Bila — lichid special, ce se produce

în ficat. Sarcinile ei de bază — să

îmbunătăţească asimilarea lipidelor şi să activizeze deplasarea mîncării prin
intestine.

Înainte ca bila să ajungă în intestine, ea trece un

traseu complicat prin căile de excreţie biliară.

Mai întîi ea ajunge din ficat în canelele hepatice,

de acolo în canalul biliar comun, care se uneşte cu vezica biliară prin
intermediul canalului cistic. Locul căderii canalului biliar comun în duoden se
numeşte ampula lui Vater. Ea are un muşchi propriu (sfincterul Oddi), care şi regulează
afluxul bilei în intestine.

Dischinezia biliară — este o

afecţiune, în care din cauza dereglării contracţiilor vezicii biliare şi
canalelor sale, precum şi a deficienţelor în lucrul sfincterului Oddi, apar
probleme cu excreţia bilei.

După statistică, femeile suferă mai des, de dischinezie biliară.

Cauzele

La dezvoltarea bolii contribuie:

 alimentaţia iraţională (mult gras,

picant, intervalele mari între mese);
 afecţiunile organelor tractului gastrointestinal (gastrita, duodenita,
ulcerul gastric, pancreatita);
 dereglările hormonale;
 menopauză;
 paraziţii;
 alergia alimentară;
 emoţiile ngative, stresurile.
Simptomele
Medicii disting două forme principale de dischinezie.

În cazul formei
hiperchinetice tonusulvezicii biliare
este mărit şi contracţiile ei au loc prea repede şi prea puternic. Sfincterele
(„porţile” musculare) cu toate acestea se deschid insuficient. Acest fapt
cauzează dureri spontane în hipocondrul drept. Accesele de durere de obicei
sunt de scurtă durată şi rareori durează mai mult de o oră. De regulă, ele nu
apar pe loc gol, ci sunt provocate de emoţii negative, tulburări, suprasolicitări
nervoase. La femei acutizările bolii pot fi legate de ciclul menstrual,
deoarece în timpul menstruaţiei tonusul vezicii biliare de regulă este mărit. Forma
hiperchinetică de dischinezie se întîlneşte mai des la o vîrstă tînără.

De forma hipochineticăde dischinezie, din contra, mai des suferă persoanele în vîrstă.
Cauza ei –
contracţia insuficient de intensă a vezicii biliare. Acest fapt de asemenea se
manifestă prin durere în hipocondrul drept. Însă, durerea de obicei nu este
puternică, ci îndelungată, are un caracter surd, ce se extinde deseori în părţile
laterale. De altfel, aici, precum şi în general în medicină, nu este nimic
absolut. Toate manifestările bolii sunt foarte individuale. Chiar şi unui medic
cu experienţă nu îi este atît de simplu să stabilească diagnosticul exact,
bazîndu-se doar pe plîngerile pacientului.

Deschinezia biliară constă dintr-un şir de acutizări şi ameliorări. Peste un

anumit timp în vezica biliară şi căile biliare
poate apărea un proces inflamator (colecistita, colangita) ori se pot
forma calculi biliari (litiaza biliară).

Dacă dimineaţa simţiţi un gust amar în gură, dacă

aveţi mereu o dispoziţie proastă şi slăbiciune fizică, nu este exclus, că
motivul tuturor neplăcerilor se ascunde în dereglarea lucrului căilor biliare.
Şi dacă în plus, din cînd în cînd (emoţionîndu-vă sau îmbucînd nişte salată
picantă) simţiţi o durere în hipocondrul drept: surdă mocnită ori, din contra,
acută de tip spasmodic, adresaţi-Vă neîntârziat la gastroenterolog. Şaptezeci
de şanse din o sută, că aveţi
dischinezie.
Simptome alarmante: constipaţiile ori diareile,
somnul rău şi pofta de mîncare proastă, atracţia sexuală redusă şi ciclul
menstrual dereglat (la femei).

Diagnosticul

Pentru a pune diagnosticul corect, medicul

gastroenterolog, neapărat o să vă trimită la investigaţii suplimentare:

 Analiza biochimică a sîngelui. În timpul acutizării pronunţate în

analiza sîngelui se detectează creşterea nivelului enzimelor hepatice
(fosfataza alcalină şi altele).
 Examenul ecografic al ficatului şi vezicii biliare, care permite să
evaluăm starea vezicii biliare şi căilor biliare, detectarea calculilor.
 Sondajul duodenal – prelevarea bilei pentru analiză cu ajutorul sondei
gastrice. Procedura se aplică şi în scop curativ, pentru spălarea căilor
de excreţie biliară în cazul stagnării bilei. Pentru aceasta după
colectarea bilei în sondă se introduce apă minerală încălzită. Procedura
se efectuează pe nemîncate.
 Testele cu aplicarea preparatelor speciale. Se injectează o substanţă
medicamentoasă (de exemplu, secretină), care activizează producerea bilei.
În cazul prezenţei afecţiunii, bila nu reuşeşte să se elimine în intestine,
dar se acumulează în vezica biliară şi căile biliare. Are loc dilatarea
căilor şi mărirea volumului vezicii, ceea ce se vizualizează prin
intermediul ecografiei.
 Metodele radiologice – colecistografia.

Tratament

O condiţie necesară pentru tratamentul dischineziei

– respectarea dietei.

Dieta pentru forma hiperchinetică — este

alimentaţia frecventă fracţionată (4-5 ori pe zi), limitarea produselor, care
suscită contracţiile vezicii (produsele grase, de carne, uleiul vegetal, prăjiturile
şi alte confecţii din aluat gras, berea, băuturile gazate). Bucatele trebuie să
fie preponderent tocate şi fierte, nu prea grase ori picante. Mai multe fructe
şi pomuşoare sub orice formă! Din preparatele medicamentoase în general se
utilizează spasmoliticele (no-shpa şi etc.). Nu vor fi de prisos şi preparatele
coleretice (colosas, colenzim, flamin) şi plantele medicinale (mătasea de păpuşoi,
măceşul, menta şi etc.).

Dacă toate cele menţionate mai sus nu au fost de

folos, medicul poate indica tubajul – spălarea căilor biliare.

Dieta în cazul formei hipochinetice neapărat

trebuie să includă produse, cu acţiune coleretică : smntâna, untul şi
uleiul vegetal, frişca, ouăle fierte moi, pîinea neagră, legumele. Ele
stimulează activitatea locomotoare a căilor biliare. În acelaşi scop se
foloseşte extractul de aloe, eleuterococ, ginseng. Ajută bine şi plantele cu
efect coleretic.