PROIECT DE ABSOLVIRE

Domeniu:santatate si asistenta pedagogica

Specializarea:asistent medical generalist

SESIUNEA AUGUST 2023

1
 INGRIJIREA PACIENTULUI CU OBEZITATE

ARGUMENT

2
 Am ales această temă deoarece, consider că la ora actuală obezitatea reprezintă o
problemă de sănătate publică. S-a dezvoltat atât de mult în zilele noastre încât poate fi privită
drept o „maladie” a secolului XXI. Așa cum a semnalat oficial și Organizația Mondială de
Sănătate (OMS), obezitatea a ajuns să fie privită ca pe unul dintre flagelurile majore cu care
se confruntǎ întreaga umanitate.
O mare parte a societății, nu consideră obezitatea ca fiind o afectiune deși este o boală
care poate avea urmări grave, prin natura complicațiilor cât și prin impactul psihologic asupra
celor afectați, prin trăirile sufletești față de aspectul fizic.
Nu există familie în care, cel puțin un membru să aibă indicele de masă corporală
(IMC) peste limita normală. Și asta doar din prisma alimentației necorespunzătoare în primul
rând, pe lângă altele.
Având în vedere această preocupare, am ales să dezvolt tema obezității pentru a vedea
unde și cum anume corpul nostru clachează și cum putem preveni numeroasele complicații
fiind atenți la stilul de viață privind o alimentație sănătoasă cât și în ceea ce privește
activitățile fizice.
Acesta a fost, de fapt, motivul principal care m-a făcut să aleg această temă, să încerc
să cunosc mai multe despre cauzele și tratamentul eficient al acestei boli.
Consider că, în acest fel, pot să ajut, să susţin psihic, să înlătur negativismul în ceea
ce privește perturbarea imaginii de sine și să încurajez un stil de viață sănătos, pentru că, în
cele din urmă totul pleacă de la alimentație.

ISTORIC

3
 Paternitatea cuvântului „obezitate” este greu de stabilit. În limba latină, „ob edo, ob
edere” înseamnă a mânca mult și lacom. De-a lungul anilor, obezitatţii i-a fost oferită o largă
paletă interpretativă, perfect ilustrată în mitologie, pictură, sculptură și în literatură. Aproape
fără excepţie, simbolul puterii și frumuseţii umane a fost reprezentat prin corpuri care azi sunt
etichetate ca obeze. Gabriel Garcia Marquez își descrie propria hiperfagie consecutivă
depresiei cauzată de lipsa de inspiraţie în creaţie. Ea este urmată de creștere ponderală care
accentua depresia și „criza” scrisului. Tot el se autoironizează comentând: „...jumătate de
viată nu am mâncat pentru că nu am avut ce, iar după aceea pentru că nu am avut voie”.
Prima monografie asupra obezitaţii îi aparţine lui Flemying care consideră corpolenţa
extremă ca boală. Babinski, in 1900, descrie primele observaţii ale obezitaţii asociate unor
leziuni hipotalamice. În secolul XX, publicaţiile asupra obezitaţii s-au înmulţit considerabil, la
fel ca unele descoperiri remarcabile. Una din cele mai importante, a fost descrierea obezitaţii
androide si genoide de către Vague, în deceniul șase, urmată de demonstrarea modificărilor
adipocitare de către Hirsch și Bjorntorp.
Un impuls deosebit în studiul obezitaţii a fost reprezentat de constituirea, în deceniul
opt, a Asociaţiei Internaţionale pentru Studiul Obezitaţii (IASO) și, ulterior, a Asociaţiei
Europene pentru Studiul Obezitatii (EASO). In 1985 obezitatea este recunoscuta oficial ca
boală în unele tări, deși atenţia care i se acordă nu este pe măsura așteptărilor. Descoperirea
leptinei in 1994 a marcat un moment important în obezologie, urmat de o adevarată
leptinomanie care nu a fost foarte fructuoasă pe plan terapeutic. Este de remarcat descoperirea
a numeroase adipokine care au condus la reconsiderarea rolului ţesutului adipos în patologie.
La sfârșitul deceniului trecut, OMS-ul a constituit International Obesity Task Force
(IOTF), al cărui rol este de a organiza lupta antiobezitate în lume. În felul acesta, se
recunoaste că obezitatea a devenit global epidemică. In 1998 a fost elaborat Raportul
„Prevenirea si managemnetul epidemiei globale de obezitate”. Organizarea acestei laborioase
acțiuni, este coordonată de neobositul și eficientul Ph. James, în calitatea sa de chairman al
Grupului de Experți. Răspunzând apelului, EASO se implică oficial prin „Declarația de la
Milano”, lansată în 1999 și semnată de reprezentanții a 25 de tări, între care și România.
În țara noastră primele cercetări asupra obezitații aparțin lui I. Pavel, D. Sdrobici şi C.
Dumitrescu, care, în anul 1967, publică prima monografie în acest domeniu, ca rezultat al
experienței acumulate la Centrul Antiobezitate înființat în 1961, pe langă Centrul Antidiabet
din București. Ulterior contribuții importante au adus: I. Mincu, V. Gligore, I. Crețeanu, D.
Lăcătaș. Una dintre acestea a fost Centru Antidiabet și Antiobezitate înființat la Cluj-Napoca
în 1963 de către V. Gligore.
În 1992, se constituie la Cluj-Napoca, Asociația Româna pentru Studiul Obezitaţii
(ARSO), care impulsionează considerabil interesul pentru obezitate. Primul presedinte a fost
ales profesorul C. Dumitrescu. În anul următor, ARSO se afiliază la IASO. România devenea
astfel prima ţara est-europeană primita în înaltul organism științific, reprezentanții săi
devenind chiar membrii ai Board-ului. Ulterior, prin reorganizarea EASO, presedintele ARSO
(profesorul N. Hancu din 1997), a devenit membru al Board-ului European ai mai tarziu,

4
membru al European Obesity Task Force. In aceasta calittae a participat la elaborarea
primului Ghid European de Obezitate, publicat in anul 2004.
Sub egida ARSO, se organizeaza cercetari epidemiologice care confirma epidemia
obezitatii in Romania. Primul congres national de obezitate a avut loc la Cluj-Napoca in anul
2001, urmat de cel de al doilea, la Iasi in aprilie 2003. Mentionam si alte realizari, intre care,
publicarea in anul 2001 a ghidului de obezittae, sub formq „Recomandari pentru
managementul obezitatii si supraponderii la adulti”. Tot in anul 2001 apare lucrarea
profesorului I. Popa si colaboratorii „ Obezitatea copilului si tesutul adipos”. Este o excelenta
monografie, una din primele din lume care subliniaza gravitatea fenomenului la copii.

CAP.I. DATE GENERALE DESPRE OBEZITATE

I.1. Noțiuni de anatomie ale țesutului conjunctiv (adipos)

5
I.1.1. Componentele țesutului conjunctiv

Țesutul conjunctiv este varietatea de țesut cea mai des întâlnită în organismul uman și
care:
 realizează conexiunea dintre celelalte țesuturi;
 are rol în vascularizarea și inervarea altor țesuturi, deoarece însoțește vasele și nervii;
 intervine în aparare, el fiind adesea locul de desfășurare al unor procese imune;
 are rol în sustinerea organismului;
 intervine în procesele metabolice și de homeostazie a corpului.
In componența țesutului conjunctiv se găsesc: matricea extracelulară, alcătuită, la rândul ei,
dintr-o componentă amorfă și o componentă fibrilară (fibrele țesutului conjuctiv) și celulele
proprii sau fixe și celule migrate sau libere.
In țesutul conjuctiv pot fi distinse două categorii de celule: proprii (autohtone sau fixe)
și migrate (libere).
Celulele proprii țesutului conjuctiv sunt reprezentate de celula mezenchimală,
fibroblast/fibrocit, adipocitul alb și adipocitul brun.

I.1.2. Tesutul adipos alb

Fig.I.1. Tesut adipos alb

Reprezinta marea majoritate a depozitelor
adipoase ale organismului si are rol de stocare a
triacilglicerolului care este utilizat ca substrat
energetic pentru generarea de adenozin-trifosfat
(ATP) prin procesul de fosforilare oxidativa.
Excesul de tesut adipos alb conduce la cresterea
nivelului de acizi grasi care sunt lipotoxici. Pe de
alta parte, celulele adipoase sintetizeaza si secreta
sute de substante proteice care influenteaza
apetitul, metabolismul lipidic si glucidic, reglarea
tensiunii arteriale, inflamatia, functia imunitara. Din acest motiv adipocitul este considerat o
adevarata celula endocrina.

I.1.3. Tesutul adipos brun

Fig.I.2. Tesut adipos brun

6
 Are ca rol producerea de caldura pentru
adaptarea la frig prin procese de fosforilare non-
oxidativa ce rezulta din activitatea UCP-1
(uncoupling protein-1), denumita si tremogenina.
Din punct de vedere morfologic, tesutul adipos
brun este diferit de tesulul adipos alb prin prezenta
incluziilor lipidice multiloculare, vascularizatia
mai bogata si densitatea mare a mitocondriilor
(acestea din urma fiind cele care ii confera si
culoarea).
Pana recent, se considera ca tesutul adipos brun este slab reprezentat la adult si
implicarea sa in homeostazia energetica era considerata putin importanta. Date mai recente au
aratat ca la adult raportul este de 1 celula adipoasa bruna la 200 celule adipoase albe si ca
exista depozite de tesut adipos brun localizate in jurul gatului, a arterelor mari, pericardului,
coloanei vertebrale si perirenal, depozite acre se pot expansiona prin hiperplazie in conditii de
expunere prelungita la frig, sau la alcoolici. Fenomenul de adaptare a tesutului adipos brun la
anumite conditii de mediu ilustreaza plasticitatea acesti tesut si se sugereaza ca intreventiile
medicamentoase care ar avea ca tinta acest tesut ar putea fi folosite in cresterea consumului
energetic, avand ca scop final reducerea greutatii la persoanele cu obezitate.

I.1.4. Adipocitul: celula endocrina si paracrina

Adipocitul este considerant in prezent o celula extrem de activa din punct de vedere a
functiei secretorii, avand astfel doua roluri importante: secretia unor substante cu rol endocrin
(ce isi exercita efectele biologice asupra unor tesuturi la distanta), respectiv secretia de
substante cu rol paracrin (ce isi exercita rolul biologic in tesuturile din jurul adipocitelor).
Principalele substante secretate de catre adipocit pot fi grupate in urmatoarele
categorii:
 acizi grasi liberi
 adipokine
 proteine pro-inflamatorii
 chemokine
 hormoni steroizi
 endocanabinoizi

I.2. Prezentarea teoretica a bolii

I.2.1. Definitie

7
 Obezitatea este o formă de malnutriție caracterizată prin prezența unor depozite
exagerate de grăsime și reprezintă o problemă de sănătate publică. Din 1997 Organizația
Mondială de Sănătate (OMS) a lansat un semnal de alarmă denunțând oficial obezitatea ca pe
unul dintre flagelurile majore cu care se confruntǎ întreaga umanitate (Montignac, 2010).
Obezitatea este definită ca o crestere a greutaţii corporale cu peste 20% peste greutatea
ideală. Cuvântul obez în latină „obesus” înseamnă gras, vorace, corpolent. Histologic,
obezitatea se descrie ca o stare de creştere anormală de grăsime la nivelul ţesuturilor adipoase
(în latină panniculus adiposus/fascia superficialis etc.). Obezitatea este recunoscută de OMS
ca boală şi definită ca “exces de masă grasă care antrenează consecinţe nefaste pentru
sănătate”.
Stilul de viaţă nesănătos alături de predispoziţia genetică au dus la o creşterea
epidemică a obezităţii astfel la nivel mondial se estimează peste 1 miliard de adulţi cu exces
ponderal. Obezitatea este asociată cu o multitudine de afecţiuni cronice cum ar fi: bolile
metabolice, afecţiunile cardiovasculare, anumite tipuri de neoplazii.
Rata obezității nu doar a crescut de patru ori de la mijlocul secolului trecut, însă a
afecatat toate țările, nu doar cele industrializate. Studiile făcute de OMS între anii 1980 și
1996 arată ca în aceste ultime decenii creştera cea mai rapidă a avut loc în Franța cu un
procent de 197 % la băieți și 131% la fete, în Germania cu 55 % la băieți și 110% la fete şi în
Japonia cu 57 %. În țările arabe și în Israel, proporția de copii obezi este apropiată de cea din
Statele Unite, unde situația este catastrofală, căci numărul de copiii obezi se dublează la
fiecare cinci ani. Iar în China, în ultimii zece ani numărul copiilor obezi a crescut de trei ori.

I.2.2. Fiziopatologia obezității

În patologia obezității sunt implicați factori genetici și dobândiți. Ei produc prin

mecanisme complexe perturbări ale comportamentului alimentar, ale reglării aportului și
cheltuielilor energetice.
Obezitatea reprezintă ruperea echilibrului dintre aportul și consumul de calorii,
dereglarea balanței energetice, cu acumularea de țesut adipos în exces. La această reglare se
adaugă o reglare neuro – umorală defectuoasă.
Această balanță fină este echilibrată; creșterea ingestiei de hrană determină un
consum mai mare de caloii și invers. Astfel, greutatea corpolă este menținută între limite
strânse un număr mare de ani. Mecanismul de referință central denumit "lipostat" este
răspunzător de ecuația : ingestie – depozite – pierderi energetice.
Natura moleculară a lipostatului a început să fie cunoscută doar de câțiva ani (din
1994). Neuropeptidul Y, produs la nivelul hipotalamusului, este unul dintre principalii
stimulatori ai prizei alimentare, secreției de insulină și stocări de grăsimi. Concentrația acestei
molecule este reglată de leptină, hormon a cărui genă a fost identificată în 1994 de J. Fridman
și coalaboratorii. Acest hormon provoacă sațietate și, implictit, diminuarea prizei alimentare.
Hormonul a fost denumit leptină de la gr. leptos =subțire, iar gena sa a fost notată cu ob de la
obez.
8
 Leptina are o acțiune de inhibare a poftei de mâncare, dar până acum mecanismele
neurologice ale acestui fenomen nu erau pe deplin cunoscute. „Leptina este un hormon
secretat de celulele adipoase și acționează asupra unor receptori specifici prezenți în creier,
pentru a inhiba aportul de hrană și a încuraja consumul de energie. Cu toate acestea, în pofida
cercetărilor intense, până acum existau foarte puține date despre neuronii sensibili la acțiunea
acestui hormon”, a explicat Bradford B. Lowell, cercetător la Beth Israel Deaconess Medical
Center și Harvard Medical School, unul dintre coordonatorii studiului, recent publicat în
revista Neuron.
Este cunoscut faptul că adipocitele comunică cu centrul sațietății din hipotalamus prin
secreția acestui polipeptid hormon denumit leptină. Printr-un mecanism încă incomplet
necunoscut eliberarea de leptină este dependentă de rezervele adipoase. Atunci când țesutul
adipos este foarte bine reprezentat, este stimulată secreția de leptină, carea junge în circulația
cerebrală unde se leagă de receptorii specifici, pentru leptină, din hipotalamus. Acest fenomen
are efecte multiple:
 Scăderea marcantă a producției de neuropeptid Y (NPY), stimulator puternic al
apetitului;
 Creșterea sintezei unui hormon contra-reglator denumit peptidul 1 – glaucon like, care
inhibă apetitul.

I.2.3. Morfopatologie

Numarul de adipocite poate fi estimate din masa adipoasa totala impartita la marimea
medie a adipocitului. Numarul de adipocite creste cel mai rapid in ultimii ani ai copilariei si in
adolescent, dar poate creste si la adult. Numarul de adipocite poate creste de 3-5 ori o data cu
aparitia obezitatii cu debut in copilarie sau adolescent.

Obezitatea hipertrofica

Cresterea volumului celulelor adipocitare este markerul patologic al obezitatii.

Hipertrofia adipocitara este corelata cu distributia abdominala a tesutului adipos, asociata la
randul ei cu disfunctii metabolice de tipul intolerantei la glucoza, dislipidemiei, hipertensiunii
si bolii coronariene. Aceste perturbari apar ca urmare a secretiei de catre adipocitele
hipertrofice a unor cantitati crescute de peptide si metaboliti. Exceptie este adipopectina, a
carei secretie scade parallel cu volumul adipocitelor.

Obezitate hiperplazica (hipercelulara)

Cresterea numarului de adipocite apare de obicei in cazul obezitatii cu debut in

copilarie si este caracteristica formelor severe. Aceeasi crestere a numarului de adipocite
poate aparea in viata de adult atunci cand indicele de masa corporala depaseste 40kg/m2.
9
I.2.4. Diagnosticul obezitatii

Obiectivele diagnosticului supraponderii/obezitatii sunt:

 diagnosticul obezitatii/supraponderii;
 identificarea factorilor de risc, a unor conditii clinice primare si a ambientului;
 diagnosticul complicatiilor si a comorbiditatilor;
 evaluarea riscului obezitatii;
 diagnosticul formelor clinice.
Metodele recomandate sunt:
1. examenul clinic;
2. antropometria standardizata: greutate, inaltime, circumferinta abdominal, calcularea
IMC;
3. evaluarea stilului de viata;
4. evaluarea conditiilor psihologice sau ambientale;
5. evaluarea comportamentului alimentar;
6. investigatii metabolice si hormonale;
7. analiza compozitiei corpului;
8. metode specific pentru diagnosticul complicatiilor si/sau a comorbiditatilor;
9. cuantificarea riscului.

În funcție de indicele de masă corporal – IMC

Estimarea indirectă a adipozității se realizează prin indicele de masă corporal (IMC),

care este dat de formula:

Studii epidemiologice efectuate în SUA au stabilit că, din punct de vedere al sănătății
publice, intervalul ideal pentru IMC este 20-25 kg/m², respective 25-27 kg/m², după vârsta de
50 de ani. Cu alte cuvinte, IMC cuprins între 20-25 kg/m² reprezintă greutatea ideală.
Conform acestei abordări, obezitatea se definește printr-un IMC peste 27 kg/m².

Tabel I.1.Clasificarea greutății corporale conform criteriilor OMS

Clasificare IMC (kg/m²) Risc
Subponderal < 18,5 -
Normal 18,5 – 24,9 -
Supraponderal (Preobez) 25,0 – 29,9 moderat crescut
Obez ≥30 crescut

10
 gradul I 30 – 34,9 obezitate moderat[
gradul II 35,0 – 39,9 obezitate sever
gradul III ≥40 obezitate masivă sau morbidă

IMC curins între 18, 5 – 24, 9 kg/m² se asociază cu o rată scăzută a mortalității.
Individul supraponderal cu un IMC cuprins între 25-29,9 kg/m² poate fi considerat ca
prezentând un risc e apariție a complicațiilor metabolice și cardiovasculare. Obezitatea
morbid, definită printr-un IMC mai mare de 35 kg/m², a fost diagnostificată la 3% dintre
bărbați și 5% dintre femei. Persoanele cu IMC peste 40 kg/m² rezintă un risc de mortalitate
foarte ridicat.

In funcție de distribuția țesutului adipos

Distribuția țesutului adipos poate fi de tip abdominal și gluteo-femural.

Figura I.3. Distribuția țesutului adipos în funcție de greutatea corporală

Distribuția țesutului adipos se apreciază, în practică, prin valorile circumferinței

abdominal sau ale taliei. Măsurarea taliei se face la jumătatea distanței dintre rebordul costal
și creasta iliacă superioară, la nivelul liniei axilare medii.

Tabel I.2. Clasificarea greutății corporale în funcție de distribuția țesutului adipos

Tipul obezității Talia (cm)
Bărbați Femei
Abdominal ≥ 94 ≥ 80
Gluteo - femural < 94 < 80

11
  Obezitatea de tip android (abdominal și toracică, sau formă de măr) indică
distribuția țesutului adipos în regiunea abdominal și în jumătatea superioară a corpului. Este
mai frecventă la bărbați. Dacă aceasta se depune în special intraabdominal (obezitate
viscerală) rolul cardiovascular este deosebit de crescut. Se asociază frecvent cu risc de
diabetul zaharat, hiperlipidimie, hiperuricemie, hipertensiune arterial, infart miocardic; la
femei, se asociază cu un risc crescut de cancer la sân.

 Obezitatea de tip ginoid (gluteo – femurală sau formă de pară) reprezintă

distribuția țesutului adipos în regiunea coapselor și feselor și nu se asociază cu un risc crescut.
Acest tip este mai frecvent la femei și predispune la complicații : mecanice osteo- articulare
(artroze), boală varicoasă.

 Obezitate mixtă: asocierea caracterelor celor două tipuri descrise anterior.

Factorii de risc ai obezitatii

Factori genetici:
- Poligenici (gene de succeptibilitate)
- Mutatii genetice rare (obezitatile monogenice)
- Boli congenitale/ sindroame genetice asociate cu obezitate: Prader-Willi, Laurence-
Moon-Biedl, Ahlstrom, Cohen, Carpenter

Factori epigenetici si intrauterini (intrauterine imprinting)

Stilul de viata nesanatos:

- Alimentatie hipercalorica, bogata in grasimi si dulciuri concentrate
- Consum de alcool
- Sedentarism
- Stres (psihosocial, prefesional)
- Deprivarea de somn

Factori ambientali- care favorizeaza stilul de viata nesanatos (modelul epidemiologic al

obezitatii, mediul obezogen):
- Factori legati de alimentatie: factori economici (pretul alimentelor), calitatea
alimentelor, msrimes portiilor, densitatea energetic, stilul de alimentative (alimentative
naturala), alimentative de tip fast-food, frecventa meselor, compozitia alimentatiei (bauturi
calorigene, alimente bogate in grasimi)
- Favorizarea sedentarismului
- Factori legati de sistemul socio-economic

12
Factori psihologici (prin inducerea de tulburari de comportament alimentar):
- Depresia
- Anxietatea

Tulburari de comportamnet alimentar:

- Gustari interprandiale cu densitate caloric mare
- Bulimie
- Sindromul de alimentative nocturna
- Inhibitia alimentara

Factori fiziologici: sarcina, lactatia, menopauza

Factori endocrine si hipotalamici: hipotiroidism, hiperparatiroidism, sindromul Cushing, ovar

polichistic, deficitul hormonal de crestere, tumori sau traumatisme hipotalamice
Medicamente: anticonceptionale, antidepresive triciclice, corticoterapie, insulin,
sulfonilureicele

Alti factori: intreruperea fumatului in absenta unei diete corespunzatoare

Virusuri, toxine, microflora intestinala

I.2.5. Riscurile si complicatiile obezitatii

In prezent , este unanim acceptat ca obezitatea este un factor de risc pentru diverse
patologii si ca acestea reduc semnificativ speranta de viata a persoanelor cu obezitate
comparative cu persoanele normoponderale.
Riscurile obezitatii pot fi clasificate in doua categorii, in functie de mecanismele
patogenetice:
 Riscuri ce decurg din modificarile metabolice associate cu secretia diverselor peptide,
la nivelul tesutului adipos pathologic: diabetul zaharat, dislipidemia aterogena, hipertensiunea
arterial, boala cardiovasculara, unele forme de cancer, colecistita cronica litiazica etc.
 Riscuri ce decurg din efectele mecanice ale masei crescute de tesut adipos: bolile
osteoarticulare, apnea obstructive, stigmatizarea persoanei cu obezitate cu consecintele ei
psihologice.

Mai jos sunt prezentate riscurile si complicatiile obezitatii, asa cum au fost ele inventariate
in Ghidurile de Management al Obezitatii emise de Obesity Management Task Force al
European Association for the Study of Obesity in 2008 si de Scottish Intercollegiate
Guidelines Network in 2010.

Exces de mortalitate

13
Complicatii metabolice

- Diabet, insulinorezistenta
- Dislipidemie
- Sindrom metabolic
- Hiperuricemie, guta
- Inflamatie subclinical

Boli cardiovasculare

- Hipertensiune
- Boala coronariana
- Insuficienta cardiac congestive
- Accident vascular cerebral
- Tromboembolism venos

Boli respiratorii

- Astm bronsic
- Bronhopneumopatie cronica obstructive
- Hipoxemie
- Sindrom de apnee in somn
- Sindrom de hipoventilatie (sindrom Pickwick)

Cancere

- Esofag, intestine subtire, colon, rect, ficat, vezica biliara, pancreas, rinichi, leucemie,
mielom multiplu, limfom
- La femei: endometru, cervix, cancer de san dupa menopauza
- La barbati: prostata

Patologie osteoarticulara
- Gonartroza, coxartroza, alte artroze

Gastro-intestinale

- Litiaza biliara

14
- Steatoza hepatica sau steatohepatita non-alcoolica
- Reflux gastro-esofagian
- Hernie hiatala

Incontinent urinara

Tulburari ale functiei de reproducere

- Menstruatii neregulate, infertilitate, hirsutism, ovare polichistice

- Avort spontan
- Diabet gestational, hipertensiune, preeclampsia
- Macrosomie, stress fetal, malformatii
- Distocie si nastere prin sectiune cezariana

Alte complicatii

- Hipertensiune intracraniana idiopatica

- Dementa
- Proteinurie, sindrom nefrotic
- Infectii cutanate
- Limfedem
- Complicatii anestezice
- Boala periodontal

Consecinte psihologice si sociale

- Respect de sine scazut

- Anxietate si depresie
- Stigmatizare
- Discriminare la angajare, acceptarea de catre colegi, venituri reduse, etc.

I.2.6. Tratament

Obiectivele scaderii ponderale trebuie sa fie: realiste, individualizate si stabilite de

comun accord cu persoana, pe tremens scurt, mediu si lung.
Strategia generala a managementului clinic al obezitatii se bazeaza pe succesiunea de
cicluri “scadere ponderala – mentinere”. Scaderea ponderala este prima etapa a

15
managementului clinic, obiectivele si metodele se stabilesc de comun accord cu peroana in
cauza si vizeaza o reducere ponderala de 5-10% intr-o perioada de 3-6 luni. Este urmata de
perioada de mentinere a noii greutati, ce dureaza 6-9-12 luni, in functie de obiectivele stabilite
si de posibilitatiel persoanei. Acesta este un ciclu “scadere ponderala – mentinere”, care poate
fi repetat de mai multe ori pana se ajunge la greutatea considerate optima pentru persoana in
cauza, respective greutatea ce poate fi mentinuta pe o perioada lunga de timp.

Managementul controlului ponderal:

1.Terapia propriu-zisa:

a) optimizarea stilului de viata

- Dieta hipocalorica
- Activitate fizica
- Evitarea consumului de alcool
- Starea de nefumator
- Asigurarea duratei optime de somn
b) terapie comportamentala si controlul factorilor ambientali
c) medicatie sfecifica
d) chirurghie bariatrica

2. Educatie terapeutica specifica

3. Monitorizare periodica

4. Evaluare globala

I.2.6.1. Reducerea ponderala

Reducerea ponderala se insoteste de beneficii clar dovedite. Ideal ar fi ca

managementul obezitatii sa realizeze obtinerea unei greutati corespunzatoare IMC-ului
normoponderal.in practica insa, revenirea la o greutate normal este mai greu de obtinut si mai
ales de mentinut, cu atat mai mult cu cat se porneste de la valori mari ale greutatii. Numeroase
studii arata insa ca beneficii importante se obtin si in cazul reducerilor ponderale de 5-10%,
reducer ce pot fi relative usor obtinute si mentinute, fara interventia chirurgicala.

Tabelul I.3. Beneficiile reducerii ponderale cu 5-10%

Patologie Reducerea riscului

16
Diabetul zaharat tip 2
HTA
Cardiovasculara
Cancerele
Afectiunile
osteoarticulare
Tesut adipos visceral
Ficatul gras non-alcoolic
- reduce riscul de diabet zaharat tip 2 cu 50%
- creste speranta de viata
- scade mortalittaea cu 44%
- amelioreaza semnificativ controlul glicemic
- reducerea TAS SI TAD cu 10 – 20 mmHg
- reducerea simptomatologiei de angina pectorala
- cresterea tolerantei la exercitiu fizic cu 33%
- reducerea mortalitatii prin cardiopatie ischemica cu 25% reducerea
masei ventriculului stang
- Reducerea mortalitatii cu >40%
- ameliorarea leziunilor si a simptomatologiei dureroase
- redus pana la 30%, ceea ce se asociaza cu ameliorarea factorilor de
risc cardiovascular (reducerea inflamatiei, starii protrombotice,
disfunctiei endoteliale, insulinorezistentei, profilului lipidic pro-
aterogen)
- cresterea adiponectinei
- reducerea leptinei
- Ameliorarea biochimica si histologica

I.2.6.2. Dieta hipocalorica

Dietoterapia presupune in principal reducerea continutului caloric, alaturi de

modificari ale tipului si frecventei alimentelor sau bauturilor consumate. Acestea vor fi alese
in functie de obiectivele terapeutice, de posibilitatile si aderenta individului, de patologia
asociata. Inca foarte controversat este posibilul rol specific pe care diferitii macronutrienti sau
ingredient bioactive le au asupra apetitului, satietatii, termogenezei, disponibilitatii energetic
si aderentei.
Cert este insa ca:
 Reducerea aportului caloric global este obligatorie,
 Controlul portiilor si selectarea produselor cu continut caloric redus sunt recomandate,
 Alimentele, bauturile cu densitate caloric mare ( bogate in glucide, lipide ) si alcoolul
trebuie evitate,
 Micul dejun este obligatoriu,
 Mesele trebuie sa fie frecvente, mici, fractionate (5-6/zi).

Tabelul I.4. Tipuri de diete hipocalorice

Aport caloric Eficienta in reducerea Indicatii
ponderala
Deficit de 500 (600) kcal/zi - 0.5 - 1 kg/sapt; - supragreutate;

17
(fata de necesarul energetic,
sau fata de aportul caloric
anterior).
Deficit de 1000 kcal/zi ( fata
de necesarul energetic, sau
fata de aportul caloric
anterior).
Dieta hipocalorica standard,
echilibrata, de 1200 – 1300
kcal/zi.
Reducerea cu 50% din
aportul caloric anterior.
- diete foarte hipocalorice,
<800 kcal/zi;
- dietele lichide foarte
hipocalorice cu substituire de
preparate special formulate si
echilibrate nutritional.
- 5 - 10 kg in 3 luni; - risc moderat si distributie
- aprox. 5 - 10% din greutatea abdominala a tesutului
initiala. adipos.
- 1 – 2 kg/sapt; - obezitate;
- aprox. 20% din greutatea - risc crescut si foarte crescut.
initiala.
- in functie de aportul caloric - aderenta redusa;
anterior. - nivel educational scazut;
- posibilitati reduse de
selectare a alimentelor.
- in functie de aportul caloric - nivel educational scazut;
anterior. - posibilitati reduse de
selectare a alimentelor sarace
caloric.
- scadere ponderala marcata - pre-operator.
si rapida, inclusiv din masa
slaba;
- frecvent insotita de efecte
secundare;
- poate induce modificari de
comportament alimentar;
- se aplica doar in situatii
speciale, pe o durata scurta de
timp ( maxim 1 – 2 luni ) si
sub control specializat;
- nu este mentinuta in timp
(peste un an ).

I.2.6.3. Activitate fizica

Reprezinta principal modalitate de consum energetic, in plus este asociata cu certe

beneficii asupra starii de sanatate. Din punct de vedere al controlului ponderal, exercitiu fizic:
- Previne cresterea in greutate,
- Faciliteaza reducerea tesutului adipos cu mentinerea sau cresterea masei muscular,
- Reduce obezitatea abdominala si tesutul adipos visceral,
- Reduce insulinorezistenta,
- Poate atenua scaderea metabolismului bazal indusa de scaderea ponderala,
- Creste tonusul psihic contribuind la ameliorarea calitatii vietii,
- Imbunatateste complianta la regimul alimentar si are o influenta pozitiva asupra
mentinerii greutatii pe termen lung,

18
 - Umbunatateste starea de bine si stima de sine,
- Reduce anxietatea si depresia.

Exercitiul fizic nu poate sustine singur reducerea ponderala. In absenta unei diete
corespunzatoare, doar prin exercitiu fizic reducerea ponderala este mica, de 1 – 2 kg. Dar,
asocierea exercitiului fizic la dieta poate produce o scadere ponderala si mentinerea acesteia
cu 20% mai mult decat se obtine doar prin dieta, diferenta fiind in medie de 4-5 kg.

I.2.6.4. Terapia comportamentala

Terapia comportamentala are ca obiective:

- Inducerea si sustinerea motivatiei si aderentei la programul interventional,
- Gasirea de solutii pentru optimizarea stilului de viata si atenuarea influentelor negative ale
mediului,
- Formarea de deprinderi si aptitudini pentru decizii optime,
- Implementarea stilului de viata sanatos.

Terapia comportamentala poate fi realizata nu numai de psihologi acreditati , ci si de catre

membrii echipei medicale implicate in managementul clinic al obezitatii, precum medici,
dieteticieni, antrenati in acest sens. Exista insa situatii in care trebuie sa se identifice cazurile
in care elementele psihiatrice sau psihologice interfera semnificativ cu managementul de
success al obezitatii ( ex. Depresie, anxietate), caz in care suportul si/sau tratamentul
psihologic, va necesita interventia unui specialist.

Tabelul I.5. Recomandari specific pentru auto-controlul alimentar

Comportament - mancati incet;
alimentar - mestecati suficient;
- puneti tacamurile pe masa dupa fiecare inghititura;
- ganditi-va la fiecare inghititura;
- nu treminati mancarea lasata de copii;
- organizati si pregatiti meniul zilnic;
- identificati factorii si situatiile associate cu consum caloric crescut
( tristete, plictiseala, depresie, sarbatori, iesiri cu prietenii etc) si
incercati gasirea de solutii individualizate;
- faceti diferenta intre foame si apetit.
Locul si atmosfera - mancati in acelasi loc (bucatarie);
meselor - de preferat ca toti membrii familiei sa consume aceeasi mancare;
- nu vizionati televizorul sau nu cititi in timpul mesei;
- nu puneti portii mari in farfurie;
- dupa terminarea mesei, plecati de la masa;
- evitati mesele cu auto-servire.
Procurarea hranei - faceti o lista de cumparaturi pe care o respectati;

19
 - nu cumparati mancare cand sunteti flamanzi;
- nu lasati la indemana gustari hipercalorice (biscuiti, chipsuri, ciocolata,
prajituri, etc);
- pregatiti si pastrati la indemana (in frigider, camara etc) legume si
fructe ce pot fi consummate rapid ca si gustari.

I.2.6.5. Farmacoterapia

Ca orice boala cronica, managementul clinic al obezitatii include si farmacoterapie

specifica in asociere cu optimizarea stilului de viata. Medicatia ideala ar fi cea pe langa
eficienta pe termen lung este si usor disponibila si fara efecte adverse. In present,
problematica farmacoterapiei obezitatii, reprezentata de lipsa medicatiei ideale, este dublata
de existent multor produse (medicamente, preparate, suplimente etc) care se pretend a fi
ideale. De aceea este foarte important ca selectia medicatiei recomandate sa se faca in functie
de dovezile stiintifice clare legate de eficienta si siguranta tratamentului, conform conceptului
medicinii modern bazate pe dovezi.
Singurul reprezentant al farmacoterapiei controlului ponderal si comportamentului
alimentar este reprezentat de orlistat, inhibitor de lipaza gastrointestinal. Relative recent,
sibutramina, inhibitoe a recaptarii serotoninei si noradrenalinei la nivelul receprorilor
postsinaptici, a fost exclusa de pe piata cde catre Agentia Europeana a Medicamentului, dupa
publicarea rezultatelor studiului SCOUT (Sibutramine Cardiovascular Outcome Trial), in care
s-a constatat o crestere a riscului cardiovascular crescut. Agentia Americana de medicamente
(Food and Drug Administration) atrage insa atentia asupra multiplelor preparate asa-zis de
plante, recomandate pentru slabire si eliberate fara prescriptie, dar care pot contine cantitati
mari de sibutramina, generand astfel efecte adverse ca urmare a utilizarii necontrolate.

Tabelul I.6. Stratificarea intreventiei terapeutice in obezitate

IMC Circumferinta abdominala (cm)
(kg/m²) Barbati < 94 Barbati ≥ 94
Femei < 80 Femei ≥ 80
25.0 – 29.9 OSV OSV
30.0 – 34.9 OSV OSV ± M
35.0 – 39.9 OSV ± M OSV ± M
> 40.0 OSV ± M ± Ch OSV ± M ± Ch
OSV = interventie asupra stilului de viata (dieta si activitate fizica);
M = medicatie;
Ch = chirurgie.

ORLISTAT este un inhibitor non-sistemic, puternic si selective al lipazei gastrointestinal si

pancreatice. Prin blocarea acestei enzime cu rol major in digestia grasimilor alimentare, se
impiedica hidroliza acestora, ceea ce duce astfel la eliminarea a aproximativ 30% din grasimi,
sub forma nedigerata. Cantitatea de grasimi eliminate prin scaun depinde de cantitatea de

20
lipide ingerate. Nu are effect inhibitor pe celelalte enzyme intestinale, neafectand hidroliza si
absorbtia carbohidratilor, proteinelor si fosfilipidelor.nu s-au evidentiat interactiuni cu alte
medicamente frecvent utilizate de persoanele cu obezitate (antidiabetice orale, hipotensoare,
statine, fibrati etc) sau cu alcoolul. Eficienta acestui medicament a fost dovedita in studii ce au
inclus personae cu obezitate cu sau fara diabet zaharat. Rezultatele acestor studii au
demonstrate ca orlistat:
- Reduce greutatea in medie cu 5,4 kg (3,3 – 10,6 kg);
- Scade trigliceridele si LDL-colesterolul, independent de reducerea ponderala;
- Reduce tesutul adipos intra-abdominal cu 44% mai mult decat in cazul aceleiasi scaderi
ponderale obtinute doar prin dieta;
- Reduce cu 37% progresia spre diabet zaharat tip2, asa cum a fost demonstrat de XENDOS
(XENical in the Prevention of Diabetes in Obese Subjects);
- Reduce tensiunea arterial si amelioreaza profilul lipidic (XENDOS)
- Amelioreaza steatoza hepatica;
- Creste adiponectina;
- Este eficient si sigur la adolescenti;
- Este util in tulburarile de comportamnet alimentar, corectand episoadele de binge eating;
- Amelioreaza profilul metabolic in sindromul ovarelor polichistice

Reactiile adverse associate tratamentului cu orlistat sunt reprezentate de fenomene

digestive (flatulenta, transit intestinal accelerat, steatoree) care apar mai ales atunci cand nu
sunt respectate indicatiile de dieta hipolipidica, in general frecventa lor scade dupa 1 – 3 luni
de tratament.
Orlistat se administreaza la mesele principale, in cazul meselor fara continut lipidic nu
este necesara administrarea tabletei. Se prezinta sub 2 forme farmaceutice de 120 mg si de 60
mg.
Daca dupa 12 saptamani tratamentul medicamentos nu si-a dovedit eficienta, respective
nu s-a obtinut o reducere ponderala de minim 5%, se intrerupe.
Chiar daca ghidurile international recente nu mentioneaza decat orlistatul ca unica
medicatie, ar putea fi mentionata si combinatia efedrina/cafeina cu effect termogenetic. Exista
date care atesta faptul ca aceasta combinatie poate amplifica scaderea ponderala, prin
pierderea masei grase, cresterea insulin-sensibilitatii si reducerea lipogenezei. Reactiile
adverse sunt nervozitatea, agitatie, insomnia, cresteri de tensiune arteriala.

I.2.6.6. Chirurgia bariatrica

In ultimii ani chirurgia bariatrica a castigat un loc important in managementul

obezitatii, fiind metoda cu rezultatele cele mai spectaculoase si de durata dar sic ea mia
costisitoare si nu intotdeauan fara riscuri. La modul general, chirurgia bariatrica are ca
obiectiv modificarea aparatului digestive astfel incat aportul alimentar sa fie redus.

21
 Indicatiile chirurgiei bariatrice pentru adulti sunt:
 IMC ≥ 40 kg/m²;
 IMC : 35 – 40 kg/m² cu co-morbiditati prezente care pot fi ameliorate sau tratate prin
scadere ponderala semnificativa (diabet zaharat tip 2, boli cardio-respiratorii, disfunctie
osteo-articulara, disfunctie psihologica severa datorata obezitatii);
 La pacientii care nu au reusit sa scada in greutate sau sa se mentina, in ciuda terapiei
correct conduse;
 La cei care dovedesc aderenta la tratament.

In cazul copiilor indicatiile pentru chirurgia bariatrica sunt:

 IMC > 40 kg/m² si cel putin o comorbiditate;
 Cel putin 6 luni de program structurat de scadere ponderala intr-un centru specializat;
 Maturitatea scheletului;
 Evaluare comprehensive medicala si psihologica pre- si post-operator;
 Aderenta la programul de tratament multidisciplinar;
 Accesibilitate la un centru specializat (support specializat pediatric, psiholog).

Contraindicatiile chirurgiei bariatrice sunt:

 Absenta implicarii intr-un program anterior de management clinic;
 Lipsa posibilitatii de a participa intr-un program prelungit de management clinic;
 Tulburari psihice, de personalitate, depresie;
 Abuz de alcool, droguri;
 Patologie asociata severa;
 Lipsa posibilitatilor de auto-ingrijire.

Procedurile chirurgiei bariatrice pot fi clasificate in:

 Interventii restrictive ce limiteaza aportul caloric prin scaderea dimensiunii si capacitatii
rezervorului gastric:
- Bandarea gastric vertical
- Gastric sleeve
- Inelul gastric
- Bandarea gastric ajustabila
- By-pass gastric non-ajustabil
 Interventii de limitare a absorbtiei nutrientilor, caracterizate prin scaderea lungimii
intestinului subtire – derivatie bilio-pancreatica;
 Interventii combinate prin diverse tehnici chirurgicale;
 Se prefera interventiile efectuate laparoscopic.

22
Persoanele care sunt supuse unei interventii de chirurgie bariatrica trebuie sa fie incluse intr-
un program structurat de evaluare, control si monitorizare, efectuat de o echipa specializata,
atat preoperator cat si postoperator. Evaluarea si pregatirea pre-operatorie trebuie sa cuprinda:
- Evaluarea complete a starii de sanatate si a starii de nutritive;
- Evaluarea motivatiei, aderentei, gradului de implicare si a posibilitatilor de a urma un
program structurat;
- Evaluare psihologica;
- Controlul comportamnetului alimentar;
- Controlulb co-morbiditatii;
- Informarea asupra beneficiilor, limitelor, riscurilor.

Urmarirea post-operatorie trebuie sa vizeze:

- Evolutia ponderala;
- Evolutia co-morbiditatii;
- Aderenta la managementul clinic;
- Gradul de optimizare a stilului de viata;
- Statusul metabolic si nutritional si eventualele suplimentari nutritionale.

I.2.6.7. Mentinerea ponderala/ prevenirea recastigului ponderal

Controlul ponderal de durata implica nu doar reducerea ponderala, care se obtine

rapid, ci mai ales mentinerea noii greutati pe o perioada cat mai lunga. Dupa primele 6 luni de
reducere ponderala, tendinta este de recasting ponderal, aproximativ 30-35% din greuttaea
pierduta fiid recastigata in primul an. Recastigul ponderal este progresiv, dupa 5 ani se revine
in general la greutatea de pornire, sau, cum frecvent se intampla, la o greutate mai mare decat
cea initiala.
Asigurarea succesului terapeutic pe termen indelungat presupune continuarea
tratamentului si chiar intensificarea acestuia dupa perioada de reducere ponderala. Efecte
benefice asupra mentinerii pe termen indelungat au fost constatate in urmatoarele
circumstante:
- Realizarea obiectivelor realiste de scadere ponderala (10% din greutate);
- Aderenta la activitatea fizica sustinuta, de peste 60 minute/zi, sau peste 200-300
min/saptamana, sau 2500-3300 kcal consum energetic pe saptamana. Activitatea fizica este
considerate ca fiind metoda esentiala in mentinerea reducerii ponderale, dat fiind ca sustine
masa muscular, consumatoare de energie, mentine deficitul caloric si impiedica reducerea
metabolismului bazal;
- Mentinerea unei diete moderat hipocalorice, cu adios de protein, saraca in grasimi. Este
posibila o suplimentare caloric moderata, in conditiile in care intensitatea activitatii fizice este
mentinuta;
- Mentinerea contactelor frecvente cu echipa medicala (lunar sau chiar bilunar);

23
- Medicatie, inclusive cafeina la cei cu un consum mai mic de 300 mg/zi;
- Terapie comportamentala, sustinere motivationala;
- Auto-control si masurarea greutatii zilnic;
- Consum de mic dejun;
- Diete mai putin variate, ceea ce scade riscul de aport caloric suplimentar;
- Evitarea consumului de alimente de tip fast food;
- Timp redus sub 10 ore/saptamana de vizionare a televizorului.

CAP.II. INGRIJIRI GENERALE

24
II.1. Internarea pacientului in spital

   Intrenarea in spital se face pe baza de planificare, pe baza biletelor de internare, bilet de

trimitere emise de catre medicul specialist sau medicul de familie sau internare de urgenta.
Bolnavii internati vor fi inscrisi la biroul serviciului de primire in registrul de internari, tot aici
completandu-se si foaia de observatie cu datele de identificare.
  Identificarea bolnavului se face pe baza actelor personale si a  documentelor emise in
unitatea sanitara care trimite bolnavul.
  La inscrierea bolnavului in registrul de internare vor fi mentionate: ziua si ora la care s-
a prezentat, numele complet, varsta, sexul, adresa, diagnostic de internare precum si numele si
adresa persoanelor care au insotit bolnavul.
Pentru examinarea bolnavului in vederea stabilirii diagnosticului de internare, bolnavul
este dezbracat prin manevre rapide, dar efectuate cu indemanare si blandete. Examinarea clinica
poate fi completata cu prelevari de produse biologice si patologice(sange, urina) in vederea unor
examene de laborator efectuate de urgenta.
Hainele si efectele vor fi inregistrate in vederea inmagazinarii si la nevoie vor fi supuse
deparazitarii si dezinfectarii.
Bolnavul va fi insotit pe sectia indicata de serviciul de primire. De aici este preluat de
asistenta de serviciu si dus in salon unde va primi patul lui.

II.2. Asigurarea conditiilor de spitalizare

 Scopul spitalizarii bolnavului fiind vindecarea , se vor urmari crearea unor

conditii prielnice necesare vindecariii si ridicarii fortei de aparare a organismului si scoaterea
lui de sub eventuale influente nocive ale mediului inconjurator.
Dupa repartizarea in salon ii fac cunoscut regulamentul de ordine interioara al spitalului,
apoi ii prezint sala de mese, toaleta, sistemul de semnalizare din dreptul patului. Anturajul
pacientului trebuie sa fie cat mai protector si linistitor, paturile sa fie distantate pentru ca
bolnavii sa nu se deranjeze reciproc. Ferestrele salonului sa fie prevazute cu perdele colorate,
zugraveala sa fie curata, mobilierul sa fie estetic, redus si usor lavabil, temperatura camerei
optima intre 18-200C.
Linistea este primordiala si asigura confortul pacientului,in acest scop,  se vor inlatura
toti excitantii auditivi, vizuali, olfactivi sau gustativi cu efecte negative asupra sistemului
nervos. Se evita caderea obiectelor metalice, scartaitul usilor, personalul medical va purta
papuci cu talpa moale, silentiosi.
 Vor fi inlaturate dezinfectantele cu miros patrunzator, sticlele cu medicamente volatile
se tin inchise. Salonul trebuie aerisit ori de cate ori este nevoie.

II.3. Asigurarea conditiilor igienice pacientilor internati

25
Pregatirea patului si accesorilor lui
Boala si covalescenta il determina pe pacient sa isi petreaca majoritatea timpului in pat,
motiv pentru care patul trebuie sa ii ofere pacientului un gred ridicat de confort.
Patul trebuie sa fie comod, sa prezinte dimensiuni potrivite, lungime 2 m, latime 85-100
cm, inaltimea de la pardosea pana la saltea de 60 cm, astfel incat sa-i permita pacientului sa se
poata misca in voie, sa nu-i limiteze miscarile, sa fie usor de manipulat si curatat, confectionat
din metal usor, asezat pe rotite prevazute cu cauciucuri.
Salteaua va fi ortopedica sau relaxa. Ea poate fi din material plastic sau din cauciuc,
umpluta cu apa sau cu aer, pentru prevenirea escarelor.
Lenjeria de preferat de culoare alba, simpla si cu un numar minim de cusaturi.
Perna trebuie sa fie ecologica si cu dimensiunile de 55 cm latime si 75 cm lungime.
Patura sa fie confectionata din material moale si usor, de preferinta din lana.
Lenjeria de pat necesara unui bolnav: doua cearsafuri cu tesatura din bumbac pentru ca
este mai putin iritanta pentru piele decat cea sintetica si absoarbe mai bine transpiratia, 1-2 fete
de perna in functie de nesesitati, husa din material impermeabil pentru saltea, o aleza si
musama.
Utilaj auxiliar: agatatori pentru usurarea mobilizarii active, sprijinitor de perne,
rezemator de picioare, aparatori laterale, mese adaptate la pat.

Schimbarea lenjeriei de pat

Schimbarea lenjeriei de pat are ca scop asigurarea conditiilor igienice si de confort ale
pacientului. Schimbarea lenjeriei de pat se face de obicei dimineta , inainte de curatirea
salonului, dar dupa masurarea functiilor vitale si efectuarea toaletei. Daca insa in cursul zilei se
murdareste, schimbarea ei trebuie facuta imediat, indiferent de orar si la nevoie de mai multe ori
pe zi.
           Materiale necesare: cearsaf de pat, cearsaf plic, fete de perna, patura, aleza, musama, sac
de rufe murdare.
           Inainte de toate explic boolnavului necesitatea si simplitatea tehnicii si fiind un pacient
activ il ajut sa se ridice pe marginea patului si sa ia loc pe un scaun sau fotoliu, in cazul in care
este frig ii ofer o patura cu care il invelesc.
           Tehnica:
- se aseaza 2 scaune pe care se pune lenjeria
- se aseaza perna pe scaun
- se desface marginea lenjeriei si a paturii scotandu-le de sub saltea, se intoarce si
marginea cearsafului ce a protejat patura
- se ridica patura indoind treimea dinspre picioarele patului, apoi pe cea dinspre
capul patului
si pliata astfel in trei parti, se ridica din partea de mijloc pentru a se indoi si se aseaza pe scaun

26
 - se ridica in acelasi mod cearsaful si patura, iar musamaua si aleza se ridica
indoite in doua
- se intinde cearsaful de pat care a fost impaturat , asezandu-l in treimea mijlocie.
Cu o
miscare se intinde capatul dispre picioarele patului, se fixeaza la capete, introducandu-l sub
saltea
- se aseaza in treimea mijlocie musamaua si aleza care se fixeaza intinse perfect
- se aseaza cearsafu,l se aseaza patura si se fixeaza impreuna cu cearsaful sau
separat sub saltea
- se aseaza perna infasata
- se apropie noptiera de pat

Asigurarea igienei personale, corporale si vestimentare a pacientului

 Prin igiena bolnavului se intelege ansamblul de tehnici si proceduri utilizate in scopul

intretinerii curateniei mucoaselor, tegumentelor si fanerelor ceea ce reprezinta in fond o
modalitate de aparare a organismului impotriva bolilor.
           Igiena corporala a bolnavului incepe inca de la internare, cand este imbaiat si la nevoie
deparazitat, iar in timpul spitalizarii bolnavul va face baie sau dus cel putin de doua ori pe
saptamana. Cu aceasta ocazie i se va schimba si lenjeria de corp.
Baia nu  va depasi 15 minute si se vor indeplini urmatoarele conditii:
- ferestrele si usile incaperii vor fi inchise;
- temperatura incaperii de aprox. 18-200C;
- materialele necesare sa fie asezate in ordine la indemana;
- lenjeria curata se asaza pe un radiator pentru a fi calda;
- se recomanda ca toaleta sa se faca inainte  de masa si nu dupa ce bolnavul a
mancat.
           Bolnavul este sprjinit pentru a patrunde in dus, se sapuneste, fiind in continuare spalat cu
ajutorul dusului mobil. Bolnavul este ajutat sa iasa din dus si ajutat sa calce pe pardoseala, sa nu
alunece, se sterge cu prosoape incalzite, se imbraca cu lenjeria
pregatita si este condus la pat.
Asistenta medicala raspunde de starea igienica a bolnavului indiferent daca acesta si-o asigura
singur, acesteia revenindu-i sarcina de a-i pune la dispozitie materialul necesar si de a
supraveghea modul in care acesta isi efectueaza toaleta.

Observarea pozitiei pacientului

   Comportamentul bolnavului este important pentru ca de acesta depinde intreaga sa

atitudine fata de boala, tratament, ingrijire si in final fata de personalul medical. Aceasta
depinde de o serie de factori ca : grad de cultura, varsta, inteligenta, cracter, mediu social, etc.

27
           Comportamentul bolnavului este diferit, de la totala acceptare a situatiei de bolnav si
aprecierea pozitiva a spitalului si a personalului medical, pana la anxietate, dezaprobare fata de
orice act terapeutic.
           In supravegherea comportamentului bolnavului unul din lucrurile cele mai importante
care trebuie urmarite este pozitia bolnavului care tradeaza nu numai o anumita starea patologica
ci si gradul de severitate al imbolnavirii. Expresia fetei poate traduce unele stari ca: anxiete,
durere, deprimare, optimism, indiferenta sau interes fata de boala sau mediu. Ea se modifica in
functie de starea generala a bolnavului, iar durerea este unul din factorii primordiali care
influenteaza pozitia bolnavului.
           Durerea are drept efect suferinta, iar bolnavul prin adoptarea unor anumite pozitii
incearca sa o minimalizeze. De aceea el i-a pozitii antialgice, cu sustinerea partii dureroase.
Bolnavul este agitat, cauta o pozitie care sa-i calmeze durerea, are    transpiratii, extremitatile se
pot raci.
           Bolnavul ocupa in pat o pozitie activa, pasiva sau fortata si in functie de indicatii si
necesitati.
           Pozitia activa este caracteristica bolnavilor in stare mai buna, pozitia lor in pat fiind
identica cu cea a unui om sanatos. Ei se misca singuri, neavand nevoie de ajutor.
           Pozitia pasiva este caracteristica bolnavilor in stare grava, adinamici, care si-au pierdut
forta fizica. Acesti bolnavi necesita ajutor pentru orice fel de miscare.
           Pozitia fortata este caracteristica prin atitudini neobisnuite, determinate de afectiunea de
baza a bolnavilor sau impuse de tratament.
           
II.4. Supravegherea functiilor vitale si vegetative

Tabelul.II.4.1. Tehnici de masurare a functiilor vitale

MĂSURAREA PULSULUI
Definiție Determinarea numărului de bătăi cardiace pe minut.
Scop Evaluarea funcţiei cardiovasculare. Elementele de
apreciat sunt: ritmicitatea, frecvenţa, celeritatea şi
amplitudinea.
Materiale necesare Ceas cu secundar şi un creion roşu.
Loc de elecție Pulsul poate fi măsurat la nivelul oricărei artere
accesibile palpării şi care poate fi comprimată pe un
plan osos: artera femurală, humerală, carotidă,
temporală, superficială, pedioasă.
Tehnică Se va asigura pacientului un repaus fizic şi psihic de
10-15 minute, după care se va repera artera şi se vor
fixa degetele palpatoare pe traiectul arterei, exercitând
o presiune asupra peretelui arterial cu vârful degetelor.
Se vor număra pulsaţiile timp de 1 minut.
Se va consemna valoarea obţinută printr-un punct pe

28
 foaia de temperatură, ţinând cont că fiecare linie
orizontală a foii reprezintă patru pulsaţii. Unirea valorii
prezente cu cea anterioară cu o linie va genera curba
pulsului.
MĂSURAREA TENSIUNII ARTERIALE
Definiție Determinarea presiunii sistolice şi diastolice la
internare pentru a compara starea curentă cu valorile
normale.
Scop Evaluarea funcţiei cardiovasculare (forţa de contracţie
a inimii, rezistenţa determinată de elesticitatea şi
calibrul vaselor). Elementele de evaluat sunt: tensiune
arterială sistolică (maximă) şi tensiune arterială
diastolică (minimă).
Materiale necesare Aparat pentru măsurarea tensiunii arteriale (cu
manometru), stetoscop biauricular, tampon de vată,
alcool, creion roşu.
Loc de elecție Brațul pacientului, deasupra încheieturii cotului.
Tehnică Metoda de determinare poate fi ascultatorie sau
palpatorie.
Intervenţiile asistentei pentru metoda ascultatorie sunt:
 pregătirea psihică a pacientului
 asigurarea repausului fizic şi psihic
timp de 15 minute
 spălarea pe mâini
 se aplică manşeta pneumatică pe braţul
pacientului, sprijinit şi în extensie
 se fixează membrana stetoscopului pe
artera humerală, sub marginea inferioară a manşetei
 se introduc olivele stetoscopului în
urechi
 se pompează aer în manşeta
pneumatică, cu ajutorul perei de cauciuc, până la
dispariţia zgomotelor pulsatile
 se decomprimă progresiv aerul din
manşetă prin deschiderea supapei, până când se
percepe primul zgomot arterial (care reprezintă
valoarea tensiunii arteriale maxime)
 se reţine valoarea indicată de coloana de
mercur sau acul manometrului, pentru a fi consemnată
 se continuă decomprimarea, zgomotele

29
 arteriale devenind tot mai puternice
 se reţine valoarea indicată de coloana de
mercur sau de acul manometrului, în momentul în care
zgomotele dispar, aceasta reprezentând tensiunea
arterială minimă
 se notează în foaia de temperatură
valorile obţinute cu o linie orizontală de culoare roşie,
socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate
coloană de mercur
 se unesc liniile orizontale cu linii
verticale şi se haşurează spaţiul rezultat; în alte
documente medicale se înregistrează cifric
 se dezinfectează olivele stetoscopului şi
membrana cu alcool.
La indicaţia medicului, se pot face măsurători
comparative la ambele braţe.
MĂSURAREA ȘI NOTAREA MASEI CORPORALE
Definiție Prin măsurarea masei pacientului obez se apreciază
starea de nutriție, stabilirea necesităților calorice ale
organismului și scăderea ponderală în raport cu
obiectivele tipului de regim alimentar prescris de
medic.
Scop Determinarea raportului de masă corporală.
Materiale necesare  taliometru
 bandă metrică
 cântar antropometric
 pix
 foaie de temperatură
Tehnica Măsurarea înălțimii: Bolnavul este descălțat, este
asezat în ortostatism, cu spatele lipit de perete, se
plasează o linie pe vertex și se marchează locul de
înălțime. Apoi cu o bandă metrică se masoară distanța
de la sol pană la locul marcat. Se notează în foaia de
temperatură și în carnetul propriu.
Măsurarea greutății: Asistenta medicală va masura
masa corporală zilnic dimineța a jeune. Ea va pregăti
fizic și psihic pacientul:
 acesta este anunțat să nu manance;
 își golește vezica urinară;
 se verifică îmbrăcămintea și

30
 încălțămintea care se scade din masa totală
Efectuarea tehnicii:
 verifică funcționalitatea balanței
 se echilibrează la nevoie
 se imobilizează acul indicator
 se așează greutățile aproximativ la
greutatea pacientului
 se solicită pacientului să se așeze pe
cântar
 se deschide brațul balanței și se
echilibrează greutățile
 se citesc valorile obținute pe scara
cântarului
 se imobilizează brațul balanței, se
coboară pacientul și se conduce la salon
 se notează valorile în carnetul propriu
cu numele, prenumele, salonul
Se notează în foaia de observație zilnic.

II.5. Alimentatia bolnavului

Tabelul.II.5.1. Alimentatia bolnavului cu obezitate
Asigurarea necesităţilor calorice şi calitative in funcţie de varsta şi starea
Definiție
organismului.
Favorizarea procesului de vindecare, consolidarea rezultatelor terapeutice
Scop obtinute deja şi prevenirea cronicizării unor imbolnăviri. Stabilirea unei
diete conforme cu situatia medicala a pacientului.
Tehnica Asistenta va asigura:
 calcularea necesarului de calorii pe 24 de ore in functie de
activitate, varsta
 calcularea ratiei alimentare echilibrata
 asigurarea echilibrului intre produsele de origine animala si
vegetala
 inlocuieste la nevoie un aliment cu altul conform
echivalentelor cantitative si calitative ale diferitelor principii alimentare
Regimul alimentar va fi hipocaloric cu un aport de cca 1200-1300cal. in
conditii de activitate obisnuita. In spital sau in conditii de repaos absolut,
aportul caloric poate fi si mai redus, la 800, 600 sau 400 calorii si uneori se
poate recurge chiar la postul absolut.

31
 In cazul regimului hipocaloric, proteinele vor fi date in proportii de 1,5-2
g/kg corp.
Ratia lipidica va fi redusa la 40-50 g/zi si intrucat ele furnizeaza un aport
caloric crescut, dezavantajos intr-un astfel de regim.
Regimul va fi sarac in glucide, stiut fiind faptul ca factorul principal in
consumarea obezitatii, il constituie dezechilibrul alimentar in sensul unui
consum exagerat de glucide sub forma de dulciuri concentrate, fainoase,
paine.
Regim pentru o zi: (cca 100 calorii, 75g proteine, 100g glucide,
35g lipide)
Dimineața:
 200g lapte rece sau cald
Ora 10:
 o chifla (50g) sau o felie de paine (50g) cu branza de vaci
 o cafea neagra cu zaharina
Prânz:
Felul I:
 salate de crudități din 200g varză albă sau rosie sau ridichi de lună
sau andive, salata verde sau castraveți, salată de roșii, ardei grași, praz cu o
linguriță de ulei, lămâie sau oțet
 1-2 farfurii de supă sau ciorbă, preparate din aceleasi legume și
aceleași cantități ca cele indicate pentru salată.
Felul II:
 100g carne slabă de vacă, mânzat, pasare fiartă, friptă, tocată și
fiartă sau friptă, înăbușită, conserve de carne slabă preparată rasol
 sau 150g peste slab, stravid, cod, stiuca, salau (congelat sau
proaspat) fiert, fript la cuptor, conserve de peste slab, rasol
 sau 150g branza de vaci
Felul III:
 un mar (100g)
Seara:
 150g cartofi fierti inabusiti sau 200g soteuri din fasole verde si
200g dovlecei cu 2 lingurite iaurt
Felul I:
 100g carne slaba fripta sau 150g peste slab (adica sortul care s-a
consumat la pranz)
Felul II:
 Un mar (100g)

II.6. Recoltarea produselor biologice

32
Tabelul.II.6.1. Tehnica punctiei venoase
Etapa de executie Timpi de executie
Pregătirea - se aleg materialele necesare şi se aşează pe tavă;
instrumentelor şi a se transportă tava cu materialele în apropierea bolnavului.
materialelor necesare
Pregătirea fizică şi - se anunţă bolnavul şi i se explică necesitatea tehnicii
psihică a bolnavului - se aşează bolnavul în poziţia necesară (în funcţie de locul
puncţiei);
- se dezbracă braţul ales astfel ca hainele să nu împiedice
circulaţia de întoarcere;
- se aşează sub braţul bolnavului perna elastică şi apoi muşamaua;
- se solicită bolnavului să menţină braţul în poziţia necesară.
Stabilirea locului - se stabileşte braţul la care se face puncţia;
puncţiei: - se examinează calitatea şi starea venelor de la plica cotului;
- se stabileşte locul de executare a puncţiei.
Executarea puncţiei - se aplică garoul elastic la nivelul unirii treimii inferioare cu cea
mijlocie a braţului;
- cu indexul mâinii stângi se palpează locul pentru puncţie;
- se dezinfectează locul puncţiei;
- se cere bolnavului să închidă şi să deschidă pumnul de câteva
ori şi să rămână cu el închis ;
- având seringa în mâna dreaptă între police şi celelalte degete, cu
indexul se fixează amboul acului ataşat;
- cu policele mâinii stângi fixează vena la 4-5 cm sub locul
puncţiei şi execută o compresiune şi o tracţiune în jos asupra
ţesuturilor vecine;
- se introduce acul în mijlocul venei în direcţia axului
longitudinal al venei şi se împinge de-a lungul ei la o adâncime
de 1-1,5 cm;
- cu mâna stângă se trage încet pistonul, aspirând sânge ( sângele
trebuie să apară în seringă);
- se continuă aspirarea sângelui în seringă până se extrage
cantitatea de sânge necesară;
- se desface garoul şi bolnavul deschide pumnul;
- se aplică un tampon de vată uscat peste locul unde este acul şi se
retrage acul printr-o mişcare rapidă;
- se dezinfectează locul puncţiei cu un tampon cu alcool sau
tinctură de iod care va fi menţinut la bolnav timp de 5-10 minute,
pentru hemostază;
- se scoate acul de la seringă şi sângele recoltat se goleşte în

33
 recipientul pregătit;
- spălare pe mâini cu apă curentă şi săpun.
Îngrijirea bolnavului - se aplica un tampon cu alcool pe locul punctiei pentru a opri
după tehnică hemoragia.

Pentru pacientul obez, la indicația medicului se recoltează sânge pentru:

I. Teste ce se referă la metabolismul lipidic:
 lipemia
 colesterol
 trigliceride
 lipidograma
Pentru determinarea lipemiei se recoltează 2 – 4 ml sânge.
Valoarea normală 500 – 700 mg%.
Pentru determinarea colesterolului se recoltează 2 ml de sânge.
Valoarea normală 140 – 200 mg%
Lipidograma se face din aceleasi sânge.
Valoarea normală: - lipidograma alfa = 25 – 30%
- lipidograma beta = 40 – 60%
- lipidograma beta lent = 3 – 10%
Trigliceridele (1,6 + 0,6 g‰)
Colesterolul total = 1,80 – 2,4 g‰

II. Teste ce se referă la metabolismul glucidelor:

 glicemia 0,80 – 1,20 g%; lipemia 600 – 800 mg%; glicozuria
 acid uric 2 – 6 mg%
 eritrocite B.: 4,5 – 5,5 mil/mm3 , F.: 4,2 – 4,8 mil/mm3
 reticulocite: 10 - 15‰
 hematocrit B.: 46 + 6%; F.: 41 + 5%
 hemoglobina B.: 15 + 2 g/100 ml; F.: 13 + 2 g/100 ml
 leucocite: 4200 – 8000/mm3 din care:
 polinucleare neutrofile: 230/mm3 (0 – 5%)
 polinucleare eozinofile: 200/mm3 (1 – 3%)
 polinucleare bazofile: 40/mm3 (0 – 1%)
trombocite: 150 – 400000/mm3

II.7. Educatie pentru sanatate

Profilaxia bolii

34
 Profilaxia în obezitate, urmareste încă din copilarie, educarea în vederea unui
comportament adecvat de viață.
Educatia sanitara si profilaxia, ca si educatia in ansamblul ei, cunoaste de cateva
decenii o mare dezvoltare, urmare a interdependentei dintre uriasul avant tehnico-stiintific si
dinamica vie a vietii sociale.
Transformarile multiple si complexe ale mediului de viata in domeniul sanatatii
publice. In acest cadru se remarca o preocupare intensa pe plan international pentru orientarea
operei de sanatate publica, spre actiuni privind mentinerea si promovarea sanatatii, cresterea
rezistentei generale a organismului, adaptarea la cerintele vietii moderne, in vederea
optimizarii sanatatii personale si a starii de sanatate comunitare, pentru atingerea idealului de
sanatate.
Profilaxia, a devenit astfel o conceptie atotcuprinzatoare in domeniul sanatatii,
impunandu-se definitiv pe plan international.
Avantul profolaxiei constituie si un rezultat direct al progresului stiintei si societatii, in
general, deoarece civilizatia moderna confera mereu mai multe posibilitati unei interventii
active pentru modificarea in interesul sanatatii a unor factori de mediu.

Educatia pentru sanatate are trei laturi: 

1. cognitiva, care consta in comunicarea si insusirea de noi cunostinte necesare apararii si
mentinerii sanatatii; 
2. motivationala, adica asigura convingerea populatiei privind necesitatea prevenirii si
combaterii bolilor si a dezvoltarii armonioase a organismului, prin respectarea regulilor de
sanogeneza; 
3. comportamenta-volitionala, care consta in insusirea deprinderilor si obisnuintelor
sanogenice, cu aplicarea lor in practica cotidiana.
Organizatia Mondiala a Sanatatii defineste educatie pentru sanatate drept arma cea mai
eficace a sanatatii populationale, ceea ce impune "sa fie asigurata educatia pentru sanatate a
populatiei si sa fie determinate castele sectoare in care aceasta sa participe la aplicarea tuturor
programelor de sanatate publica, pentru a marca astfel raspunderea personala si colectiva a
tuturor membrilor societatii in ocrotirea sanatatii umane".
Sublinez importanta celor trei principii de baza ale educatie pentru sanatate.
Primul este cel al prioritatii: cu cat interventia in "cariera sanatatii" este mai timpurie,
cu atat educatia pentru sanatate va fi mai eficace.
Al doilea principiu, al specificitatii si autoritatii, considera ca opinia celor cu autoritate
legitima este mai credibila, mai cu seama daca acestia constituie un exemplu graitor de
comportament sanogenic.
Al treilea se refera la integrarea educatiei pentru sanatate in obiectivele politicii social-
sanitare a statului; educatia pentru sanatate trebuie sa fie strans legata de conditiile concrete
ale societatii si sa fie compatibila cu statutul social-economic si cultural al acesteia, percum si
cu progresele inregistrate in domeniul stiintelor medicale.

35
 Obezitatea este o problemă de sănătate pentru fiecare individ afectat, iar costurile
suportate de societate sunt foarte mari.
Rolul educatiei terapeutice este de a motiva persoana sa faca schimbarile de stil de viata
necesare controlului ponderal, de a o invata cum sa le faca si de a o ajuta sa le faca pe o
perioada cat mai lunga de timp. Educatia terapeutica are practic doua dimensiuni: cea
terapeutica, specifica, referitoare la dieta (numar de calorii, cantitati, meniu, alimente mod de
preparare, orar) sau actitate fizica (tip de exercitiu, timp si perioada de desfasurare) si cea
educationala, referitoare la modul in care aceste detalii terapeutice sunt receptionate, asimilate
si aplicate de persoana.

Obiectivele educatiei pentru sanatate a pacientului cu obezitate sunt:

• Informarea şi educarea pacientului despre riscurile excesului ponderal pentru starea de
sănătate şi despre importanţa adoptării unui stil de viaţă sănătos, care include atât o
alimentaţie echilibrată, cât şi mişcare
fizică eficientă.
• Motivarea şi sprijinirea pacientului supraponderal să facă schimbările necesare în stilul de
viată pentru a ajunge la o greutate normală şi astfel să îsi îmbunătătească starea de sănătate.
Profilaxia în obezitate, urmăreşte încă din copilărie, educarea în vederea unui comportament
adecvat de viaţă. Profilaxia, a devenit astfel o concepţie atotcuprinzătoare în domeniul
sănătăţii, impunându-se definitiv pe plan internaţional.
Obişnuirea cu o alimentaţie echilibrată şi sănătoasă completată cu activarea organismului
(sport) începând cu primul an de viaţă. Consumul de dulciuri şi de alcool sunt obiceiuri
proaste şi nu necesităţi ale organismului.
Depistarea din timp şi tratarea cauzelor tratabile ale obezităţii (hipotiroidismul, etc.),
educaţia spre o nutriţie corectă, sănătoasă, completată cu o activitate fizică moderată la toate
vârstele este unul din factorii cheie in ceea ce priveste abordarea obezitatii ca si afectiune
medicala.
Dietele hipocalorice preluate de pacient din literatură, fără controlul, pregătirea și
asistența specialiștilor, cu toate eforturile depuse, duc la rezultate nedorite, dezamăgiri,
evoluții „în acordeon”, un lanț descurajant de scăderi și creșteri alternative în greutate.
Factori psiho-emotionali multipii pot fi implicati in geneza si mentinerea obezitatii, si se pot
constitui in bariere ale optimizarii stilului de viata si reducerii ponderale. De aceea, educatia
terapeutica depaseste cadrul pur educational si se adreseaza si acestor factori prin consiliere si
terapie comportamentală.

II.8. Externarea pacientului

Momentul plecarii bolnavului este stabilit de catre medic. Trebuie sa pregatim

bolnavul pentru externare, ceea ce necesita o munca sustinuta de educatie sanitara privind
respectarea odihnei, a regimului dietetic. Bolnavul si apartinatorii vor fi instruiti asupra modului

36
de preparare a alimentelor, asupra regimului de viata si asupra tratamentului pe care il va urma
la domiciliu.
           In vederea externarii se aduna toata documentatia relativa la bolnav in vederea formularii
epicrizei de catre medic.
           Se va fixa ora plecarii impreuna cu bolnavul, pentru a-i putea asigura alimentatia pana in
ultimul moment. Bolnavul si familia sa vor fi anuntati cu 2-3 zile inainte privind data iesirii din
spital. Se verifica daca hainele bolnavului sunt corespunzatoare plecarii, daca nu i se anunta
familia.
            Se aprofundeaza bolnavului indicatiile primite de la medic si cuprinse in biletul de
iesire. Se va lamuri in special asupra regimului dietetic, se va verifica daca pacientul si-a insusit
in mod corespunzator tehnicile necesare pentru continuarea tratamentului prescris la domiciliu
si se va insista ca la data indicata sa se prezinte la control.
         Bolnavul va parasii spitalul insotit de un membru al familiei, fie cu ambulanta.

CAP.III. INGRIJIRI SPECIFICE

III.1. Cazul 1- Plan de ingrijire

Informații  Nume şi prenume: M.A.

generale:  Vârstă: 62 ani
 Sex: feminin
 Starea civilă: căsătorită
 Ocupația: pensionară
 Copii: 2
 Relaţia cu familia: bună
 Persoane care pot fi anunţate: soţul, copiii
 Adresa: jud. Iaşi
 Diagnostic la internare:

37
 o Diabet zaharat tip II recent descoperit
o Obezitate grad I
o Hipertensiune arterială stadiul I
 Consumator ocazional de alcool, cafea
 Dietă/regim alimentar: conform afecțiunii diabetice: dieta = 200
Obișnuințe g HC (hidrat de C) hiposodată
de viață:  Alergii cunoscute: nu se știe alergică.
 Repaos: somn 8-10h/zi.
 Exprimare: conformă cu nivelul de educaţie
 Grad de informare: este interesată de boală şi de vindecarea ei.
 Antecedente heredo-colaterale: apendicectomie la 17 ani
 Tratament în curs: antidiabetice orale: Siofor 500 mg 2 tb/zi
 Motivele internării: astenie, ameteli, cefalee, palpitatii.
Probleme  Istoricul bolii: Bolnava in varsta de 62 de ani aflată în evidența
de din 2012 cu diabet zaharat tip II în prezent tratat cu dieta = 200gHC (hidrat de
sănătate: C) hiposodata si Sifor 500mg 2tb/zi, se interneaza pentru astenie, ameteli,
cefalee, palpitatii.
 Alte probleme cu sănătatea:
o Diabet zaharat tip II
o Hipertensiune arteriala
 Stare generală: alterată
 Stare de nutriție: supraponderală
 Stare de constiență: prezentă
 Greutate: 110 kg
 Înălţime: 1.71
 Aparat respirator: torace normal conformat, sonoritate normală,
murmur vevicular fiziologic, 18 respirații/minut
 Aparat cardio-vascular: zona precordială de aspect normal;
Examen
o TA = 145/90mmHg; Puls 71 b/min, ritm cardiac regulat
clinic
general: artere pulsatile;
 Aparat digestiv: abdomen moale
 Sistem osteoarticular: aparent integru și mobil morfofuncțional
 Aparat urogenital: loje renale suple, nedureroase la percuție și
palpare
o urini clare
 Sistem nervos și organe de simț: normale
 Tegumente și mucoase: tegumente integre, normal colorate,
calde, elastice, țesut subcutanat celular bine reprezentat, în excesul adipos;
 Sistem ganglionar: nepalpabil superficial

38
NEVOIA DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENTII
DEFICITARA DE INGRIJIRE
A respira si a Dificultate în a Pacienta să - Stabilesc o relație terapeutică cu pacienta, bazat
avea o buna menține o bună aibă o bună încredee;
circulatie circulație și circulație și o - Amplasez pacienta în salon, în poziție semișezând
respirație datorită bună respirație funcție de starea, afecțiunea și receptivitatea sa;
greutății - Învăt pacienta să folosească diferite aparate de susți
(scripetele de deasupra patului, care o va ajuta să coboare
usor din pat);
- Asigur condițiile de mediu adecvate, pentru a evita peric
prin accidentare;
- Solicit bolnavei să stea linistită la pat, să nu se agite, pent
există posibilitatea creșterii tensiunii arteriale mai mult d
este deja;
- Aerisesc salonul și umezesc aerul din încăpere;
- Învăț pacienta să utilizeze diferite tehnici de relaxare ș
gimnastică respiratory;
- Învăț pacienta să evite schimbările bruște de temperatură;
- Am pregatit materialele necesare masurării tens
arteriale, pulsului, respirației și temperaturii. La indi
medicului măsor și notez în foia de observație func
vitale: TA, puls, respirație, temperatură.
A bea şi a mânca Perturbarea Pacienta să-și - Explorez preferintele pacientei asupra alimentelor per
modului de a se urmeze alcatuind o alimentatie echilibrata cu evitarea grasim
alimenta regimul animale, reducerea cantitatii de hidrocarbonati si alegere
(alimentație în dietetic alimente benefice pentru sănătate;
exces) - Invat pacienta categoriile de alimente din ghidul aliment
pacientului diabetic si echivalentele cantitative si calitativ
principiilor alimentare, in vederea inlocuirii unui alimen
altul;
- Monitorizez pacienta pentru a consuma numai alime
cuprinse in regimul alimentar impus de medicul diabetolog
- În funcție de toleranța la glucide regimul va cupr
alimente cântărite (pâine, lapte, cartofi, paste fainoase, leg
uscate, fructe) și necântărite (pește, carne, mezeluri, ouă,
de carne, sosuri fară făină, ulei);
- Asigur un regim alimentar variat, bogat în protein
vitamine: carne, legume şi fructe;
- Calculez necesarul de calorii pe 24 de ore în funcți
activitate, varsta;
- Urmăresc orarul și distribuția meselor;

39
 - Sfătuiesc pacienta să consume circa 2 litri lichide pe zi
formă de: ceai, compot, sucuri naturale, lapte;
- Încurajez pacienta şi o asigur de contribuţia alimentelo
procesul de vindecare;
- Asigur un climat liniştitor în timpul mesei;
- La indicația medicului cântăresc zilnic pacienta. I
bolnava la cântar, verific funcționalitatea acestuia,
bolnava să se urce pe cântar, echilibrez greutățil
notez valoarea obținuta:
- Ajut bolnava să coboare și o conduc la salon.
- Stimulez pacienta să-și reducă din masa corpo
atât pentru sănătatea ei, cât și pentru un aspect
plăcut.

A se mişca şi a Dificultate în a se Pacienta să - Ajut bolnava sa se plimbe prin salon si holul sec
avea o bună mobiliza din prezinte executand cateva sau chiar mai multe exercitii
postură cauza greutații mobilitate și gimnastica respiratorie.
corporale postură - Aticipez necesitățile pacientei la nevoie;
adecvată - Asigur condițiile de mediu adecvate, pentru a
pericolele prin accidentare;
- Orientez pacienta în timp, spațiu și anturaj;
- Favorizez adaptarea pacientei la noul mediu;
- Instalez pacienta în pat respectând pozițiile anatomice
corpului;
- Folosesc utilajele auxiliare și de confort pentru mențin
poziției anatomice;
- Învăt pacienta să folosească diferite aparate de susținere.
- Redau încrederea pacientei că imobilitatea sa este o
trecătoare;
- Încurajeaz pacienta să facă mici plimbări zilnice, even
ajutându-se de un baston;
- Planific un program de exerciții în funcție de capaci
pacientului;
A fi curat, Potențial risc de Pacienta să fie -Planific un program de igienă în funcție de activi
îngrijit şi a avea lezare a curată, îngrijită pacientei;
tegumentele tegumentelor și să aibă -Învăt pacienta măsuri de igienă personală;
protejate tegumentele -Ajut pacienta să își facă baia totală sau parțială;
intergre și -Pregătesc materialele pentru baie;
protejate -Pregătesc salonul și materialele necesare pentru efectu
toaletei pe regiuni;
-Protejez pacienta cu un paravan pentru a beneficia
intimitatea necesară toaletei;
- Ajut bolnava să-și realizeze toaleta pe regiuni.
- Masez și pudrez cu talc regiunile predispuse esca
datorită poziției.

40
 - Identific, împreună cu pacienta cauzele și moti
preocupării pentru aspectul fizic și îngrijirile igienice;
-Ajut pacienta să își schimbe atitudinea fată de aspectul
fizic și față de îngrijile igienice;
-Informez pacienta cu privire la menținerea curăț
tegumentelor și mucoaselor pentru prevenirea îmbolnăviri

A se îmbrăca Dificultate în a se Pacienta să se - Educ pacienta cu privire la importanța vestimentație

A se dezbrăca îmbrăca și poată îmbrăca identificarea personalității;
dezbrăca și dezbrăca - Explic pacientei legăturile dintre ținuta vestimentară, ima
singură și stima de sine;
- Identific capacitatea și limitele fizice ale pacientei;
- Îi acord timp suficient pentru a se îmbrăca și dezbrăca;
- Așez obiectele în aceași ordine tot timpul, iar haine
ordinea folosirii lor și solicit pacientei, la dezbracare să le
în ordine inversă;
A se recrea Dificultatea de a Pacienta să -Explorez activitățile recreative care îi produc plă
îndeplini activități prezinte o bună pacientei;
recreative dispoziție și o - Analizez și stabilesc dacă acestea sunt în concordant
stare de starea sa psihică și fizică;
optimism cu - Încurajez pacienta să iși exprime emoțiile și sentimentele
privire la - Supraveghez pacienta în timpul recreerii pentru a n
evoluția bolii produce agravări ale stării fizice și psihice;
Pacienta să își - Apreciez impactul activității recreative asupra pacientei;
recapete - Antrenez pacienta în activități recreative în limita impus
încrederea în capacitățile proprii;
propriile forțe - Am în vedere că activitățile să nu suprasolicite pacienta
nu o obosească, ci să îi creeze o stare de bună dispoziție;
- Notez reacțiile și manifestările pacientei cu referire direc
starea de plictiseală și tristețe.
A invata Deficit de Pacienta va - Explic pacientei riscurile obezității și o constientizez as
cunoștințe despre dobândi propriei responsabilități privind sanătatea;
obezitate cunoștințe - Explic pacientei care sunt regulile obligatorii de igien
despre trebuie respectate de un obez, precum și regulile de ig
obezitate alimentară;
- Explorez cunoștințele pacientului cu privire la boală;
- Furnizez explicatii clare și deschise asupra îngrij
programate;
- Introduc pacienta într-un grup de sprijin cu alte persoan
sufără de obezitate
- Explic pacientei necesitatea schimbării stilului de viață
celui alimentar și continuarea acestora acasa;
- Ofer exemple de alți pacienți care au aceași probl
medicală și care au o evoluție favorabilă;
- Încurajez pacienta să aibă un jurnal cu meniuri pe
și ore, să scrie zilnic ceea ce a mâncat.

41
 Supravegherea functiilor vitale
Data T.A Puls Resp T Diureza
16.01.13 150/90 mmHg 71 b/min 18 r/min 36.8ºC 1600 ml
17.01.13 148/90 mmHg 70 b/min 18 r/min 36.9ºC 1450 ml
18.01.13 145/90 mmHg 68 b/min 17 r/min 36.9ºC 1500 ml
19.01.13 145/85 mmHg 68 b/min 17 r/min 36.7ºC 1550 ml
20.01.13 140/85 mmHg 69 b/min 17 r/min 36.8ºC 1700 ml

Examenul de laborator
Examen cerut Mod de recoltare Rezultate Valori n
VSH Punctie venoasa 5 mm/h 2-12 mm
Glucoza Punctie venoasa 150 mg% 73-110 m
Hb Punctie venoasa 13 g‰ 12-16 g‰
Ht Punctie venoasa 41 % 37-47 %
Albumina Sumar urina absent absent
Glucoza Sumar urina absent absent
Cellule epiteliale Sumar urina rare rare

Alimentatia bolnavului
Perioada Alimente permise Alimente interzise
16-20.01.13 Supe; carne slaba de vaca, manzat, pasare, Fainoase; dulciuri; g
peste;branza de vaci; cartofi fierti; lapte; grasa; branzetur
ceaiuri indulcite cu zaharina; legume oleaginoase; alcool.
fierte.

Investigatii paraclinice
Data Examene curente Pregatire pentru examen Ingrijiri
16.01.13 Electrocardiograma -se explica bolnavului ce - se aj
urmeaza sa i se faca si scopul imbrace;
acesteia; -se condu
-se ajuta bolnavul sa se salon.
dezbrace si sa se pregateasca
pentru tehnica.

Tratament medicamentos
Data Medicamente Mod de administra

42
16-20.01.13 Siofor Oral
16-20.01.13 Aspacardin Oral

43
III.2. Cazul 2- Plan de ingrijire

 Nume şi prenume: P.V

 Vârstă: 70 ani
 Sex: masculin
 Starea civilă: căsătorit
 Ocupația: pensionar
Informații
 Copii: 5
generale:
 Relaţia cu familia: bună
 Persoane care pot fi anunţate: soţia, copiii
 Adresa: jud. Bacău
 Diagnostic la internare:
o Obezitate tip II
o Hipertensiune arterială stadiul I
 Consumator ocazional de cafea
 Alergii cunoscute: nu se știe alergic.
Obișnuințe
 Repaos: somn 6-8h/zi.
de viață:
 Exprimare: conformă cu nivelul de educaţie.
 Grad de informare: este interesat de boală şi de vindecarea
lui.
 Antecedente heredo-colaterale: tata decedat la 92 ani –
afectiune cardiac;
 Antecedente personale
-1959 apendicectomie
-1983 HTA, varice membre inferioare
-1998 HTA esentiala, angina pectorala
Probleme -2007 HTA esentiala, hipercolesterolemie, obezitate
de  Tratament în curs: Captopril, 12,5 mg de 2 ori/zi per os
sănătate:  Motivele internării: vertij, astenie, cefalee, palpitații,
tahicardie, anxietate.
 Istoricul bolii: Bolnavul în varstă de 70 de ani aflat în
evidența din 2011 cu HTA, Captopril, 12,5 mg de 2 ori/zi per os, se
internează pentru astenie, ameteli, cefalee, palpitatii.
 Alte probleme cu sănătatea:
o Obezitate grad II
o Hipertensiune arterială
Examen  Stare generală: alterată
clinic  Stare de nutriție: supraponderală
general:  Stare de constiență: prezentă

44
  Greutate: 115 kg
 Înălţime: 1.71
 Aparat respirator: torace normal conformat, sonoritate
normală, murmur vevicular fiziologic, 20 respirații/minut.
 Aparat cardio-vascular:
o zona precordială de aspect normal;
o TA = 180/100mmHg; Puls 75b/min, ritm cardiac
regulat
o artere pulsatile;
 Aparat digestiv: abdomen moale
 Sistem osteoarticular: aparent integru și mobil
morfofuncțional
 Aparat urogenital:
o loje renale suple, nedureroase la percuție și palpare
o urini clare
 Sistem nervos și organe de simț: normale
 Tegumente și mucoase: tegumente integre, normal
colorate , calde, elastice, țesut subcutanat celular bine reprezentat, în
excesul adipos;
 Sistem ganglionar: nepalpabil superficial

NEVOIA DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE INTERVENȚII EVA

DEFICITARA ÎNGRIJIRE

45
A respira si a Alterarea circulaţiei Pacientul : Pacientul a fost internat în În
avea o buna - H.T.A -să prezinte sectia de „cardiologie” inter
circulatie valori scăzute într-un salon curat, deleg
ale T.A. în luminos, aerisit, pat cu scăz
decurs de 24h lenjerie curată. dure
şi să se Am monitorizat fucţiile
menţină vitale ( T.A. ,R.,P. ,T ) şi
- să respire am înregistrat grafic
normal valorile obţinute în foaia
- să prezinte de tempteratură.
dureri Am pregătit psihic şi fizic
diminuate în pacienta pentru explorări
intensitate până paraclinice.
la dispariţie în
decurs de 24-
48 h
- să-şi recapete
starea de
confort fizic.
A elimina Eliminarea deficitară Pacientul să nu Am recoltat produse Am
manifestată prin edeme, mai prezinte biologice pentru examenul pacie
dureri la nivelul durere și de laborator, la indicaţia in lim
membrelor inferioare edeme. medicului: sânge pentru
Hb, VSH, glicemie, uree,
creatinină.
Urină pentru examenul de
sumar 
La indicaţia medicului am
administrat furosemid
( diuretic), digoxin ( toni
cardiac), trombostop
(anticoagulant) Piafen
( analgezic) Enalapril (anti
hipertensiv)
Ajut pacientul să se
alimenteze, administrez
tratamentul medicamentos,
fac educaţie sanitară
cu pacientul.

A se misca si a Alterarea confortului: Pacientul să Am asigurat un climat , de O da

46
avea o buna cefalee, vertij, tulburări de prezinte o stare linişte şi confort în salon. tensi
postura echilibru relativ bună în Am asigurat ventilaţie stare
decurs de 2 – 3 ritmică a aerului amel
zile. Am învăţat pacientul să zile p
evite să se deplaseze stare
singur pentru a preveni o
cădere si o eventuală
accidentare.
La indicaţia medicului am
administrat un antalgic:
Algocalmin.
Am explicat pacientului că
starea sa de sănătate este
trecatoare doar că va
trebui să respecte regimul
de viaţă şi
tratamentul prescris de
medic
A se odihni Somn inadecvat cantitativ şi Pacientul să I-am recomndat ca în Tr
calitativ prezinte somn fiecare seară înainte de îmbu
normal, culcare să bea o cană de mai
odihnitor în lapte cald și să aerisească nopţ
decurs de 3 zile încaperea. mult
Să-şi recapete
starea de
confort  psihic.
A se alimenta Alimentaţie inadecvată prin Pacientul să fie Am explicat pacientului cu În
deficit cantitativ şi calitativ echilibrat blândeţe şi pe întelesul auto
hidroelectroliti lui importanţa regimului pacie
c şi nutriţional alimentar  hidro
Să L-am învăţat care sunt amel
conştientizeze alimentele permise şi cele cons
importanţa interzise. regim
regimului respe
alimentar şi să-
l respecte.

Supravegherea functiilor vitale

Data T.A Puls Respiratie T Diureza
02.07.13 180/100 mmHg 75 b/min 20 r/min 36.8ºC 1600 ml

47
03.07.13 150/80 mmHg 77 b/min 17 r/min 36.8ºC 1800 ml
04.07.13 130/80 mmHg 74 b/min 19 r/minh 37ºC 2000 ml
05.07.13 130/80 mmHg 74 b/min 19 r/min 36.7ºC 1900 ml

Examenul de laborator
Examen cerut Mod de recoltare Rezultate Valori n
Glucoza Punctie venoasa 155 mg% 73-110 m
Hb Punctie venoasa 13 g‰ 14-18 g‰
Ht Punctie venoasa 41 % 42-52 %
VSH Punctie venoasa 5 mm/h 1-10 mm
Albumina Sumar urina absent absent
Glucoza Sumar urina absent absent
Cellule epiteliale Sumar urina rare rare

Alimentatia bolnavului
Perioada Alimente permise Alimente interzise
02-05.07.13 Fructe, legume, supe de zarzavat, carne Carne grasa de po
slaba fiarta sau fripta, peste slab, lapte si conserve, afumaturi.
derivate dar degresate, paine fara sare,
regim in general hiposodat.

Investigatii paraclinice
Data Examene curente Pregatirea pentru examen Ingrijiri
02.07.13 Electrocardiograma Se explica pacientului ce Se ajut
urmeaza sa i se faca si scopul imbrace,
examenului, se ajuta pacientul in salon.
sa se dezbrace.
02.07.13 Punctie venoasa Se explica pacientului ce Se explic
urmeaza sa i se faca si scopul un tamp
examenului. punctiei.
02.07.13 Sumar urina Se explica pacientului ce are Se condu
de facut si scopul examenului.

Tratament medicamentos
Data Medicamente Mod de administra
02-03.07.13 Furosemid (diuretic) oral
02-05.07.13 Digoxin (tonicardic) intravenos
02-04.07.13 Trombostop (anticoagulant) intradermic
02.07.13 Piafen (analgezic) oral
02-05.07.13 Enalapril (antihipertensiv) oral
04.07.13 Algocalmin intramuscular

48
III.3. Cazul 3 - Planul de ingrijire

 Nume şi prenume: I.D.

 Vârstă: 59 ani
 Sex: masculin
 Starea civilă: căsătorit
 Ocupația: pensionar
Informații
 Copii: 2
generale:
 Relaţia cu familia: bună
 Persoane care pot fi anunţate: soţia, copiii
 Adresa: jud. Iasi
 Diagnostic la internare:
o HTA, stadiul II, cardiopatie ischimică
o Obezitate tip II
 Nu consumă cafea
 Alergii cunoscute: nu se știe alergic.
Obișnuințe
 Repaos: somn 6-7h/zi.
de viață:
 Exprimare: conformă cu nivelul de educaţie.
 Grad de informare: este interesat de boală şi de vindecarea
lui.
 Antecedente heredo-colaterale: Mama – ulcer duodenal-
decedată
-Tata – decedat
Probleme Antecedente personale: - boli ale copilăriei: rujeola;
de  Tratament în curs: Captopril, 12,5 mg de 2 ori/zi per os
sănătate: Motivele internării: bolnavul prezintă cefalee,vertij,dureri precordiale,
dispnee, dureri în hipocondrul drept.
 Alte probleme cu sănătatea:
o Obezitate grad II
o Hipertensiune arterial
Examen  Stare generală: alterată
clinic  Stare de nutriție: supraponderală
general:  Stare de conștiență: prezentă
 Greutate: 121 kg
 Înălţime: 1.67
 Aparat respirator: torace normal conformat, sonoritate
normală, murmur vevicular fiziologic, 20 respirații/minut
 Aparat cardio-vascular:
o zona precordială de aspect normal;

49
 o TA = 160/90mmHg; Puls 80b/min, ritm cardiac
regulat;
o artere pulsatile;
 Aparat digestiv: abdomen moale
 Sistem osteoarticular: aparent integru și mobil
morfofuncțional
 Sistem nervos și organe de simț: normale
 Tegumente și mucoase: tegumente integre, normal colorate,
calde, elastice, țesut subcutanat celular bine reprezentat, în excesul adipos;
 Sistem ganglionar: nepalpabil superficial

NEVOIA DIAGNOSTIC DE O INTERVENȚII

DEFICITARA ÎNGRIJIRE BI
E
C
TI
V
E
A respira si a Circulaţie şi respiraţie Pa Asigur repaus la pat, în poziție semisezând,

50
avea o buna deficitară, HTA din cauza cie camera aerisită.
circulatie senzației de sufocare și nt Asigur repaus fizic și psihic absolut
accelerării ritmului respirator ul Rog pacientul să păstreze un repaus vocal relativ
manifestat prin dispnee, să Monitorizez funcțiile vitale (T.A., P., R. )
HTA, dilatații venoase pr Recoltez produse biologice pentru examene
ezi laborator și compatibilitate
nte Pregătesc pacientul pentru efectuarea EKG-ului.
o Am recoltat: HL completă, VSH, U
bu glicemie,TGO, TGP, fibrinogen.
nă Am administrat:
cir FAMOTIDIN
cul TERTENSIF
ați CRADIL
e ATENOLOL
în
3
zil
e
A-si pastra Diaforeza din cauza anxietîții Pa Asigur un microclimat corespunzator
temperatura manifestată prin transpirații cie Aerisesc camera de 3-4 ori pe zi
corpului in nt Monitorizez temperatura , tegumentele
limitele normale ul Suplinesc consumul de lichide
să Schimb lenjeria de pat dar și de corp
pr Am administrat:
ezi Algocalmin 1 f i.m
nte Paracetamol 3f oral
te
m
pe
rat
ur
a
co
rp
ul
ui
în
li
mi
te
no
ma
le
A se misca si a Alterarea mobilității din cauza Pa Ajut pacientul să se deplaseze în sala de mese,
avea o buna durerilor la nivelul gambei cie sigur că servește o mâncare bogată în nutrienți, f
postura manifestată prin astenie și nt grăsimi

51
 dificultate în deplasare. ul Monitorizez toleranța la activitatea fizică și eval
să abilitățile de a se misca.
înc Elaborez un program adecvat de mobilizare.
erc Colaborarea cu familia.
e
să
ma
i
slă
be
as
că
şi
să-
şi
res
pe
cte
re
gi
m
ul
pe
ntr
ua
av
ea
o
de
pla
sar
e
ma
i
bu
nă.
A se odihni Perturbarea somnului din cauza Do Evaluez somnul pacientului calitativ și cantitativ
anxietății și spitalizării, bâ Învăt pacientul tehnici de relaxare, exerc
manifestat prin somn și odihnă nd respiratorii înainte de culcare
insuficientă cantitativ și calitativ ire Ofer pacientului un ceai cald sau lapte înainte
a culcare
un Întocmesc planul de îngrijire astfel încât să
ui perturb somnul pacientului în timpul noptii, reali
so un program în salon care să permită som
m (stingerea luminii la ora 22, menținerea liniștii
n secție)

52
 sat Asigur o temperatură adecvată în salon.
isf Explic rolul somnului și odihnei pentru reface
ăc organismului, necesitatea evitării factorilor c
ăto influențează somnul și odihna (cafeaua, stre
r oboseala).
Observ perioda somn-odihnă, comportamen
pacientului.
Am administrat sedativ inainte de culcare
diazepam 1cp. seara
A se imbraca si Dificultatea de a se îmbrăca și Pa Identific capacitatea și limitele fizice ale pacientu
dezbraca dezbrăca din cauza oboselii cie Sugerez familiei să îi cumpere haine largi
rapide în urma unui efort cât de nt incălțăminte fără șireturi
mic manifestat prin ul Pregătesc lenjeria la îndemâna pacientului, exp
imposibilitatea de a se imbrăca să pacientului să se îmbrace și dezbrace lent fără să
și dezbrăca po obosesască pentru că nu are de ce să se grăbească
ată Felicit pacientul pentru fiecare progres
să Colaborarea cu familia
se
îm
br
ac
e
și
să
se
de
zb
rac
e
sin
gu
r.
A se recrea Durerea și riscul de complicații Pa Instruiesc pacientul să nu facă efort, să respe
din cauza creșterii ritmului cie mesele și regimul propus de medic.
cardiac manifestat prin nt Colaborarea cu familia în vederea pregă
posibilitatea apariţiei ul pacientului acasă un ambient liniștit fără stres
complicaţiilor, durerilor vii la să supărări.
nivelul gambelor, neliniște, nu
vulnerabilitate. fie
nel
ini
știt
și
ob
osi
t.

53
A invata Anxietate legată de lipsa de Co Favorizez adaptarea pacientului la med
informații manifestată prin m spitalicesc, asigurând un climat de calm și securi
teamă. bat fizică și psihică
ere Îi explic cu calm, folosind cuvinte simple, tehn
a tuturor examinărilor clinice și paraclinice pentr
an evita starea de anxietate
xie Redau încrederea în sine, înlăturarea stării
tăț singurătate și a sentimentului de inutilitate
ii Sugerez utilizarea gândirii pozitive privind starea
de sanatate;
Îl atrag în discuții care să îl sustragă de la gându
care și le face în legatură cu stare sa de sanatate
Colaborerea cu membrii familiei cerandu-le
viziteze mai des pacienta

Supravegherea functiilor vitale

Data T.A Puls Respiratie T Diureza
09.02.13 160/90 mmHg 80 b/min 20 r/min 36.7ºC 1700 ml
10.02.13 155/90 mmHg 77 b/min 18 r/min 36.8ºC 1800 ml
12.02.13 150/80 mmHg 74 b/min 19 r/minh 37ºC 1900 ml
13.02.13 130/80 mmHg 74 b/min 19 r/min 36.8ºC 2000 ml

Examenul de laborator
Examen cerut Mod de recoltare Rezultate Valori n
Glucoza Punctie venoasa 145 mg% 73-110 m
Hb Punctie venoasa 14 g‰ 14-18 g‰
Ht Punctie venoasa 42 % 42-53 %
VSH Punctie venoasa 6 mm/h 1-10 mm
Albumina Sumar urina absent absent
Glucoza Sumar urina absent absent
Cellule epiteliale Sumar urina rare rare

Alimentatia bolnavului
Perioada Alimente permise Alimente interzise
09-13.02.13 Fructe, legume, supe de zarzavat, carne Carne grasa de po
slaba fiarta sau fripta, peste slab, lapte si conserve, afumaturi.
derivate dar degresate, paine fara sare,
regim in general hiposodat.

Investigatii paraclinice

54
Data Examene curente Pregatirea pentru examen Ingrijiri
09.02.13 Electrocardiograma Se explica pacientului ce Se ajut
urmeaza sa i se faca si scopul imbrace,
examenului, se ajuta pacientul in salon.
sa se dezbrace.
09.02.13 Punctie venoasa Se explica pacientului ce Se explic
urmeaza sa i se faca si scopul un tamp
examenului. punctiei.
09.02.13 Sumar urina Se explica pacientului ce are Se condu
de facut si scopul examenului.

Tratament medicamentos
Data Medicamente Mod de administra
02-03.07.13 Famotidin oral
02-05.07.13 Tertensif oral
02-04.07.13 Diazepam oral
02.07.13 Atenolol oral
02-05.07.13 Algocalmin intramuscular
04.07.13 Paracetamol oral

55
CAP.IV. CONCLUZII

În concluzie putem afirma cu certitudine că obezitatea este o problemă de sănătate

pentru fiecare individ afectat, iar costurile suportate de societate sunt foarte mari.
Obezitatea este una din principalele tulburări de nutriție ale bolnavului. Efectele
nocive ale obezității se răsfrâng nu doar asupra sănătății ci și asupra duratei de viață.
Creșterea frecvenței deceselor datorate acestei tulburări este constatatǎ la toate vârstele, fiind
direct proporțional cu gradul de obezitate.
Atfel, în capitolul I am dezvoltat noţiuni de anatomie şi fiziologie ale țestului
conjuctiv, respectiv ale țesutului adipos alb și țesutului adipos brun . Am prezentat boala,
pornind de la definitie, incidenţă, continuând apoi cu morfopatologia, etiologia, manifestările
clinice, diagnosticul, complicaţiile şi încheind cu tratamentul pe mai multe paliere.
Partea de explorări şi de îngrijiri acordate bolnavului cu obezitate, reprezintă conţinutul
capitolelor II , punând accent pe rolul care îi revine asistentului medical în pregătirea
pacientului pentru explorări, asigurarea condiţiilor de mediu, alimentaţie, tratamente,
recoltări.
Capitolul III prezintă evoluţia a trei pacienţi pe care i-am supravegheat şi îngrijit pe
perioada stagiilor medicale. Acesta cuprinde : culegerea datelor, prezentarea celor 14 nevoi
fundamentale, planul de îngrijire cu problemele, obictivele şi intervenţiile acordate celor trei
pacienţi.
Se știe că o mare parte din copii obezi de azi vor deveni adulți obezi de mâine.
Majoritatea studiilor arata că 70% din copiii obezi își mențin excesul ponderal la vârsta
adultă.

BIBLIOGRAFIE
56
1. Nicolae Hancu, Gabriela Roman, Ioan Andrei Veresiu “Diabetul zaharat, nutritia si bolile
metabolice” ,Tratat 2, Editura Echinox, Cluj-Napoca, 2010 ;
2. Cristina Chiriac, “Compediu de nursing”, Editura PIM, Iasi, 2012;
3. Lucretia Titirca, “Tehnici special de ingrijire a bolnavilor” Editura didactica si
pedagogica”,Bucuresti,1983.

57
58