Rectocolita ulcero-hemoragica

Autor: Dr. Stiuriuc Simona

Cauze si factori de risc

Anatomie
Mecanismul patofiziologic
Semne si simptome
Diagnostic
Tratament
Progresie sau remisiune

Rectocolita ulcero-hemoragica este o forma severa a bolii inflamatorii intestinale,

incluzind caracteristic ulcere si singerari ale mucoasei inflamate rectale. Principalul
simptom al bolii active este de obicei diareea constanta amestecata cu singe, cu debut
progresiv. Boala inflamatorie intestinala este uneori confundata cu sindromul intestinului
iritabil, o conditie patologica a colonului problematica, dar nu atit de grava.
Rectocolita ulcero-hemoragica prezinta similaritati cu boala Crohn, o alta forma a bolii
inflamatorii intestinale. Rectocolita este o boala cu manifestari intermitente, cu perioade
simptomatice exacerbate si perioade fara simptome. Desi simptomele se pot auto-remite,
boala necesita de obicei tratament pentru a intra in remisiune. Rectocolita ulcerohemoragica are o incidenta de 1 pina la 20 de cazuri la 100.000 de persoane in fiecare an.
Boala este mai intilnita in tarile nordice ale lumii, cit si in regiunile nordice ale tarilor
individuale. Desi boala nu are o cauza cunoscuta, exista o componenta genetica
implicata. Rectocolita ulcero-hemoragica poate fi declansata la o persoana susceptibila de
catre factorii de mediu. Desi modificarea alimentatiei poate reduce disconfortul
bolnavului, rectocolita nu este considerata a fi cauzata de factori alimentari.
Rectocolita ulcero-hemoragica este tratata ca o boala autoimuna. Tratamentul cuprinde
antiinflamatori, imunosupresoare si terapie biologica, tintind componente specifice ale
raspunsului imun. Colectomia (partiala sau inlaturarea totala a colonului) este ocazional
necesara daca boala este severa, nu raspunde la tratament, sau daca se dezvolta
complicatii semnificative. O proctocolectomie totala (inlaturarea intregului colon) poate
fi curativa, dar este asociata cu complicatii.
Pacientii cu rectocolita ulcero-hemoragica au de obicei o evolutie intermitenta, cu
perioade de inactivitate a bolii si puseuri. Pacientii cu proctita sau colita stinga au o
evolutie mai benigna de obicei; doar 15% progreseaza proximal cu boala, iar pina la 20%
pot avea remisiune sustinuta in absenta unei terapii. Pacientii cu boala mai extinsa

probabil nu vor mentine remisiunea, desi rata remisiunii este independenta de severitatea
bolii.

Cauze si factori de risc

Rectocolita ulcero-hemoragica este una dintre cele doua tipuri principale ale bolii
inflamatorii intestinale, alaturi de boala Crohn. Fata de boala Crohn, care afecteaza orice
parte a tractului gastrointestinal, rectocolita implica caracteristic colonul.
Etiologia exacta a bolii este necunoscuta, fiind poligenica si multifactoriala. Cauzele
propuse cuprind factorii de mediu, disfunctia imuna si o predispozitie genetica. S-a
sugerat riscul ridicat al copiilor din mame cu rectocolita de a dezvolta boala.
A fost identificata histocompatibilitatea antigenului uman leucocitar (HLA-B27) la
majoritatea pacientilor, desi aceasta descoperire nu este etiologic asociata cu boala, iar
HLA-B27 nu implica un risc substantial crescut. Rectocolita ulcero-hemoragica poate fi
influentata de dieta, desi aceasta este considerata a juca un rol secundar. Alimentele si
antigenii bacterieni pot exercita un efect asupra mucoasei colonice deja lezata, cu
permeabilitate crescuta. Boala este cronica, pe toata durata vietii, avind un puternic
impact emotional si social asupra pacientilor afectati.

Anatomie
Rectocolita ulcero-hemoragica se extinde proximal de linia anala intr-un model intrerupt,
care implica o parte sau intreg colonul. Rectul este implicat la peste 95% dintre cazuri;
unii medici considera ca rectul este intotdeauna implicat la pacientii netratati. Afectarea
rectala apare chiar si cind restul colonului este normal.
Ocazional, boala afecteaza ileumul terminal, ca rezultat al valvei ileocecale
incompetente. In aceste cazuri, care constituie pina la 10% dintre pacienti, refluxul
mediatorilor inflamatori nocivi din colon determina inflamatie superficiala a mucoasei
ileumului terminal. Este afectata o portiune de aproximativ 30 cm din ileumul terminal.

Mecanismul patofiziologic
O varietate de modificari imunologice au fost documentate in rectocolita ulcerohemoragica. Subseturi de limfocite T se acumuleaza in lamina proprie a segmentului
colonic afectat. Aceste limfocite T sunt citotoxice pentru epiteliul colonic. Aceasta
modificare este acompaniata de o crestere a populatiei de limfocite B si plasmocite, cu

producere crescuta de IgG si IgE.

Anticorpii anticolonici au fost detectati la pacientii afectati. Un numar mic dintre acestia
au anticorpi anti muschi neted si anticitoschelet.
Microscopic se observa infiltrat inflamator acut si cronic in lamina propria, formarea de
cripte si atrofie colonica. Modificarile cuprind si inflamatia criptelor Lieberkuhn si
formarea de abcese. Aceste elemente sunt acompaniate de producere de mucus, din
glandele mucoase, a caror numar scade in timp. Zonele ulcerate sunt rapid acoperite de
tesut de granulatie. Fibroza excesiva nu este o caracteristica a bolii. Atrofia mucoasei si
formarea in exces a tesutului de granulatie conduc la aparitia excrescentelor mucoase
polipoide, cunoscute drept polipi inflamatori sau pseudopolipi.

Factorii imuni
Reactiile imune care compromit integritatea barierei epiteliale intestinale pot contribui la
rectocolita ulcero-hemoragica. Autoanticorpii serici si locali impotriva celulelor epiteliale
intestinale pot fi implicati. Prezenta anticorpilor antineutrofil citoplasma (ANCA0 si antiSaccharomyces cerevisiae (ASCA)) este o caracteristica bine cunoscuta a bolii
inflamatorii intestinale.
In plus, o anomalie imuna a fost presupusa a fi responsabila pentru incidenta scazuta a
rectocolitei la pacientii care au suferit o apendicectomie. S-a observat un efect protector
daca apendicectomia a fost efectuata inainte ca pacientul sa implineasca 20 de ani.

Factorii de mediu
Factorii de mediu pot juca un rol. De exemplu, bacteriile reducatoare de sulfat, care
produc sulfiti, se regasesc la un numar mare de pacienti cu rectocolita, iar productia de
sulfit este mai ridicata la acesti pacienti decit in populatia generala. Productia de sulfiti
este si mai mare la pacientii cu boala activa fata de cei in remisiune. Microflora
bacteriana este alterata la pacientii cu boala activa. O scadere a speciilor de Klebsiella
este observata in ileumul pacientilor. Aceasta diferenta dispare dupa proctocolectomie.

Consumul de AINS
Anti-inflamatorii nonsteroidieni sunt folositi frecvent de catre acesti pacienti, fata de
grupurile de control. O treime dintre bolnavi prezinta agravarea conditiei si raporteaza
consum recent de AINS.

Alti factori etiologici

Alti factori care pot fi asociati cu rectocolita ulcero-hemoragica cuprind urmatorii:
- vitamina A si E, ambele considerate antioxidanti, sunt detectate in nivele mici la peste
16% dintre copiii cu exacerbari ale rectocolitei
- factorii de stres psihologic si psihosocial pot juca un rol in manifestarile clinice ale

rectocolitei si pot precipita exacerbarile

- fumatul este asociat negativ cu rectocolita; aceasta relatie este inversata in boala Crohn
- consumul de lapte poate exacerba boala
- alaptatul la sin poate proteja impotriva rectocolitei
- unele studii arata ca izotretinoina este un posibil factor declansator la unii indivizi.

Semne si simptome
Manifestarile gastrointestinale
Prezentarea clinica a rectocolitei ulcero-hemoragice depinde de extinderea bolii. Pacientii
se prezinta de obicei cu diaree amestecata cu singe si mucus, cu debut progresiv, care
persista pentru o perioada prelungita (saptamini). Acestia pot scadea in greutate si
prezenta singe la tuseul rectal. Pierderea cronica de singe prin tractul gastrointestinal
conduce la anemie. Boala poate fi acompaniata de durere abdominala cu diferite
intensitati, de la usor disconfort pina la crampe abdominale dureroase.
Rectocolita ulcero-hemoragica este asociata cu un proces inflamator general, care
afecteaza mai multe parti ale corpului. Uneori aceste simptome extra-intestinale asociate
sunt primele semne ale bolii, precum genunchii artritici durerosi la un adolescent.
Prezenta bolii poate sa nu fie confirmata imediat, pina la debutul manifestarilor
intestinale.

Extinderea afectarii
Rectocolita ulcero-hemoragica presupune afectarea continua de la rect pina la colon.
Boala este clasificata prin extinderea afectarii, in functie de cita mucoasa colonica este
distrusa:
- colita distala, potential tratabila prin clisme
- proctita: afectarea limitata la rect
- proctosigmoidita: implicarea colonului rectosigmoid, portiunea adiacenta a colonului
fata de rect
- colita stinga: afectarea colonului descendent, care se pozitioneaza in fosa iliaca stinga
pina la flexura splenica si inceputul colonului transvers.
- colita extensiva: inflamatia care se extinde peste nivelul la care ajung clismele
- pancolita: afectarea intregului colon, extinzindu-se de la rect pina la cec, de unde incepe
intestinul subtire.

Severitatea bolii
Alaturi de extinderea afectarii, pacientii pot fi caracterizati si de severitatea bolii lor.
Boala usoara se coreleaza cu mai putin de patru scaune pe zi, cu sau fara singe, fara

semne sistemice de toxicitate si un VSH normal. Pot exista dureri abdominale moderate
sau crampe. Pacientii pot considera ca sunt constipati, cind de fapt acestia
experimenteaza tenesme rectale, o senzatie constanta a nevoii de a-si goli intestinul
acompaniata de eforturi involuntare de defecare, durere si crampe cu eliminarea unui
scaun de volum redus sau absenta lui. Durerea rectala este neobisnuita.
Boala moderata se coreleaza cu mai mult de patru scaune pe zi, dar cu semne minime de
toxicitate. Pacientii pot prezenta anemie (fara a necesita transfuzii), durere abdominala
moderata si febra 38-39 C.
Boala severa se coreleaza cu peste sase scaune sangvinolente pe zi sau miscari intestinale
semnificative observabile si toxicitate demonstrata de febra, tahicardie, anemie sau VSH
ridicat.
Boala fulminanta se caracterizeaza prin prezenta a mai mult de 10 scaune pe zi, singerare
rectala continua, toxicitate, sensibilitate abdominala si distensie, necesitatea transfuziilor
de singe si dilatarea colonului. Pacientii din aceasta categorie pot avea inflamatie
intestinala care se extinde peste stratul de mucoasa colonica, determinind afectarea
motilitatii colonului si conducind la megacolon toxic. Daca este implicata membrana
seroasa, perforatia colonica poate apare. Daca nu este tratata, boala fulminanta va
conduce rapid la deces.

Manifestarile extraintestinale
Cum rectocolita ulcero-hemoragica este considerata a avea origine autoimuna, pacientii
se pot prezenta cu comorbiditati care determina simptome si complicatii in afara
colonului. Frecventa acestor manifestari extraintestinale a fost raportata intre 6-47%.
Acestea cuprind urmatoarele:
- ulcere aftoase ale mucoasei cavitatii orale
- irita sau uveita, episclerita
- artrita seronegativa, care poate fi o oligoartrita a articulatiilor mari (afectind una sau
doua articulatii) sau poate afecta multe articulatii mici ale miinilor si picioarelor
- spondilita anchilozanta, sacroileita, artrita coloanei vertebrale
- eritem nodos, o paniculita sau inflamatie a tesutului subcutanat implicind extremitatile
inferioare
- pioderma gangrenosum, o leziune ulcerativa dureroasa care afecteaza pielea
- tromboza venoasa profunda si embolism pulmonar
- hipocratism digital, o deformare a ultimelor falange ale degetelor
- colangita sclerozanta primara, o boala distincta care determina inflamarea ductelor
biliare.

Colangita sclerozanta primara

Este o conditie potential severa asociata rectocolitei, care determina icter colestatic si
insuficienta hepatica ce necesita transplant. Dintre pacientii cu colangita, 75% au boala
intestinala inflamatorie. Dintre pacientii cu retocolita ulcero-hemoragica, 5% au boala

hepatica colestatica iar 40% dintre acestia au colangita. O ipoteza interesanta asupra
etiologiei colangitei sclerozante primare la pacientii cu rectocolita implica eliberarea de
agenti proinflamatori in colon si absorbtia lor in circulatia enterohepatica, fiind apoi
concentrate in sistemul biliar, conducind la distrugerea ductelor biliare.

Diagnostic
Diagnosticul rectocolitei ulcero-hemoragice se pune cel mai bine endoscopic, aceasta
fiind caracterizata de mucoasa eritematoasa anormala, cu sau fara ulceratii, care se
extinde de la rect pina la un anumit procent din colon. Inflamatia este uniforma, fara zone
de mucoasa normala. Singerarea la contact poate fi observata, cu mucus identificat in
lumenul intestinal. Biopsia mucoasei este recomandata pentru a identifica extinderea
exacta a bolii fata de grosimea peretelui intestinal.
Studiile de laborator sunt utile mai ales pentru a exclude alte diagnostice si a evalua
statusul nutritional al pacientului. Totusi, markerii serologici pot sugera diagnosticul de
boala inflamatorie intestinala.
Imagistica radiografica are un rol important in evaluarea diagnostica a pacientilor cu
boala inflamatorie intestinala suspectata si in diferentierea rectocolitei si a bolii Crohn.
Radiografiile abdominale simple sunt utile in cazurile de rectocolita cu debut acut. In
cazurile severe, imaginile pot arata dilatatie colonica, sugerind megacolon toxic, semne
ale perforatiei, obstructiei sau ale ileusului. In cazul enterocolitei infectioase acute prin
infectii cu Entamoeba histolytica, colita cu cytomegalovirus si Isospora, Salmonella,
Shigella sau Yersinia, semnele radiologice pot fi similare cu cele observate in cazurile
rectocolitei ulcero-hemoragice.
Examenul prin clisma baritata cu dublu contrast este o tehnica de valoare pentru
diagnosticul rectocolitei si a bolii Crohn, chiar si la pacientii cu boala precoce, datorita
capacitatii de a depista detalile mucoasei. In mod clasic, clisma baritata a fost principala
investigatie radiologica pentru pacientii suspectati de rectocolita.
Mostrele bioptice de colon de la bolnavi arata nivele ridicate semnificativ de factor
activator al plachetelor (PAF). Eliberarea PAF stimulate de leukotriene, endotoxina sau
alti factori, poate fi responsabila de inflamatia mucoasei, acest proces fiind inca neclar.

Markerii serologici
In trecut studiile au fost tintite asupra dezvoltarii markerilor serologici pentru boala
inflamatorie intestinala. Anticorpii anticitoplasma neutrofilica (ANCA) si antiSaccharomyces cerevisiae (ASCA) au fost mult timp studiati. ANCA sunt asociati in mod
frecvent cu rectocolita, fiind prezenti la 60-80% dintre pacienti. ASCA sunt asociati mai
ales cu boala Crohn si sunt prezenti in 60% dintre cazuri si doar la 12% pentru rectocolita
ulcero-hemoragica. Nivelele acestor anticorpi nu sunt corelate cu activitatea bolii.

Hemoleucograma arata anemie cu hemoglobin sub 14 g/dl si trombocitoza peste 350.00

cel pe microl, VSH si CRP crescute.
Studiile metabolice arata hipoalbuminemie sub 3,5 g/dl, hipopotasemie sub 3,5 mg/ Eq,
hipomagnezemie, sub 1,5 mg/dl si fosfataza alcalina crescuta peste 125 U/l, sugerind
colangita sclerozanta primara, de obicei de trei ori peste limita superioara a valorii).
Coprocultura este folosita pentru a exclude alte cauze. Acestea cuprind evaluarea
leucocitelor fecale, prezenta de oua si paraziti, cultura pentru patogenii bacterieni si
titrarea toxinei Clostridium difficile.

Endoscopia si biopsia
Dupa suspectarea rectocolitei, trebuie efectuata endoscopia. Sigmoidoscopia flexibila
poate fi efectuata daca simptomele sunt usoare. Totusi, majoritatea medicilor efectueaza
colonoscopia completa daca se descopera inflamatie la sigmoidoscopia flexibila. Medicul
poate alege sa limiteze extinderea examenului daca se descopera colita severa, pentru a
diminua riscul de perforatie a colonului.
Caracteristicele endoscopice cuprind:
- pierderea aspectul vascular al colonului
- eritem si friabilitatea mucoasei
- ulceratii superficiale, care pot fi confluente
- pseudopolipi.
Biopsiile multiple sunt necesare din mucoasa inflamata cit si din cea normala colonica. In
ciuda rapoartelor conform carora rezultatele biopsiei sunt sensibile si specifice in
diagnosticul rectocolitei ulcero-hemoragice, rata de esec a reconstructiei rectale in
rectocolita datorita diagnosticului tardiv al bolii Crohn sau a colitei nedeterminate, indica
faptul ca rezultatele biopsiei pot sa nu fie atit de precise cum se credea anterior. Totusi,
diagnosticul bolii Crohn pe baza identificarii granulomului este sigura.

Examen histologic
Patologia este limitata la mucoasa si submucoasa colonului. In cazurile fulminante, poate
fi afectata si muscularis propria. Caracteristicele patologice observate de obicei cuprind
infiltrat intens al mucoasei si submucoasei cu neutrofile si formarea de abcese criptice,
agregate limfoide in lamina propria, acumularea de plasmocite, mastocite si eozinofile si
scurtarea sau ramificarea criptelor. Aceste elemente descriptorii sunt unice rectocolitei, cu
exceptia deformarii criptelor, acelasi raspuns celular fiind regasit si in colita infectioasa
acuta sau boala Crohn.

Diagnostic diferential

Urmatoarele conditii se pot prezenta intr-o maniera similara cu rectocolita ulcerohemoragica, si trebuie excluse:
- boala Crohn
- colita infectioasa, depistata la coproculturi (colita pseudomembranoasa, colita cu
Clostridium difficile, dismicrobismele postantibiotice)
- colita ischemica, aport inadecvat de singe la intestine, afectind mai ales batrinii
- colita de iradiere la pacientii cu radioterapie pelvina in antecedente
- colita chimica determinate prin introducerea chimicalelor in colon prin clisme sau alte
proceduri.
Cea mai comuna boala care mimeaza simptomele rectocolitei este colita Crohn, ambele
boli fiind inflamatorii si afectind colonul cu simptomatologie similara. Este importanta
diferentierea acestor conditii, deoarece evolutia bolii si tratamentul sunt diferite. Totusi,
in unele cazuri, diferentierea poate fi dificila, acestea fiind clasificate drept colita
nedeterminata.

Tratament
Terapia rectocolitei ulcero-hemoragice se bazeaza pe corticosteroizi si agenti antiinflamatori, cum este sulfasalazina, asociati cu tratamentul simptomatic cu antidiareice si
rehidratare. Chirurgia poate reprezenta o solutie cind terapia medicamentoasa esueaza sau
cind medicul este pus in fata unei urgente (perforatie de colon). Optiunile chirurgicale
cuprind colectomia totala si ileostoma, reconstructia pungii ileoanale sau anastomoza
ileorectala.
Rectocolita este asociata cu cresterea riscului de carcinom, iar un carcinom colonic poate
fi usor trecut cu vederea in cadrul clinic al rectocolitei. Pacientii trebuie informati asupra
acestui risc, iar interventia chirurgicala in cazurile nonacute trebuie incurajata dupa 10 ani
de boala sau cind simptomele sunt refractare sau steroid dependente.

Terapia bolii moderate

In cazurile usoare, doar cu afectarea rectului, mesalazina topica administrata prin
supozitoare este terapia preferata. Clismele sunt mai putin eficiente datorita diminuarii
rapide a concentratiei lor in rect. Boala colonica stinga este cel mai bine tratata printr-o
combinatie de mesalazina supozitoare si aminosalicilat oral. Terapia combinata topica si
orala este mai buna. Dintre aminosalicilatii orali, sulfasalazina a fost cea mai folosita.
Dupa remisiune, terapia de mentinere de lunga durata este incurajata, dar complianta
pacientilor este scazuta. Steroizii sistemici sunt indicati cind boala nu raspunde rapid la
aminosalicilati.

Terapia bolii acute, severe

Colita acuta, severa necesita spitalizare si tratament cu doze mari de corticosteroizi

intravenosi (hidrocortizon 400 mg/zi sau metilprednisolon 60 mg/zi). Introducerea
medicamentelor alternative a fost studiata. Ciclosporina, tacrolimus, infliximab si
adalimumab sunt de multe ori eficiente in controlul bolii rezistente la steroizi. Toate
aceste terapii au fost asociate cu sepsisul. Ciclosporina si tacrolimus sunt ambele
nefrotoxice si nu trebuie folosite in terapie de lunga durata. Infliximabul necesita
coadministrare cu un antimetabolit pentru a limita dezvoltarea anticorpilor umani
(HAMA).
Pentru inducerea remisiunii au fost propuse si alte tratamente:
- antibioticele au fost folosite alaturi de steroidoterapie
- ouale de helminti nu s-au dovedit superioare placebo
- heparina poate promova repararea epiteliala dar nu este eficienta datorita sistemelor
actuale de administrare
- leucafereza este populara in Japonia, unde a fost folosita pentru inducerea remisiunii si
prevenirea complicatiilor septice postoperatorii.

Indicatiile chirurgiei
Chirurgia a fost vazuta ca o terapie definitiva pentru rectocolita ulcero-hemoragica.
Indicatiile sunt variabile. Esecul terapiei medicamentoase este cea mai comuna indicatie.
Indicatiile pentru interventia de urgenta cuprid:
- megacolonul toxic refractor la terapia medicala
- atacul fulminant refractor la controlul medicamentos
- singerarea colonica necontrolata.
Indicatiile de chirurgie elective in rectocolita ulcero-hemoragica cuprind:
- dependenta de lunga durata de steroizi
- displazia sau adenocarcinomul descoperit la biopsie
- boala cu evolutie de peste 7-10 ani.

Nicotina
Fata de boala Crohn, rectocolita are o prevalenta mai mica la fumatori. Pacientii care aleg
sa fumeze ca tratament trebuie sa-si noteze momentul incetarii fumatului si debutul
rectocolitei, pentru a verifica asocierile.

Suplimentarea cu fier
Pierderea gradata a singelui prin tractul gastrointestinal, cit si inflamatia cronica, conduc
adesea la anemie, care trebuie urmarita de rtina. Controlul adecvat al bolii amelioreaza
anemia de obicei in boala cronica, dar deficitul de fier poate necesita tratament cu
suplimente orale de fier. Ocazional poate fi necesar fierul parenteral.

Bacterioterapia fecala

Aceasta implica infuzia de probiotice umane prin clisme cu fecale. Se sugereaza ca

etiologia rectocolitei poate fi o infectie in antecedente cu un patogen inca necunoscut.
Aceasta infectie initiala se rezolva natural, dar determina un dezechilibru al florei
bacteriene colonice, conducind la inflamatie care poate fi tratata prin recolonizarea cu
bacteriile dintr-un colon sanatos. Exista unele cazuri in care pacientii au ramas in
remisiune pina la 13 ani.

Terapia de mentinere
Dupa ce s-a instalat remisiunea, terapia de intretinere este recomandata pentru toti
pacientii, pentru a preveni recaderea. Aminosalicilatii orali sunt indicati pentru boala care
a raspuns la aminosalicilati sau steroizi. Pacientii care nu reusesc sa continue terapia de
supresie au rate mari de recadere. Unii pacienti nu pot sa mentina remisiunea sau sunt
intoleranti la 5-aminosalicilati. Azatioprina si 6-mercaptopurina sunt alternativele care sau dovedit eficiente. Pentru pacientii care au fost indusi cu infliximab, terapia de
mentinere trebuie sa continue cu infliximab sau azatioprina.
Probioticele par a fi eficiente in mentinerea remisiunii. Tulpinile de Escherichia coli au
fost comparate cu mesalazina si dovedite a fi similar eficiente.
Nu sunt necesare restrictii alimentare specifice pentru acesti pacienti. Totusi, multi
bolnavi au si intoleranta la lactoza. Nicio dieta specifica nu poate mentine remisiunea.

Monitorizarea de lunga durata

La pacientii cu inflamatia cronica, hipertrofia viloasa si displazia pot apare dupa operatie.
Endoscopia screening a fost recomandata la cinci ani dupa procedura. Pacientii cu colita
extinsa sau colita stinga si colonoscopie negativa trebuie introdusi intr-un program de
supraveghere prin colonoscopie la fiecare doi ani. Pacientii cu proctosigmoidita nu au
risc crescut de cancer colorectal fata de populatia generala.

Medicina alternativa
Aproximativ 20% dintre bolnavi apeleaza la terapii alternative. O varietate de terapii
alimentare sunt promitatoare, dar necesita cercetari extinse inainte de a fi recomandate:
- fibrele alimentare, insemnind materie vegetala nedigerabila, au fost recomandate pentru
mentinerea functiei intestinale
- uleiul de peste cu continut bogat in eicosanoizi, care inhiba activitatea leucotrienelor, un
factor cheie in inflamatie, este recomandat in doze intre 180-1.500 mg/zi
- clisma cu acizi grasi cu lant scurt; colonul foloseste butiratul ca sursa de energie,
cantitatea de butirat disponibila scade inspre rect, nivelul inadecvat de butirat din
intestine a fost sugerat drept factor contribuitor al bolii
- vitamina U, factori antipeptici din sucul de varza folosita alaturi de sulfasalazina orala
pare a fi eficienta in scaderea recaderilor
- boswellia a fost descoperita intr-un studiu a fi eficienta similar cu sulfasalazina

- canabisul medicinal a fost raportat a reduce semnificativ disconfortul abdominal si

iritabilitatea.

Terapia cu helminti
Folosirea viermilor Trichuris suis a fost studiata si s-a dovedit efcienta. Terapia testeaza
ipoteza igienei care sustine ca absenta helmintilor din clonul pacientilor din lumea
dezvoltata poate duce la inflamatie. Terapia helmintica cit si cea cu fecale induc un
raspuns characteristic al limfocitelor Th2 in zonele afectate. Aceasta imunoterapie consta
din inocularea pacientului cu nematode parazitare intestinale. Terapia mai este folosita in
scleroza multipla, astm, eczema, dermatita si alergii alimentare.
Aceasta terapie explica incidenta mica a bolilor autoimune si a alergiilor in tarile mai
putin dezvoltate, alaturi de cresterea bolilor autoimune in tarile industrializate.

Progresie sau remisiune

Pacientii cu rectocolita ulcero-hemoragica au o evolutie intermitenta, cu perioade de
inactivitate alternind cu puseuri de boala. Pacientii cu proctita sau colita stinga au o
evolutie mai benigna; doar 15% progreseaza la boala extensiva, iar pina la 20% au
remisiune sustinuta in absenta oricarei terapii.
Riscul de cancer colorectal la pacientii cu rectocolita dupa 10 ani, daca afectarea
depaseste flexura splenica este semnificativ. Cei cu proctita sau rectosigmoidita nu au
acest risc ridicat. Se recomanda colonoscopii si biopsii aleatorii pentru a cauta displazia
dupa opt ani de activitate a bolii.