matern în cezariană s-a modificat considerabil în ultimii
20 de ani.Acest lucru se datorează în primul rând progresului realizat în
anestezie-reanimare și folosirii unor tehnici din ce în ce mai bune în practica
chirurgicală,a utilizării raționale a antibioterapiei și a urmăririi atente a
lăuzei în postoperator.
În ceea ce privește morbiditatea maternă,date statistice arată o scădere
mult mai mare în operația cezariană.
Prognosticul tardiv,care constituie de fapt una dintre gravele
complicații ale operației cezariene îl constituie rupture uterine de-a lungul
cicatricei de histerotomie cu ocazia unei noi sarcini sau nașteri
spontane,postcezariene.
Operațiile cezariene corporeale dau cifre mai ridicate privind rupture
uterine în raport cu operația cezariană segmentară,pe lângă aceste
exemplificări,se știe astăzi că operația cezariană este urmată de încă o serie
de complicații materne și fetale,cum ar fi:

14
  Tulburări menstruale cu algomenoree
 Sindromul aderenţial postcezariană cu pelvialgii şi fenomene colice
şi subocluzive
 Scăderea fetilităţii
  Naşteri premature cu ocazia altor sarcini
 Tulburări de dinamică uterine cu ocazia unei naşteri postcezariene.

Prognosticul fetal este în funcţie de cauzele care au determinat

 practicarea operaţiei cezariene.Se ştie că suferinţa fetă la boli asociate
sarcinii cum ar fi cardiopatiile,placentapraevia,anemiile hemolitice,
prematuritate,sarcini prelungite,disgravidiile,rupture uterine dau un
 prognostic fetal mai puţin bun.
De asemenea,anestezia folosită și chiar operaţia cezariană însăși dau
traumatizarea fătului la extragere,precum și nerespectarea indicațiilor și
condițiilor în practicarea operației cezariene sunt cauze care influențează
negativ prognosticul fetal.
În ceea ce privește mortalitatea în operaţia cezariană,cifrele se
situează între 0,28% și 4,6%.După prematuritate și placenta praevia,
mortalitatea fetală este cel mai mult consecința rupturilor uterine,suferinței
fetale,disgravidiilor tardive,izoimunizării prezentației transverse neglijate.
 Nașterea pe cale naturală după operaţia cezariană este posibilă când
travaliul evoluează în limite fiziologice,când indicațiile operatorii cezariene
anterioare nu mai sunt de actualitate și când urmărirea travaliului pe uterul
cicatricial se face cu multă atenție.

9.Complicații în operația cezariană

Statisticile mortalității din marile servicii obstreticale moderne
frapează încă prin indicele crescut de complicații post-cezariană.

Infecții localizate

Cele mai frecvente sunt localizate pe segmentul inferior și sunt date

de hematomul infectat al suturii uterului cu necrozare și eliminare vaginală.

Endometrita

Este una din cele mai frecvente complicații cauzată de pătrunderea

germenilor patogeni în cavitatea uterină.Lohiile se modifică căpătând o
culoare cărămizie,cremoasă sau chiar purulentă și cu miros fetid.

15
Metrita parenchimatoasă

Metrita parenchimatoasă sau metrita totală se caracterizează prin

agresiunea microbiană ce interesează sinusurile venoase ale peretelui
uterin,alcătuind mici limfoflebite,cu fenomene de infarct și necroză a
peretelui uterin.
Apar microabcese ce confluează formând abcesul care cuprinde
peretele uterin în totalitate.
Invazia microbiană pe cale limfatică determină într -un prim stadiu
flebita periuterină,iar mai târziu pelviperitonita,peritonita generalizată,
tromboflebita,complicații pulmonare și chiar septicemia prin generalizarea
infecției.

Infecția și dezlipirea plăgii peretelui abdominal

Începând cu ziua a 4-a sau a 5-a sau chiar mai târziu, după
intervenție la nivelul peretelui abdominal pot apărea infecții,fie datorită unui
hematom subaponevrotic infectat,fie unui abces al peretelui abdominal
datorită stafilococului,streptococului,bacilului coli sau anaerobilor de la
nivelul tegumentului și hipodermului.

Infecții propagate

Flagmoanele pelviene sunt infecții propagate de la uter pe cale

limfatică la țesutul celular pelvian.În aceste condiții agresiunea microbiană
 prin propagare realizează celulita pelviană difuză și flegmoane ale pelvisului
în care colecții purulente se pot constitui în teaca hipogastrică,la baza
ligamentului larg sau între cele două foițe ale acestuia la anexe,dând abcese
tubo-ovariene,între uter și peretele abdominal,realizând abcesul utero-
 parietal care fistulizând dă fistula utero- parietală.
Pelviperitonita în operația cezariană este infecția peritoneului pelvian
cu stafilococ,streptococ,coli,etc.
Peritonita generalizată este una dintre cele mai grave complicații ale
operației cezariene urmată de deschiderea colecțiilor purulente tubulo-
ovariene.Ale ligamentului larg,ale tecii hipogastrice,ale abceselor utero-
ovariene,etc.Peritonita poate fi primitivă sau secundară.

Boala tromboembolică
Tromboflebitele venelor pelvine și ale venelor profunde ale
membrelor inferioare care pot apărea după operație prezintă plus tahicardic

16
ce se accelerează treptat,durere,emboliesenzație de greutate în membrul
inferior afectat,impotență funcțională.Embolia cerebrală este întâlnită mai
rar după operația cezariană,dar nu imposibilă.

17
 Obiectiv 3:
Rolul autonom și delegat al asistentului medical în
 îngrijirea femeii operate cu cezariană

Asistentul medical este o persoană care a parcurs un program

complet de formare care a fost aprobat de CAM (consiliul asistentelor
medicale),autorizată să practice această profesie,asistentul medical este
 pregătit pentru promovarea sănătății,prevenirea îmbolnăvirilor și îngrijirea
persoanelor bolnave.

Rolul autonom al asistentului medical constă în:

-supraveghează bolnava și manifestările legate de sistemul nervos

central:tulburări de vedere,cefalee,grețuri,vărsături,convulsii
-urmărește ritmicitatea BCF
-asigură liniștea și odihna,confortul psihic
-măsoară și supraveghează funcțiile vitale,observă comportamentul și
reacțiile pacientei
-în convulsii,se izolează pacienta într-un salon liniștit,întunecos
-asigură o poziție pentru facilitarea respirației
-măsoară și supraveghează funcțiile vitale,observă comportamentul și
reacțiile pacientei
-face bilanțul ingesta-excreta pentru a putea asigura un aport hidric necesar
pe 24 ore
-asigurarea igienei corporale a pacientei
-asigurarea lenjeriei de pat și de corp
-ajutarea persoanei bolnave sau sănătoase,să-și recapete sănătatea sau să-și
mențină sănătatea (sau să-l asiste în ultimele clipe de viață),să asiste
indivizi,familii și grupuri
-are obligația de a supraveghea bolnava
-stabilește relații de încredere cu pacienta,familia
-transmite informații,ascultă și susține pacienta
-culege date despre starea de sănătate a pacientei
-satisface nevoile de bază- igienă,alimentație,mișcare,eliminare,odihnă,
 protecție,nevoi speciale
- previne sau îngrijește escare
- participă activ la promovarea unor condiții mai bune de viață și sănătoase
- planifică,organizează și aplică îngrijiri persoanelor bolnave sau sănătoase
-asigură toate îngrijirile prescrise
- participă la examinarea bolnavei

18
- pregătește fizic și psihic bolnava pentru diferite examinări
-în educarea pacientei pentru a evita apariția recidivelor 
- păstrarea și întreținerea mobilierului,a instrumentarului,aparaturii
-trebuie să semnaleze orice modificări ce apar în urma administrării
tratamentului
-să aibă cunoștințe de patologie și terapie,să cunoască semnele și
simptomele bolilor
-să cunoască contraindicațiile și incompatibilitățile medicamentelor 
-educație pentru sănătate
-cercetare de nursing
-dezvoltarea unor calități specifice,pregătire profesională și morală

Rolul delegat al asistentului medical constă în:

-oxigenoterapie 2-3 l/minut pe sondă
-să prindă o linie venoasă,să monteze o sondă urinară
-de a efectua tratamentul după indicația medicului
-asigură toate îngrijirile prescrise
-aplică metode de investigare
-de a urmări și de a preveni toate complicațiile
-la indicația medicului executarea procedurilor,tratament,observarea
modificărilor  provocate de boală
-observă modificările provocate pacientei de boală sau tratament și le
transmite medicului
-aplică metode de readaptare specifice
-alimentație pe cale artificială
-îngrijirea plăgilor și a drenurilor.

19
 a.Fișă tehnică nr.1
 Executarea injecției intramusculare

1.Definiție:Introducerea de substanțe medicamentoase-soluții izotone

cristaline,uleioase sau a unei substanțe coloidale în stratul muscular,prin
intermediul unui ac atașat la o seringă.

2.Scop:terapeutic

3.Loc de execuție:
-Regiunea supero-externă fesieră,deasupra marelui trochanter-(pătratul
supero-extern fesier).
-Mușchii externi și anteriori ai coapsei-1/3 mijlocie.
-Mușchiul deltoid.
-La sugari-regiunea mijlocie a coapsei.

4.Materiale necesare:
-Seringă cu ac adaptate injecției.
-Soluție de injectat verificată.
-Tampoane cu alcool,eter sau benzină→ pentru dezinfecția tegumentelor .
-Garou sau bandă elastică ( pentru injecția intravenoasă ).
-Leucoplast.
-Mănuși de protecție.
-Tăviță renală.

5.Pregătirea psihică
-Se anunță bolnava
-Se informează privind scopul și locul injecției și eventualele reacții pe care
le va prezenta în timpul injecției.

6.Pregătirea fizică
-Se așează bolnava în repaus-în decubit ventral,lateral,șezând sau în
picioare.
-Se dezvelește locul ales.

7.Execuție
-Se spală și se dezinfectează mâinile și se îmbracă mănuși de protecție.
-Obișnuit se injectează la nivelul pătratului supero-extern fesier.
-Se dezinfectează locul injecției cu alcool.

20
 -Se cere bolnavului să-și mențină musculatura cât mai relaxată-mușchiul să
 fie moale.
-Se puncționează perpendicular pielea pătrunzând 4-7 cm cu rapiditate și
siguranță.
-Se verifică poziția acului prin aspirare în seringă și se injectează lent.
-Se aplică o compresă și se retrage acul brusc,masând ușor zona pentru
accelerarea resorbției.

8.Îngrijire după tehnică:

-Se așează bolnavul comod,în repaus,5-10 minute.
-Se ordonează materialele folosite.

9.Incidente și accidente :
- Durere violentă - prin atingerea nervului sciatic sau a unei terminații
nervoase-se retrage acul și se schimbă locul injecției.
-Paralizie (totală sau parțială)-prin lezarea nervului sciatic.
- Ruperea acului-extragerea se va face manual sau chirurgical.
- Necroza țesuturilor  prin greșirea căii de administrare.
- Hematom.
-Supurație septică,abces,infecție gravă .
-Flegmon-supurație septică prin nerespectarea normelor de asepsie și
antisepsie.
- Embolie uleioasă-introducerea accidental a suspensiei uleioase într-un vas
de sânge.
- Iritație periostală-injectarea medicamentului în apropierea osului.
-Transmiterea de boli infecto-contagioase sau infecții generale -prin
refolosirea seringilor și acelor.

10.Observații:
-Nu se injectează în regiuni infiltrate,zone cu abcese tegumentare,acne,
 f oliculită ,furuncule,etc.
-Se evită injectarea repetată în același loc-se schimbă periodic locul.
-Verificarea poziției acului pentru soluțiile colorate se face prin detașarea
seringii.
-Cantitatea maximă de medicament injectat este de 5 ml→ pentru a nu se
mări riscul de infecții -abces postinjectabil.

21
 b.Fișă tehnică nr.2
 Instalarea și întreținerea unui  cateter venos periferic

1.Definiție: Cateterul intravenos periferic (branulă)-canulă flexibilă -este

 prevăzut cu mandrin și dispozitiv translucid pentru observarea picăturilor de
sânge.

2.Scop:
-Un cateter periferic permite administrarea de soluții lichide,sânge și
derivate din sânge.
-Administrarea tratamentului prin branule scutește pacientul de multiple
înțepături.
-Se permite menținerea unei linii venoase continue și administrarea de
bolusuri etc.

3.Locul inserției cateterului venos periferic :

-Vena cefalică sau bazilică a brațului.
-Venele de partea dorsală a mâinii.
-Venele de la nivelul piciorului (cu risc crescut de tromboflebită).
-Se va începe cu venele din porțiunea distală pentru a schimba,cu
timpul,locul puncționării din ce în ce mai proximal.
-Dacă se administrează o substanță iritantă sau un volum mare de lichide se
alege o venă mare.

4.Materiale și instrumente necesare :

-Tipuri de catetere: Cateter i.v. cu canulă; Cateter i.v. cu canulă și valvă.
-Soluția de injectat/perfuzat.
-Seringă cu capacitate adaptată cantității de soluție de injectat.
-Seringă cu soluție normal salină sau cu soluție diluată de heparină (diluția
de heparină se pregătește cu 10 până la 100 de unități pe ml din care se trage
în seringă de 3 ml).
-Garou.
-Tampoane cu alcool,eter sau benzină→ pentru dezinfecție .
-Leucoplast sau fixator transparent pentru cateter.
-Mănuși de protecție.
-Tăviță renală.

5.Pregătirea bolnavului:
-Se confirmă identitatea pacientului.
-Se anunță bolnavul și se explică tehnica și necesitatea ei.

22
 -Se așează bolnavul în repaus comod – cu brațul dezvelit,sprijinit și
 poziționat în jos pentru a permite umplerea venelor brațului și mâinii.

6.Montarea (inserția) cateterului venos :

-Se spală și se dezinfectează mâinile și se îmbracă mănuși de protecție.
-Se aplică garoul cu cca.15 cm. mai sus de locul inserției.Garoul nu se
menține mai mult de 3 minute,iar dacă nu s-a reușit inserarea cateterului se
va desface garoul pentru cîteva minute și se reia tehnica.Se verifică pulsul
radial și dacă nu este palpabil se va lărgi puțin garoul pentru a nu face
ocluzie arterială.
-Se verifică integritatea ambalajului și termenul de valabilitate.
-Se desface ambalajul de sus în jos.
-Se îndepărtează protecția acului.
-Se dezinfectează locul puncției cu alcool și se așteaptă evaporarea.
-Se întinde și se imobilizează pielea antebrațului.
-Se execută puncția venoasă cu branula ținută între degete sau de„aripioareˮ
-Se introduce cateterul cu amboul acului în sus,sub un unghi de aproximativ
15 grade,direct prin piele până în venă printr -o singură mișcare→dacă apare
sânge în capătul cateterului se confirmă prezența în venă.
-Când apare sângele există mai multe metode de a introduce cateterul în
venă:
 Se desface garoul și se continuă împingerea cu grijă a cate terului
 până la jumătatea sa,apoi se scoate acul în același timp cu împingerea
totală a canulei de plastic,atașând imediat fie perfuzorul fie seringa;se
 presează ușor vena pentru a împiedica sângerarea.
 Fie se scoate acul imediat după puncționarea venei și apariția
sângelui și se atașează rapid și steril perfuzorul soluției de
administrat.Se pornește perfuzia în timp ce cu o mână se fixează vena
și cu cealaltă se împinge canula de plastic.
-Nu se retrage mandrinul decât în momentul când apare sângele la capătul
cateterului.

7.Intervenții după montarea cateterului:

-După introducerea cateterului se curăță locul cu tampon alcoolizat.
-Acul cateterului se aruncă în recipientul de înțepătoare.
-Se reglează ritmul de administrare și se fixează cateterul cu un fixator
transparent și semipermeabil după ce se usucă dezinfectantul de pe piele.
-Fixatorul se desface în mod steril și se aplică pe locul de inserție lipind bine
marginile pentru a preveni ieșirea accidentală a cateterului.

23
8.Întreținerea unui cateter venos:
-Se dezinfectează capătul branulei unde se va atașa seringa sau perfuzorul.
-Se aspiră întâi cu seringa pentru a verifica dacă apare sânge →dacă branula
este corect poziționată și este permeabilă.
-Dacă nu apare sânge la aspirare,se aplică un garou nu foarte strâns deasupra
locului unde este branula și se menține aproximativ un minut,apoi se aspiră
încă o dată.
-Dacă sângele tot nu apare,se desface garoul și se injectează fără a forța,
câțiva ml de soluție normal salină sau heparină diluată.
-Dacă nu se întâmpină rezistență se va administra apoi soluție normal salină
(pentru a spăla eventualele urme de heparină care pot fi incompatibile cu
unele medicamente) observând cu atenție dacă apare durere sau semne de
infiltrare a tegumentelor.
 ATENȚIE!Dacă apare durerea,semne de rezistență la
injectare și se observă infiltrație,se va scoate branula și se va
monta una nouă!
-După administrarea medicației cu seringa se va spăla branula cu soluție
normal salină și apoi cu heparină diluată pentru a nu se forma trombi.
-După fiecare injectare se spală cu soluție diluată de heparină sau soluție
normal salină pentru a preveni formarea cheagurilor.

9.Incidente și accidente :
-Flebite (roșeață de-a lungul venei,durere,edem, scleroza venei,uneori
febră).
-Extravazarea soluțiilor (apare o tumefacție la locul de inserție).
-Impermeabilitatea cateterului datorită nehaparinizării periodice a
cateterului după fiecare administrare,nefolosirii îndelungate sau formării de
cheaguri de sânge atunci când sângele umple cateterul și staționează acolo.
-Hematom datorită perforării peretelui opus în timpul inserării cateterului.
-Secționarea cateterului introdus în venă prin reinserția acului de-a lungul
tecii de plastic.
-Reacții vaso-vaginale (colaps brusc al venei în timpul puncționării,
 paloare,amețeală,greață,transpirații,hipotensiune) prin producerea spasmului
venos în anxietate și durere.
-Tromboze (durere,roșeață,umflătură,impermeabilitatea cateterului).
-Infecții sistemice ca septicemia sau bacteriemia (febră,frisoane,indispoziție
fără motiv aparent) datorită unei tehnici nesterile,apariției flebitelor,fixare
insuficientă a branulei,menținerea îndelungată a cateterului,imunitate
scăzută,soluții perfuzabile contaminate.
-Reacții alergice (prurit,bronhospasme,urticarie,edem la locul de inserție a
cateterului).

24
 -Embolie pulmonară (dificultate respiratorie,puls slab bătut,creșterea
 presiunii venoase centrale,hipotensiune,pierderea conștienței) datorită
împingerii aerului în venă prin schimbarea flacoanelor de soluție și
 împingerea aerului în venă.

10.Observații:
- Nu se utilizează la pacienți cu hipersensibilitate la materiale plastice.
-Dacă se spală cu soluție diluată de heparină sau se administrează heparina
ca tratament,înaintea fiecărei administrări de alt medicament se va spăla
întâi cu soluție normal salină.
-Branula chiar funcțională se schimbă la 48-72 ore,schimbând și locul
inserției.

25
 c.Fișă tehnică nr.3
 Administrarea soluțiilor perfuzabile

1.Definiție:
-Introducerea pe cale parenterală — intravenoasă —  picătură cu picătură a
soluțiilor medicamentoase pentru reechilibrarea hidroionică și volemică se
execută prin perfuzie.

2.Scop:
-Terapeutic.
-Hidratare și mineralizare,completarea proteinelor sau a altor componente
sanguine.
-Scop depurativ diluând și favorizând excreția din organism a produșilor 
toxici.

3.Locul puncției pentru perfuzie :

-Venele de la plica cotului.
-Venele epicraniene sau jugulare la copii mici și sugari.
-Venele de pe suprafața dorsală a mâini.

4.Materiale și instrumente necesare :

-Flaconul cu soluția perfuzabilă pregătit,suspendat în stativ.
-Materiale pentru puncție venoasă.
-Injectomat,branulă,ac pentru puncție.
-Leucoplast.
-Tăviță renală.
-Mănuși de protecție.
-Tampoane cu soluție dezinfectantă— alcool,eter,alcool iodat.

5.Pregătirea pacientului:
-Se anunță bolnavul și se explică tehnica,necesitatea și importanța ei.
-Se obține consimțământul pacientului (familiei sau aparținătorului).
-Se roagă bolnavul să urineze.
-Se protejează patul cu mușama și aleză.
-Se așează bolnavul comod,cu brațul sprijinit pe pernă elastică (sau pe
suport).
-Se acoperă bolnavul cu învelitoare.

6.Execuția perfuziei:
-Se examinează calitatea venelor,se aplică garoul și se alege locul puncției.

26
-Se dezinfectează locul ales și se execută puncția venoasă.
-Se verifică poziția acului și se atașează la ac amboul perfuzorului pregătit.
-Se deschide prestubul și se reglează ritmul perfuziei→obișnuit 60 picături
pe minut sau în funcție de recomandări și de soluția administrată.

7.Îngrijiri după tehnică :

-Se întrerupe perfuzia înaintea golirii complete a flaconului.
-Se aplică un tampon cu alcool la locul puncției și se extrage acul brusc din
venă.
-Se lasă un pansament fixat cu leucoplast la locul puncției.
-Se așează bolnavul comod și se învelește.
-Se supraveghează și dacă nu sunt contraindicații,se pot administra lichide
calde.

8.Incidente și accidente :
-Hiperhidratare →prin perfuzie în exces.La cardiaci poate determina edem
 pulmonar acut,tuse,expectorație hemoptoică,polipnee,hipertensiune.
-Embolie gazoasă →prin pătrunderea aerului în curentul circulator.
-Revărsat lichidian →în țesuturile perivenoase poate da naștere la
flebite,necroze.
-Frison și stare febrilă →prin nerespectarea condițiilor de asepsie.
-Infecții prin aspirație și diaree →prin hrănire îndelungată prin perfuzie.
-Compresia vaselor sau a nervilor →datorită aparatelor de susținere a
 brațului.
-Coagularea sângelui pe ac sau cateter .
-Tromboză →prin mobilizarea cheagului de sânge.
-Limfangită →apariția durerii pe traiectul vasului,colorat
înroșu,cald,dureros la atingere.

9.Observații:
-Instalarea perfuziei seva face în condiții de asepsie perfectă.
-Înlocuirea flaconului sau întreruperea perfuziei se va face înainte de golirea
completă a flaconului pentru a reține 2-3 ml de soluție pentru control,în caz
de intoleranță.
-Este obligatorie notarea pe flacon a orei de aplicare,a ritmului de
administrare,a componenței soluțiilor perfuzate,medicamentele
adăugate,ora de întrerupere a perfuziei,numele asistentei care a montat
perfuzia.
-Administrare de glucoză,indiferent de concentrație,impune tamponarea cu
insulină.

27
-În caz de perfuzie pe branulă,se adaptează perfuzorul la branulă,și se
reglează rata de cur gere;când se termină perfuzia se procedează ca la
injectarea cu seringa.

28
 d.Fișă tehnică nr.4
 Măsurarea,notarea și interpretarea valorilor tensiunii arteriale

1.Definiție:
-Tensiunea arterială (TA) →presiunea exercitată de sângele circulant
asupra arterelor.
- Tensiunea arterială maximă —sistolică →determinată de contracția
inimii în sistolă.
- Tensiunea arterială minimă —diastolică → determinată de activitatea
inimii în diastolă.
- Tensiunea diferențială →diferența dintre TA maximă și TA minimă.

2.Scop:
-Evaluarea funcției cardio-vasculare.
- Evaluarea evoluției bolii.
-Recunoașterea complicațiilor.
-Stabilirea prognosticului.

3.Locul măsurării:
-Artera humerală.

4.Materiale și instrumente necesare :

-Tensiometru cu mercur (Riva-Rocci),sfigmomanometru,tensiometru
electronic.
-Stetoscop biauricular.
-Tampon de vată+alcool (pentru dezinfecția membranei stetoscopului și a
olivelor).
-Creion sau pix de culoare roșie.
-Foaie de temperatură.

5.Pregătirea bolnavului:
-Psihic →se anunță bolnavul și se explică tehnica (în termeni succinți și pe
înțelesul lui;se explică etapele tehnicii).
-Fizic →repaus fizic și psihic 15 minute.
 Se preferă măsurarea înaintea servirii mesei sau la 3 ore de la
servirea mesei.
6.Execuție:
-Asistenta își spală mâinile .
-Bolnavul se așează în poziție comodă,cu brațul relaxat.
-Se aplică manșeta pneumatică pe brațul pacientului sprijinit și în extensie.

29
-Manometrul se fixează la nivelul arterei la care se face determinarea,se
așează la vedere.
-Se fixează membrana stetoscopului pe artera humerală,sub marginea
manșetei.
Măsurarea TA prin metoda auscultatorie:
-Se introduc olivele stetoscopului în urechi.
-Se închide supapa și se pompează aer în manșetă până dispar pulsațiile.
-Se decomprimă manșeta progresiv prin deschiderea lentă a supapei până
când se percepe primul zgomot arterial care reprezintă valoarea TA
maximă (sistolică) – se reține valoarea.
-Se continuă decomprimarea până când zgomotele dispar =valoare TA
minimă (diastolică).Se reține valoarea.
- Se îndepărtează manșeta de pe brațul pacientului.
-Se dezinfectează olivele și membranele stetoscopului.
Măsurarea TA prin metoda palpatorie
-Determinarea se face prin palparea arterei radiale.Nu se folosește
stetoscopul biauricular.
-Etapele măsurării sunt identice metodei auscultatorii.
-Metoda are dezavantajul obținerii unor valori mai mici decât în realitate.
-Se obține numai valoarea TA maximă – sistolică.

7.Notare:
-Se notează cifric în caietul independent de observații clinice.
- Se notează grafic în foaia de temperatură valorile obținute cu o linie
orizontală de culoare roșie socotind pentru fiecare linie a foii o unitate
coloană de mercur;linia superioară →valoarea maximă;linia inferioară →
valoarea minimă.
-Se unesc liniile orizontale cu linii verticale și se hașurează spațiul rezultat.
-Uneori se notează cifric:TA max.=150mmHg sau TA=150/75mmHg.

8.Interpretare:
-Normal →se obțin 2 valori:TA max (sistolică) și TA min (diastolică).
-Patologic.Valori crescute=hipertensiune (boli vasculare,boli
renale,tulburări endocrine,menopauză,boala hipertensivă).Valori
scăzute=hipotensiune (miocardite,endocardite,hemoragii,diaree,vărsături
etc.).N.n.60/40mmHg.Adult 120/70mmHg.

9.Observații:
- Manometrul se fixează la nivel ul arterei la care se face determinarea.
-Se dezinfectează olivele și membrana stetoscopului după fiecare utilizare.

30
-Măsurarea se face la același bolnav cu același aparat,în aceleași condiții.
- Măsurarea se face în clinostatism și/sau ortostatism,dimineața și seara,din
oră în oră (în servicii ATI),la diferite intervale recomandate de medic.
-În caz de suspiciune se repetă măsurarea fără a îndepărta manșeta.
-Valorile obținute se comunică dar NU SE DISCUTĂ REZULTATELE
CU BOLNAVUL.

31
Școala Postliceală Sanitară „Grigore Ghica Vodăˮ Iași

a. INTERVIU

1. Informații generale:
a. Numele și prenumele: M.Ana
b. Vârsta: 36 ani
c. Starea civilă: căsătorită
d. Copii: — 
e. Profesia: bibliotecară
f. Localitatea de domiciliu: Iași
g. Diagnosticul la internare: sarcină gemelară mobilă
h. Data internării: 07.12.2011

2.Obișnuințe de viață :
a. Consumatoare de:Alcool —  ;Cafea — X;Tutun — X; Drog —  ;
b. Dietă/regim alimentar:— 
c. Alergii cunoscute: fără alergii cunoscute.

3.Probleme de sănătate:
a. Antecedente medicale personale:
-2 avorturi spontane și unul la cerere

b. Antecedente heredocolaterale:

c. Motivele internării actuale:

-contracții uterine dureroase și sarcină gemelară mobilă

d. Istoricul stării actuale:

-data ultimei menstruații: 12.03.2011
- primele mișcări fetale : nu poate preciza
-data luării în evidență : luna a 4-a
-numărul controalelor : lunar
-sarcina a evoluat cu tulburări neurovegetative în primul trimestru

32
4. Examenul clinic general:
a. Tegumente și mucoase: normal colorate
b. Greutate: 63 kg.
c. Înălțime: 160 cm.
d. Țesut celular subcutanat : normal,inserat
e. Sistem ganglionar și limfatic: ganglioni limfatici nepalpabili
f. Aparat locomotor: integru
g. Aparat respirator: murmur vezicular fiziologic
h. Aparat cardio-vascular: șoc apexian spatial V intercostal
stâng,TA-115/70 mmHg,puls 100 bătăi/min.
i. Aparat digestiv: tranzit intestinal fiziologic
 j. Aparat uro-genital: loje renale libere;micțiuni fiziologice
k. Sistem nervos și organe de simț : normale.

5.Investigații:
a. Examenul sângelui: grup sangvin AII,Rh pozitiv,GA-
4500/mmc,GR-4.200.000/mmc,VSH-40mm/1h,hematocrit-
43%,hemoglobină-14,5%,TS-3 min.,TC-5 min.

b. Examenul urinei: sumarul de urină : frecvente leucocite și rare

epitelii plate.

c. Alte examene de specialitate: Echografii-BIP-89/min.,placenta

anterioară pe corp,BIR -88/min.,MCF- ,
- se observă sarcină gemelară mobile,utocități fetale
- nu se decelează malformații congenitale.

6. Tratamente:
a. Tratament medicamentos :

7.Epicriza și recomandări la externare:

- Bolnava se externează cu o evoluție bună,tinzând spre o vindecare
completă.
 Recomandări : evitarea eforturilor fizice mari,a frigului,umezelii,
evitarea alcoolului și tutunului;repaus sexual 40 zile.

33
  b.  Nevoile fundamentale după modelul Virginiei Henderson

 Nevoile  Manifestări de  Manifestări de Sursa de

 fundamentale independență dependență  dificultate
1. A respira și a - 18 r/minut. -ușoară polipnee - contracții
avea o bună - torace normal uterine
circulație. conformat dureroase
2. A bea și a - poate să mănânce -inapetență -anxietate
mânca. singură -surplus ponderal de -stare
20 kg. depresivă
3. A se mișca. -se deplasează - -
autonom
4. A elimina. -tranzitul intestinal -polakiurie -sarcina
fiziologic -constipație
-micțiuni fiziologice
5. Ase odihni. -trezire frecventă -durere
-somn de 6-7 ore -neliniște
necorespunzător  -stres
6. A se îmbrăca - bolnava nu prezintă
și dezbrăca. dificultate în
satisfacerea acestei
nevoi
7. A fi - bolnava își
curat,îngrijit. satisface singură
nevoia
8. A evita -nevoia este -anxietate -intervenția
pericolele. satisfăcută fără chirurgicală
dificultate
9. A avea -afebrilă - -
temperatură
normală.
10. A comunica. -pacienta este
sociabilă,comunică
cu pesonalul sanitar
și cu ceilalți pacienți
11. A-și practica -ortodoxă -nu participă la -sarcina
religia. activități religioase

34
12. A se recrea. - participă la - -
activități recreative
împreună cu
prietenii,rudele,
colegii
13. A învăța. -învață să se -lipsa de cunoaștere -lipsa
acomodeze la noua privind metodele cunoștințelor 
situație contraceptive și
folosirea acestora
14. Ase realiza. -este realizată pe
 plan familial și
social

35
  c.  Planul de îngrijire

DATA PROBLEMA OBIECTIVE INTERVENȚII EVALUARE

Contracția Calmarea -administrare de Durerea scade
uterină durerii spasmolitice  în intensitate
dureroasă Scobutil f  pentru 2-3 ore
1,papaverină f 
1,efectuarea unei
clisme evacuatorii
Dificultate în Ușurarea Oxigenoterapie Respirația este
respirație respirației mai ușoară,
mișcările
respiratorii
s-au diminuat
Durere Calmarea Repaus la pat Durerea s-a
lombară durerii Asigurarea unei redus pentru o
 poziții comode  perioadă de 3
Administrare de ore după care
Scobutil f 1 reapare
Polakiurie Prevenirea Igienă locală Polakiuria
infecției zilnică cu soluție  persistă
urinare de permanganat
de potasiu
Somn -asigurarea -se asigură un -bolnava a
neregulat, unui somn microclimat avut un somn
 întrerupt odihnitor corespunzător, odihnitor mai
liniștit, fără liniștit
factori
perturbatori
Diaforeză Prevenirea -repaus Diaforeza
transpirațiilor  -aerisirea dispare parțial
salonului după actul
-spălarea zilnică operator
cu apă și săpun a
regiunilor expuse
transpirațiilor 

36
Pregătirea Pregătirea -igiena Pacienta este
preoperatorie fizică și individuală calmă și
 psihică a -raderea așteaptă actul
pacientei  pilozităților  operator
-testarea
sensibilității la
Xilină
-măsurarea
funcțiilor vitale
-clismă
evacuatoare
Anxietate -combaterea -psihoterapia -liniștirea
anxietății -se administrează bolnavei
Fenobarbital 1
fiolă per os seara
la culcare
Efectuarea Pregătirea și Parturienta este Iodarea s-a
cezarienei supravegherea însoțită la sala de făcut pe toată
parturientei operație și așezată suprafața
pe masa interesată
operatorie Anestezia a
Seiodează câmpul adormit
operator pacienta
Se sondează Sondajul este
vezical pacienta continuu,fără
Seinstituie probleme.
perfuzie cu ser
glucozat
Se practică
anestezia generală
Extragerea Se vor extrage Cei doi feți Extragerea s-a
fătului ceidoi feți extrași sunt de făcut fără
sex masculin dificultate
Se ligaturează Cei doi nou
cordonul născuți se
ombilical  prezintă bine
Se dau îngrijirile
de urgență noilor 
născuți
Se leagă bentița
cu numele și

37
 sexul
Se înfașă și se
notează datele în
foaia de
observație
Prevenirea Îndepărtarea Igiena plăgii Pacienta se
infecției factorilor care operatorii simte bine.
pot genera Asigurarea unui Plaga are
infecții pansament aseptic evoluție
Igienă genitală favorabilă.
zilnică și după
fiecare eliminare
Prevenirea Asigurarea -spălarea zilnică a Nu apar
ragadelor și a unei igiene mameloanelor probleme la
mastitei riguroase a înainte și după nivelul
sânilor alăptare glandelor
mamare
Supraveghere Supraveghere Se urmărește -lohiile sunt
scurgerilor lohiilor cantitatea, sero
Supraveghere aspectul și sanguinolente
pansament mirosul lohiilor  în cantitate
Se observă moderată ,fără
aspectul miros.
pansamentului

38
Obiectiv 5:
Educația pentru sănătate a femeii operate cu cezariană

 Educația pentru sănătate este un proces interactiv,care favorizează

învățarea.Cuprinde acțiuni care au scopul de a promova sănătatea,de a
 preveni boala,de a ajuta persoana să dobândească mai multă autonomie,de a
asigura continuitatea îngrijirilor din spital la domiciliu. Crește st ima de sine
a unei persoane,pentru că-i permite să-și asume responsabilități mai mari
față de propria persoană.
Caracteristicile procesului educațional se bazează pe aplicarea
 principiilor de comunicare interpersonală,care constau în a transmite mesaje
semnificative unei persoane și de a primi de la ea o retroacțiune.
 Se desfășoară în domeniul cognitiv,afectiv și psihomotor,utilizând
metode adecvate fiecărui domeniu.
Pacienta trebuie să știe să se integreze în familie și comunitate cu noua
sa stare corporală,să-și asume roluri specifice cât mai curând posibil.

Evaluarea rezultatelor:
1. Pacienta,familia,alte persoane semnificative știu în ce a constat
intervenția chirurgicală și la ce schimbări să se aștepte,cunosc efectele
terapeutice,hormonale,acceptă că slăbiciunea,oboseala,iritabilitatea și
 plânsul sunt obișnuite în timpul convalescenței.
2. Știe să evite relațiile sexuale,ridicarea greutăților,conducerea
autoturismului sau șederea prelungită în mașină sau alte eforturi până la
aprobarea medicului (4-8 săptămâni).
3. Înțelege și acceptă că starea de convalescență include băi parțiale,laxative
și medicamente în caz de disconfort,odihnă,dietă echilibrată,eventual
folosirea unui portjartier.
4. Știe că pătarea și schimbarea tamponului perineal de două ori pe zi este
normal,dar că trebuie să raporteze medicului sângerarea,cantitatea crescută
de secreții sau secreții urât mirositoare.
5. Știe că pentru unele femei ar putea fi necesare între nouă săptămâni și trei
luni pentru a se simți din nou ele însele,revenirea depinzând de o serie de
factori (condiție fizică,atitudine față de boală,mentalitate,vârstă,atitudinea
familiei și prietenilor).

Metodele contraceptive
a. Metode ireversibile:
 Sterilizarea feminină prin ligaturarea/rezecția trompelor.
 Sterilizarea masculină — vasectomia — prin ligaturarea
chirurgicală a canalelor deferente.

39
b. Metode reversibile:
 Diafragma
 Condomul
 Tableta contraceptivă
 Steriletul
 Folosirea spermicidelor locale sub formă de creme,ovule,
tablete,contraceptive hormonale
c. Metode naturale:
 Metoda calendarului
 Metoda măsurării temperaturii bazale
 Metoda Billings — observarea mucusului cervical
 Metoda simto-termală — asociază metoda Billings cu metoda
măsurării temperaturii bazale
 Coitul întrerupt
 Coitul rezervat

Educația pentru sănătate a bolnavelor spitalizate

Asistenta medicală trebuie să urmărească o serie de obiective în
realizarea instruirii bolnavei.
 Cum trebuie să folosească :lenjeria de corp,lenjeria de pat,
obiectele personale de toaletă,WC-ul,scuipătoarele,urinarele,
bazinetele.
 Se explică bolnavelor importanța fiecărui medicament,orarul de
administrare și efectele medicamentului respective,precum și
pericolul transmiterilor de la un bolnav la altul sau a celor
introduse în mod fraudulos de aparținători
 Asistenta medicală va informa bolnava cu privire la regimul
alimentar pe care trebuie să-l urmeze:de ce trebuie să respecte
regimul prescris,care sunt alimentele admise,care sunt alimentele
interzise.
 Se va explica cum trebuie respectat circuitul unor produse
 patologice eliminate.Alimentația se va face la ore regulate,cu
mese mici și fractionate,ultima masă va fi luată cu două ore
 înainte de culcare.
 Va discuta cu membrii familiei și le vor explica problemele de
reintegrare socială și familială.Încaz de intervenție chirurgicală va
 încuraja bolnava să gândească pozitiv și să înlăture temerile de
orice fel.

40
III. Bibliografie

1. Baltă G.-Tehnici generale de îngrijire a bolnavului ,

Ed.didactică și pedagogică,București,1988.
2. Baltă G.-Tehnici speciale de îngrijire a bolnavului ,
Ed.didactică și pedagogică,București,1988.
3. Dașchievici Silvian,M.Mihăilescu-Chirurgia pentru cadre
medii,Ed.Medicală,București,2000.
4. Duminică Al.- Modul de administrare al medicamentelor ,
Ed.Medicală,București,1969.
5. Ivanovici G.- Interpretarea analizelor de laborator ,Ed.
Medicală,București,1995.
6. Marin F.,C.Popescu- Explorări funcționale pentru cadre medii,
Ed.Medicală,București,1978.
7. Mogoș Gh.,Al.Ianculescu-Compendiu de anatomie și
 fiziologie,Ed.Științifică,București.
8. Mozes C.-Tehnica îngrijirii bolnavului ,Ed.Medicală,
București,1997.
9. Năstoiu Ioan- Analize medicale la domiciliu,Ed.100+1
Gramar,București,1997.
10. Negru T.,M.G.Șerban-Fiziopatologie,manual pentru școli
sanitare postliceale,Ed.D.P.,București,1994.
11. Nițescu V.-Obstretică și ginecologie, manual pentru școli
sanitare postliceale,Ed.D.P.,București,1996.
12. Schffler A.,J.Braun,U.Renz-Ghid clinic de explorări,
d iagnostic,terapie,urgențe,Ed.Medicală,București,1995.
13. Titircă L.-Ghid de nursing,Ed.Viața Medicală Românească,
București,1994.
14. Titircă L.- Nursing,tehnici de evaluare și îngrijiri acordate de
asistenții medicali ,Ed.Viața Medicală Românească,
București,1999.
15. Vasile D.,M.Grigoriu-Chirurgie și specialități înrudite ,
manual pentru școli postliceale sanitare,E.D.P.,București,1997

41