ÎNGRIJIREA

PACIENTULUI CU ARSURI
 ARGUMENT

Arsura reprezintă una dintre cele mai grave, devastatoare şi mutilante agresiuni care
îi sunt date omului să le suporte.
În cadrul arsurilor sunt la fel de importante problemele de morbiditate cât şi cele de
mortalitate, prima reflectă existenţa măsurilor organizatorice de prevenire a îmbolnăvirilor
prin arsuri, iar a doua reprezintă existenţa şi eficienţa condiţiilor şi măsurilor concrete ce se
întreprind pentru rezolvarea acestei probleme.
Arsura reprezintă una din marile probleme de sănătate din orice timp, indiferent de
gradul de perfecţionare pe care-l cunoaşte rezolvarea acestei probleme. Gravitatea arsurii
depinde în primul rând de suprafaţa pe care se întinde aceasta, arsurile depăşind 40-50%
din suprafaţa corporală având întotdeauna un pronostic grav. In ultimii ani s-au înregistrat
în lume, rezultate deosebite în ce priveşte posibilitatea de supravieţuire a unui mare ars.
Principalii factori vitali care au permis acest lucru (care pot influenţa pozitiv pronosticul
arsului) sunt următorii :
a) Existenţa unor centre de tratament al arsilor, respectiv de specializare care
beneficiază de izolare, monitorizare completă a funcţiilor vitale, centre încadrate cu
personal de specialitate. practicând tactici si strategii bazate pe cunoaşterea aprofundată a
patologiei arsului; este imperios necesară utilizarea ultimilor realizari tehnice fară de care,
la arsurile peste o anumită suprafaţă, nu se poate spera la supravieţuire;
b) Dotate corespunzător cu instrumentar, aparatură, medicamente, soluţii
perfuzabile şi nutritive, antibiotice, material de pansat, substituienti de piele;
c) Laboratoare de investigatii şi cercetare;
d) Servicii de recuperare funcţionala şi dispensalizare după externare.

2
 CUPRINS

pag.
ARGUMENT……………………………………………….……………………….…....3

CAPITOLUL 1 – NOŢIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE A PIELII…...........…5

CAPITOLUL 2 – DATE DESPRE ARSURI………………………...……………..…..13

CAPITOLUL 3 – PLAN DE ÎNGRIJIRE……………...………………………….…...27

CAPITOLUL 4 – PROCESUL DE NURSING ÎN 3 STUDII DE CAZ

- CAZUL
NR.1……………………………………………………………………………..30

- CAZUL NR. 2………………………………………………..

………………………..…36

- CAZUL NR. 3………………………………………………………………..

…………..42

CAPITOLUL 5 =- PREZENTAREA SIMPTOMULUI GENERALIST

“DUREREA LA NIVELUL PLĂGILOR ARSE”…..….....…..46

CONCLUZII……………………………………………………….……..…………..…48

BIBLIOGRAFIE………………………………………..…………..…..………...…….49

ANEXE…………………………………………………………………..……….…......50

3
 CAPITOLUL 1 - NOŢIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE A
PIELII

1.1. STRUCTURA PIELII

Pielea sau tegumentul este derivatul conjuctivo-epitelian care acoperă

toată suprafaţa corpului. Este un organ elastic şi impermeabil pentru unele soluţii si gaze,
ca şi pentru microbi.
Pielea este netedă, prezintă în unele locuri şanţuri (numite plici) şi
ridicături în partea de extensie a articulaţiei. Pe palme şi plante, pielea prezintă adâncituri
fine separate formând un desen aprticular pentru fiecare individ numit amprente, folosite
în medicina legală şi în poliţie.
Pielea are o suprafaţă de 1,5 m2 şi o grosime de 1-4 mm.
Culoarea pielii este dată de:
I)cantitatea de pigment din epidermă;
II) circulaţia sangvină din derm;
III )stratul de grasime din epiderm.

Histologic pielea este alcatuită din trei straturi principale:

1.Epidermul se dezvoltă din ectoderm;
2.Dermul de se dezvoltă din mezoderm
3.Hipodermul de dezvoltă din mazoderm

1. EPIDERMUL

- stratul cel mai superficial al pielii;

- prezintă o grosime variabilă în diferite regiuni ale pielii;
- epiteliu stratificat;
- separat de derm prin membrana bazală;
- format din 5 straturi:
a) Stratul bazal sau germinativ; numit aşa pentru că aici i-au naştere toate celulele

4
epidermului:
- aşezat pe membrana bazală;
- format dintr-un singur rând de celule prismatice înalte cu nucleul aplicabil;
- aici se află şi celulele care dau culoare pielii numite melaocite ce secretă un pigment
numit melamină;
- la rasa neagră melanocitele se găsesc în toate cele cinci straturi ale epidermului.
b) Stratul Malpighi: alcătuit din 6-12 rânduri de celule poligonale strâns legate între ele
printr-o reţea fibrinară ce strabate spaţiile intercelulare şi pătrunde în celule vecine
formând aşa numiţii pereţi intercelulari sau totofibrile. Citoplasma celulelor este bogată în
mitocondrii iar nucleul sărac în cromatinaă.
c) Stratul granulos alcătuit din 3-5 rânduri de celule romboidale care conţin în citoplasma
granule de CHERATO-HILAINĂ cu nucleul pe cale de degerescentă.
d) Stratul lucid apare la microscop clar, alcătuit din celule fusiforme cu nucleul degenerat
foarte puţin vizibil.
e) Stratul cornos – alcătuit din mai multe rânduri de ceule plate cheratinizate, lipsite de
nucleu. In partea cea mai superficiala, celulele se desprind si cad, de aceea se numeste
stratul disfunct sau exfoliant.

2. DERMUL

- stratul uniform al pielii situat între epiderm şi hipoderm.

Alcătuit din:
- dermul superficial (stratul papilar)
- dermul profund (corionul)
a) Stratul papilar – este separat de epiderm printr-o membrană sinuoasă cu
proeminente cilindro convive numite PAPILE DERMICE..
Papilele dermice sunt separate între ele prin prelungiri ale epidermului
numite creşe interpapilare.
Papilele dermice sunt alcătuite din
- ţesut conjuctivo-lax;
- fibre de reticulină elastice şi conjuctive;
- substanţă albuminoasă numită colagen;
- celule ca:
 fibrocite
 plasmocite
5
 mastocite polinulceare
- glande sebacee;
- canale de excreţie ale glandelor sudoripare;
- folicui pilosi;
- reţeaua vasculară;
- receptori nervosi.
b) Dermul profund este format dintr-o reţea de fascicule de fibre elastice
şi colagene dispuse în toate sensurile:
- celule conjuctive aşezate în fascicule;
- fibrobiaşti;
- substanţă fundamentală;
- vase sangvine;
- vase limfatice;
- terminaţii nervoase ca:
 corpusculi Meisner specialaizaţi în recepţionarea excitţiilo tactile de
atingere;
 corpusculi Krause specializaţi în receptarea senzaţiei;
 corpusculi pacini specializaţi în receptarea senzaţiilor tactile de atingere.
Dermul este caracterizat printr-o mare elasticitate cu rol protector al pielii.

3. HIOPODERMUL

Sau tesutul cutanat, stratul cel mai profund al pielii alcătuit din:
- ţesut conjuctiv lax, bogat în celule adipoase;
- glomenulii glandelor sudoripare;
- reţeaua vasculară şi limfatică subcutanată
- receptori nervosi ca:
 corpusculi Pacini în număr crescut în derm;
 corpusculi Golgi în pulpa degetelor răspund la excitaţiile de presiune;
 conşuletele nervoase care se află la baza foliculelor pilosi cu rol în
recepţionarea senzaţiilor tactile ale firului de păr.
 fascicule conjusctive orientate paralele cu suprafaţa pielii;
 bulbii firelor de păr.

6
 1.2. ANEXELE PIELII

Se clasifică în:
- anexele glandulare ( glande exocrine )
- glandele sebacee
- glandele sudoripare
- ecrine
- epocrine
- glandele mamare
- anexele cornoase
- păr
- unghii

A. Glandele pielii

1. Glandele sebacee
- au formă de ciorchine;
- sunt anexate firului de păr, unde îsi elimina secreţia grasă ce se numeşte SEBUM.
Secreţia în exces de sebum duce la seboree, iar scăderea secreţiei duce la
ihtioză.

2.a. Glandele sudoripare ecrine

- răspândite pe toată suprafaţa pielii;
- au formă de tuburi şi ajung până în hipoderm;
- capătul terminal al tubului se înfasoară cu un ghem numit glomerul sudoripar;
- secreţia apoasă se numeşte sudoare cu un miros specific caracteristic ce se elimină la
suprafaţa pielii. Cantitatea de sudoare creşte direct proporţional cu efortul fizic şi cu
creşterea temperaturii mediului.

2.b.Glandele sudoripare apocrine

- sunt asemanătoare celor ecrine dar mai mici;
- se găsesc în axile, perigenital,perianal;
- canalul excretor al acestor glande este anexat firului de păr.
7
3.Glandele mamare
- sunt glande sebacee modificate, evoluţia lor este legată de funcţia organelor genitale
feminine

B. Părul
Este o formaţie epitelială cornoasă, filiformă, cilindrică şi flexibilă.
Se distinge:
a. porţiune liberă numită tulpină;
b. porţiune implantată în tegumente numită radacina a carei extremitate de forma ovoidă
poartă numele de bulbul părului. Polul inferior al bulbului prezintă o prelungire
conjunctivo-vasculară a dermului numită papila părului.

Rădacina părului este cuprinsă într-un fel de sac dermo-epidermic numit

folicul pilos, la care se anexează o glandă sebacee şi muschiul erector al părului.
La folicul pilosebaceu deosebim:
- porţiune superioară în formă de pâlinie, numită OSTIMUL folicular;
- punctul de deschidere al glandei sebacee.

C. Unghia

- lamă cornoasă cheratinizată ce acopera faţa dorsală a extremitaţii degetelor;

- prin radacina sa unghia pătrunde în cuta subunghială, cuta ce se prelungeşte şi pe faţa
dorsală a unghiei printr-o pliva cheratinizată;
- cuta periunghială se numeste PERIONIX;
- porţiunea descoperită se numeşte coprul (LIMBUL) unghiei;
- extremitatea liberă a unghiei este separată de pulpa degetului printr-un şant numit şant
sununghial
- zona semilunara albă ce se observa prin transparenţa unghiei se numeşte LUNULA şi
corespunde parţii anterioare a matricii.
Matricea vine în racord cu radacina unghiei pe seama căreia unghia se regenerează.

8
 1.3. FUNCŢIILE PIELII

Datorita alcătuirii ei variate, pielea are mai multe roluri şi anume:

1, Separă organismul de mediul înconjurator şi-l apară de o serie de
influenţe externe.
2. Stratul cornos fiind impenetrabil opreşte evaporarea lichidelor tisulare
cât şi pătrunderea în organism a substanţelor din mediul extern.
Totuşi stratul cornos permite absorbţia unor substanţe medicamentoase încorporate în
grasimi. Stratul cornos prin descuamare continuă şi indepărtează germenii.
3. Neutralizează unele substanţe cu care vine în contact (Exemplu:
subsatnţa acide sau bazice, dacă însa contactul nu este prea îndelungat).
4. Apară organismul împotriva radiaţiilor din mediu extern prin sistemul
de absorbţie al melanocitelor din stratul bazal al epidermului care sintetizează pigmentul
pielii numit melamină. Melamina creşte după expunerea la soare.
5. Sub influenţa razelor ultraviolete se formează în piele vitamina D, care
influentează metabolismul sărurilor Ca2+ jucând un rol important în osteoporaoză.
6. Termoreglarea prin vasoconstructie când temperatura mediului scade şi
vasodilatatie când temperatura mediului creşte.
7. Este un vast organ de simţ datorită numeroşilor receptori pentru
sensibilitate tactilă, termică şi dureroasă.
8. Participă într-o mică masură la respiraţie.
9. Participă la secreţie:
i. secretă sudoarea cu rol depurativ;
ii.secretă sebumul cu rol lubrefiant.

1.4. TERMOREGLAREA

Ca definiţie termoreglarea reprezintă totalitatea mijloacelor prin care se

menţine constantă temperatura organismului.
Omul este barometrul, valoarea temperaturii situandu-se la 370 C cu mici variaţii.
Menţinerea acestei valori este rezultatul reglării dintre două procese diferite:
- producerea de caldură sau termogeneză;
- eliminarea de caldură sau termoliză

Ambele procese sunt modificate în plus sau în minus de centrul

9
 termoreglator, situat în nucleii cenusii de la baza creierului; în funcţie de
starea sănatăţii organismului şi de condiţiile de mediu.
La organismul sănatos, creşterea temperaturii ambiante duce la scăderea
termogenezei şi la creşterea termolizei şi invers; scăderea temperaturii mediului ambiant
duce la creşterea termogenezei şi scaderea termolizei.
La organismul bolnav, cu febră mare, creşte termoliza, termogeneza fiind
crescută din cauza bolii.
În stările de slăbire mare, inaniţie, scade termoliza, termogeneza fiind deja scazută prin
boală.

1. TERMOGENEZA

o Are loc în tot organismul dar mai cu seamă în organele cu activitate

interna ( Ex. Ficat, muşchi );
o Se produce prin consumul alimentar, dintre care lipidele au rolul cel mai
important (1 g lipide produce prin ardere 7-9 calorii; 1 g glucide au 1 g proteine produce
aproximativ 4-5 calorii ).
o Este stimulată de nervii simpatici şi de glanda tiroidă.

2. TERMOLIZA

Se produce datorită eliminării de caldură prin piele, inimă, materii fecale

şi vapori de apă din aerul expirat.
Căldura se pierde prin:
a. Contact direct cu un obiect rece;
b. Evaporarea sudorii (evaporarea este o reacţie endodermică, adică
necesită pentru producerea ei o cantitate de caldură pe care o ia din caldura pielii);
c. Iradiere de caldură.
Cantitatea de caldură eliminată prin piere variază cu cantitatea de sange
care irigă pielea. De aceea, vasoconstricţia produsă de sistemul nervos simpatic sau
hormonul glandei modulare suprarenale scade termoliza prin irigaţia mică a pielii. În
schimb sistemul nervos parasimpatic are o activitate inversă.

Termoliza creşte în funcţie de:

10
o Creşterea secreţiei sudorale;
o Poliurile (eliminarea unei cantitaţi mari de urină);
o Polipneea (cresterea frecvenţei respiratorii);
o Vasodilataţie cutanată.
Termoliza scade prin fenomene inverse.

CAPITOLUL 2 – DATE DESPRE ARSURI

11
2.1. DEFINITIE

Arsura este un accident care se datorează acţiunii exercitate asupra

corpului de către unii agenţi traumatici specifici, gravitatea ei fiind în funcţie de tipul
agentului traumatic, amploarea şi modul de evoluţie a leziunii locale.

2.2. ETIOLOGIE
Folosirea atât în industrie cât şi în mediul casnic al surselor care pot
provoca arsuri.
Aceste traumatisme se datorează şi neglijării tehnicilor de securitate a
muncii în industrie şi gospodarie.

2.3. FACTORII DE RISC

1. de nutriţie;
2. de metabolism;
3. anemii;
4. deshidratare;
5. bolnavi taraţi;
6. infecţii.

2.4. FACTORII DETERMINANŢI

1. structura tegumentului în diferite zone;

2. durata de acţiune şi temperatura agentului termic precum şi tipul său;
3. vârsta;
4. sexul.

2.5. FACTORII DECLANŞATORI

12
- substanţe chimice;
- caldura:
 umedă;
 uscată;
- electricitate;
- radiaţiile

2.6. CLASIFICARE

a. ARSURILE CHIMICE în care agenţii chimici exercită o acţiune fizică

de deshidratare şi o acţiune fizico-chimică, mai lentă, care calternează şi procese
enzimatice celulare:
b. ARSURILE TERMICE atunci când ţesuturile vii sunt penetrate de un
agent termic ( flacara, vapori supraincalziţi, lichide fierbinţi, metale topite, suprafeţe solide
fierbinţi, explozii );
c. ARSURILE ELECTRICE în care sunt distruse prin mecanism termic
atât în suprafaţa cât şi în profunzimea organismului;
d. ARSURI PRODUSE PRIN RADIATIE ( raza X şi atomice ).

2.7. FORME CLINICE

Pentru a aprecia gravitatea unei arsuri, trebuie stabilite două elemente esenţiale:
1. întinderea în suprafaţă;
2. gradul de profunzime

1. Suprafaţa arsă se exprimă în procente din suprafaţa corporală totală.

Pentru necesităţile de urgenţă se foloseşte schema de calcul “regula cifrei
9” a lui A.B.Wallace în care:
- corpul şi gâtul însumează circa 9%;
- fiecare membru toracic circa 9%;
- fiecare membru pelvin circa 18% (9x2);
- trunchiul anterior circa 18%;
- perineul şi organele genitale circa 1%.
Evaluarea cât mai precisă a suprafeţei arse are o mare importantă.
Se consideră ca leziune începand de la suprafaţa de 5%, antrenează toate
celelelte organe (este deci o boală generală), iar arsurile care depasesc 15% sunt
13
generatoare de soc.
2. Din punct de vedere al profunzimii arsurile se clasifică în patru
grade:

 GRADUL I
Este consecinţa distrugerii straturilor superficiale ale epidermului şi se
caracterizează clinic prin:
- Eriterm;
- Edem:
- Caldură locala;
- Senzaţie de usturime.
Dacă nu se fac greseli de tratament vindecarea este spontană.

 GRADUL II
Sunt distruse toate straturile epidermice de porţiuni variate ca întindere,
celulele din stratul germinativ bazal, dar membrana bazală a epidermului ramane intactă.
Extravazarea se face rapid şi forţa hidraulică creată separa straturile
moarte de cele vii, creând leziunea caracaterizată clinic flictena “albă” de gradul II.
Aceasta conţine lichid plasmatic sero-citrin, limpede, transparent şi se suprainfectează (din
care cauza trebuie excizată).
Se mai caracterizează şi prin prezenţa de edem şi eritem accentuat însoţit
de dureri.

 GRADUL III
Se caracaterizează prin faptul că degajarea energetică distruge întreg epidermul şi
ajunge în grosimea dermului, lexând plexul capilar intermediar.
Rezultă flictena de gradul III “roşie” cu conţinut sanguinolent tulbure.
Pericolul de infectare este foarte mare. Celulele vii restante vor asigura
vindecarea spontană a arsurii de gradul III, doar cu condiţia ca asistarea medicului să fie
corespunzătoare.
Vindecarea se face cu formarea de cicatrice şi apariţia unei sechele locale.
În zonele în care stratul epidermic este foarte gros (de exemplu pe spate),
tot ca la leziunile de gradul III se descrie escara ( dermul nu este depozit în profunzime şi
retrospectiv se constată epitalizarea spontană care nu apare niciodată într-o leziune de
gradul IV ).
14
  GRADUL IV
În care este distrusă toată grosimea tegumentului şi apare scara de gradul
IV (zona de coagulare a ţesuturilor de culoare albă sau neagră cu aspect carbonat şi
insensibile).
Epitelizarea spontană este imposibilă, provocând o placă granuloasă, care
necesită aport de tegument prin grefa cutanată, o nouă achiziţie în medicina.
Elementul caracteristic în aceste cazuri este absenţa durerii, din cauza
distrugerii formaţiunilor specializate în culegerea şi transmiterea senzaţiilor dureroase din
teritoriul respectiv.

2.8. SIMPTOMATOLOGIE
- Hipertermie;
- Usturime, eriterm, edem;
- Flictena albă cu continu sero-citrin;
- Flictena roşie cu conţinut sangieinolent;
- Esacară dermică totală;
- Sindroame majore: deshidratare, hipoxie, anemie, denutriţie.

2.9. EXAMENE PARACLINCE ŞI COMPLEMENTARE

Hemograma, grup sanguin, Rh, Hematocrit, uree sangvină, glicemie, probe

hepatice, ionograma serică, proteinograma, timp Quik, timp de sangerare şi timp de
coagulare, hemocultură, examen urină, radioscopie pulmonară, electrocardiograma.

2.10. DIAGNOSTIC

- Anamneza;
- Examen clinic;
- Examene de laborator;
- Semne obiective, eriterm, flictena “albă”, “roşie”, escară.

2.11. EVOLUŢIE ŞI PRONOSTIC

15
 Evoluţia arsurilor este marcată de mai multe perioade:
1. Perioada primelor trei zile (de soc) pot evolua spre:
 Tulbuirari hidroelectrolitice, anemie;
 Insuficienţă respiratorie, hepatică, renală, cardiacă.

2. Perioada primelor trei saptamani:

 Bolnavii ies din soc, dar pot aparea complicaţii severe în special invazia
microbiană şi toxemică ce pot sa duca la septicemie sau la soc toxic şi septic;
 Pot sa apara complicaţii grave: heoatice, digestive (ileu şi hemoragii),
insuficienţă renală acută, sindrom hemoragic, edem pulmonar acut prin supraîncarcarea
lichidiană;
 Starea bolnavului poate evolua favorabil încat la sfârsitul acestui stadiu
bolnavul are leziune de gradul I si II vindecate, iar arsurile de gradul III cu escarele total
eliminate sau în curs de eliminare.
3. Perioada de până la două luni a epitelizării sau acoperirii chirugicale
( se pot aplica grefe).

4. Etapa de soc cronic apare în arsurile de gravitate mare cu I.P. Peste 120.
Bolnavul prezintă plagi granulare cu evoluţie stagnată, stare septică, cronică, anorexie,
adinamie, hipoproteinemie.

PRONOSTICUL
Depinde de gravitatea şi evoluţia lexiunii locale, apariţia sau nu a
complicaţiilor şi corectitudinea tratamentului.
S-a elaborat un index pronostic (I.P) reprezentând valoarea
matematică care apreciază viitorul evoluţiei arsurii.
I.P. Se calculează prin înmulţirea procentelor de suprafaţă corporală arsă cu gradul de
profunzime (de ex. La un ars cu 25% arsuri de gradul II are un I.P. =25x2=50).
Până:
- la un I.P. 40, arsura evoluează făă complicaţii;
- la un I.P. De peste 50, apar fenomenele de şoc şi de complicaţii;
- la un I.P. 100-140, arsurile de deces sunt frecvente;
- peste 160 supravieţuirea este foarte rară.

16
2.12 CLASIFICAREA ARSURILOR ÎN FUNCȚIE DE
SUPRAFAȚA PE CARE S-AU PRODUS

În afară de profunzimea arsurii, în mod deosebit interesează suprafața arsă.

Suprafața atinsă de arsură este aceea care arată in primul rând gravitatea arusrii.
În funcție de mărimea suprafeței și de profunzimea arsurii, se poate calcula
prognosticul vital al bolnavului.
Pentru a putea face calculul suprafeței arse, s-au întreprins numeroase studii. Există o
serie de tabele de calcul, în care se specifică pentru fiecare segment de corp,procentul
reprezentat de acesta, fată de suprafața totală a corpului.
Redăm mai jos tabelul lui Postnikov din Lenningrad, care dă indicații foarte
amănunțite in aceasta directive.
Capul …………………………………………………………………………6,11%
Fața …………………………………………………………………………...3,12%
Pielea păroasă a capului ………………………………………………………2,99%
Trunchiul …………………………………………………………………..…36,75%
Gâtul anterior …………………………………………………………………1,50%
Gâtul posterior ………………………………………………………………..1,25%
Pieptul și abdomenul …………………………………………………………. 18%
Spatele ………………………………………………………………………… 16%
Membrul superior ………………………………………………………………8,95%
Brațul …………………………………………………………………………..3,90%
Antebrațul ………………………………………………………………………2,80%
Mâna ……………………………………………………………………………2,25%
Membrul inferior ……………………………………………………………...19,62%
Coapsa și fesa …………………………………………………………………10,15%
Piciorul …………………………………………………………………………3,22%
Gamba …………………………………………………………………………..6,25%

Schema de calculare a suprafeței arse, după B. N Postnikov. Odată cu suprafața

arsă , se notează și gradul arsurii. FIG 1.

17
 Este foarte util să cunoaștem și schema de calcul a lui A.B. Wallace, care ia drept
referință numărul 9 ca procent și cu ajutorul căruia se poate face un calcul foarte rapid al
suprafeței arse. Astfel, fiecare membru toracic reprezintă
9%, fiecare membru pelvin 18%, fața anterioară ca și cea
posterioară a trunchiului câte 18%.
Suprafața arsa trebuie calculate cât se poate de precis,
deoarece orice arsură care depașeste 10% din suprafațăa
corpului poate să determine o stare de șoc. Arsurile care
depășesc 30% din suprafața corpului pun mari probleme de
reanimare și de tratament ulterior, iar arsurile care ating 60-
70% din suprafața corpului nu sunt compatibile cu viața,
chiar când sunt numai de gradul al II-lea, decât rareori și
anume daca s-a făcut un tratament extrem de energic și într-
o unitate sanitară bine organizată pentru tratamentul
arsurilor.
În ceea ce privește arsurile care depășesc 80% din
suprafața corpului,acesta practice vorbind, nu sunt
compatibile cu viața și bolnavii mor de obicei în primele
ore.
FIG 2. Schema de calcul după regula
cifrei 9, a lui A.B.Wallace.

2.13 EVOLUȚIA CLINICĂ ȘI COMPLICAȚIILE

ARSURILOR

18
 ASPECTE CLINICE ȘI DE LABORATOR

Trei elemente atrag în mod deosebit atenția în evoluția arsurilor : șocul, infecția și
invaliditățile. Fiecare din acestea au semne clinice și de laborator caracteristice, care vor fi
arătate în cele din urmă.
Șocul în arsuri se datorează, pe de-o parte, durerii puternice pornite de la nivelul
focarelor de excitație dureroasă din derm, iar pe de altă parte, se datorează plasmoragiei
foarte mari, atunci când arsura este întinsă. La aceste două cuze se adaugă deseori șocul
psihic, determinat de noua situație in care se găseste dintr-o dată bolnavul. Nu rareori
arsura este urmarea unei explozii care, prin traumatismul asociat, este fără îndoială ujn
element șocogen în plus.
Șocul este elementul cel mai important de care trebuie să se țină seama în tratarea
unei arsuri în primele ore. El este un șoc traumatic tipic despre care s-a vorbit într-un lt
capitol ( șocul traumatic).
Tabloul de laborator din șocul arsurilor are unele elemente specifice și se
caracterizează prin hemoconcentrație,care este cu atât mai mare, cu cât flictenele sunt pe o
suprafață mai întinsă și deci cantitatea de plasmă care a ieșit din vase este mai mare.
Numarul hematiilor poate depasii
6 000 000/m3, iar al leucocitelor 10 000 – 12 000 pe m3. Este vorba despre o
hemoconcentrație prezentă numai în prima perioadă, deoarce după câteva zile de evoluție
(netratată) se constată o anemie accentuată, care poate ajunge in jur de 1,5 – 2 milioane
hematii și o scădere în aceeași proporție a cantității de hemoglobină. Anemia este
proporțională cu leziunile profunde ( gr. III și gr. IV) fiind și mai accentuată atunci când
bolnavul prezintă și hemoragii digestive ( hematemeze, melene ).
Din aceleași motive, hematocritul este crescut în perioada inițială și scăzut mult în
cea care urmează.
Dinrtre celelalte examene de laborator vom mai cita ureea, care poate fi crescută,
ajungând la cife de peste 0,60g0/00 și glicemia, care crește de asemenea moderat. Sunt
scăzute clorurile și proteinele plasmatice, datorită pierderilor mari de plasmă în zona arsă.
Bolnavul prezintă un grad variabil de acidoză.
Urinile bolnavului suferind de arsură sunt la început cu aspect normal, dar
concentrate și în cantitate redusă. Dacă șocul inițial a durat mult sau nu a fost tratat corect,
se produc alterări renale care dau naștere la albuminurie, glicozurie sau chiar hematurie.

19
2.14 COMPLICATIILE ARSURILOR

Cele mai frecvente și mai grave complicații sunt infecția, nefita acuta, embolia
pulmonară, hemoragia digestivă, escarele. Toate aceste complicații explică de ce bolnavul
netratat, chiar cu arsuri nu prea întinse (20 -30 %) poate fi pierdut. Ele sunt relevate,
semnalizate și de datele de laborator specificate mai sus.
Suprafața întinsă, neprotejată de piele, este un teren foarte bun pentru dezvoltarea
infecției. Urmările acesteia sunt deosebit de grave : toxinele ce se resorb de la acest nivel
pe căi bogat vascularizate determină o stare de intoxicație gravă a bolnavulu, care se
epuzează și, fără măsuri energice,moare.
Totodată, infecția poate să distrugă puținele insule epiteliale cu posibilități
regenerative care au mai rămas în piele,fire de păr,glande sebacee și sudoripare.
Vindecarea se va face numai cu cicatrici retractile. În aceste cazuri, în loc de neoepiteliu
apar muguri cărnoși exuberanți ( granulații).
Nefrita acută,bronhopneumonia, embolia pulmonară, hemoragia digestivă relevă
prin hematemeză și melenă se datorează leziunilor în genere difuze, care se produc la
nivelul diferitelor organe : rinichi, plămâni, tub digestiv, din cauza unei intoxicații masive a
organismului cu substanțe toxice resorbite din reginunea arsă. La arșii incorect îngrijiți pot
apărea escare de decubit în regiunile neatinse de arsură, care umbresc și mai mult
prognosticul.

2.15 PROGNOSTICUL

După cum s-a mai arătat, prognosticul unei arsuri care depășește 25 – 30% din
suprafața corpului este rezervat. Evoluția bună sau rea a bolnavului ține, fără îndoială, și
de vârsta și de echilibrul său fizic și psihic, ca și de calitatea și promptitudinea
tratamentului aplicat.
Foarte grave sunt arsurile la copii, pentru că la ei stările de șoc se manifestă cu
mare violență și sunt mai greu de tratat, întrucât ei fac arsuri pe procente mari de suprafață
( la aceeași cantitate de apă fierbinte care s-ar vărsa pe un adult, copilul suferă o arsură
într-un procent 5-10-20 de ori mai mare ).
Bătrânii, din cauza constantelor lor biologice defectuoase, și a reactivității lor
deficitare au și ei o evoluție foarte grea.
Evoluția arsurii este în funcție și de locul unde se produce. Astfel, arsurile din
reiunea perineală, datorită faptului că pielea regiunii este cronic vaccinată contra
20
infecției,se tratează mai ușor. Arsurile din reginunea spatelui obligă bolnavul să stea numai
pe fața ventrală,ceea ce, pe lângă faptul că este foarte incomod, îngreunează respirația și
deci oxigenarea sângelui. Grave sunt și arsurile din regiunea gâtului,care pot să intereseze
si traheea.
Probleme foarte serioase pun și arsurile din regiunea nasului, regiunea orbitară sau
cele din zonele în care osele se află imediat sub piele (fața anterointernă a gambei, spre
exemplu, deoarece osul rămâne descoperit și se poate necroza ).
Cicatricele deformate, mutilante sau invalidate ce pot rezulta întunecă adeseori
prognosticul anatomofuncțional al celor cu arsuri.

Primul ajutor ( la locul accidentului )

Bolnavul care este cuprins de o flacără trebuie învelit imediat într-o pătură,
plapumă, haină groasă, pentru a stinge focul. Nu rare ori flacăra devine și mai mare, arsura
mai întinsă din cauză că accidentatul fuge cuprins de panică, iar cei din jur nu au suficientă
prezentă de spirit și educație sanitară pentru a-l opri si a-l înveli cu o manta, o pătura etc.
În lipsa unei învelitori, bolnavul se va rostogoli în zăpadă, în nisip, pe
pământ, încercând să stingă în felul acesta focul. Rostogolirea pe pământ este însa o
modalitatede ajutorare foarte periculoasă, deoarce plaga se poate infecta (îndeosebi cu
bacili tetanici).
Când arsura se produce prin electricitate, smoală, minereu supraîncalzit etc., primul
ajutor constă în îndepartarea bolnavului de la locul accidentului.
În continuare, primul ajutor trebuie să consiste în liniștea bolnavului și calmarea
durerilor cu ajutorul unei fiole de Mialgin sau Fortral administrat intravenos. Dacă nu
avem Mialgin sau Fortral la dispoziție, se poate administra Algocalmin injectabil sau pe
cale bucală.
Bolnavul va fi tranportat apoi imediat la spital. Nu va fi dezbrăcat de
hainele de pe el decât dacă acesta se poate face cu ușurință și în caz contrar va fi învelit
într-un cearșaf curat și o pătură, peste hainele sale.
Nu este permisă nici manevră de tratament local, spre exemplu ungerea suprafeței
arse cu substanțe grase : untdelemn, vaselină etc., deoarece acestea nu calmează durerile
așa cum se crede, și în schimb îngreunează tratamentul în spital, fiind totodată cea mai
frecventă sursă de infectare a plăgii.

2.16 TRATAMENT ȘI ÎNGRIJIRI

21
 Îngrijirile în arsuri sunt special, pe grade, în funcție de :
 Localizare
 Vârstă
 Stare generală
 Sistem nervos central
Risc mare îl au copii mici, vârstnicii, bolnavii tratați și bolnavii imunosurpesivi.
Pentru îngrijiri și tratament, se evaluează, suprafața arsă, calculându-se indicele de
pronostic ( I.P.)
I.P. = 15x3+20x4=125
I.P: 0-40 pronostic bun
50-80 complicații 50% din cazuri
80-100 majoritatea cu complicații
Peste 200 deces în toate cazurile

Primele îngrijiri = urgență majoră

1. Sustragerea din mediu
2. Analgezie : fortral, mialgin
3. Învelirea bolnavului în cearșaf curat steril ( transport la spital )
4. Transport la spital ( bine învelit )
5. Analgezie și dezbrăcarea bolnavului de îmbrăcăminte
6. Îngrijiri locale:
 Spălarea regiunii ase cu apă și săpun, iar suprafața arsă se spală cu ser
fiziologic 9%0 sau cu o solutie bromocet
 Se îndepărtează epiteliul devitalizat + resturile de îmbrăcăminte.
7. Asistenta pregătește perfuzia, pentru reechilibrare H-E
8. Sonda vezicală ( monitorizarea diurezei)
9. Verificarea pearmeabilitații căilor respiratorii ( arsuri gazoase )
10. Arsuri chimice – neutralizare
11. Pansament steril + soluție de cloramină 2%0 și acid boric 2%.
12. Pansament compresiv absorbant
13. Profilaxie antitetanică cu ser antitetanic sau anatoxină tetanică.
 În șoc – se restabilesc parametriivitali : T A, puls,respirație,diureză,saturație
în O2.
Asistenta medicală pregătește soluțiile macromoleculare ( dextran, sânge) și

22
micromoleculare ( glucoză 5%, 10%, ser fiziologic 9%, manitol etc ) plus medicamentele
nesare.
14. După tratament, transpotul bolnavului la salon.

 Odihna:
 Salonuri cu paturi puține
 Temperatura în salon constantă 24-260C
 Pat curat, ce cearșafuri sterile+ anexele patului
 Schimbarea poziției bolnavului ( prevenirea scarelor )
 Discuții blânde, ferit de emoții și dureri
 Asigurarea analgeziei permanente + sedare.
 Toaleta :
 Păstrarea igienei cu mare strictete
 Regiunile neatinse de arsuri se spală zilnic
 Toaleta regiunii perianale + organele genitale ( sursă de infecție)
 Schimbarea pansamentului murdar
 Plosca și urinarul sterile ( personal )
 Unghiile tăiate scurt
 La copii manșoane pe mâini
 Supravegherea bolnavului:
 Regim bogat în lichide, vitamine, sărui minerale, alimentație
mixtă sau care este indicată.
 Îngrijiri locale :
 Pansamentul- zilnic sau de mai multe ori pe zi, să nu se
deplaseze, să nu fie strâns, murdar, dezlipirea lui să se facă
foarte lent pentru a nu produce plasmologii,sângerări.
 Baia bolnavului în băi dezinfectante
 Deslipirea prin umidificare cu premangnat de potasiu
 În arsuri întinse, deslipirea pansamentului se face în băi
sterile, în apă cu prermangant de potasiu, până la colorația în
roz
 Bolnavul se introduce în baie, într-un cearșaf curat
 Baia dureaza 20-30 de minute, timp în care se deslipeste
pansamentul
 După baie, se învelește pacientul într-un cearșaf steril și se
23
 transportă în sala de pansamente unde i se aplică
pansamentul curat.
 Flictenele se deschid și se pastrează steril
 Necrozele si sfacelele se îndepărtează de către medic sub
anestezie, medicul și asistenta care efectuează tratamentul
local, vor purta echipament steril.
 Prevenirea sechelelor
 Gimnastica terapeutica precoce a articulațiilor și mușchilor
 După ce temperatura a scăzut, bolnavuș efectuează singur
mișcări, cu mărirea amptitudinii treptat
 La arsurile de gr III și IV se fac :
 Grefe de piele ( arsuri peste 5 cm )
 În cazuri grave, se trece la măsuri de resuscitare și reanimare
 Gazele fierbiți prin aerosoli ---arsuri pulmonare
( laringe,trahee,bronhii) --- alveole.
 În arsuri pulmonare, se efectueaza bronhoscopie, laringoscopie, probe ventilatorii,
SO2 , (saturatia sângelui cu oxigen) PaCO2, ( presiunea parțială a bioxidului de
carbon de carbon din sânge)
 Respirație asistată, controlată, mecanică
 Traheostomie
 Instalarea cortului cu O2, 40-60%
 Însămânțare bacteriologică zilnic
 Analiza secrețiilor bronșice
 Antibiogramă
 Pregătirea medicației și efectuarea ei de către asistenta
medical la indicația medicului.
În tratamentul general al arsurilor, se indică antibioterapie cu spectru larg (mandol,
cefobid, medocef, fortum.)
Reechilibrarea hidroelectrolitică, după efectuarea bilanțului hidric și ionograma sanguine,
este necesară și obligatorie ( la prescrierea medicului ).
Heparinoterapia, pentru prevenirea escarelor și a complicațiilor tromboembolice, se face la
fiecare bolnav imobilizat la pat.
Deoarce bolnavul cu arsuri pierde permanent plasma, este necesară înlocuirea ei cu solușii
de protein 2-3 gr/kg/zi, administrându-se sub formă de soluții : albumină umană, infestol,
aminomel etc.)
24
Vitaminele din grupul B, alături de vitamina C ( 1g/zi), fac parte din tratamentul zilnic.

25
 CAPITOLUL 3 - PLAN DE INGRIJIRE

Primul ajutor presupune degajarea victimei de focar (incendiu sau

explozie) şi transportarea cu maximă urgenţă, cu primul mijloc de transport la cel mai
apropiat spital.
3.1 PRINCIPII GENERALE:

 Este contraindicat să se încerce la locul accidentului îndepartarea

resturilor vestimentare combustionate sau a veziculelor cu lichid limpede sau sanguin.
Singurul indicator al calitătii primului ajutor este asigurarea unui timp cât mai scurt de la
producerea accidentului şi până la începerea tratamentului specific în spital, pe timpul
transportului, încercandu-se protejarea victimei împotriva frigului prin învelirea cu
cearceafuri sau pături;
 În cazul asocierii arsurilor cu fracturi (ca urmare a unor explozii), se
vor imobiliza focarele cu mijloace improvizate;
 Întrucât profunzimea leziunilor este strict legată şi de durată de
acţiune a agentului termic, primul ajutor include în unele cazuri ca salvatorii să acţioneze
cu rapiditate pentru stingerea hainelor incendiate, îndepartarea hainelor îmbibate cu lichide
fierbinţi, scoaterea mănusilor sau cizmelor de protecţie în care au pătruns lichide fierbinţi
sau metale topite, urmând transportarea rapidă a victimei la spital;
 În arsurile mici, imediat după producerea leziunii, se bandajează
zona cu alcool (nu se va aplica nici o altă substanţă pe arsura, întrucât complică şi
agravează leziunile), după care accidentatul se va prezenta imediat la spital. Nu se vor
utiliza unguente deoarece acestea duc la stagnarea secreţiilor pe plaga arsă, favorizând
infectarea şi agravând evoluţia arsurii.
 Toate arsurile, indiferent de mecanismul de producere, de suprafaţa
sau de profunzimea leziunii, trebuie să beneficieze de asistenţa mediucului chirurg,
singurul în masură să aprecieze gravitatea ei şi să stabilească tratamentul eficient.

26
 3.2 ROLUL ASISTENTEI MEDICALE

ÎN PREGATIREA PREOPERATORIE

Cele mai mari obiective ale pregătirii preoperatorii:

- Prezentarea pacientului la operatie în cea mai bună stare fizică şi psihică;
- Neprecupeţirea nici unui efort în urma căruia se va elimina sau reduce disconfortul
sau complicaţiile postoperatorii.
Asistenţa trebuie să se apropie de pacient prezentând un real interes pentru
starea sa de bine, să facă totul pentru a-i caştiga încrederea. Încrederea odată pierdută nu
poate fi recâstigată usor.
Asistenta trebuie să determine cu exactitate ce procedee sunt necesare a fi
folosite şi cum să fie sistematizate. Trebuie să explice pacientului ceea ce urmează să
întreprindă astfel încât pacientul să fie pregatit pentru fiecare etapă. Tot timpul trebuie să
lucreze în linişte, cu calm. Abordarea în manieră bruscă, zgomotul şi confuzia vor deranja
şi inhiba pacientul.
Pe totă perioada pregătirii, una dintre cele mai importante responsabilităţi
este de a tine sub supraveghere atentă pacientul pentru depistarea imediată a unor semne
nefavorabile. Orice astfel de semn trebuie raportat medicului.
Pregatirea psihică joacă un rol important.
Dacă se începe cu mai mult timp înainte, pacientul va fi receptiv şi va
putea participa mai bine, şansa de a reţine informaţia fiind mult mai mare. Asistenta trebuie
să facă diferenţa între cât vrea şi cât trebuie pacientul să cunoască. În multe cazuri prea
multe informaţii pot fi dăunătoare. Limitarea la descrierea sumară a etapelor procedurii nu
este concldentă ca pacientul să înteleagă experienţa pe care o va avea şi să ajungă la gradul
de relaxare necesar.
Avantajele unei bune pregătiri psihice sunt:
- recuperarea mai rapidă;
- folosirea mai rară şi în concentraţie mai mică a medicamentelor;
- evitarea complicaţiilor;
- scurtarea perioadei de spitalizare.

PREGATIREA POSTOPERATORIE
27
 Obiectul major al îngrijirilor postoperatorii este de a asista pacientul şi a-i
readuce la normal funcţiile cât mai repede, mai în siguranţă şi mai confortabile posibil.
Rolul asistentului medical este:
- să asiste pacientul în menţinerea unei funcţii respiratorii optime;
- să asiste funcţia cardiovasculară şi să-i corecteze orice deviere;
- să promoveze confortul şi securitatea pacientului;
- să asigure pacientului o nutriţie, o eliminare şi un echilibru hidro-electrolitic optime;
- să preîntampine şi să combată infecţiile;
- să încurajeze mobilizarea timpurie a pacientului şi reabilitarea sa;
- să înregistreze toate etapele procesului nursing şi să raporteze toate datele culese.

28
 CAPITOLUL 4 – PROCESUL DE NURSING ÎN 3 STUDII DE
CAZ
4.1 CAZUL I

EXPUNEREA SITUAŢIEI

Doamna O. M., în varstă de 59 de ani, din Bucureşti, casnică, se internează

în Spitalul Militar Central din Bucureşti.
Bolnava insotită de soţ, ce se prezentă după 2 săptămâni, care a fost victima unei arsuri
provenită din extinderea unui foc din gospodărie.
Se prezintă la spital cu fenomene de:
- infecţie locală;
- temperatură sub 38,9oC;
- stare de agitaţie psihomotorie;
- stare generarlă alternantă – cu cefalee;
- dureere la nivelul plăgilor arse.
La prima vedere asistenta remarcă aspectul exterior mai puţin îngrijit,
respiraţie 17 respiraţii/minut, greutatea ponderată 62 kg,înalţimea 1,60 m, TA ) 160/90
mmhg, este puţin acuzică, de aceea aistenta vorbeste mai tare.
În cursul examenului medical, medicul constată la nivelul coapsei drepte,
pe faţa anteroexternă o escară neagră postcombustională şi margini decoltate de sub care se
scurge o secreţie sero-purulentă, urât mirositare, pe faţa posterioară a cotului drept şi
dorsală a mâinii drepte, faţa internă a coapsei stângi şi abdomenul interior, se constată
escare negre, uscate, insensibile la atingere, decoltate.
La examenul clinic, medicul pune diagnosticul de: arsuri de gardul III, IV,
circa 7% ale coapsei drepte, stangi, antebratul drept, mâna dreaptăşi abdomen, vechi de 2
săptămâni, infectate. El descrie urmatoarele examene:
1. recolatrea de sange pentru determinarea grupului sanguin şi Rh, proteionograma,
hematocrit, hemoglobina, leucocite, forma leucocitară, uree, glicemie, reactia Tymol, K,
Cl, GOT, GPT, hemocultură;
2. radioscopie pulmonară;
3. antibiograma.

29
Medicul indică urmatorul tratament:
1.1.1.1.1.I. Vaccinare antitetanică în doză de o,5 ml;
1.1.1.1.1.II. perfuzie cu glucoză 5% - 500 ml;
1.1.1.1.1.III. ser fiziologic 9% - 1000 ml;
1.1.1.1.1.IV. algocalmin III fiole;
1.1.1.1.1.V. diazepam II fiole x 3;
1.1.1.1.1.VI. polivitamine 6 tablete de 3 ori;
1.1.1.1.1.VII. dipiridamol 6 tablete de 2 ori;
1.1.1.1.1.VIII. ciocolax 1 tabletă;
1.1.1.1.1.IX. oxacilină 2 g de 3 ori administrate
intramuscular.

30
 CAZUL 1
SURSA DE ÎNGRIJIRI
NR. NEVOIA PROPRII DELEGAT
PROBLEMA DIFICULTAT OBIECTIVE
CRT FUNDAMENTALA
E
1 Nevoia de a evita -prezintă pericol de -difuzarea -preîntampinarea -detaşarea pe -respectarea
pericolele infectare al întregului infecţiei de la difuziei infecţiei locale; straturi a regulilor de asepie;
organism nivelul plăgilor -menţinerea plăgilor pansamentului -tratament aplicat
arse arse în condiţii de îmbibat cu secreţie corespunzator;
asepie şi antiseptic seropurulentă; -pansament aseptic
-dezinfecţia schimbat zilnic
plăgilor cu alcool
70o-90o;
-spălarea
minuţioasă cu apă
oxigenată şi
cloramină
4%o(cu rol in
distrigerea
bacilului pioceanic
ce are o mare
afinitate pentru
plăgi arse);
-se aplică un
pansament
steril,bandaj
32
 împreuna cu o fasă
sterile
2 Nevoia de a-şi menţine -febră, dimineata 37,8oC, -dereglarea -combaterea febrei -realizarea unui -administrarea de
temperatura normal seara 37,9oC funcţiei -urmarirea şi notarea confort optim de atibiotice şi
hipotalamice acesteia reglare antitermice
datorită hipotalamică;menţi
plăgilor arse nerea unei
infectate cu temperaturi de
germeni 20oC în salon;
patogeni

SURSA DE ÎNGRIJIRI
NR. NEVOIA PROPRII DELEGAT
PROBLEMA DIFICULTAT OBIECTIVE
CRT FUNDAMENTALA
E
3 Nevoia de a se odihni -insomnie -dureri la -satisfacerea somnului -îndepartarea -administrarea de
nivelul plăgilor necesar refacerii factorilor care DIAZEPAM şi
arse; nevoilor fizice şi perturbă linistea; calmante de tip
-zgomotul din psihice ale organismului -igiena somnului; ALGOCALMIN
salon -plimbări în aer
liber;
-aerisirea salonului
4 Nevoia de a bea şi a -nu se poate alimenta şi -plăgile de la -asigurarea unui raport -reechilibrarea -administrarea de
mânca hidrata singură mâna dreaptă alimentar şi hidric hidroelectrica prin GLUCOZĂ 5%
necesar nevoilor REV 500 ml; SER
organismului -pacienta este FIZIOLOGIC 9%
alimentata cu 1000 ml

32
 alimente bogate în -regim hiperproteic
calorii;dieta şi hiperglucidic
hiperproteică,
hipoliptică şi
continut bogat în
glucoză
5 Nevoia de a elimina -oligurie -extravazarea -asigurarea unei -se urmareşte -administrarea de
-absenţa scaunului de plasma prin eliminari normale bilantul hidric; tablete de
plăgi; urinale şi intenstinale; se calculează CIOCOLAX

-insuficientă -clisma evacuatorie la lichidele ingerate şi ANTIPIRETICE

alimentare şi nevoie cele eliminate prin
hidratare; urină, scaun,
-febră extravazarea de
plasmă prin
plăgi,respiraţie;
-transpiraţie

32
 4.2 CAZUL II

EXPUNEREA SITUAŢIEI

Doamna M. F., în vârstă de 64 de ani, domiciliată în Bucureşti, sector 2, str. Mihai

Eminescu nr. 240, casatorită, este someră, fumătoare.
Bolnava se prezintă la spital dupa 24 ore, în urma unui accident combusţional
provocat la domiciliu.
Se internează la Spitalul Militar Bucuresti pe data de 05 ianuarie 2016, ora 17,00,
pentru a solicita tratament de specialitate în această clinică.
Bolnava prezintă:
– plăgi arse la nivelul regiunii lombare şi fesiere:
– dureri la nivelul plăgilor arse;
– starea generală alterată;
– stare de agitaţie psihomotorie.
Asistenta remarcă aspectul îngrijit al pacientei, masoară şi notează urmatoarele:
temperatura 37,9oC; TA =110-60 mmHg, respiraţie = 22 respiraţii/minut, greutate= 70 kg,
înaltime- 1,57 m.
În cursul examenului medical, medicul constată la nivelul ambelor regiuni fesiere şi
regiunii lombare escare brune cărnoase înconjurate de derm roşiatic-violaceu, derm roşiatic
sângerand şi dureros.
Suprafaţa totală a regiunilor este de circa 9% din suprafaţa corporală, din care, de
gradul III, 2% gradul IV, având un index pronostic I.P. 6+28=34.
La sfârşitul examenului clinic medicul pune pronosticul de arsură de gradul II, IV
circa 19%, ambele vechi de 24 ore ale regiunii lombare şi fesiere.
El prescrie urmatoarea analiză de efectuat:
1.1.1.1.I. Formă leucocitară, hematocrit, hemoglobină,
hemogramă, examen urinar, ureee, glicemie, reactia Tymol,
GOT, GPT, bilirubina, preoteiograma, grupa sangvină şi Rh,
radioscopie pulmonară;
1.1.1.1.II. vaccin ATPA 0,5 ml subcutanat;

1.1.1.1.III. dipiridamol 4 tablete de 3 ori/zi;

 1.1.1.1.IV. ser gluconat 5% - 1000 ml;
1.1.1.1.V. ser fiziologic 1000 ml;
1.1.1.1.VI. miofilin 2 fiole/zi;
1.1.1.1.VII. polivitamine 3 tablete de 3 ori/zi;
1.1.1.1.VIII. vitamina B1, B6, B2, C500, 2 fiole de 3 ori/zi
1.1.1.1.IX. diazepam 2 fiole de 3 ori/zi.

Se practică toaleta chirurgicală şi drenarea rigusoasă, pansament cu Armion,

escarectomie, hemostază.

Î
N
G
R
CAZUL II
IJ
NR. NEVOIA
PROBLEMA I EV
CRT FUNDAMENTALA
R
I
SURSA DE
DIFICULTAT OBIECTIVE
E
1 Nevoia de a evita -există periocolul de -bacilul -menţinerea plăgilor -detaş
pericolele suprainfectare a plăgilor pioceanic arse în condiţii de stratu
cu bacili pioceanici găseste un asepsie şi anitsepsie; pansa
mediu prielinic -efectuarea de -dezin
de dezvoltare pansamente zilnice plăgil
în plăgile arse; 70o
-durerea; -spăla
-extravazarea din ab
de plasmă apă o
cloram
-pans
cu Ar
2 Nevoia de a respira -bolnava prezintă o -febra; -normalizarea -inter
respiraţie polipneica 22 -obstruarea schimbului de gaze la fumat
resp./min.; bronhiilor de nivelul plămânilor -pune
 -tuse mucolitică in fond de dispo
expectoraţii bronsită scuipă
tabagică capata
expec
3 Nevoia de a se odihni -nu se poate odihni -agitţie - să se realizeze raportul -realiz
suficient; psihomotorie; somn-veghe clima
-somnul este neodihnitor -durerile de înlesn
nivelul plăgilor somn
arse camer
- la ne
induc
4 Nevoia de a se îmbraca şi -nu se poate îmbrăca şi -dureri la -lenjeria de pat să fie -asiste
dezbrăca dezbrăca singură nivelul plagilor menţinută curată lenjer
arse; corp o
imobilizare la este n
pat

SURSA DE
NR. NEVOIA
PROBLEMA DIFICULTAT OBIECTIVE
CRT FUNDAMENTALA
E
5 Nevoia de a se deplasa şi -se deplasează cu -plăgile de la -menţinerea unei -pacie
de a păstra o buna postură dificultate; nivelul feselor mobilităţi adecvate îndem
- nu poate folosi toate şi regiunii poziţi
poziţiile în pat lombare dorsa
folose
de po
latera
drept)
ventra
-să-şi
din 3
preve
escare
-i s-a
neces
depla
supra
organ
îndep
perico
forma
sau al
 4.3 CAZUL III

EXPUNEREA SITUAŢIEI

Domnul P. C., în vârstă de 25 de ani, domiciliat în Bucureşti, str. Cuza Vodă nr. 168,
căsătorit, şomer, se prezintă pe data de 06 ianuarie 2016, ora 0,30 la camera de primire a
Spitalului Militar Central din Bucureşti pentru urmatoarele:
– dureri produse în urma unei arsuri;
– cefaleee, ameţeli, edeme palpebrale bilaterale, anxietate.
Acesta declară că în urmă cu aproximativ o ora a fost victima unui accident la
domiciliu care i-a provocat plăgi arse la nivelul feţei, gâtului şi ambelor mâini.
La examenul local medicul constatat urmatoarele:
- La nivelul feţei şi pavilioanelor auriculare se observă leziuni de arsură ce constau în
escara albă, pe alocuri brună, hiposensibilă, dură pe alocuri derm hiperemic (la nivelul
frunţii);
- La nivelul gâtului şi cefei – circular – se observă pe ambele feţe flictene şi tegumente
arse după îndepartarea cărora se descoperă derm hiperemic şi sângerare, dureros
sensibil;
- Mâna dreaptă, pe feţele dorsale ale degetelor, şi faţa volară a treimii inferioare a
antebraţului se observă tegumente arse şi flictene cu conţinut serios şi sangvinolent.
Dermul de sub ele are aspect hemoragic, pe antebraţe se găsesc escare albe.

La examenul clinic, medicul execută toaleta primară cu incizii descomprimare pe feţele

laterale ale gâtului şi pune diagnosticul de: arsuri prin ulei fierbinte gradul II aproxixmativ
1%, gradul III aproximativ 3%, gradul IV aproximativ 5%, circa 1% ale feţei, gât circular,
ambele mâini.
 Medicul recomandă urmărtoarele analize de efectuat: proteine totale (proteionogramă),
leucocite, formă leucocitară, hematocrit, hemoglobina, hemograma, examen urinar, uree,
glicemie, reactia Tymol., GOT, GPT, bilirubina, proteinograma, grupa sanguina, timp de
sângerare, timp de coagulare.
Medicul indica urmatorul tratament:
– vaccin ATPA 0,5 ml subcutanat;
– dipiridamol 2 fiole;
– glucoză 5% - 1000 ml;
– ser fiziologic – 1000 ml;
– miofilin – 1 fiola la 12 ore;
– diazepam - 2 fiole;
– heparină - 4 fiole
– gentamicină - 2 fiole la 24 ore;
– furosemid.
 CAZUL III
NR. NEVOIA PROBLEMA SURSA DE OBIECTIVE ÎNGRIJIRI
CRT FUNDAMENTALA DIFICULTAT PROPRII DELEGAT
E
1 Nevoia de a evita -există pericolul de -extravazarea - menţinerea unei -urmarirea la
periocolele agravare a stării de plasmă; stări generale intervale de 2 ore a
generale şi de -bacilul bune; respiraţiei, pulsului,
suprainfecţie cu pioceanic - menţinerea TA;
pioceanic gaşeste un plăgilor în condiţii -realizarea unui
mediu de de sepsie şi pansament steril la
dezvoltare în antisepsie nivelul mâinilor;
plăgile arse; -dezinfectarea
-durerea plăgilor arse la
nivelul feţei şi
gâtului
2 Nevoia de a respira -respiraţia -dureri intense -facilitarea unei -administrarea de administrarea
artificială în plăgile arse respiraţii normale oxigen pe sonda de morfină
accelerată 20 la nivelul feţei orofaringiana pe o intravenos
resp/min. perioadă de timp
3 Nevoia de a-şi menţine -nu-şi poate -imobilizat la -tegumentele şi -se execută toaleta
tegumentele curate menţine pat; mucoasele să fie corporală partial cu
tegumentele şi dureri la nivelul curate şi uscate insistenta asupra
mucoasele curate plăgilor arse axilelor
4 Nevoia de a bea şi de a -nu se poate -durerile şi -să se poată -să instituie -se
mânca alimenta şi hidrata plăgile de la alimenta şi hidrata perfuzie cu glucoză administrează
singur; nivelul feţei, conform şi ser fiziologic PGV cu
-solicită ajutorul gâtului şi necesarului şi stării pentru echilibrul glucoză 1000
asistentei medicale ambelor mâini sale actuale hidroelectrolitic; ml şi ser
-alimentarea orală fiziologic
cu alimente sub
forma semisolidă

41
42
 CAPITOLUL 5
PREZENTAREA SIMPTOMULUI GENERAL “DUREREA LA
NIVELUL PLAGILOR ARSE”
NEVOIA
NR.
FUNDAMENTAL OBIECTIVE
CRT.
A
1 Nevoia de a evita -menţinerea plăgilor în
pericolele condiţii de asepsie şi
antisepsie pentru a preveni -dezinsecţia plăgilor cu alcool 70-
infectarea cu pioceanic
2 Nevoia de a se -satisfacerea somnului
odihni necesar refacerii nevoilor
fizice şi psihice ale
organismului
3 Nevoia de a respira -facilitarea unei respiraţii
normale – combaterea
polipneii produsa de durerea
la nivelul plăgilor arse
4 Nevoia de a-şi -nu-şi poate menţine
menţine tegumentele şi mucoasele
tegumentele uscate curate şi uscate
43
INTERVENŢII
PROPRII
-efectuarea zilnică de pansamente
sterile;
90 grade;
-spalărea miniţioasă cu apă
oxigenată şi cloramină 4%
-îndepartarea factorilor ce
perturbează linistea;
-igiena somnului, plimbare în aer
liber, aerisirea salonului
-administrarea de oxigen pe sonda
oro-faringiană pe perioade de timp
-se execută toaleta corporală
parţială cu insistenţă asupra
axilelor;
-fosele nazale sunt curatate cu
tampoane de vată îmbibate în ser
fiziologic;
-după clatirea cu soluţie
dezinfectantă, cavitatea bucală este
badijonată cu glicerină boraxată;
se sterge cu blandeţe comisurile
interioare şi exterioare ale ochilor
cu tampoane îmbibate în ser
 fiziologic.

44
 CONCLUZII

Arsura este o boală chirurgicală a intregului organism, determinată direct de

amploarea suprafeţei, profunzimea şi modul de evoluţie al leziunii locale.
Arsurile au o desfaşurare dinamică stadială, întrunind sindroame majore ca:
deshidratare, anemie, hipoxie (lipsa de oxygen a ţesuturilor), dismetabolism, toxemie,
infecţie, denutriţie şi prabuşire imunitară.

45
 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

 D. Vasile şi M. Grigoriu – Chirurgie şi specialităţi înrudite. Editura

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1993.
 Dr. N Tofan şi Elena Adăscăliţei – Manualul grupei sanitare. Editura
Medicală, Bucureşti 1997.
 Lucreţia Tirică – Breviar de explorări funcţionale şi de îngrijiri speciale
acordate bolnavului. Editura Viata Medicală Romanească, Bucureşti
1994.
 Lucreţia Tirică – Urgenţe medico/chirurgicale. Editura Medicală,
Bucureşti 1994.
 Radu Liviu Victor – Anatomie şi fiziologie. Editura Sigma 1991.
 T.Negru şi M.C.Şerban – Fizioterapie. Editura Didactică şi Pedagogică
Bucureşti 1995.

46
 ANEXE

ARSURA DE GRADUL I
FIG.1

ARSURA DE GRADUL II
FIG.2

47
ARSURA DE GRADUL III

FIG.3

FIG.4

ARSURA DE GRADUL IV
48
 FIG.5

ARSURI DATORATE SOARELUI

FIG.6

49