PROTOCOL PENTRU DIAGNOSTIC SI TRATAMENT IN ASTMUL

BRONSIC

1. DEFINITIE
a. Criza simplă de astm este o criză de dispnee paroxistică de tip
expirator, predominant nocturnă însoţită de tuse şi wheezing,
precedată de senzaţie de constricţie toracică.
b. Starea de rău astmatic reprezintă o situaţie dramatică survenită
în evoluţia astmului bronşic cu pericol potenţial de moarte.
Poate avea diverse forme simptomatice:
i. se manifestă de cele mai multe ori ca o criză prelungită
(peste 48 ore), severă, rezistentă la tratamentele uzuale;
ii. mai rar starea de rău astmatic se poate instala brutal cu
aspect de detresă respiratorie cu risc vital imediat
(minute, ore); acest tablou se poate vedea în particular în
timpul astmului la aspirină

1. DIAGNOSTIC :
a. Examen clinic : dispnee expiratorie, wheezing, tuse, raluri
sibilante
b. Probe functionale respiratorii : PEF, spirograma
c. Radiografie pulmonara
d. Gazele sanguine
e. EKG
f. Investigatii de laborator : HL ,VSH, glicemie, creatinina, TFH,
ionograma
g. Teste de alergologie : test Phadiatop, IgE total, IgE specifice,
teste cutanate, etc
h. Suplimentar/diagnostic diferential : ex. ORL, alfa 1
antitripsina, endoscopie digestiva superioara, NT- pro BNP, D -
dimeri, testari pentru paraziti (ex.toxocara canis), ANCA, etc

2. INDICATII DE SPITALIZARE
a. PEF ≥40 % ( < 200L/min ) din valoarea prezisa
b. Boala severa : puls paradoxal, utilizarea musculaturii accesorii,
transpiratii profuze, ortopneee, hipoxemie, ( PO2 arterial <60
mmHg, SaO2 <90 % )
c. Astm cu debut recent
 d. Spitalizari sau prezentari multiple la urgenta pentru crize de
astm
e. Simptomatologie prezenta sub terapie cu glucocorticoizi

3. TRATAMENT :
a. Oxigen pe sonda nazala
b. Beta 2 agonisti inhalatori : metered-dose inhalers (MDIs) si
solutii pentru nebulizare
i. 2.5 - 5 mg in flux continuu (also called "hand-held" or
"updraft") prin nebulizare la fiecare 20 minute pentru
primele 3 doze , apoi 2.5 - 10 mg la fiecare 1-4h daca
este necesar
ii. 4-8 pufuri la 20 de minute in primele 4h, apoi la fiecare
1-4 h la nevoie
iii. nebulizare continua cu 10 - 15 mg la 1ora pentru
pacientii foarte severi

c. Anticolinergice inhalatorii : ipratropium in asociere cu beta

adrenergice la pacientii cu exacerbari severere care se prezinta
in urgenta si nu sunt spitalizati
i. nebulizare: doza de ipratropium pentru nebulizare este
500 mcg la fiecare 20 minutes pentru 3 doze, apoi la
nevoie
ii. MDI : pana la doza de 8 inhalatii (18 mcg per puff) la
fiecare 20 de minute, apoi la nevoie pana la 3h
iii. Anticolinergic retard : bromura de tiotropium
d. Glucocorticoizi : prednison, metilprednisolon administrare
precoce
i. recomandata pacientilor cu exacerbari moderate/severe
(peak expiratory flow <70 percent or peak expiratory
flow <40 percent of baseline), sau pacientilor la care
beta-agonistii cu durata scurta de actiune nu au corectat
complet scaderea peak flow
ii. pacientii care dezvolta exacerbari sub corticoterapie orala
zilnica sau alternativa
iii. doza optima : echivalentul la 40-80mg/zi de prednison in
1-2doze ( methylprednisolone 60-125 mg IV or
prednisone 40-60 mg po; alternativa include
dexamethasone 6-10 mg IV sau hydrocortisone 150-200
 mg IV; poate fi folosita administrarea orala sau im daca
abordul venos este inaccesibil
e. Sulfat de magneziu : 2 gr in 20 minute
f. Aminofilina : administrarea iv de aminofilina in combinatie cu
beta2agonistii nu este recomandata in exacerbarile acute
g. Antibioterapie empirica
h. Asocieri : bronhodilatator cu durata lunga de actiune + corticoid
inhalator cat de repede permite starea bolnavului
i. Tratamente aditionale
i. Terbutalina: 0.25 mg in injectii la fiecare 20 minute , 3
doze, pentru astmul sever nonresponsiv la terapia
standard
ii. Epinephrine: 0.2 - 0.5 mL din solutia 1:1000 in injectii
SC pentru astmul sever
iii. Terbutalina si epinefrina nu se asociaza
j. Intubatia endotraheala si ventilatia asistata
k. Durata tratamentului :
– Variabila in functie de pacient si de severitatea atacului
– Vizeaza rezolutia completa a simptomelor si revenirea la
functiile pulmonare bazale :
• pentru atacurile care au necesitat spitalizare : 10-14zile
sau rezolutia simptomelor si cresterea PEF >70% din
valoarea bazala
• Scaderea progresiva dozelor orale de corticoizi nu este
necesara daca durata tratamentului este mai mica de 3
saptamani sau daca se administreaza concomitent
glucocorticoizi pe cale inhalatorie