Tulburarile ciclului menstrual

Clasificarea tulburarilor menstruale:

Tulburari ale ciclului menstrual prin deficit:
-oligomenoree : scaderea frecventei menstruatiilor, cu cicluri de peste 35 de zile
(intarzieri ale aparitiei menstruatiei)
-amenoree: absenta sangerarii menstruale
-hipomenoree: diminuarea cantitativa a fluxului menstrual; reprezinta de obicei o etapa
evolutiva care preceda oligomenoreea si amenoreea, in special cele de cauze uterine.
Tulburari ale ciclului menstrual prin exces:
-polimenoree: cresterea frecventei menstruatiilor, cu scaderea duratei ciclurilor sub 21 de
zile.
-hipermenoree: cresterea cantitativa a fluxului menstrual
-menoragie: este cresterea duratei sangerarii peste 8 zile.
 Tot in cadrul tulburarilor in exces pot fi incadrate si:
-hemoragiile uterine disfunctionale-sunt tulburari prin exces ale
menstruatiei, fara cauze organice decelabile si aparute in cadrul
ciclurilor anovulatorii (cand ovulatia este absenta)
-metroragiile: hemoragii de cauza locala uterina, aparute in afara
perioadei de menstruatie.
Sindroame asociate ciclului menstrual:
-sindromul premenstrual
-sindromul intermenstrual
-dismenoreea
 OLIGOMENOREEA
Definitie:
Oligomenoreea reprezinta o tulburare de ritm menstrual, in care sangerarea menstruala apare rar si la
intervale neregulate. Aceste intervale ce pot varia intre 35 si 45 de zile.
Cauze
 In majoritatea cazurilor de oligomenoree se intalneste o tendinta familiala, situatie in care nu este
necesar tratamentul (oligomenoree fiziologica).
 In oligomenoreea patologica cel mai adesea se evidentiaza o patologie ovariana.
 Intr-un numar mai redus de cazuri se constata o persistenta anormala foliculara (chist folicular) cu
endometru proliferativ.
 Frecvent, in oligomenoree se intalneste o discreta hipoplazie (dezvoltare insuficienta) genitala si
sterilitate, sarcina putand normaliza ciclul menstrual.
 Adesea oligomenoreea se insoteste de tulburari nervoase caracteristice carentei de estrogeni.
 Numerosi factori psihici produc dereglari hipotalamo-hipofizare cu secretie redusa de FSH (hormon
foliculostimulant) si estrogeni.
Tratament
 La femeile obeze cu oligomenoree, cura de slabire constituie primul act
terapeutic. Se remarca disparitia oligomenoreei dupa scaderea ponderala.
 In tratamentul oligomenoreei, pe langa sedare psihica se urmareste reechilibrare
endocrina.
 In caz de insuficienta hipofizara, se administreaza Humegon, dupa care Gonacor.
 In caz de insuficienta ovariana, se face un tratament substitutiv si secvential.
Astfel, in insuficienta foliculara se administreaza Estradiol, urmat de
Medroxiprogesteron. Tratamentul se continua timp de 3 luni. In insuficienta
luteala se administreaza Progesteron.
 Cand este vorba despre o hiperplazie glandulochistica endometriala cu persistenta
unui chist folicular, dupa chiuretajul biopsic, se face tratament cu
estroprogestative de sinteza timp de 3 luni.
 In caz de absenta ovulatiei se administreaza clomifen (se induce ovulatia).
Tratament Naturistic

 Tinctura de coada soricelului – 30 de picaturi de 3 ori pe zi;

 Amenti de salcie – o doza contine de regula extract glicerohidroalcoolic diluat 1 DH din amenti feminini proaspeti de
salciel se administreaza o doza de 3 ori pe zi, diluata in apa inainte cu 15 minute de mesele principare.

Alte tratamente naturiste recomandate in tratarea oligomenoreei

 Galbenele – au rolul de a regla ciclul menstrual si de a calma durerile; pentru consum intern se foloseste tinctura de
galbenele formata din 30 de picaturi puse in 100 ml de apa – se bea acest amestec de 3 ori pe zi; tinctura se poate cumpara
de la magazin sau se poate prepara in casa din 100 g planta bine maruntita si 500 ml alcool alimentar de 70 de grade;

 Seminte de secara – se aleg doar semintele incoltite care se consuma in cura de 30 de zile a cate 100 g pe zi;
 Zmeur – eficient in tratarea tulburarilor de ciclu menstrual; se administreaza 30 de picaturi de extract de zmeur dizolvate
intr-un pahar cu apa; aceste amestec se consuma de 3 ori pe zi;

 Sunatoare – se consuma sub forma de ceai simplu si se beau 3 cani pe zi; acesta se prepara din 1 lingurita de flori
maruntite la 250 ml de apa clocotita – lasat la infuzat timp de 10-15 minute; amestecul ajunge pentru o singura cana;
 Salvie – ajuta la reglarea ciclului menstrual neregulat, precum si la alte afectiuni ginecologice; se poate administra sub
forma de tinctura sau infuzie sau sub forma de pulbere, 1 gram de 4 ori pe zi, pentru perioade mai lungi.
 AMENOREEA
 Amenoreea reprezintă lipsa ciclului menstrual. Ea poate
fi:
• Primară – când la adolescente nu apare menarha (prima
menstruaţie) până la vârsta de 16 ani;
• Secundară – când după instalarea ciclului
menstrual intervine o pauză de trei sau mai multe
menstruaţii consecutiv.
 Menstruaţia apare la vârste cuprinse între 9 şi 18 ani,
media fiind în jurul vârstei de 12 ani. Menstruaţia se referă
la eliminarea mucoasei uterine, proces însoţit de sângerare
ce apare periodic la 28 zile.
 Clasificarea amenoreei conform OMS

*Amenoree pe fon de normogonadotropin

*Amenoree pe fon de hipogonadotropin
*Amenoree pe fon de hipergonadotropin
*Amenoree primar uterină

Amenorea fiziologică
1. fetiţe,
2. gravide,
3. lactatie,
4. menopauza.
Cauze:

Amenoreea primară apare în următoarele condiţii:

• malformaţii congenitale (lipsa uterului, lipsa sau deformarea
vaginală);
• criptomenoreea (în care menstruaţia apare, dar nu se
externalizează datorită unui sept vaginal sau altor obstrucţii);
• himen imperforat;
• sindromul Turner (lipsa unui cromozom sexual la fete);
• hiperplazia adrenală congenitală (deficitul hormonilor sexuali);
• sindromul Swyer (copil care din punct de vedere genetic este
băiat, prezintă organe genitale externe şi interne de sex feminin, dar
ovarele sunt formate din ţesut fibros -cicatricial- şi nu
funcţionează);
• sindromul Prader–Willi (anomalie genetică manifestată printre
altele şi prin dezvoltare sexuală incompletă);
• hermafroditismul.
 Amenoreea secundară apare cel mai frecvent
când femeia este însărcinată. Mai poate apare în
următoarele situaţii:
• pierdere excesivă în greutate (regimuri drastice,
anorexie, bulimie sau exerciţii fizice foarte intense);
• creştere excesivă în greutate (obezitate morbidă);
• malnutriţie;
• stres;
• medicamente (antidepresive, chimioterapice,
corticosteroizi, anumite contraceptive);
• aderenţe intrauterine;
• modificări hormonale (sindrom Cushing, tumoră
pituitară, disfuncţii tiroidiene, sindromul ovarelor
polichistice);
• menopauză precoce.
Cauze datorate HIPOTALAMUSULUI

 Craniofaringioma (o tumoare a creierului aflata langa glanda pituitara)

 Teratom (o tumoare alcatuita dintr-un mix de tesuturi)
 Sarcoidoza (o boala cronica, de cauze necunoscute, care e caracterizata
prin formarea de noduli in diferite parti ale corpului)
 Sindromul Kallmann (deficit de gonadotropina, hormonul responsabil
de cresterea si functionarea organelor reproductive)
 Deficiente nutritionale
 Greutate corporala scazuta sau intarzieri de crestere
Cauze datorate OVARELOR

 Anovulatia (ovarele nu produc si elimina ovule)

 Hiperandrogenemia (nivel ridicat de hormoni masculini in sange)
 Sindromul ovarelor polichistice
 Dezvoltare defectuoasa a ovarelor
 Radiatii sau chimioterapie
Simptome
 Amenoreea este chiar ea un simptom, dar mai pot fi prezente si alte simptome in functie
de bolile asociate.
 Galactoreea (sanii produc lapte la o femeie care nu este insarcinata sau nu alapteaza),
dureri de cap, reducerea campului de vedere periferica – acestea pot fi semnul unei
tumori intracraniene.
 Cresterea excesiva a parului, dupa modelul masculin – poate fi cauzata de un exces de
androgen (un hormon care incurajeaza dezvoltarea caracteristicilor de sex masculin).
 Uscaciune vaginala, transpiratii nocturne sau tulburari de somn – pot fi semne ale unei
insuficiente ovariene.
 Pierdere sau castig notabil in greutate
 Anxietate excesiva – poate fi prezenta la femeile care au asociate si anormalitati
psihiatrice
 Diagnosticul:
- Anamneza:
eriditar, antecedente, ciclul menstrual.
- Inspectia:
morfotip, pi1ozitate, tiroida.
- Examen ginecologic
-Proba сu progesteron
- Dozarea prolactinei în sînge
- Proba сu dexametazon.
Tratament la domiciliu
 La unele femei, un deficit nutritional cauzat de o dieta, poate duce la amenoree. In acest caz li
se va recomanda o dieta echilibrata.
Alte femei, datorita unei greutati corporale excesive, pot sa se confrunte cu aceasta
amenoree, caz in care li se va recomanda sa reduca grasimile din alimentatie si sa faca exercitii
moderate pentru a mentine o greutate ideala.
Daca faceti exercitii solicitante, timp de mai mult de 8 ore / zi, puteti de asemenea sa va
confruntati cu amenoree. O revenire la un program de exercitii moderat va duce si la o
restabilire a unui ciclu menstrual regulat.
Daca amenoreea este cauzata de stres emotional, trebuie sa gasiti o cale de a nu va mai stresa
atat de mult.
Tratament Medicamentos
 Tratamentul medicamentos depinde strict de cauzele care au dus la aparitia amenoreei. In
cazul in care cauza a fost o anormalitate anatomica a tractului genital, este posibil chiar sa se
recomande si interventia chirurgicala.
Discutati cu medicul dvs si vedeti exact care este cauza care a dus la aparitia amenoreei si
urmati tratamentul indicat de acesta.
 Hipomenoree
 Definitie

Hipomenoreea este diminuarea cantitativa a fluxului menstrual si este de

obicei o etapa evolutiva care preceda oligomenoreea si amenoreea, in special
cand acestea sunt de cauza uterina care este intilnita in boli endocrine si la
sfirsitul menopauzei

Hipomenoreea poate fi:

- primara: cand fluxul menstrual este redus incepand de la primele
menstruatii, fiind determinata de o hipoplazie uterina (uter mic) sau de
insuficienta ovariana (secretia hormonala a ovarului este scazuta)
- secundara: cand femeia a avut menstruatii normale si la un moment dat
fluxul menstrual scade cantitativ; poate apare dupa avort, dupa nastere sau in
conditii de stres
Cauze
Printre cauzele hipomenoreei se numara:
 obezitate
 diabet
 tuberculoza
 intoxicatii profesionale
 toxicomanii (alcool, tutun, medicamente)
 dupa 35 de ani, la femeile care au avut mai multi copii sau la femeile cu multe
chiuretaje
 dupa insuficienta ovariana
 hipertiroidism
 sindroame hiperandrogenice
 infectii endometriale
 miomectomii
 dupa interventii pe ovar
Tratament
 Intrucat majoritatea cazurilor de hipomenoree recunosc o cauza
hormonala (de obicei insuficienta ovariana) se indica tratamentul
cu estrogeni (Estradiol).
 Tratamentul se continua in 5-6 reprize. In felul acesta se
stimuleaza vascularizatia si troficitatea mucoasei uterine.
 Efectele sunt amplificate prin aplicari locale de acetilcolina,
administrare de vitamina PP si vitamina A.
 In formele inflamatorii, tratamentul va fi in primul rand cu
antiinflamatorii si antibiotice.
 POLIMENOREEA
Notiune: reprezinta o menstruatie anormala, la un interval mai
scurt de 21 de zile, iar aparitia sa nu poate fi prezisa in fiecare luna.
Este o afectiune frustranta pentru multe femei. In plus, cauzeaza
probleme de fertilitate in randul femeilor tinere, deoarece ovulatia,
in acest caz, apare mai devreme decat in mod normal.
Cauzele polimenoreei includ diversi factori. Acestia sunt
reprezentati de: stres, exercitii fizice intense si excesive, unele
medicamente si alte afectiuni, precum sindromul ovarelor
polichistice, endometrioza, bolile cu transmitere sexuala, tulburarile
psihice si boala inflamatorie pelvina cronica, tumori.
Diagnostic
 Diagnosticul de polimenoree se bazeaza pe:
tuseu rectovaginal sub anestezie
 examinari paraclinice: VSH, hemoleucograma, laparoscopie,
ecografie, biopsie de endometru
 Daca se suspecteaza o tumora ovarian se impugn investigatii
suplimentare pentru a se exclude formatiuni tumorale dependente
de organelle vecine (uter, trompe, epiploon, intestine, etc.)
Tratament
 Tratamentul se aplica in functie de cauza.
 In caz de tumora ovariana se recomanda interventie chirurgicala.
 Daca este vorba de o polimenoree disfunctionala, se aplica
tratament hormonal substitutiv conform datelor culese in urma
examinarilor paraclinice (mai ales biopsia de endometru si
dozarile hormonale)
Hipermenoreea si menoragia
 Definitie

Hipermenoreea reprezinta o menstruatie cu un flux foarte abundent si este de

obicei asociata cu menoragia - cresterea duratei sangerarii (peste 8 zile).
Cauze:
- cauze uterine, tumori (fibrom polipi), hiperplazie de endometru, descuamare
neregulata a endometrului ca urmare a unei tulburari functionale ovariene
- cauze generale care afecteaza coagularea sangelui: tulburari cantitative sau
calitative ale trombocitelor, ale factorilor coagularii.
Semne si simptome
Semnele si simptomele menoragiei pot include:

*Fluxul menstrual care necesita unul sau mai multe tampoane pe ora
timp de cateva ore consecutiv;
*Nevoia de a folosi protectie dubla pentru a controla fluxul menstrual;
*Nevoia de a schimba protectia in timpul noptii;
*Menstruatiile care dureaza mai mult de 7 zile;
*Fluxul menstrual care include cheaguri mari de sange;
*Fluxul menstrual abundent care iti afecteaza stilul de viata normal;
*Durere constanta in abdomenul inferior in timpul menstruatiilor;
*Oboseala, extenuare sau dificultati in a respira (simptome deanemie).
 Tratament
In menoragia cu ovulatie normala se administreaza in prima faza de
terapie antiinflamatoarele nesteroidiene. Se mai pot administra
contraceptivele orale sau progestinele – cel mai frecvent prescrise.
Dilatarea si chiretajul se folosesc mai ales in scop diagnostic dar si
terapeutic – amelioreaza simptomele pentru o perioada redusa, de
doar 1-2 luni.

Tratament naturist
Ca tratament naturist se recomanda:
 - Coada soricelului (achilea millefolium) -
infuzie 5%, 1-3 cani in timpul menstrelor foarte
abundente:
 - Macies (rosa canina) - 40 de picaturi
de 3 ori pe zi, in ultima decada a ciclu
 HEMORAGII UTERINE DISFUNCTIONALE
 Hemoragiile uterine disfuncţionale reprezintă sângerări
anormale datorate modificărilor apărute în controlul
hormonal al menstruaţiei. Sângerările apar frecvent sau
neregulat, durează mai mult sau sunt mai abundente. Acest
diagnostic se pune după excluderea altor cauze de sângerări
vaginale care includ: boli ale organelor reproductive(de
exemplu sindromul ovarelor polichistice), inflamaţii,
tulburări de coagulare, tulburări tiroidiene, sarcina,
complicaţii ale sarcinii şi utilizarea contraceptivelor sau
anumitor medicamente.
 Dacă riscul de cancer endometrial este crescut se practică o biopsie
endometrială (a mucoasei uterine). Riscul este crescut în următoarele cazuri:
• Vârsta 35 de ani sau peste;
• Obezitate;
• Sindromul ovarelor polichistice;
• Hipertensiune arterială;
• Diabet;
• Sângerare persistentă, neregulată sau abundentă în ciuda tratamentului;
• Îngroşarea mucoasei uterine (observată la ecografie);
• Evaluare ecografică neconcludentă.
 Dacă biopsia descoperă celule anormale, tratamentul include doze mari de
progesteron şi uneori îndepărtarea (extirparea) uterului. De obicei sângerările
pot fi controlate cu estrogeni şi progesteron sau uneori doar cu unul dintre ele.
 Cel mai frecvent aceste hemoragii apar la începutul sau la finalul perioadei
reproductive (adolescenţă sau după vârsta de 45 de ani). În cca 90% din cazuri,
ovarele nu eliberează în mod regulat un ovul (anovulaţie). De aceea
probabilitatea unei sarcini este mică. Totuşi, deoarece ovarele pot elimina
ocazional un ovul, aceste femei ar trebui să utilizeze o metodă contraceptivă
dacă nu doresc să ramână însărcinate.
 Sângerările pot fi diferite faţă de menstruaţiile obişnuite astfel:
• Apar mai frecvent (apar la mai puţin de 21 zile – polimenoreea) sau la mai
mult de 35 de zile;
• Apar frecvent şi neregulat între menstruaţii (metroragii);
• Perioada dintre menstruaţii diferă de la o lună la alta;
• Implică o pierdere mai mare de sânge (sângerare abundentă sau menstruaţie
care durează mai mult de 7 zile), dar apare la intervale regulate (menoragie);
• Implică pierderea mai mare de sânge şi apare frecvent şi neregulat între
menstruaţii (menometroragia).
Alte simptome ce pot apărea datorită modificăriloe hormonale:
• Hirsutism (creşterea în exces a părului de pe corp după un pattern masculin);
• Bufeuri;
• Schimbări de dispoziţie;
• Sensibilitate sau uscăciune vaginală.
 Sângerarea din timpul menstruaţiilor poate fi anormală sau sângerarea poate
apărea la momente imprevizibile. Unele femei au simptome asociate
menstruaţilor, precum sensibilitate mamară, crampe şi balonare, însă multe
femei nu au niciun fel de simptome.
 Dacă sângerările continuă poate apărea deficitul de fier şi anemia.
 Infertilitatea poate să apară sau nu în funcţie de cauza care produce
sângerările.
Cauze posibile
 Hemoragiile uterine disfuncţionale apar de obicei atunci când
nivelele de estrogeni rămân ridicate în loc să scadă cum se
întâmplă în mod normal după eliberarea ovulului şi în lipsa
fecundării. Nivelul crescut de estrogen nu este echilibrat de un
nivel corespunzător de progesteron. În asemenea cazuri, nu se
elimină niciun ovul (anovulaţie) şi mucoasa uterină (endometrul)
continuă să se îngroaşe (în loc să se desprindă şi să fie eliminată
normal în timpul menstrauţiei). Această îngroşare anormală este
numită hiperplazie endometrială. Periodic, mucoasa îngroşată
este eliminată incomplet şi neregulat determinând sângerare.
 Această sângerare este neregulată, prelungită şi uneori
abundentă. Acest tip de sângerareapare frecvent la femeile cu
sindromul ovarelor polichistice şi la unele femei cu
endometrioză. Dacă acest ciclu de îngroşare anormală şi
eliminare neregulată a mucoasei uterine continuă, pot apărea
celule precanceroase, crescând riscul de cancer endometrial chiar
la femeile tinere.
 Tratamentul:
 Abordarea terapeutica a hemoragiilor este complexa si poate implica tratament
hormonal, medicamentos sau chirurgical.
Adolescentele cu astfel de sangerari nu sunt tratate daca sunt insa la inceputul
pubertatii decat daca sangerarea are consecinte sistemice importante cum ar
fi anemia In acest caz hemoragiile se numesc menometroragii pubertare.
Adolescentele beneficiaza in principal de tratament antianemic si transfuzie
sangvina, vasoconstrictoare si agenti fibrinolitici. Specialistii recomanda multa
atentie in abordarea terapeutica a acestor paciente si prefera sa evite realizarea
chirurgicala a hemostazei prin chiuretaj uterin sau electrocauterizare.
Tratamentul hormonal poate fi incercat cu anticonceptionale orale in doze
mult scazute. S-a observat ca pacientele sunt foarte compliante la acesta
tratament, ceea ce usureaza mult si munca medicului, dar are si o serie de
avantaje asupra organismului lor tanar.
 Tratament hormonal

Scopul tratamentului este controlul ciclurilor menstruale si regularizarea lor. Pentru

aceasta se administreaza anticonceptionale orale si progesteron.
In cele mai multe cazuri hemoragiile raspund bine la tratamentul hormonal cu
estrogen, progestin sau combinatia celor 2. Tratamentul se alege in functie de durata
hemoragiei, varsta pacientei si preferinta personala a acesteia.
Tratamentul cu progestin este considerat a fi de prima alegere deoarece majoritatea
femeilor cu hemoragii uterine disfunctioanale au si cicluri anovulatorii. In lipsa
progesteronului apare o proliferare anormala a endoteliului sub stimulii estrogenici. De
aceea, prin administrarea unor astfel de tratamente se intentioneaza refacerea
echilibrului hormonal dintre estrogeni si progesteron si tinerea sub control a
proliferarii. O alta metoda hormonala este reprezentata de
introducerea steriletului impregnat cu progesteron (acesta reduce sangerarea cu pana la
95%).
Tratamentul cu anticonceptionale orale este utilizat in special in cazul pacientelor
tinere cu episoade acute. Hemoragia se opreste in 24 de ore de la initierea terapiei.
Administrarea de doze crescute de estrogeni - opreste hemoragia in 12-24 de ore prin
initierea trombozarii vaselor sangerande. Dupa oprirea procesului acut se recomanda
administrarea de contraceptive orale inca 3 luni.
 Tratament medicamentos

Tratamentul medicamentos consta in administrarea de

desmopresina (in cazul pacientilor cu tulburari de coagulare) sau
de antiinflamatoar nesteroidiene(acestea inhiba sinteza de
prostaglandine - in hemoragia uterina disfunctionala acestea sunt
produse in exces de endometru si au actiune vasodilatatoare.)
In cazul pacientelor instabile hemodinamic, in stare de soc
hipovolemic din cauza pierderilor de sange se poate practica (se
impune chiar) tratamentul de sustinere cu plasma, crioprecipitat,
factori ai coagularii si transfuzii sangvine.
 Tratament chirurgical

Tratamentul chirurgical consta in dilatare si chiuretaj cu sau

fara histeroscopie. Nu este totusi un tratament de prima alegere in
hemoragiile uterine disfunctionale; se aplica pacientelor cu sangerari
refractare la tratament sau in cazul celor care nu tolereaza terapia
hormonala.
Histerectomia este indicata doar in cateva situatii, cum ar fi:
- femei care au deja copii si care nu isi mai doresc, iar sangerarile sunt
importante cantitativ si ridica probleme clinice;
- femei care nu pot tolera din diverse motive tratamentul medicamentos
sau hormonal;
- femei care au fost diagnosticate cu hiperplazie atipica de endometru (si
care au risc crescut de a dezvolta cancer).
Metroragiile
 Definitie:
Metroragia-este sangerarea vaginala survenita in alta perioada
decat cea a fluxului menstrual normal.
Ea poate sa apara la femeile de varsta reproductiva, la femeile
insarcinate, inainte de pubertate, dar si la femeile dupa
menopauza.Aceste sangerari sunt de obicei benigne si nu
reprezinta un pericol foarte mare pentru sanatatea
pacientei. Metroragia apare la 9-14% dintre femei si doar 2/3
dintre femeile care se plang de sangerari puternice au cu adevarat
motive de ingrijorare.
Cauzele:
 Cauzele metroragiei difera in functie de varsta femeii.
Cauza metroragiei la femeile in perioada de activitate genitala,
in cazul in care nu sunt insarcinate, poate fi reprezentata de:
-polip
-fibrom- tumora benigna formata din tesut fibros
-endometrita
-salpingita
-cancer
In cele mai multe cazuri aceste sangerari sunt consecutive unei
anomalii a mecanismului menstrual.
Alte cauze:
 Alte cauze ce pot declasa metroragia:
-chist folicular
-sindromul ovarului polichistic- afectiune a femeii tinere ce
se caracterizeaza prin asocierea unei
obezitati, hirsutism (pilozitate excesiva), infertilitate,
tulburari menstruale
-utilizarea unui sterilet
-sarcina extrauterina
Simptomele metroragiei:

 -in perioada premenstruala pot sa apara sangerari usoare (se

formeaza mici pete) pentru cateva zile inaintea menstruatiei;
acestea sunt comune si nu trebuie sa produca ingrijorare
-daca se incepe tratamentul cu anticonceptionale, s-ar putea
ca aceste mici sangerari sa apara in primele luni
-in cazul femeilor la menopauza sau in perioada
postmenopauza si sub tratament cu estrogen
si progesteron, pot aparea sangerari asemanatoare
menstruatiei, cateva zile pe luna
Diagnosticul:
 Pentru stabilirea diagnosticului de metroragie, medicul specialist
va efectua un istoric amanuntit al pacientei, un examen clinic general,
inspectia organelor genitale externe si interne. Este important ca fiecare
pacienta sa noteze sau sa retina cat mai bine cand anume apar
sangerarile, de cate ori apar si daca au fost sau nu abundente, pentru ca
medicul va intreba acest aspect.
 In functie de datele obtinute astfel, medicul poate selecta care sunt
investigatiile paraclinice necesare in continuare:
-examen cito-bacteriologic al secretiei vaginale
-test Babes-Papanicolau
-ecografie endovaginala
-colposcopia
-biopsia
Tratamentul metroragiei

 Tratamentul metroragiei se stabileste in raport cu cauza

care a provocat sangerarea. Terapia
metroragiei presupune administrarea medicatiei ca forma
terapeutica, in special pe baza hormonala, sau se poate
interveni chirurgical daca este necesar, pentru a
indeparta cauza metroragiei. Tratamentele naturiste sunt
de asemenea o optiune pe care tot mai multe femei o iau in
seama in tratarea acestei afectiuni.
 Sindromul premesnstrual
 Sindromul premenstrual (SPM), cuprinde o mare varietate de
simptome, inclusiv modificari ale dispozitiei, sanilor, poftelor
alimentare, oboseala, iritabilitate si depresie. Se estimeaza ca 3 din 4
femei la fiecare menstruatie sunt afectate de o forma sau alta a
sindromului premenstrual. Aceste probleme tind sa aibe un varf intre 20
si 30 de ani.
 Simptomele tind sa se repete intr-un model previzibil. Cu toate acestea,
schimbarile fizice si emotionale pe care le experimentatati
datorita sindromului premenstrual pot fi deosebit de intense in
unele luni si doar usor vizibile in altele. Totusi, nu trebuie sa lasti aceste
probleme sa va controleze viata. Tratamente si ajustari ale stilului de
viata va pot ajuta sa reduceti sau sa gestionati simptomele sindromului
premenstrual.
 Semne si simptome sindrom premenstrual
Cele mai frecvente semne si simptome asociate cu sindromul premenstrualinclud:
 Simptome emotionale si comportamentale
– Tensiune sau anxietate
– Deprimare
– Schimbari bruste ale dispozitiei, iritabilitate sau furie
– Modificari ale apetitului si poftelor alimentare
– Tulburari ale somnului (insomnie)
– Stari sociale de retragere
– Putere slaba de concentrare
Semne si simptome fizice
– Dureri musculare sau articulare
– Dureri de cap
– Oboseala
– Balonare
– Sensibilitatea sanilor
– Acnee
– Constipatie sau diaree
Cauze sindrom premenstrual
 – Schimbarile hormonale. Semnele si simptomele sindromului premenstrual se
pot schimba cu fluctuatiile hormonale si dispar in timpul sarcinii
si menopauzei.
 – Schimbari chimice in creier. Fluctuatiile de serotonina, o substanta chimica din
creier (neurotransmitator), ce joaca un rol crucial privind starea de spirit, ar
putea declansa simptome sindromului premenstrual. Cantitati insuficiente de
serotonina poate contribui la depresia premenstruala, precum si la
aparitia obosealii, poftelor alimentare si tulburarilor somnului.
 – Depresie. Unele femei cu sindrom premenstrual sever sufera de depresie
nediagnosticata, desi depresia separat nu produce toate simptomele.
 – Stresul. Stresul poate agrava unele dintre simptomele sindromului
premenstrual.
 – Obiceiurilor alimentare nesanatoase. Unele simptome ale sindromului
premenstrual au fost legate de un nivel scazut de vitamine si minerale. Produse
alimentare sarate, ceea ce poate determina retentie de lichide, precum si
consumul de alcool si bauturi cofeinizate, poat afecta starea de spirit si
determina tulburari ale nivelului de energie.
Tratament sindrom premenstrual
 – Antidepresivele. Inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei (ISRS), care includ fluoxetina
(Prozac, Sarafem), paroxetina (Paxil), sertralina (Zoloft) si altele, au avut succes in reducerea
simptomelor, cum ar fi oboseala, poftelor alimentare si problemelor de somn. Sunt
considerati agenti de prima linie pentru tratamentul sindromului premenstrual sever. Aceste
medicamente sunt, in general, luate in fiecare zi. Pentru unele femei cu sindrom premenstrual,
utilizarea de antidepresive poate fi limitata la doua saptamani inainte de menstruatie.
 – Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS). Luate inainte de sau la debutul menstruatiei cum ar fi
ibuprofenul sau naproxen sodiu poate usura crampele si disconfortul resmitit la niveul sanilor.
 – Diuretice. Atunci cand exercitiile fizice si limitarea aportului de sare nu sunt suficiente pentru a
reduce cresterea in greutate si balonarea determinate de sindromul premenstrual, diureticele,
pot ajuta organismul sa elimine mai multa apa prin intermediul rinichilor. Spironolactona este
un diuretic, care poate ajuta la ameliorarea unor simptome datorate sindromului premenstrual
 – Contraceptivele orale. Aceste medicamente pot opri ovulatia si stabiliza deaechilibrele
hormonale, oferind astfel o ameliorare a simptomelor sindromului premenstrual.
 – Medroxiprogesteron (Depo-Provera). In cazul sindromului premenstrual sever, aceasta injectie
poate fi folosita pentru a opri temporar ovulatia. Cu toate acestea, Depo-Provera poate cauza
o amplificare a unor semne si simptome ale sindromului premenstrual cum ar fi cresterea poftei
de mancare, crestere in greutate, dureri de cap si stari depresive.
 Sindromul Intermenstrual
 Sindromul intermenstrual sau Mittelschmerz se traduce prin "durere moderata" ce
apare intr-un ciclu menstrual. Acesta se caracterizeaza printr-o durere usoara pe care
o poti resimti in zona inferioara a abdomenului in preajma ovulatiei. Nu este o
problema periculoasa din punct de vedere medical si se pot lua masuri terapuetice
fara interventia medicului. Pot aparea si complicatii, iar acestea trebuie investigate la
medic.

Cand apare sindromul intermenstrual?

 Sindromul Mittelschmerz apare la mijlocul unui ciclu menstrual, in timpul sau dupa
ovulatie. Intr-un ciclu menstrual regulat de 28 de zile, acest sindrom apare de regula
cam intr-a 14-a zi (cam cu 2 saptamani inainte de menstruatie). Durerea care apare
marcheaza momentul in care ovarul a eliberat un ovul.
Care sunt cauzele sindromului?

 Aproape 20% dintre femei sufera de sindromul intermenstrual sau de durere asociata
cu ovulatia.
Exista mai multe explicatii pentru cauza durerii. Unele dintre ele includ:

 eliberarea ovulului dintr-un ovar (ovarele nu au o deschidere anume sau un canal prin
care sa treaca ovulul atunci cand este eliberat; acesta trece prin suprafata ovarului si
poate provoca in acel moment o usoara durere);

 inainte de ovulatie, marirea foliculului poate zgaria suprafata ovarului cauzand

durerea;

 la momentul ovulatiei este eliberat si fluid sau sange odata cu ovulul si acesta poate
irita peretele abdominal inferior.
Simptomele:
 sangerare vaginala usoara insotita de durere;

 dureri de stomac sau greata;

 durere ascutita, cu crampe (poate fi severa sau usoara, intermitenta sau constanta);

 dureri de cap.
 apendicita;

Complicatiile
 endometrioza;

 chisturi ovariene;

 sindromul ovarelor polichistice etc.

 Acest disconfort nu necesita tratament special sau consultul la medic. Daca durerea este severa
atunci poti apela la analgezice obisnuite pentru a o ameliora. Printre cele mai utilizate si
recomandate medicamente calmante se numara ibuprofenul, acetaminofenul si naproxenul. Acestea
reusesc sa amelioreze disconfortul provocat de dureri.

Mai poti incerca si:

 comprese calde locale;

 o baie calda;

 odihna si repaos la pat;

 consumul de lichide (hidratarea ajuta la ameliorarea crampelor abdominale).

 Daca simptomele sindromului sunt suparatoare si interfereaza cu activitatile tale cotidiene din acea
perioada poti apela la medic pentru metode hormonale de contraceptie. Acestea au rolul de a stopa
ovulatia din cauza eliberarii hormonilor in organism. Daca ovulatia nu mai este prezenta atunci si
sindromul e absent.
 DISMENOREEA
Dismenoreea reprezinta durerea din timpul menstruatiei, localizata
inabdomenul inferior. La unele femei, durerile menstruale sunt usoare;
la altele, inschimb, sunt severe si impiedica activitatile cotidiene timp de
mai multe zile pe luna.
Dismenoreea afecteaza aproximativ 50 % dintre femeile de varsta reproductiva, insa
apare mai frecvent la cele cu varsta cuprinsa intre 15 si 25 ani.
Aceasta reprezinta principala cauza de absenteism scolar la adolescente si o problema
destul de frecventa a femeilor tinere (cam 10% din persoanele cu dismenoree
prezinta o reducere a capacitatii de efectuare a activitatii cotidiene de1-3 zile/luna).
Din cauza disconfortului produs se inregistreaza un absenteism de aproximativ 26%
la femeile cu o varsta mai mica de 15 ani, 51% la cele de 19 ani si 34% la peste 24
ani.
In primul an dupa menarha (prima menstruatie), 30% dintre fete au dismenoree, iar
in al doilea an inca 20% prezinta dureri. In total la aproximativ 80% dintre femeile
cu dismenoree, debutul este in primii 3 ani de la menarha.
CLASIFICAREA:
Dismenoreea primara corespunde unor perturbari ale ciclului ovulator (procesul de
formare si eliberare a ovulului de catre ovar) neasociata cu o afectiune a organelor genitale.
Aceasta este o anomalie a contractilitatii uterului cauzata de un deficit de vascularizatie a
acestui organ si unui exces de prostaglandine. In timpul menstruatiei, uterul se contracta
pentru a elimina mucoasa uterina.
Prostaglandinele - substante asemanatoare unor hormoni - sunt cele care declanseaza
contractiile muschilor uterini. Excesul de prostaglandine este considerat a fi o cauza directa a
dismenoreei primare. Nivelurile crescute de leucotriene - substante implicate in inflamatie -
pot juca de asemenea un rol in durerea musculara.
Dismenoreea secundara sau dismenoreea dobandita, apare mai rar si estecauzata de o
serie de afectiuni ale aparatului genital cum ar fi:
• Endometrioza - boala ce se caracterizeaza prin proliferarea tesutului endometrial (a
mucoasei uterine) in afara uterului, cel mai adesea in trompele uterine, ovare sau in tesutul
din pelvis;
• Boala inflamatorie pelvina - o infectie a organelor reproductive feminine, cauzata de obicei
de o bacterie ce se transmite pe cale sexuala;
• Utilizarea unui dispozitiv intrauterin (DIU) - aceste dispozitive contraceptive sunt inserate
in cavitatea uterina si pot cauza crampe intense, in special in primele luni dupa montare;
• Fibromul uterin si polipii uterini - formatiuni necanceroase uterine;
• Tulburari hormonale;
• O anomalie de forma sau de pozitie a uterului;
• Un obstacol in scurgerea sangelui intre uter si vagin prin intermediul colului uterin.
Factorii de risc frecvent asociati aparitiei dismenoreei:
• varsta mai mica de 20 ani;
• inceputul precoce al pubertatii (sub 11 ani);
• fluxul menstrual abundent (menoragie);
• depresie sau anxietate;
• regimurile de slabire (la femeile cu varste intre 14 si 20 ani);
• lipsa sarcinilor (nuliparitatea);
• fumatul;
• lipsa efortului fizic - contribuie la amplificarea durerilor;
• stresul emotional - creste disconfortul provocat de durere.
Semnele asociate cu dismenoreea pot fi relativ numeroase:
• tulburari digestive (varsaturi, greata, diaree);
• transpiratii abundente (diaforeza);
• cefalee (dureri de cap);
• stare de lesin (lipotimie);
• dureri de spate;
• ameteli;
• dureri la nivelul sanilor.
In cazuri mai grave este nevoie de vizita medicala, pentru diagnosticare si tratament.
Pe langa examenul fizic, medicul poate efectua urmatoarele teste:
• Teste imagistice - aceste teste neinvazive permit vizualizarea organelor pelvine si sunt
frecvent utilizate pentru diagnosticarea cauzei dismenoreei secundare sunt ecografia,
tomografia computerizata (TC) si imagistica prin rezonanta magnetica (IRM).
• Laparoscopia - in cadrul acestei proceduri chirurgicale, medicul vizualizeaza cavitatea
abdominala prin practicarea unei mici incizii in abdomen si apoi inserarea unui tub prevazut
cu un sistem optic.
• Histeroscopia - este o procedura in cadrul careia medicul insereaza un dispozitiv prin vagin
si colul uterin pentru a vizualiza cavitatea uterina.
Tratament:
Tratamentul dismenoreei secundare este cel al cauzei, recomandat de catre medicul specialist si
necesita supraveghere medicala. Pacientele cu dismenoree primara pot lua unele masuri pentru a
calma durerile si a reduce disconfortul.
Masurile de autoingrijire pot reduce disconfortul. Modificarea stilului deviata poate fi benefica.
Odihna si un regim echilibrat sunt obligatorii la persoanele cu dismenoree. Programul de somn si de
weekend regulat, cu perioade de relaxare sunt foarte importante la adolescente.
Dupa 20 de ani, minim 8 ore de somn sunt recomandate. Trebuie de asemenea evitata constipatia
(fructele, legumele, cerealele nu trebuie sa lipseasca din alimentatie). Efortul fizic regulat poate
ameliora simptomatologia. Alte masuri complementare pot fi: reducerea consumului de cafea,
administrarea de calciu, baile calde, sticle cu apa calda, comprese calde aplicate local.
Durerea din dismenoree poate fi redusa prin utilizarea unica sau in asociere de antiinflamatorii
nesteroidiene, precum: ketoprofen, ibuprofen,paracetamol. In cazul unor crampe menstruale severe,
numai medicul poate recomanda contraceptive orale pentru intreruperea ovulatiei, ceea ce poate
reduce sinteza de prostaglandine si prin urmare severitatea crampelor.
E bine de stiut ca durerile menstruale tind sa scada in intensitate pe masura inaintarii in varsta si
dispar uneori dupa prima sarcina.
Mulţumim pentru atenţie