Dereglările

ciclului menstrual

A EFECTUAT: Tocan Mihaela

Profesor: Mămăliga Vitalie

Dereglarea ciclului menstrual

– Menstruaţia regulată – sângerările la nivelul organelor genitale se consideră

drept  caracteristica principală a ciclului menstrual normal.  Acestea apar la
fiecare  21-35 zile şi durează între 3 –7 zile.  
– Totul este foarte simplu şi logic: dacă ciclul menstrual este normal –
atunci totul este în regulă, dacă nu – atunci se consideră că ciclul
menstrual este dereglat.
– Dereglarea ciclului menstrual – nu este o boală, ci doar un semn al
faptului că funcţionarea organelor  genitale interne este dereglată.
Cauze

– Exista mai multe cauze de dereglari ale ciclului menstrual. Printre

acestea se numara: cauzele neurologice, cauzele vasculare de
coagulare, cauzele hormonale si cauzele ginecologice, cauze
metabolice, cauze de etiologie a medicatiei.
 Cauzele neurologice

–
In aceasta clasa majora intra cauzele neurologice, mai precis cele psiho-sociale si cele psihiatrice. In ce
priveste cele de factura psiho-sociala, ele apar in perioada unei activitati mai intense sau mai
solicitante psihic.
– In perioada de stres prelungit sau de insomnii ori de griji, toate acestea pot interfera in final cu sistemul
neuro-endocrin.
– Organismul nostru are doua metode de a controla toate sistemele si organele interne. Una este
neurologica iar a doua este cea endocrina. Insa cea mai eficienta este o imbinare neuro-endocrina.
– Activitatea noastra neurologica ce tine de psiho-social intervine in activitatea noastra endocrina si care
in speta va produce dereglari endocrinologice.
– Cauzele psihiatrice se refera la faptul ca anumite persoane care sufera de depresie ori in anumite tipuri
de sindrom maniacal ori maniaco-depresiv s-a observat a avea si o serie de disfunctii din sfera genito-
urinara si asadar au disfunctii de ciclu menstrual.
– Dereglarile cele mai frecvente din cadrul cauzelor neurologice se refera la o amenoree, sau o intarziere
a ciclului menstrual de lunga durata, de ordinul saptamanilor sau chiar lunilor
 Cauzele vasculare

– In cazul in care celule sunt intr-un numar prea scazut (trombocitopenie),

ciclul menstrual poate fi afectat direct. Adica dupa sangerare nu se mai
poate produce si o estompare a acesteia, iar sangerarile sunt prea
abundente sau perioada de menstra tine mai mult de cele 4-6 zile
fiziologice.
– Exista si cazul invers de trombofilie, caz in care numarul trombocitar este
prea crescut, iar sangerarea este una cu dureri intense (dismenoree), ori
desprinderea tesutului endometrial se produce in cantitate mica sau
deficitara.
Cauzele metabolice

– Metabolismul in general va influenta activitatea endocrina. Astfel ca la

persoanele obeze (in special daca vorbim de o obezitate grad 2 sau 3, o
obezitate accentuata) aceasta va interfera cu activitatea secretorie si
poate produce toata gama de dereglari ale ciclului menstrual.
Cauzele de etiologie a medicatiei

– Anumite medicamente din clasa celor anxiolitice dar si din cele

anticoagulante ori o serie variata de medicamente, printre care si
anticonceptionalele sau medicamente cu continut hormonal pot afecta la
modul grav ciclul menstrual.
– Printre cauze, regasim si conditiile de viata si de mediu. S-a observat ca
si alcoolismul cronic sau consumul de substante stupefiante ori de
droguri poate interfera intens in ciclul menstrual.
Cauzele hormonale si ginecologice

– Dereglari ale FSH, LH ori estrogen si progesteron, ori in alte clase hormonale vor interfera cu ciclul
menstrual. O dereglare a activitatii secretorii hormonale, fie in mod direct fie o dereglare secundara din
cauzele principale enumerate anterior (printre care cele de abuzul de medicamente sau de factura
neurologica), vor produce dereglari importante ale ciclului menstrual.
– Cauzele endocrinologice pot fi date de: consumul pe termen lung de anticonceptionale ori de alte
medicamente cu continut hormonal, supunerea la unele studii ori terapii de fertilitate sau cand persoanele in
cauza au donat ovule (unde se produc voit o sistare si mai apoi o repornire a activitatii ovulatorii).
– Cea mai importanta clasa de dereglari ale ciclului menstrual este clasa aparatului genito-urinar. In aceasta
clasa majora se afla cauzele uterine, ovariene si vaginale.
– La cele vaginale, cauzele se refera la o infectie bacteriana a vaginului sau infectii repetate ale vaginului, care
poate sa produca dereglari ale ciclului menstrual.
– Tot in aceasta categorie intra si cauzele uterine. Adica prezenta unui fibrom uterin poate produce amenoree
sau dismenoree (ciclu menstrual dureros). Ori in cadrul celor ovariene foarte des sunt regasite chisturile
ovariene sau micro-poli-chisturi ovariene.
Tulburări ale ciclului menstrual prin
exces
– Polimenoree
Polimenoreea reprezintă scăderea duratei ciclurilor menstruale, sub 21 de zile, şi poate fi
determinată de anexite, inflamaţii pelvine, endometrioza sau dereglarea sistemului
hipotalamohipofizar.
– Menoragie şi hipermenoree
Hipermenoreea este menstruaţia cu un flux abundent şi asociază de obicei cu creşterea
duratei, peste 8 zile.
Cauze pot fi: 
• uterine: fibroame, polipi, hiperplazie de endometru sau
• generale, care afectează coagularea sângelui.
 Tulburări ale ciclului menstrual prin
exces
– Hemoragiile uterine disfuncţionale
– Sub acest nume se reunesc toate hemoragiile ginecologice, care depăşesc limitele fiziologice sau care apar în afara
menstruaţiei şi nu sunt produse de o leziune organică decelabilă. Aşadar, aceste hemoragii disfuncţionale pot apărea
sub formă de menoragii sau metroragii.
– Ele sunt expresia alterării mecanismelor fiziologice care stau la baza ciclului menstrual: dezvoltarea endometrului,
ovulaţia, declanşarea şi oprirea menstruaţiei. Apar frecvent în cadrul ciclurilor anovulatorii.
– Metroragiile
– Metroragia este sângerarea apărută în afara perioadei de menstruaţie.
– Cauze:
• avortul, sarcina extrauterină
• leziuni provocate de contactul sexual sau de corpii străini intrauterini: dispozitive intra-uterine contraceptive,
manevre endouterine, corpi străini introduşi accidental sau în scop erotic
• inflamaţii acute sau cronice
• tumori benigne ulcerate (fibrom, adenomiom, polipi uterini) sau maligne (cancer de corp sau col uterin)
Tulburari ale ciclului menstrual prin
deficit
– Hipomenoreea
Reprezinta diminuarea cantitativă a fluxului menstrual şi este, de obicei, o etapă evolutivă care
precedă oligomenoreea şi amenoreea.
Hipomenoreea poate fi:
• primară: când fluxul menstrual este redus de la primele menstruaţii. Este determinată de o
hipoplazie uterină (uter mic) sau de insuficienţa ovariană (secreţia hormonal[ a ovarului este scăzută);
• secundară: când femeia a avut menstruaţii normale , dar, la un moment dat, fluxul menstrual scade
cantitativ, poate să apară după avort sau în condiţii de stres.
– Oligomenoreea sau spaniomenoreea
Reprezintă scăderea frecvenţei menstruaţiilor, dar creşterea consecutivă  a lungimii ciclurilor , peste
35 de zile.
Tulburari ale ciclului menstrual prin
deficit
– Amenoreea
– Reprezintă absenţa sângerarii menstruale şi poate fi:
• primară: când menarha (prima menstruaţie) nu apare până la vârsta de 16 ani, fiind întârziată
şi creşterea, dar şi apariţia caracterelor sexuale secundare (pilozitate axilară, pubiană, glande
mamare). În cazul în care creşterea este corespunzătoare şi sunt prezente caracterele sexuale
secundare, se consideră amenoree primară, asta dacă menarha nu apare până la vârsta de 18 ani;
• secundară: atunci când menstruaţia a fost prezentă, dar a încetat un interval de timp, minim 3
luni.
– Amenoreea este considerata normală: în copilărie, până la vârsta de 12-14 ani, când apare
menarha. La pubertate, după instalarea menarhei, o amenoree de 2-6 luni este normală în timpul
sarcinii, alăptării şi la menopauză.
Amenoreea uterină

– Cauze:
• malformaţii congenitale cu absenţa uterului, a cavităţii uterine sau doar a endometrului,
hipoplazia uterină (uter mic); extirparea chirurgicală a uterului, aici poate fi încadrat şi
sindromul de feminizare testiculară (46 XY)- persoana respectivă are caracter feminin,
genetic este bărbat, iar organele genitale interne sunt de tip masculin
• sinechia uterină –reprezintă alipirea pereţilor uterini, poate apărea după infecţii de tipul
tuberculozei genitale  sau după chiruteajul cavităţii uterine, asta după naştere sau avort
• metroza de receptivitate: când uterul nu mai răspunde la stimularea hormonilor ovarieni.
– Caracteristic amenoreei de cauză uterină este lipsa de răspuns la administrarea de
progesteron.
Amenoreea ovariană

– Este determinată de o insuficienţă a secreţiei hormonilor sexuali de către ovar şi se caracterizează prin apariţia
menstruaţiei la administrarea exogenă de preparate hormonale .
Cauze:
• condiţii fiziologice: înainte de pubertate, după menopauză, după naştere şi după avort, când secreţia hormonal-
ovariană este scăzută
• disgenezii sau agenezii gonadale: sunt anomalii congenitale date de lipsa sau formarea incompletă a ovarelor (sindrom
Turner)
• hipoplazia ovariană, poate fi congenitală sau dobândită: menopauza precoce sau indusă, estro-progestativi în doze
mici şi prelungite, după radioterapie
• distrofii ovariene: ovarul polichistic
•  tumori ovariene endocrine, care secretă fie estrogeni, fie androgeni
• asinergia hipofizo-ovariană: sindromul ovarului nefuncţional şi sindromul ovarelor rezistente la gonadotrofine; în
acest caz ovarele au aspect normal, dar nu răspund la stimularea hormonală sau răspund doar la doze foarte mari.
Amenoreea neuro-hipotalamo-
hipofizară
– Se caracterizează prin hormoni gonadotropi sexuali scăzuţi în sânge şi urină
(FSH, LH) şi cu răspuns pozitiv la administrarea de LRH sau clomifen.
Aceste forme de amenoree sunt consecinţa unei anomalii morfo-funcţionale a
hipofizei sau neurohipotalamuslui.
Cauze hipofizare:
• insuficienţa hipofizară
• sindromul Sheenan, determinat de necroza hipofizei ca urmare a unei hemoragii
masive în timpul naşterii
• tumori hipofizare, cel mai frecvent prolactinoame.
Amenoreea neuro-hipotalamică are o
etiologie polimorfă şi complexă
• oligofrenie, epilepsie, depresie, anorexie
• tulburări psihoafective, stres, şocuri emotive
• după administrarea unor medicamente: clorpromazina, rezerpina, fenotiazinele,
administrarea prelungită de estro-progestative.
Amenoreea endocrină

– Este amenoreea care apare în afectarea unor glande endocrine, altele decât
hipofiza sau ovarul:
• boli tiroidiene: hipertiroidism, hipotiroidism
• boli ale corticosuprarenalei: sindrom Cushing, hiperplazie congenitală de
corticosuprarenală, tumori suprarenale, Boala Addison.
Amenoreea de cauză generală

– Este amenoreea asociată unor cauze generale:

– boli metabolice: subnutriţie, diabet zaharat, obezitate, hemocromatoză
– origine nervoasă: schimbarea modului de viaţă sau a climei, emoţii puternic
negative sau chiar pozitive (soc psihic), anorexie mintală.
Oligomenoreea sau amenoreea de origine nervoasă este relativ frecventă.Dacă
stresul a acţionat o perioadă  scurtă de timp şi n-a fost puternic, revenirea
ciclului menstrual la normal se face spontan. Uneori, stresul poate antrena şi o
secreţie de prolactină, în acest caz amenoreea asociindu-se şi cu galactoree
 Sindromul premenstrual

– Sindromul premenstrual, cunoscut încă din antichitate, este un ansamblu de tulburări funcţionale . Acestea apar cu 5-6 zile înainte de menstruaţie
şi dispar în prima zi a menstruaţiei sau după terminarea acesteia. Factorii favorizanţi sunt: vârsta (între 18-35 de ani), sedentarismul, inflamaţiile
pelvine şi factorii psihici: emoţiile puternice, conflictele conjugale sau familiale etc. Etiologia este încă incomplet cunoscută, existând diferite
teorii: insuficienţa progesteronică, hipersecreţie hormonală în hipotalamus şi adenohipofiza sau teoria alergică.
Simptomele pot fi grupate astfel:
• mamare: creşterea în volum a sânilor, dureri mamare spontane , accentuate de atingere sau de mişcare; la palpare se pot simţi noduli fără
adenopatie axilară;
• abdomino-pelvine: balonare, senzaţie de greutate în pelvis, dureri difuze cu iradiere lombară, vezicală şi rectală, accentuate de efort şi ortostatism
• neuro-psihice: iritabilitate, anxietate sau depresie, insomnie sau somnolenţă, migrene, melancolie, astenie etc.
– La acestea se adaugă simptome neuro-vegetative de intensitate diferită, care pot determina tulburări la diverse organe:
• aparat cardiovascular: dureri precordiale, palpitaţii, extrasistole, edeme
• aparat digestiv: greţuri, vărsături, dischinezie biliară, pusee hemoroidale
•  tulburări urinare: polachiurie, disurie, durere vezicală
• tulburări respiratorii (crize de astm, laringită),
• manifestări cutanate: acnee, seboree, herpes, prurit anal sau vulvar
•  manifestări alergice: prurit, urticarie, rinită alergică, edem Quincke, crize astmatice.
– Tratamentul sindromului premenstrual poate cuprinde: dietă hiposodată, diuretice, tratament hormonal (contraceptive orale combinate sau
progestative de sinteză), antihistaminice (antialergice), sedative si psihoterapie.
 Sindromul intermenstrual

– Sindromul intermenstrual este criza dureroasă de intensitate şi durată variabilă, ce se însoţeşte de o

metroragie redusă, care apare la jumatatea ciclului menstrual. Este determinat de procesul ovulaţiei: ruptura
explozivă a unui folicul ovarian supradestins, cu eliberarea ovulului şi a unei mici hemoragii. Apare la
femei tinere, vârsta medie de apariţie fiind de 30 ani. Durerile pelvine pot fi acute, de câteva ore sau surde,
ce durează1-2 zile. Metroragia urmează durerii, poate fi sub formă de secreţie vaginală sangvinolentă,
câteva picături de sânge de culoare închisă. Ca durată şi cantitate este asemănătoare menstruaţiei.
– Uneori se pot asocia şi alte simptome: greţuri, vărsături, cefalee, vertij, agitaţie, palpitaţii, tensiuni mamare
etc. Aceste simptome se explică prin iritaţia peritoneală provocată de eliminarea în peritoneu a unei mici
cantităţi de sânge, cât şi prin congestia şi imbibiţia apoasă determinată de estrogeni.
– De asemenea, leziunile asociate: infecţiile genitale, tumori benigne (fibromul uterin, polipii cervicali),
endometrioza, retroversia uterina pot favoriza apariţia sindromului intermenstrual.
Tratamentul în formele cu simptomatologie discretă se rezumă la repaus fizic; în formele medii se
recomandă antialgice, sedative. Mai rar este necesară inhibarea ovulaţiei şi administrarea estro-
progestativelor de sinteză. Se vor trata de asemenea leziunile inflamatorii, tumorile şi endometrioza.
 Dismenoreea

– Dismenoreea este ansamblul de fenomene locale si generale din timpul menstruaţiei, manifestate în principal prin
durere pelvină şi lombară. Dismenoreea poate fi
• primară:când se instalează la pubertate. Etiologia dismenoreei primare este încă incomplet cunoscută, fiind
implicată şi o hiperproducţie de prostaglandine alături de factorii neuro-psihici şi neuro-vegetativi; 
• funcţională şi secundară,  când se instalează mai târziu, în cursul vieţii femeii (25-30 ani), având frecvent o cauză
organică. În dismenoreea secundară este prezentă frecvent o patologie organică: fibromul uterin, polip cervical,
stenoza cervicală, chist ovarian, retroversie uterină, endometrioza, inflamaţie pelvină cronică etc.
 
– Tratamentul simptomatic, care are ca scop reducerea durerii şi disconfortului, constă în administrarea de:
antiinflamatoare, antialgice, antispastice. Instituirea unei terapii cu progestative de sinteză sau estro-progestative
poate diminua sau înlătura dismenoreea. În dismenoreea secundară, tratamentul trebuie să fie etiologic: extirparea
tumorilor, tratamentul infecţiilor, inflamaţiilor, endometriozei etc.
– În plus, psihoterapia, măsurile igienice (exerciţiile fizice regulate, activităţile în aer liber, evitarea fumatului,
alcoolului, alimentaţia sănătoasă, evitarea sedentarismului) şi administrarea de calciu si vitamine ameliorează
circulaţia la nivel pelvin şi ajută la reducerea dismenoreei. 
 Cum se pune diagnosticul?

– În cele mai multe cazuri, dereglările menstruaţiei nu sunt patologice. Pentru tratamentul tulburărilor
menstruale este necesara stabilirea cauzelor ce au determinat aceste tulburări.
diagnosticul se face pe baza :
• anamnezei atente, care trebuie să releve circumstanţele apariţiei sângerării, caracterele sângerării
(durată, culoare, abundentă), sarcini, naşteri, avorturi anterioare, afecţiuni ginecologice în trecut,
intervenţii obstetricale în antecedente sau alte afecţiuni generale
•  examenului clinic general: care poate releva şi alte semne clinice determinate de acea perturbare a
secreţiei hormonale sau semne ale altor afectiuni care pot influenţa şi funcţiile organelor sexuale
(hipotiroidism, hipertiroidism)
•  examenul clinic al aparatului genital: cuprinde inspecţia organelor genitale externe, tuşeul vaginal sau
rectal, cât şi examenul cu valve.
 
Investigații paraclinice:

– În funcţie de datele obţinute astfel, medicul poate selecta care sunt investigaţiile paraclinice
necesare în continuare:
• examen cito-bacteriologic al secreţiei vaginale
• test Babes-Papanicolau
• ecografie endovaginală
• colposcopia, histeroscopia, histerosalpingografia
•  biopsia
•  testări hormonale
• examenul urinei
• examene hematologice în vederea diagnosticului unei boli generale.
Cum se desfăşoară tratamentul?

– Tratamentul tulburărilor menstruale se face în funcţie de etiologie şi variază de la repaus şi măsuri

igieno-dietetice, tratament hormonal, antiinfecţios, până la tratament chirurgical.
– Formele uşoare de dismenoree, sindrom premenstrual şi intermenstrual, ca şi amenoreea sau oligomenoreea de
cauză nervoasă, pot necesita doar repaus fizic şi emoţional, modificarea regimului de viaţă şi includerea
exerciţiilor fizice regulate, petrecerea timpului în aer liber, corectarea alimentaţiei, menţinerea unei greutăţi
corporale normale, renunţarea la fumat, alcool, un regim de somn corespunzător etc.
– Tratamentul cu preparate hormonale este utilizat în cazul în care cauza tulburării menstruale este o afectare a
mecanismelor hormonale, responsabile de funcţionarea normală a ciclurilor menstruale. Afecţiunile
inflamatorii şi infecţioase beneficiază de tratament etiologic.
– Chiuretajul cavităţii uterine poate fi necesar atât ca tratament hemostatic, pentru oprirea hemoragiilor
abundente, cât şi pentru definitivarea diagnosticului, şi permite recoltarea de produs patologic pentru biopsie.
Tratamentul chirurgical este necesar pentru extirparea unor tumori, corectarea unor malformaţii sau
îndepărtarea unor aderenţe (sinechii).
Bibliografie

– https://www.csid.ro/boli-afectiuni/ginecologie/tulburarile-ciclului-menstrual-tip
uri-cauze-simptome-17068011/
– https://www.sfatulmedicului.ro/Boli-genitale-feminine/dereglarile-ciclului-mens
trual_15504#Cauze_ale_dereglarii_ciclului_menstrual
– https://terramed.md/ro/directii/ginecologie/dereglarile-ciclului-menstrual/
– file:///D:/USMF/gineco/24.pdf
Mulțumesc pentru
atenție!!!