CUPRINS

PARTEA GENERALA..........................................................................................................................3
I.Importanța studiului. Introducere.........................................................................................................4
1. Importanța studiului....................................................................................................................4
2. Introducere.................................................................................................................................4
II. Tipurile de infecții transmise pe cale aeriană.....................................................................................6
1. Varicela..........................................................................................................................................6
2. Rujeola sau pojarul.........................................................................................................................7
3. Răceala comună..............................................................................................................................8
4. Oreion...........................................................................................................................................10
5.Tuberculoza...................................................................................................................................11
6. Difteria.........................................................................................................................................14
7. Infecția cu noul coronovirus –COVID 19.....................................................................................15
8. Pneumonia....................................................................................................................................19
III. Impactul cabinetelor stomatologice în transmiterea afecțiunilor pe cale aeriană............................20
IV.Măsuri de protecție..........................................................................................................................20
1. În cabinetul stomatologic..............................................................................................................20
2. În afara cabinetului stomatologic..................................................................................................23
V. Scopul lucrării.................................................................................................................................27
VI. Obiectivul lucrării..........................................................................................................................27
VII. Materiale și metode.......................................................................................................................27
IX. Rezultate și discuții........................................................................................................................28
1.Distribuția în funcție de vârstă.......................................................................................................28
2.Distribuția în funcție de sexe.........................................................................................................28
3.Distribuția în funcție de mediul de proveniență.............................................................................29
3.Interpretarea întrebărilor 4 - 7 . Opiniile persoanelor legate de răspândirea infecțiilor transmise pe
cale aeriană în cabinetele stomatologice...........................................................................................29
5.Interpretarea întrebărilor 7-15........................................................................................................33
Opiniile persoanelor în ceea ce privește măștile de protecție facială................................................33
6. Interpretarea întrebărilor 16-18. Părerile persoanelor în ceea ce privește vaccinurile...................40
7. Interpretare întrebarea 19. Opinia persoanelor în ceea ce privește contagiozitatea persoanelor
diagnosticate cu TBC.......................................................................................................................43
8. Interpretare întrebarile 20-22. Opiniile persoanelor despre igiena mâinilor, utilizarea apelor de
gură și decontaminarea aerului.........................................................................................................44

1
2
PARTEA GENERALA

3
I.Importanța studiului. Introducere.

1. Importanța studiului

Infecțiile transmise pe cale aeriană reprezintă un subiect aflat pe buzele tuturor acum mai
mult ca niciodată. Această atenție este acordată în special prin prisma contextului pandemic în
care ne aflăm. Infecțiile transmise pe cale aeriană au provocat de-a lungul anilor numeroase
epidemii fiind o provocare pentru populație și pentru domeniul medical. Fiind un subiect
prezent atât în istorie cât și de mare actualitate am ales această temă pentru studiul licenței
mele.
Cunoaștem informații despre infecțiile transmise pe cale aeriană, simptomatologia,
epidemiologia, etiologia, de asemenea s-a descoperit o bună parte din medicația necesara, însă
toate acestea au o valoare mai mică în lipsa unei informări și conștientizări în rândul
populației.
Studiul meu va prezenta în partea generala principalele infecții care se transmit pe cale
aeriană, impactul cabinetelor stomatologice în transmiterea infecțiilor cât și principalele
măsuri de protecție.
În partea personală voi realiza un chestionar care are ca scop să determine nivelul de
cunoștințe a populției cu privire la transmiterea infecțiilor pe cale aeriană.
Concluziile vor fi trase pe baza chestionarului cât și pe baza informațiilor generale.

2. Introducere

Transmiterea prin aer sau prin aerosoli este transmiterea unei boli infecțioase prin
particule mici suspendate în aer.
Bolile infecțioase cu transmitere prin aer prezintă o importanță considerabilă în medicina
umană. Agentii infecțiosi pot fi reprezentati de viruși sau bacterii. Acestia se se pot răspândi
prin respirație, vorbire, tuse, strănut, pulverizare de lichide, spălarea toaletei sau orice
activitate care generează particule de aerosoli sau picături.
Indivizii generează aerosoli și picături într-o gamă largă de dimensiuni și concentrații,
iar cantitatea produsă variază mult în funcție de persoană și activitate. Picăturile mai mari de
100 μm se depun de obicei în 2 m. Particulele mai mici pot transporta agenți patogeni din aer
pentru perioade lungi de timp.

4
În cazul infectiilor transmise pe cale aeriană, agenții patogeni pot fi răspândiți în aerosoli, praf
sau picături. Aerosolii pot fi generați din surse de infecție, cum ar fi secrețiile corporale ale
unui individ infectat sau în cazul deșeurilor biologice. Aerosolii infecțioși pot rămâne
suspendați în curenții de aer suficient de mult pentru a călători pe distanțe considerabile.
Strănutul, de exemplu, poate proiecta cu ușurință picături infecțioase pe zeci de metri (zece
sau mai mulți metri).
Agenții patogeni sau alergeni din aer intră de obicei în organism prin intermediul nasului,
gâtului, sinusurilor și plămânilor. Inhalarea acestor agenți patogeni afectează inițial sistemul
respirator iar apoi se poate răspândi în restul organismului. Congestia sinusurilor, tusea și
durerile de gât sunt exemple de simptome specifice afectării căilor respiratorii superioare.
Infecțiile obișnuite care se răspândesc prin transmitere aeriană includ COVID-19, virusul
rujeolei, virusul varicelei, Mycobacterium tuberculosis, virusul gripal, enterovirusul,
norovirusul ,coronavirus, adenovirus și, posibil, virusul sincițial.
Transmiterea prin aer poate fi clasificată ca obligatorie, preferenţială sau oportunistă.
Infecțiile obligatorii din aer se răspândesc numai prin aerosoli; cel mai frecvent exemplu din
această categorie este tuberculoza. Infectiile preferentiale transmise prin aer, cum ar fi
varicela, pot fi obtinute prin diferite căi, dar in principal prin aerosoli. Infecțiile oportuniste
transmise prin aer, cum ar fi gripa, se transmit de obicei prin alte căi, cu toate acestea, în
condiții favorabile, poate apărea transmisia de aerosoli. Deoarece procesul de uscare poate
deteriora agenții patogeni, numărul de boli transmise prin aer este limitat.
Factorii de mediu influențează eficacitatea transmiterii bolilor pe cale aeriană .Cei mai
importanti factori sunt reprezentați de temperatură și umiditate.
Umiditatea relativă joacă un rol important în evaporarea picăturilor și în distanța pe care o
parcurg. Picăturile de 30 μm se evaporă în câteva secunde. Este recomandat un minimum de
40% umiditate relativa în spații interioare pentru a reduce semnificativ infecțiozitatea
virusului. O umiditate ideală pentru prevenirea transmiterii virale respiratorii prin aerosoli la
temperatura camerei pare să fie între 40% și 60% umiditate relativă. Dacă umiditatea relativă
scade sub 35% virusul infecțios rămâne mai mult timp în aer.
Numărul de zile ploioase, orele zilnice de soare, latitudinea și altitudinea sunt relevante atunci
când se evaluează posibilitatea de răspândire a bolilor transmise prin aer. Unele evenimente
rare sau excepționale influențează diseminarea bolilor transmise prin aer, inclusiv furtunile
tropicale, uraganele, taifunurile sau musonii.
Clima afectează temperatura, vânturile și umiditatea relativă, principalii factori care
afectează răspândirea, durata și infecțiozitatea aerosolilor. Virusul gripal se răspândește cu

5
ușurință în iarna emisferei nordice din cauza condițiilor climatice care favorizează
infecțiozitatea virusului.
Socio-economia are un rol minor în transmiterea bolilor prin aer. În orașe, bolile transmise
prin aer se răspândesc mai rapid decât în zonele rurale și periferiile urbane. Zonele rurale
favorizează, în general, o diseminare mai mare a virusurilor prin aer.
Aerul condiționat poate reduce transmiterea prin eliminarea aerului contaminat, dar poate
contribui și la răspândirea secrețiilor respiratorii în interiorul unei încăperi.
https://en.wikipedia.org/wiki/Airborne_transmission#cite_note-pmid23460865-23
II. Tipurile de infecții transmise pe cale aeriană
Principalele boli transmise pe cale aeriana sunt reprezentate de:
1.Varicela
2.Rujeola/Pojar
3.Răceala comuna
4.Oreion
5.Tuberculoza
6.Difteria
7.Infecția cu noul coronovirus( COVID 19)
8.Pneumonia

1. Varicela
Etiologie
Este o boală foarte contagioasă cauzată de virusul varicelo-zosterian (VZV).
Simptomatologie
Poate provoca o erupție cutanată sub forma de vezicule, care mai apoi se sparg si se
transformă în cruste. De obicei acest proces durează o săptămână. Erupția apare mai întâi la
nivelul pieptului, spate și față, apoi se răspândește pe întregul corp, provocând între 250 și
500 de vezicule Alte simptome tipice care pot începe să apară cu una sau două zile înainte de
erupție cutanată includ:febră, oboseală, pierderea poftei de mâncare, durere de cap. Varicela
poate da simptome severe, în special la bebeluși dar nu trebuie subestimata gravitatea sa nici
in cazul adolescenților, adulților, femeilor însărcinate cât și persoanele cu un sistem imunitar
deficitar.
Epidemiologie:
În ceea ce privește transmitera virusului, acesta se răspândește cu ușurință de la persoanele cu
varicelă la alte persoane care nu au avut niciodată boala sau nu au fost niciodată vaccinate.

6
Dacă o persoană are aceasta boală, până la 90% dintre persoanele apropiate acelei persoane
care nu sunt imune se vor infecta și ele. Virusul se răspândește în principal prin contactul
apropiat cu o persoană infectată.
O persoană cu varicelă este considerată contagioasă începând cu 1 până la 2 zile înainte de
debutul erupției cutanate, până când toate leziunile de varicelă s-au transformat in cruste.
După varicela, virusul rămâne în organism (latent). Oamenii dezvoltă zona zoster atunci când
VZV se reactivează în corp după ce au avut deja varicela. Persoanele cu zona zoster pot
răspândi VZV persoanelor care nu au avut niciodată varicela sau care nu au primit niciodată
vaccinul împotriva varicelei. Acest lucru se poate întâmpla prin contactul direct cu lichidul
din veziculele erupției cu zona zoster sau prin respirația particulelor de virus care provin din
vezicule. Dacă se infectează, vor dezvolta varicela, nu zona zoster.
Perioada de incubare este de aproximativ 2 săptămâni.
Tratament
Cel mai bun mod de a preveni varicela este reprezentat de vaccin.

2. Rujeola sau pojarul

Etiologie

Este o infecție a sistemului respirator, a sistemului imunitar și a pielii cauzată de virusul

rujeolei, un paramixovirus din genul Morbillivirus.

Simptomatologie
Este reprezentată in prima etapă (faza prodomală) de simptome specifice racelii: febră,
cefalee, tuse, coriza si conjuctivită, de asemenea, cu una sau două zile înainte de apariția
exantemului, pe mucoasa bucală opusă molarilor apar papule alb-albăstrui de 1 până la 3 mm
cu aspect de „boabe de nisip sau orez” pe o bază eritematoasă, numite pete Koplik. acestea
sunt patognomonice pentru infecția cu rujeolă. Cu toate acestea, petele Koplik sunt prezente la
doar 60% până la 70% dintre pacienți și durează de obicei 12 până la 72 de ore. La 2-3 zile
după perioada prodomală apare exantemul pacienții dezvoltă o erupție cutanată
maculopapuloasă care începe în spatele urechilor și se extinde pe față, trunchi și extremități.
Erupția cutanată durează 5 până la 10 zile și dispare în același model direcțional în care apare.
Infecția cu MV este de obicei autolimitată, datorită sistemului imunitar.
Recuperarea este urmată de imunizarea definitivă a persoanei. În cazuri rare, pot apărea
complicații asociate ale sistemului nervos central.
Paradoxal, infecția cu MV are ca rezultat și o suprimare imunitară tranzitorie care poate dura
peste doi ani după infecție și duce la infecții oportuniste și la creșterea riscului de mortalitate.
7
 Epidemiologie:
Rujeola este o infecție virală excepțional de contagioasă cu un grad crescut de mortalitate.
Virusul se răspândește prin respirație fie direct, fie prin aerosoli.
Virusul intră în organismul gazdă prin partea superioara a căilor respiratorii și infectează
epiteliul respirator și celulele imune circulante situate în acel loc. Virusul infectează gazda
legându-se specific de receptorii săi: SLAM (molecula de activare a limfocitelor de
semnalizare).
Perioada de incubare a virusului este cuprinsă între 7 și 21 de zile.
Tratament:
În ceea ce privește tratamentul, este în principal simptomatic și constă în utilizarea de
antipiretice, prevenirea și controlul deshidratării, alimentația adecvată și măsuri de control al
infecțiilor. Infecțiile bacteriene, dacă sunt prezente, trebuie tratate corespunzător cu
antibiotice adecvate.
Se recomandă ca vitamina A să fie administrată la toți copiii cu rujeolă acută pe cale orală, o
dată pe zi, timp de 2 zile consecutive, în doze specifice vârstei (50 000 UI, 100). 000 UI și
200 000 UI la sugari <6 luni, sugari cu vârsta cuprinsă între 6 și 11 luni și, respectiv, copii
>12 luni). Pentru copiii cu dovezi clinice de deficit de vitamina A, se recomandă o a treia
doză specifică vârstei două până la patru săptămâni mai târziu.
Nu există tratament antiviral specific pentru pacienții cu rujeolă. Deși studiile in vitro au
arătat că virusul rujeolic este susceptibil la ribavirină.
https://www.hkmj.org/abstracts/v24n5/512.htm
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4997572/pdf/viruses-08-00210.pdf
Pe de altă parte, s-a descoperit efectul virusului rujeolei in terapia cancerului. Ocazional,
regresii tumorale „spontane” au avut loc în timpul infecțiilor cu rujeolă, dar tumorile comune
nu exprimă SLAM, receptorul MV de tip sălbatic, și sunt prin urmare, nu sunt sensibile la
virus.
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3926122/pdf/nihms551378.pdf
3.Răceala comună
Este o infectie acută a tractului respirator superior.
Etiologie: Deși multe tipuri de viruși pot provoca o răceală comună, rinovirusurile
sunt cea mai frecventă cauză.
Epidemiologie:

8
Virusul pătrunde în corp prin intermediul cavității orale, ochi sau nas. Virusul se poate
răspândi prin picături din aer atunci când cineva bolnav tușește, strănută sau vorbește.
De asemenea, se răspândește indirect prin contactul obiectelor contaminate.
În ceea ce privește factorii de risc, sugarii și copiii mici sunt expuși celui mai mare risc de
contaminare, mai ales dacă petrec timp în instituțiile de îngrijire a copiilor, sistemul imunitar
fiind incomplet dezvoltat. O altă categorie de personae succeptibile este reprezentată de
persoanele în vârstă, reacțiile lor imunitare fiind diminuate. Fumatul este un alt factor de risc .
Simptomatologie:
Simptomele unei răceli comune apar de obicei la una până la trei zile după expunerea la virus.
Semnele și simptomele, care pot varia de la o persoană la alta, pot include: febră, rinoree,
durere de gât, tuse, congestionare, dureri musculare, cefalee, strănut, o stare generală
deteriorată. Simptomele sunt autolimitate, adesea durează până la 10 zile, însă sunt și cazuri in
care determină complicații cum ar fi otita medie, acest lucru se întâmplă atunci când bacteriile
sau virușii intră în spațiul din spatele timpanului. Semnele și simptomele tipice includ dureri
de urechi sau reapariția febrei după o răceală comună. Astmul reprezintă o altă complicație. O
răceală poate declanșa dificultăți respiatorii, iar in cazul astmului, acesta se poate agrava.
Sinuzita acuta este o altă complicație.
Tratamentul:
Este simptomatic, obiectivele principale sunt reducerea duratei și severității simptomelor.
Astfel, se administrează:
1.Analgezice. S-a demonstrat că medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene, în principal
ibuprofenul, acestea ajută la reducerea durerilor de cap, durerilor de urechi, durerilor
musculare, durerilor articulare și strănutul, dar nu ameliorează tusea, durata răcelii sau scorul
total al simptomelor.
2.Decongestionante. Decongestionantele nazale (orale și intranazale) pot ameliora congestia
nazală, dar nu există dovezi că reduc tusea. Oximetazolina locală, care este inclusă în multe
decongestionante nazale fără prescripție medicală, reduce durata și severitatea congestiei
nazale după doze multiple. Pacienții trebuie avertizați cu privire la riscul de rinite atunci când
oximetazolina intranazală este utilizată mai mult de trei zile.
3.Antihistaminice în combinații de medicamente. Antihistaminicele combinate cu
decongestionante orale și/sau analgezice pot oferi o oarecare ameliorare a simptomelor răcelii,
deși efectul asupra tusei este limitat. Acest beneficiu este cel mai pronunțat în primele două
zile de tratament. Când este început în prima zi a simptomelor, medicamentele care conțin

9
ibuprofen și pseudoefedrină pot reduce severitatea simptomelor răcelii. Monoterapia cu
antihistaminice nu este eficientă pentru ameliorarea tusei.

https://www.aafp.org/afp/2019/0901/p281.html
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/common-cold/symptoms-causes/syc-
20351605

4.Oreion
Etiologie
Oreionul este o boală infecțioasă importantă a copilăriei cauzată de virusul oreionului. Virusul
face parte din categoria paramixovirusurilor.
Simptomatologie
Clinic, infecția cu virusul oreionului (MuV) se caracterizează prin durere și inflamarea
glandelor parotide, dar poate implica diverse alte țesuturi și organe.
Epidemiologie
Perioada de incubație pentru oreion variază de la 12 la 25 de zile după expunere, iar
inflamarea glandei parotide apare de obicei la 16-18 zile după expunere.
Oreionul se transmite oamenilor pe cale respiratorie sau orală prin picături sau secreții.
Oamenii sunt cunoscuți ca singura gazdă naturală a oreionului. Majoritatea cazurilor
(aproximativ jumătate) sunt asimptomatice sau suferă doar de simptome respiratorii ușoare
sau febră însă sunt contagioase. Infecția clasică se caracterizează prin parotită, tumefierea
parotidiană este de obicei bilaterală, dar poate apărea și unilateral. Se prezintă ca o inflamație
dureroasă a zonei dintre lobul urechii și unghiul mandibulei. Mucoasa ductului Stenon este
adesea roșie și inflamată împreună cu implicarea glandelor submaxilare și submandibulare.
Inflamația glandulară apare cel mai adesea, dar apoi dispare în decurs de o săptămână, dar
inflamația glandei salivare nu este o manifestare clinică principală sau necesară a infecției cu
oreion. Alte organe, inclusiv sistemul nervos central, inima, rinichii, organele genitale pot fi
de asemenea afectate prin diseminarea viremiei.
Complicații
Sialadenita recurentă este o complicație frecventă a parotitei.
Orhita este următoarea manifestare cea mai frecventă a oreionului, care duce la umflarea
dureroasă, mărirea și sensibilitatea testiculelor, care este cel mai adesea bilaterală. La jumătate
dintre cei afectați se dezvoltă atrofia testiculară. Sterilitatea după infecția cu oreion este rară și

10
apare în mai puțin de 15% din cazuri. Ooforita este, de asemenea, rară în rândul femeilor
infectate, cu mai puțin de 5% care dezvoltă infertilitate sau premenopauză.
Manifestările neurologice includ meningita, encefalita, mielita transversală, sindromul
Guillan-Bare, ataxia cerebeloasă, paralizia facială și hidrocefalia. Complicațiile neurologice
se rezolvă de obicei și există o incidență scăzută a morbidității și mortalității. Alte complicații
sistemice rare includ pancreatita, miocardita, tiroidita, nefrita, boala hepatică, artrita, keratita
și purpura trombocitopenică.
Tratament
Oreionul este de obicei o boală benignă care nu necesita administrarea de medicmente pentru
a o trata.Tratamentul este îngrijire de susținere pentru fiecare simptom prezent.
Medicamentele analgezice și compresele reci sau calde pentru parotida inflamată sunt
benefice. Inflamarea și sensibilitatea testiculelor se tratează cu ridicare și comprese reci. Nu
există niciun beneficiu dovedit pentru utilizarea glucocorticoizilor și drenajul chirurgical al
parotidei și orhitei oreionului. Se pot lua în calcul administrarea injecțiilor lombare
terapeutice pentru a calma durere de cap asociată cu meningita aseptică din cauza infecției
virale oreionului. Imunoglobulina (Ig) pentru oreion nu este eficientă în prevenirea oreionului
și nu se recomandă pentru tratament și nici profilaxia post-expunere la pacienți.
O practică obișnuită este administrarea vaccinului pentru oreion ca parte a unui vaccin
trivalent rujeolă-oreion-rubeolă (MMR), cunoscut în mod obișnuit sub numele de vaccin
MMR abreviat. Vaccinul se administrează în 2 doze, copiii primesc cel mai adesea prima
doză în jurul vârstei de 1 an, iar a doua doză este administrată de obicei între 4 și 6 ani.
Imunitatea de la oreion rezultă din dezvoltarea anticorpilor neutralizanți. Seroconversia are
loc la majoritatea primitorilor, iar imunitatea post-vaccinare este de aproximativ 80% după
prima doză și de 90% după a doua doză.
În 2018, CDC (Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor) a recomandat ca persoanele
vaccinate anterior cu 2 doze de vaccin pentru oreion să primească o a treia doză dacă se află
într-un mediu cu risc crescut (de exemplu, studenții).
Prevenirea prin vaccinare este cea mai practică și eficientă măsură de control. Vaccinul
oreionului este un virus viu atenuat. Nu trebuie administrat femeilor însărcinate, pacienților cu
SIDA sau HIV care prezintă semne de imunosupresie.
Mumps - StatPearls - NCBI Bookshelf (nih.gov)

11
 5.Tuberculoza
Tuberculoza rămâne o problemă de sănătate globală, estimată la 10,4 milioane de cazuri noi
în 2015, dintre care 10% au fost în rândul copiilor și 12% implicați coinfecție cu virusul
imunodeficienței umane (HIV). În 2015 au fost estimate 1,8 milioane de decese din cauza
tuberculozei, inclusiv decesele cauzate de tuberculoză asociate cu HIV, făcând tuberculoza
principala cauză de deces datorate unei boli infecțioase.

Etiologie
Mycobacterium tuberculosis este bacteria incriminată în apariția acestei afectiuni. Robert
Koch a descoperit M. tuberculosis în 1882. Realizări mai recente (circa la mijlocul anilor
2000) în acest domeniu includ clasificarea filogeografică a tulpinilor globale de M.
tuberculosis și apariția secvențierii întregului genom pentru urmărirea moleculară a focarelor
de tuberculoză.
Epidemiologie
O persoana care prezintă această afecțiune este sursă de tuberculoză și generează particule
infecțioase care supraviețuiesc în aer și sunt inhalate de un individ susceptibil care poate
deveni infectat și care apoi are potențialul de a dezvolta tuberculoză. Infecțiozitatea și durata
acesteia pentru o persoană cu tuberculoza depind de factorii gazdă și bacterieni. Transmiterea
tuberculozei este aproape în întregime respiratorie, prin picături de salivă expulzate de
persoanele cu tuberculoză atunci când tușesc, strănută sau chiar vorbesc. Boala nu se
răspândește prin contactul cu obiecte sau îmbrăcăminte purtate de persoanele cu TBC.
Pacienții cu tuberculoză care prezintă testul microscopic de frotiu pozitiv sunt infecțioși până
când încep tratamentul. Aceștia devin rapid necontagioși, în câteva zile după începerea
tratamentului. Se recomandă izolarea și urmărirea timp de 2 săptămâni după inițierea
tratamentului în spital sau la domiciliu.
Simptomatologie
Tipuri:
a) Infecția tuberculoasă latentă : este o infecție cu agenți patogeni ai tuberculozei,
nereplicabile. Persoana infectată are un rezultat pozitiv la testele imunologice (de exemplu,
teste de eliberare a interferonului gamma, dar nu prezintă simptome de boală. Mai mult,
testele de diagnostic (cel puțin radiografie toracică) nu evidențiază niciun semn de TB activă.
Acești pacienți nu sunt infecțioși. Cu toate acestea, în prezența imunității celulelor T slăbite,
se poate transforma în boală activă în orice moment. Riscul de a dezvolta tuberculoză

12
manifestată clinic este de aproximativ 5% în primele 18 luni după infectarea cu M.
tuberculosis și de aproximativ 5% pe toată durata vieții.
b)Tuberculoza pulmonară: simptomele tipice ale tuberculozei pulmonare includ febră,
transpirații nocturne, oboseală anormală, tuse productivă și hemoptizie. La adulții
neimunocompromiși boala avansează lent, spre deosebire de copiii și persoanele
imunodeprimate, care pot prezenta TBC fulminantă cu debut brusc. Persistența tusei mai mult
de 3 săptămâni ar trebui să determine întotdeauna luarea în considerare a diagnosticului de
tuberculoză.
c) Tuberculoza extrapulmonară și diseminată: 15% dintre infecțiile tuberculoase din întreaga
lume sunt infecții extrapulmonare.
Simptomele clinice pot lua mai multe forme și sunt determinate de organele specifice
implicate.
TBC diseminat (care afectează două sau mai multe sisteme de organe), observată anterior
aproape exclusiv la copii sau la persoane cu supresie imunitară, este acum din ce în ce mai
întâlnită la adulții fără defect imunitar aparent.
Prezența M. tuberculosis în localizări extrapulmonare poate duce la o gamă largă de
simptome. Cea mai frecventă formă de infecție extrapulmonară la pacienții cu tuberculoză
este limfadenita, cel mai tipic apare infecția ganglionilor limfatici cervicali. În cazuri extreme,
aceste infecții pot duce la inflamații severe, asemănătoare unei tumori la nivelul gâtului. O
altă prezentare a tuberculozei extrapulmonare care a fost odată considerată a fi o boală
separată este boala lui Pott. Astăzi, boala lui Pott este considerată a fi sinonimă cu tuberculoza
coloanei vertebrale. În timp ce tuberculoza coloanei vertebrale este cea mai comună formă de
tuberculoză musculo-scheletică, M. tuberculosis poate infecta, de asemenea, oricare dintre
oasele sau articulațiile corpului, descrisă în mod obișnuit fie ca tuberculoză articulară în care
sunt afectate șoldurile sau articulațiile genunchiului, fie osteomielita tuberculoasă extraspinală
atunci când alte apar infecții osoase localizate. Tuberculoza pleurală este un alt tip de afectare
extrapulmonară, aceasta este o infecție a membranelor care căptușesc plămânii, adesea sub
formă de revărsări pleurale sau acumulare de lichid între membrane și plămân.
Tratament
Tratamentul standard pentru tuberculoza pulmonară cuprinde 2 luni de terapie cvadruplă cu
izoniazidă (INH), rifampicină (RMP), etambutol (EMB) și pirazinamidă (PZA), urmată direct
de încă 4 luni de administrare dublă de rifampicină și izoniazidă. Formele extrapulmonare și
diseminate de TBC necesită uneori un tratament mai prelungit: TBC ganglionar, 6 luni, TBC

13
articular sau osoas, 9 luni; TBC a sistemului nervos central, 12 luni. În special în TB
diseminată, durata tratamentului trebuie ajustată individual în funcție de evoluția bolii.
Rezistența la cel puțin o substanță (INH, EMB, RMP, PZA, streptomicina) a fost înregistrată
pentru 12% până la 14% dintre pacienții cu TBC. La pacienții cu monorezistență la
rifampicină sau izoniazidă, se poate folosi o fluorochinolonă (moxifloxacină, levofloxacină).
Durata tratamentului este apoi crescută la un total de 6 până la 9 luni (rezistență Izoniazidă)
sau 18 până la 20 de luni (rezistență Rifampicină), în funcție de caz.
Cavitary Tuberculosis: The Gateway of Disease Transmission (nih.gov)
The Diagnosis and Treatment of Tuberculosis (25.10.2019) (aerzteblatt.de)
jix362.pdf (nih.gov)
Frontiers | Mycobacterium tuberculosis Dissemination Plays a Critical Role in Pathogenesis |
Cellular and Infection Microbiology (frontiersin.org)
6. Difteria
Etiologie:
Corynebacterium diphtheria este agentul cauzal al difteriei. Corynebacterium diphtheria este
un bacil gram-pozitiv neîncapsulat, care nu prezintă mobilitate. Factorul predispozant pentru
această boală este eșecul imunizării în timpul copilăriei. Afectează în principal sistemul
respirator și sistemul tegumentar. Oamenii sunt singurele gazde ale acestui virus.
Producția de exotoxine este cheia patogenezei organismului. Boala apare mai ales la tropice,
dar este răspândită în întreaga lume. Pe lângă C. diphtheria, Corynebacterium ulcerans
provoacă difterie cutanată și, în cazuri rare, este cauza difteriei respiratorii.
Epidemiloogie
Virusul se transmite prin picături în aer. Transmiterea are loc de la persoană la persoană prin
picături respiratorii sau prin contact cu leziuni cutanate. Atât persoanele simptomatice, cât și
cele asimptomatice pot transmite difteria, deși se estimează că purtătorii asimptomatici
provoacă cu 76% mai puține infecții decât cazurile simptomatice. Se presupune că oamenii
sunt singurul rezervor al C.
SimptomatologieDifteria clasică are un debut insidios după o perioadă de incubație de
1 până la 5 zile. Simptomele difteriei sunt inițial nespecifice și ușoare, pe tot parcursul bolii,
temperatura pacientului nu depășește de obicei 38,5°C. Chiar la debutul simptomelor,
faringele nu prezintă pseudomembranele caracteristice.
La aproximativ o zi de la debut, exudatul apare în faringe. În 2 sau 3 zile, se formează
pseudomembranele care acoperă întregul faringe, inclusiv zonele amigdalelor, palatul moale

14
și uvula. Aceaste membrane devine cenușii, groase și ferme aderente la țesutul subiacent.
Eforturile de dislocare a membranei duc la sângerare.
Ganglionii limfatici cervicali anteriori devin marcat măriți. La o parte dintre pacienți se
asociază inflamației ganglionare considerabile edemul țesuturilor moi din jur, dând naștere
așa-numitului aspect de gât de taur, care este asociat cu morbiditate și mortalitatea. La
pacienții netratați, simptomatologia începe să remită la aproximativ o săptămână după debut.
Deși difteria faringiană este de departe cea mai frecventă formă de boală observată la
populațiile neimunizate, pielea sau alte mucoase pot fi implicate. Amenințarea majoră a
difteriei laringelui este obstrucția respiratorie. Difteria faringiană și nazală sunt frecvent
asociate cu otita medie secundară şi sinuzită. Majoritatea deceselor cauzate de difterie sunt
cauzate de efectele toxinei difterice absorbite asupra diferitelor organe.
Tratament
Cele mai importante două modalități de tratament pentru difterie sunt antitoxinele și
antibioticele. Pe lângă acestea două, pacientul trebuie evaluat pentru eventuale instabilități
respiratorii și cardiovasculare. Când pacientul este suspectat de difterie, antitoxina trebuie
administrată imediat pe bază clinică, fără a aștepta confirmarea examenelor de laborator.
Cazurile suspectate trebuie păstrate în unitatea de izolare și trebuie inițiate măsuri de precauție
adecvate. Antitoxina funcționează prin neutralizarea toxinei difterice nelegate din sânge.
Dozarea antitoxinei depinde de starea clinică și de severitatea afecțiunii. Poate fi administrat
fie pe cale intramusculară, fie pe cale intravenoasă. Înainte de administrarea antitoxinei,
pacientul trebuie testat pentru hipersensibilitate, iar medicamentele de urgență pentru
anafilaxie trebuie să fie situate în apropiere. În ceea ce privește administrarea antibioticelor,
cel mai des se folosesc eritromicina sau penicilina G. Antibioticul trebuie inițiat cât mai
curând posibil. Acest lucru ajută la limitarea eliberării toxinei în sistem, accelerează faza de
recuperare a pacientului și previne răspândirea infecției la persoanele apropiate. În plus, în
cazul rezistenței la antibiotice, se poate utiliza linezolid sau vancomicina.
În ultimii ani prezența infectărilor cu difterie a fost foarte rar semnalată datotită vaccinării. În
general, vaccinarea împotriva difteriei se administrează în combinație cu alte vaccinuri
împotriva tetanosului și tusei convulsive.
Diphtheria - StatPearls - NCBI Bookshelf (nih.gov)
7.Infecția cu noul coronovirus –COVID 19
Etiologie
Coronovirusurile sunt este un grup enorm de virusuri cărora le aparțin ordinul Nidovirales,
care cuprinde familiile Coronaviridae, Roniviridae și Arteriviridae.

15
Caracteristicile esențiale sunt comune tuturor virușilor ceea ce înseamnă că toate sunt învelite,
nesegmentate cu ARN pozitiv.
Epidemiologie
S-a suspectat că SARS-CoV-2 nou identificat se extinde la oameni de la lilieci până la
pangolini chiar dacă nu au fost găsite dovezi concludente în acest sens.
După infectarea cu succes a unei gazde umane, transmiterea mai departe orizontală a SARS-
CoV-2 apare în principal prin contact de la om la om, fie direct prin picături respiratorii, fie
indirect prin atingerea suprafețelor contaminate. În plus, s-a descoperit că SARS CoV-2 poate
rămâne în aer timp de până la 3 ore. În ceea ce privește transmiterea verticală, COVID-19 pe
cale maternă are o probabilitate scăzută de transmitere la nou-născut.
Prezența SARS-CoV-2 ARN-ul în urină și fecale a fost detectată conducând la implicarea căii
fecal-orale în transmiterea acesteia; totuși, acest traseu este luat în considerare să aibă un rol
minor. Materialul genetic găsit în urină și fecale este mult mai mic decât cel din lichidele
nazofaringiene. Transmiterea virusului de către persoanele asimptomatice este un factor major
pentru transmiterea continuă și poate reprezenta 25 până la 50% din totalul noilor infecții.
Transmiterea virusului poate începe cu 1 până la 2 zile înainte debutului simptomelor.
Simptomatologie
Simptomele inițiale majore ale COVID-19 includ febră, tuse, dureri musculare și dispnee.
Unii pacienți au prezentat simptome atipice, cum ar fi diaree și vărsături. Mai mult, au existat
raportări de modificări ale gustului și tulburări olfactive documentate în cursul evoluției
anterioare a bolii.
Cu toate acestea, fenotipul clinic este confundat de faptul că 25,2% pacienți aveau cel puțin o
altă afecțiune medicală subiacentă.
Până în prezent s-au descoperit 7 tulpini ale virusului care pot da simptome de la uşoare la
severe. Perioadă de incubație, variază de la 2 la 13 zile.
Cele mai frecvente simptome sunt: febra, tusea, dispnee, și mai rar manifestările
gastrointestinale, precum diareea. În plus, manifestări cutanate precum erupții eritematoase și
urticarie au fost raportate la pacienții infectați. COVID-19 are a fost, de asemenea, asociat cu
implicarea sistemul cardiovascular. De asemenea, manifestările neurologice, cum ar fi
cefaleea, modificarea stării de conștientă, amețelile și boala cerebrovasculară acută au fost, de
asemenea, prezentate de către pacienți.
Grupa de vârstă mai înaintată (65 de ani sau mai mult) prezintă un risc mai mare de dezvoltare
infecție severă cu SARS-CoV-2 din cauza comorbidităților care sunt mai des întâlnite la
acestă categorie a populației. Cu toate acestea, adulții mai tineri sunt, de asemenea, internați

16
în spital cu forme de boală severă. S-a constatat ca fumatul nu reprezintă un factor care
influentează infectivitatea dar este un factor favorizant pentru fromele severe de boala.
Obezitatea poate fi considerată un factor de risc independent pentru formele grave. Copiii sunt
mai puțin susceptibili să dezvolte infecție simptomatică și sunt mai puțin predispuse la boli
severe.
Tratament
Tratamentul simptomatic rămâne principala terapie pentru infecția cu COVID-19. Terapia cu
oxigen reprezintă tratamentul primar pentru pacientii cu infecție severă. Ventilația mecanică
este esențială în cazurile de insuficiență respiratorie refractară la oxigenoterapie, în timp ce
suportul hemodinamic este necesar pentru gestionarea șocului septic. Alte măsurile de sprijin
includ managementul fluidelor și administrarea de antimicrobiene pentru tratarea infecțiilor
secundare.
Agenți antivirali: Clorochina (CQ) sau hidroxiclorochina (HCQ) au fost raportate inițial că au
activitate anti-virală împotriva SARS-CoV-2. Cu toate acestea, studii ulterioare au demonstrat
ca nu prezintă niciun efect cert asupra mortalității. Un medicament antiviral promițător
remdesivir, este în prezent în curs de mai multe studii clinice. Este un medicament antiviral cu
spectru larg. Remdesivir a fost dezvoltat inițial pentru a trata boala cu virus Ebola, dar
prezintă activitate împotriva multor virusuri ARN, cum ar fi RSV și coronavirusuri (inclusiv
MERS-CoV și SARS CoV) .
În plus, baricitinib, un medicament antiinflamator a fost prezentat a fi un potential terapeutic
împotriva SAR-CoV-2. A fost asociat cu o îmbunătățire a oxigenării și o reducere a
markerilor inflamatori selectați. S-a realizat un studiu pe 1033 de pacienți, iar in urma
studiului, in data de 19 noiembrie 2020 FDA (Institutul de administrare a hrănii și
medicamentelor) a emis protocolul de administrare a terapiei combinate baricitinib si
remdesivir in cazul formelor grave de boală, care necesita ventilatie mecanică.
Ghidurile NIH și IDSA (Institutul de diagnostic și sănătate) pentru tratamentul COVID-19
recomandă remdesivir pacienților internați cu nivelul de oxigenare a sangelui ≤94% pe aerul
camerei sau cei care au nevoie oxigen suplimentar. NIH (Institutului national al sănătății)
recomandă, de asemenea, baricitinib în combinație cu remdesivir pentru tratamentul COVID-
19 la pacienții care sunt ventilați mecanic sau ECMO (Oxigenare prin membrane
extracorporală). Durata tratamentului la pacienții cu COVID-19 sever, care nu sunt intubați,
este de 5 zile. Pentru pacienţii care sunt ventilați mecanic sau pe ECMO, 10 zile se recomandă
remdesivir. Din păcate, sunt disponibile date insuficiente cu privire la durata optimă a terapiei
pentru pacienții cu ventilație mecanică.

17
Vol_29_1_2021_3.pdf (infezmed.it)
Acesta este tratamentul standard recomandat de Institultul național de sănătate chinez:
Formele ușoare:
I. Odihnă la pat, îngrijire de susținere, asigură aportul caloric; menținere echilibrul hidro-
electrolitic, hemostaza; monitorizare îndeaproape elementele vitale și saturația de oxigen.
II. Monitorizare hemoleucograma (CBC), panoul metabolic complet (CMP), gazul din
sângele arterial (ABG), analiza urinei, proteina C reactivă (CRP), enzimele cardiace,
coagularea, imagistica toracică și alți parametri de laborator aplicabili. Dacă este disponibil,
verificați panoul de citokine.
III. Oxigenoterapie la timp prin canulă nazală (debit scăzut până la mare) și mască de față.
IV. Tratament antiviral (dozare la adulți): se evaluează răspunsul clinic. Utilizarea
concomitentă a 3 sau mai mulți agenți antivirale nu este recomandată.
• Interferon-α 5 milioane de unităţi nebulizare de două ori pe zi, se prepară cu apă sterilă 2
ml.
• Lopinavir/ritonavir 2 capsule (200 mg/50 mg per capsulă) de două ori pe zi oral timp de
cel mult 10 zile. Monitorizați îndeaproape pentru greață, vărsături, diaree, hepatotoxicitate,
alte reacții adverse. Evaluarea interacțiunilor medicamentoase.
• Ribavirină 500 mg IV de 2-3 ori pe zi timp de cel mult 10 zile. Utilizați în asociere cu
lopinavir/ritonavir sau INF-α.
• Clorochină 500 mg de două ori pe zi oral timp de 7 zile. Pentru pacienții cu greutatea mai
mică de 50 kg, reduceți doza la 500 mg o dată pe zi din ziua 3 până în ziua 7. Evitați utilizarea
la pacienții cu boli cardiovasculare.
• Umifenovir (Arbidol) 200 mg de 3 ori pe zi pe cale orală timp de cel mult 10 zile.
V. Terapiile antimicrobiene: evitați prescrierea inutilă sau inadecvată a medicamentelor
antimicrobiene, în special a terapiilor cu spectru larg.
2. Tratament pentru cazuri severe și critice
I. Principiu: Pe lângă tratamentul standard, prevenirea și tratarea activă a complicațiilor,
gestionarea bolilor medicale cronice ale pacienților, prevenirea infecțiilor secundare,
susținerea funcțiilor multiple ale organelor.
II. Sprijin respirator (rezumat): determinați sprijinul adecvat de la canula nazală, mască
facială până la ventilația mecanică și poziționarea în declin. Pentru sindromul de depesie
respiratorie acută severă (ARDS), trebuie luată în considerare ECMO.

18
III. Suport circulație: optimizați mai întâi resuscitarea fluidelor, luați în considerare terapia
vasoactivă pentru a asigura circulația și perfuzia organelor. Aplicați monitorizare
hemodinamică dacă este indicat.
IV. Transfuzie de plasmă convalescentă: adecvată pentru cazuri severe sau critice.
V. Plasmafereza: se poate lua în considerare pentru managementul furtunii de citokine.
VI. Imunoterapie: tocilizumab 4–8 mg/kg sau 400 mg doza standard IV o dată poate fi luată
în considerare pentru creșterea interleukinei-6. Se poate repeta o doză în 12 ore fără a depăși o
doză totală de 800 mg.
VII. Alte masuri:
• Pe baza depresiei respiratorii și imagistica toracică, se poate lua în considerare
glucocorticoizii echivalenți cu metilprednisolonul 1–2 mg/kg/zi timp de 3–5 zile sau mai
puțin. Rețineți că glucocorticoizii în doze mari suprimă sistemul imunitar și ar putea întârzia
eliminarea SARS-CoV-2.
• Se poate lua în considerare Xuebijing 100 ml IV de două ori pe zi.
• Poate folosi preparate microecologice pentru a menține echilibrul florei intestinale și
pentru a preveni infecția secundară.
• Oferă psihoterapie pacienților care dezvoltă un nivel ridicat de anxietate.
* Definiția severității bolii
Caz sever: frecvență respiratorie ≥30 respirații/minut, saturație de oxigen ≤93%, PaO2/FiO2 ≤
300 mmHg sau progresie semnificativă a bolii în 24 - 48 de ore per imagistica toracică.
Caz critic: SDRA care necesită ventilație mecanică, șoc sau insuficiență de organ care
necesită îngrijire în UTI.
Referințe: National Health Commission (NHC) of the People's Republic of China . 7th ed.
NHC; 2020. Diagnosis and treatment protocol for COVID-19 pneumonia caused by novel
coronavirus infection.http://en.nhc.gov.cn/2020-03/29/c_78469.htm [accessed 7 July 2020]
[Google Scholar]

8. Pneumonia
Pneumonia este o boală caracterizată prin inflamație și lichid în alveolele plămânilor. Este o
categorie largă pentru mai multe tipuri de infecții respiratorii care provoacă infiltrat pulmonar
și simptome sistemice variate.
Etiologie
Cauzată de bacterii, viruși sau ciuperci.
Simptomatologie:

19
Pneumonia se prezintă cu simptome respiratorii tipice de febră, tuse productivă, stare de rău,
mialgii, oboseală și dureri de cap. Pneumonia este adesea o boală moderată până la severă și
trebuie tratată în funcție de agentul patogen.
Tratament
Unele forme de agenți patogeni cauzali ai pneumoniei, cum ar fi pneumonia pneumococică
cauzată de Streptococcus pneumonia, sunt prevenibile prin vaccin, care este în general
recomandat adulților în vârstă. În plus, vaccinurile pentru alți agenți patogeni respiratori pot
ajuta la prevenirea sau limitarea anumitor tipuri de pneumonie.

III. Impactul cabinetelor stomatologice în transmiterea afecțiunilor pe cale aeriană

Cabinetele stomatologice pot reprezenta un factor de risc in transmiterea infecțiilor pe

cale aeriană. Acest lucru se întâmplă în special din cauza zonei de lucru a medicului
stomatolog, și anume, cavitatea orală, care reprezintă unul dintre principalele căi de
transmitere. O altă cauză este reprezentată de lipsa de informare a pacienților cu privire la
transmiterea acestor boli. Majoritatea pacienților neglijează simptomele și omit să anunțe
medicul stomatolog despre prezența acestora. De asemenea, calitatea aerului din interiorul
cabinetului influențează răspândirea infecțiilor.
Lucrătorii din domeniul medicinei dentare sunt în contact strâns cu pacienții. Prin
urmare, sunt expuși unui risc mai mare de a contacta infecții transmise pe cale aeriană. Ratele
de transmitere a agenților patogeni de la pacient la personalul medical sunt însă necunoscute.
În clinicile dentare se generează stropi și aerosoli ale pacienților care tușesc, strănută și
vorbesc, de asemenea și prin intermediul echipamentului stomatologic, pieselor de mână cu
viteză scăzută sau crescută, turbinele, aparatele sonice și ultrasonice, piesele aer-apă și
aparatele ”air-polishing”.
Transmiterea infecțiilor este însă influențată de o serie de factori: utilizarea măștii de
protecție, timpul petrecut in cabinet, gradul de infecțiozitate al virusului cât și concentrația de
dioxid de carbon.
În urma mai multor studii, s-a concluzionat că, cea mai mare probabilitate de
transmitere a fost găsită în cazul virusului rujeolei (100%), SARS-CoV (99,4%), virusul
gripal (89,4%), iar M. tuberculosis (84,0%), în cazul în care nu este purtată masca de protecție

20
 iar nivelul de CO2 este crescut(2,375). Riscurile scad semnificativ, în cazul unei protecții ale
căilor aeriene corespunzătoare si un nivel de CO2 scăzut.
Pentru a nu realiza transmiterea infecțiilor atât personalului medical cât și celorlalți pacienți,
trebuie să realizăm controlul infecțiilor prin: identificarea pacienților cu patologie acută și
izolarea acestora în cabinete cu un singur unit dentar. Acești pacienți vor fi sfătuiți să
îndepărteze masca doar în momentul manoperei stomatologice, de asemenea, pacienții cu
simptomatologie acută, sunt îndemnați să amâne ședința stomatologică dacă aceasta nu
prezintă o urgență.

IV.Măsuri de protecție
1. În cabinetul stomatologic
Măsurile generale/universale de igienă:
1.Igiena mâinilor: este o măsură obligatorie, care trebuie realizată: înainte de contactul
direct cu pacienţii, după fiecare pacient, înainte de aplicarea oricărui tip de mănuşi, după
manipularea sângelui şi salivei contaminate cu sânge, după contactul cu pielea intactă a
pacientului (măsurarea tensiunii, pulsului), după contactul cu obiecte (inclusiv echipament
medical ) din imediata vecinătate a pacientului, după îndepărtarea mănuşilor. Spălarea se
poate realiza cu săpun simplu, alcool, clorhexidină, iod si iodofori, clorxilenol. Se poate
realiza spălarea simplă folosind apă şi săpun simplu 15-30 sec sau spălare antiseptic folosinbd
apă şi săpun antimicrobian 15-30 sec
2.Utilizarea echipamentului de protecție: halat, mănuşi, mască, ochelari , viziera sau
scutul facial, capeline de protecţie a părului şi echipament de protecţie a încălţămintei.Acestea
au scopul de a protejarea pielea, mucoasa ochilor, nasului şi cavităţii orale ale personalului
contra expunerilor la sânge, secreții sau alte produse infectante.
1. Halatul-  Acest mijloc de protecție se îmbracă peste costum chirurgical. Există halate
de unică folosința și halate reutilzabile, acestea se pot spăla sau pune la autoclv. Un
halat ideal ar trebui să acopere cât mai bine costumul chirurgical, să aibă mâneci lungi,
să se închidă la spate, să nu prezinte buzunare, să fie confecționat din materiale
rezistente, mai ales cele sintetice.
Halatul se îmbracă curat la începutul fiecărei zile de lucru și se schimbă de fiecare dată când
este contaminat cu picături de salivă, sânge ,etc.
2.Mănușile - Principala barieră în calea transmiterii agenților patogeni periculoși de la
pacienți la medici. Majoritatea sunt făcute din latex, așa că persoanele cu alergii la latex au
nevoie de o atenție specială. Pentru cea mai eficientă protecție, mănușile trebuie selectate în

21
funcție de forma și dimensiunea mâinilor medicului. Este important ca materialele din care
sunt fabricate să fie rezistente la perforare și la abraziune, dar să nu afecteze sensibilitatea
tactilă. Mănușile trebuie luate întotdeauna în fața pacientului după spălarea atentă a mâinilor
medicului. În cazul în care mănușile se deteriorează în timpulutilizării , înlocuiți-le imediat
după ce v-ați spălat din nou pe mâini. Este important de reținut că mănușile sunt de unică
folosință și nu pot fi curățate sau sterilizate, ci sunt îndepărtate și aruncate după fiecare
pacient sau intervenție chirurgicală.
3.Masca- Masca de protecție oro-nazală( facială) protejează împotriva inhalării
microorganismelor, salivei expulzate și resturilor dentare aparute în urma manoperelor
stomatologice. Masca de față ideală are următoarele caracteristici, să fie fabricate din
materiale rezistente precum fibra de sticla si fibrele sintetice, care ofera o filtrare eficientă, și
nu determină alergii alergii. De asemenea trebuie să se adapteze perfect feței medicului
stomatolog, să iși păstreze forma initial pe durata purtării, chiar dacă se umezește, să aibă un
preț convenabil. Masca de protecție facială se schimbă după fiecare pacient, după cel mult o
oră de purtare sau ori de câte ori se umezește.
4. Ochelarii de protecție/ Vizieră/ Scut
Aceștia vor fi purtați atât de către medic cât și de către pacienț cu scopul protejării ochilor
împotriva contaminării care poate rezulta prin stopirea lor cu micropicături de salivă sau
sânge contaminate. Aceștia vor fi purtați și pe durata spălării instrumentarului contaminat.
Caracteristicile unor ochelari de protecție ideali sunt, să aibă lentile transparente, cât mai late,
prevăzute cu apărători laterale, să fie realizați dintr-un material dur și rezistent, să fie ușori,
confortabili, flexibili și cu margini rotunjite, de asemenea ,foarte important este să să permită
o dezinfectare rapidă.
5. Boneta sau orice alt articol menit să protejeze părul medicului, are un rol foarte
important, adesea subestimat. Aceasta se poartă obligatoriu în timpul efectuării unor
manopere terapeutice, mai ales cele care generează cantități mari de aerosoli( detartraj ),
pentru a preveni contaminarea cu diverși agenți patogeni.
3.Manipularea materialelor contaminate :Curățarea și sterilizarea instrumentelor
înainte de reutilizare asupra pacientilor; curatarea si dezinfectarea mediului și suprafețelor.
4.Igiena respirației sau strănutului: Toate persoanele cu simptome de infecție
respiratorie trebuie să iși acopere gura și nasul tușesc sau strănută. Se vor folosi batiste de
hârtie sau pânză pentru a reține secrețiile respiratorii. Se va folosi mască de protecție.
5.Managementul instrumentar ascutit: Pentru ace și alte obiecte ascuțite, includeți
plasarea seringilor și acelor de unică folosință, a lamelor de bisturiu și a altor obiecte ascuțite

22
în recipiente adecvate rezistente la perforare, situate cât mai aproape posibil de locul în care
au fost utilizate articolele, folosind un capac cu o singură mână pentru ace.
6.Managementul deșeurilor: Trebuie luate în considerare toate deșeurile clinice, cum
ar fi instrumente, rulouri de bumbac, dinții extrași, obiectele ascuțite contaminate, cum ar fi
ace, lamele chirurgicale etc. Acestea trebuie să fie plasate în recipiente sau pungi care se pot
închide etanș cu coduri de culoare sau etichetate.
(PDF) Infection Control and Prevention in Dentistry (researchgate.net)

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7444020/pdf/
10.1177_0022034520940288.pdf

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7444020/pdf/
10.1177_0022034520940288.pdf
Alături de măsurile universal de protecție, eficiente în a opri răspândirea infecției sunt
clătirile orale pre-procedurale cu soluţii antiseptice (gluconat de clorhexidină , povidone-
iodina, uleiuri esenţiale), izolarea câmpului operator cu digă în realizarea manoperelor
stomatologice.
Un alt factor important este reprezentat de calitatea aerului din interiorul cabinetului.
Nivelul de dioxid de carbon (CO2) este un indicator important al ventilației spațiilor
interioare. CO2 este un produs secundar al metabolismul uman și există în niveluri ridicate în
aerul expirat. Nivelul de CO2 atmosferic este de aproximativ 400 de părți per milion (ppm) în
mediile exterioare Prin urmare, nivelul de CO2 este adesea folosit pentru a verifica calitatea
aerului in spațiile interioare , precum și un marker de risc pentru transmiterea bolilor pec ale
aeriană. Nivelurile ridicate de CO2 au fost asociate de mult timp cu transmiterea bolilor
respiratorii infecțioase, cum ar fi tuberculoza, gripa și infecțiile cu rinovirus.
Spațiile clinice cu ventilație bună ar trebui să aibă niveluri de CO2 apropiate de cele
ale aerului exterior, de aproximativ 400 ppm. Nivelurile mai ridicate de CO2 indică o
ventilație slaba, factor care s-a dovedit a fi un factor de risc pentru transmiterea bolilor
infecțioase. Nivelurile de CO2 la 774 ppm au fost considerate cu risc scăzut, dar cele la sau
peste 1.135 ppm pot crește semnificativ șansa transmiterii infecțiilor. Pentru a menține
nivelul optim de CO2, trebuie sa evitam supraaglomerarea în camerele cu ventilație slabă. În
timp ce în teorie cea mai eficientă măsură pentru îmbunătățirea calității aerului în cabinetele
stomatologice este de a crește debitul de aer prin sistemul de ventilație sau prin ventilație
naturală prin deschiderea ușilor și ferestrelor, astfel de măsuri sunt sever limitate de condițiile

23
meteo sau climatice. O alternativă eficientă este, îmbunătățirea sistemului de ventilație filter
special și achiziționarea de aparate prntru curățarea aerului (PAC) echipate cu filter cu
particule de aer de înaltă eficiență (HEPA).
10.1177_00220345211014441.pdf (nih.gov)
2.În afara cabinetului stomatologic
a)Igiena mâinilor
Această măsură este esențială pentru a reduce riscul de răspândire a infecției. Acesta se
realizează cu apă și săpun, iar o tehnică corectă prevede: udarea mâinile sub jet de apă,
aplicarea săpunului, masarea tuturor suprafelor mâinilor - între degete și sub unghii - timp de
cel puțin 20 de secunde apoi se realizează clătirea și uscarea mâinilor cu o cârpă sau un
prosop de unică folosință. Trebuie sa realizăm igiena mâinilor de câte ori pe zi est necesar.
Situațiile care necesita igiena mâinilor fiind:după suflarea nasului, tușit sau strănut; după
vizitarea unui spațiu public, inclusiv transport în comun, piețe și lăcașuri de cult; după
atingerea suprafețelor din afara casei, inclusiv bani; înainte, în timpul și după îngrijirea unei
persoane bolnave; după utilizarea toaletei; înainte și după mâncare ; după atingerea animalelor
de companie; după schimbarea scutecelor bebelușilor sau după ce ați ajutat copiii să
folosească toaleta; când mâinile vă sunt vizibil murdare.
Dacă nu poate fi realizată cu apă și săpun, pot fi folosite geluri dezinfectante pe bază de alcool
cel putin 60%
b)Purtarea măștilor de protecție
Majoritatea autorităților împart măștile în trei niveluri: măști respiratorii, măști chirurgicale și
măști de față de unică folosință.
Măști de protecție respiratorie (variante N95 și FFP1, FFP2, FFP3)
Primul nivel în clasificarea măștilor cuprinde măștile respiratorii. Acestea sunt destinate în
special personalulu medical care prezintă un risc mai mare de infectare. Acestea au cea mai
înaltă capacitate de filtrare. Măștile respiratorii sunt concepute pentru a filtra peste 90% din
particulele poluante de mărimea unui virus din aer și sunt bine fixate pe fața purtătorului.
Măștile FFP1 - Oferă cel mai mic grad de filtrare, anume minim 80% din aerosoli, cu
un prag de scăpare maximă de 22%. Acest tip de mască este destinată mai ales utilizării
casnice pentru protecția împotriva prafului (de exemplu în caz de renovări, sau alte lucrări
care generează mult praf).
Măștile N95 au capacitatea de a filtra peste 95% din particulele de 0,3 microni.
Măștile FFP2 sunt varianta europeană a măștilor N95, acestea au o capacitate de filtrare
similară. Măștile respiratorii sunt concepute pentru o singură utilizare.

24
 Măștile FFP3 - Oferă cel mai înalt nivel de protecție din categoria FFP, anume minim
99% filtrare aerosoli, cu un prag de scăpare maximă de 2%. Acestea protejează la particule
foarte fine, precum azbest.
Măști chirurgicale
Următorul nivel în clasificarea măștilor faciale este masca chirurgicală. Pe baza eficacității lor
de filtrare, măștile chirurgicale sunt clasificate în nivelurile 1, 2 și 3 în S.U.A. sistem. Măștile
chirurgicale de nivel 3 au cea mai mare eficacitate de filtrare în comparație cu omologii lor,
cu o capacitate de a filtra peste 98% din particule de 3,0 microni și un nivel maxim de
rezistență la fluide. Pe de altă parte, sistemul european clasifică măștile chirurgicale în Tipul
I-III, cu capacitatea de filtrare similară cu cea din SUA.. Măștile chirurgicale oferă protecție
împotriva picăturilor, dar nu filtrează eficient particulele mici. Măștile chirurgicale, spre
deosebire de măștile respiratorii nu sunt bine fixate în jurul feței și, datorită acestei potriviri
largi, nu protejează împotriva scurgerilor de pe părțile laterale ale măștilor. Cu toate acestea,
măștile chirurgicale ar putea fi eficiente în blocarea stropilor, a spray-urilor și a picăturilor
respiratorii mari în timpul procedurilor medicale sau chirurgicale de rutină. Utilizarea la nivel
comunitar a măștilor chirurgicale rămâne un subiect controversat.
Măști de față de unică folosință
Măștile de față de unică folosință nu îndeplinesc cerințele măștilor chirurgicale. Construcția
de măști de față de unică folosință variază, dar sunt de obicei subțiri și pot consta doar dintr-
un singur strat.
Măștile de față de unică folosință nu sunt utilizate în mod normal în mediul de asistență
medicală. Deși măștile de față de unică folosință, în general, nu pot filtra foarte multe
particule, ar putea fi capabile să blocheze emisia de picături mari și salivă destul de bine.
Măști de pânză
Acestea nu protejează împotriva aerosolilor, eficacitatea acestora în scopul protecției
impotriva virusurilor este extrem de redusă, folosirea lor fiind descurajată.
În momentul actual, purtarea măștilor nu mai este o obligativitate la nivelul populatiei insă
este recomandată. Persoanele care prezintă simptome ale unei infecții ar trebui sa folosească
măști de protecție din primele 3 categorii în spatiile aglomerate.De asemenea, persoanele
vulnerabile( bătrâni, persoane cu deficient imunitare sau cu boli associate).
Facial protection in the era of COVID&#x02010;19: a narrative review (nih.gov)
c)Imunizarea
Imunizarea este una dintre cele mai rentabile măsuri preventive din domeniul sănătății
publice.

25
Extinderea globală a programelor de imunizare a început cu înființarea EPI în 1974. Progresul
inițial a fost lent, până în 1980, fiind realizată acoperirea cu 3 doze a vaccinurilor care conțin
difterie-tetanos-pertussis (DTP). Realizările EPI, împreună cu eradicarea variolei în 1980, a
pus bazele lansării obiectivelelor aspiraționale de eradicare a unor boli prin vaccin în
următorii 20 de ani, inclusiv eradicarea poliomielitei, eliminarea tetanosului matern și
neonatal și eliminarea rujeolei și rubeola în toate regiunile OMS.
Din 2000, numărul de vaccinuri incluse în programele de imunizare în perioada
copilăriei au crescut drastic. Programele de imunizare includ acum vaccinări dincolo de
copilărie pentru a proteja grupele de vârstă mai înaintată. Aceste includ furnizarea celei de-a
doua doze de rujeolă în al doilea an de viață (MCV2) sau ulterior, rapel doze de vaccin DTP
la copiii pre-școlari și de vârstă școlară, introducerea vaccinurilor HPV la pre-adolescent şi
grupa de vârstă adolescentă cât și vaccinul pentru gripă sezonieră, pneumococ,și vaccinuri
pentru herpes zoster la adulții în vârstă, iar acum vaccinuri COVID 19. Prin urmare, în anul
2022 sunt prezente numeroase progrme de vaccinare care au drept țintă protecția împotriva
infecțiilor transmise pe cale aeriană.

jiab284.pdf (nih.gov)

26
 PARTEA PERSONALA

V. Scopul lucrării
Lucrarea are ca scop să determine nivelul de cunoștințe și conștientizare a populației cu
privire la măsurile de prevenție în transmiterea infecțiilor pe cale aeriană. Dorim să aflăm
părerea oamenilor despre acest aspect pentru a putea ști măsurile care trebuie luate atât în
cabinetul dentar dar și înafara acestuia pentru a oferi o mai bună informare prin urmare pentru
a realiza o protecție sporită.

VI. Obiectivul lucrării

Partea personală are ca obiectiv distribuirea în rândul populației a unui chestionar cu tema
„Nivelul de cunoștințe cu privire la transmiterea infecțiilor pe cale aeriană”. Astfel, vom
analiza răspunsurile la cele 22 de întrebări cuprinse de chestionar.
Dorim să aflăm nivelul de informare și conștientizare în rândul populației cu privire la
transmiterea infecțiilor pe cale aeriană. Chiar dacă este un subiect foarte discutat, oare
oamenii știu cu adevărat ce reprezintă infecțiile transmise pe cale aeriană, cum se răspândesc
și care sunt principalele măsuri de protecție? În următoarele pagini vom dori să răspundem la
aceste întrebări însă și la multe altele.

VII. Materiale și metode

Studiul s-a bazat pe crearea unui chestionar, acesta conține 22 de întrebări pe tema aleasă.
Acesta a fost adresat persoanelor majore de toate vârstele, femei și bărbați atât din mediul
rural cât și din mediul urban.

27
 IX. Rezultate și discuții
1.Distribuția în funcție de vârstă
Prima întrebare a fost repezentată de vârsta participanților.
Chestionarul a fost completat de 202 de persoane cu vârste cuprinse între 18 și 69 de ani. Am
împărțit prsoanele pe categorii de vârste, astfel avem:

28
 Sub 21 de 21-30 de ani 31- 40 de ani 41- 50 de ani 51-60 de ani 61- 69 de ani
ani
17 100 33 27 14 9

Se poate observa că cea mai mare parte a eșantionului au vârste cuprinse între 21 și 30 de ani,
mai exact, un procent de 50%, luând în considerare că acest chesionar a fost trimis
persoanelor de toate vârstele putem constata o receptivitate mai mare în rândul persoanelor
mai tinere, comparând cu doar 9 persoane, cu vârste între 61 și 69 de ani reprezentând un
procent de 5%. Am pute spune că persoanele mai tinere prezintă un interes mai ridicat pentru
acest subiect.

5% 9%
7%

Sub 20 de ani
14%
21 - 30 ani
31 - 40 ani
41 - 50 ani
51- 60 ani
17% 50% 61 - 69 ani

Figure 1. Distribuția în funcție de vârstă

2.Distribuția în funcție de sexe

Dintre cei 202 de subiecți 121, respectiv 60% sunt femei și 81, respectiv 40% sunt bărbați.
Ponderea persoanelor de sex feminin este cu 20% mai mare, prin urmare, vom avea mai multe
opinii feminine.

29
 40%

feminin
60% masculin

Figure 2 Distribuția în funcție de sexe

3.Distribuția în funcție de mediul de proveniență

Se poate constata un număr mai crescut de persoane cu proveniența din mediul urban.
Este cunoscut faptul că mediul de proveniență poate influențează modul de gandire și
percepția asupra subiectelor, prin urmare va fi interesant de analizat dacă în acest studiu,
mediul de proveniență a influențat răspunsurile.

41%
Rural
Urban
59%

Figura 3. Distribuția în funcție de mediul de proveniență

3. Interpretarea întrebărilor 4 - 7
Opiniile persoanelor legate de răspândirea infecțiilor transmise pe cale aeriană în cabinetele
stomatologice

30
 Considerați că este important să informați medicul stomatolog atunci când suferiți de o
infecție care se transmite pe cale aeriană?

Prin această întrebare, dorim să aflăm dacă persoanele sunt conștiente de riscurile la
care medicii stomatologi sunt expuși atunci când tratează o personă care suferă de o infecție
transmisă pe cale aeriană. De asemena, un răspuns negativ sugerează și o lipsă de interes față
de ceilalți pacienți, persoanele infectate pot răspândi aerosoli și vapori care rămân timp
îndelungat în aer și pe suprafețe, în lipsa unor măsuri de dezinfecție speciale.

Majoritatea persoanelor, 120, au oferit un răspuns favorabil, acestea consideră că este

foarte important să informeze medicul stomatolog cu privire la o eventuală afecțiune transmi-
sibilă pe cale aeriană. 68 de persoane consideră că este important, iar 12 susțin că este puțin
important și 2 consideră că nu este important.

120

68

12
Este foarte important Este important Este putin important 2
Nu este important

Figura 4. Considerați că este important să anunțați medicul stomatolog dacă suferiți de o infecție transmisă pe cale
aeriană?

31
 73

47

38

30

8
4
1
Este forte important Este important Este puțin important Nu este important

I Urban Rural

Figura 5. Distribuția răspunsurilor în funcție de mediul de proveniență

Analizând diagrama, nu putem spune că mediul de proveniență a influențat rezultatele acestei

întrebări. În general, persoanele consideră că este important să anunțe medicul stomatolog
despre afecțiunile suferite, astfel ajută la protecția personalului medical și a celoralalți
pacienți.

5. Considerați că echipa stomatologică este obligată să poarte echipament de protecție

chiar dacă sunteți sănătos?

Prin acestă întrebare dorim să aflăm dacă persoanele sunt informate cu privire la
măsurile obligatorii de protecție care trebuie luate de medicul stomatolog și personalul din
cabinet. Medicul stomatolog este obligat să poarte costum chirurgical, halat, mască
chirurgicală, bonetă, ochelari de protecție sau vizieră și nu în ultimul rând mănuși de unică
folosință care trebuie schimbate după fiecare pacient și ori de cate ori aceste sunt deteriorate.
Majoritatea persoanelor consideră ca echipamentul echipei stomatologice este
obligatoriu să fie folosit la fiecare pacient și la orice manoperă realizată. 12 persoane
consideră indiferentă acestă măsură iar 1 persoană nu consideră necesară utilizarea
echipamentului.

32
 140
126
120

100

80

63
60

40

20
12
1 0
0
În foarte mare În mare măsură Nici mică nici mare În mică măsură În foarte mică
măsură măsură măsură

Figura 6. Considerați că echipa stomatologică trebuie să poarte echipament chiar dacă sunteși sănătos?

6. Considerați cabinetul stomatologic o sursă de infectare pe cale aeriană?

7. Vă considerați protejat într-un cabinet stomatologic din punct de vedere al bolilor

cu transmitere aeriană?
Prin aceste două întrebări vom afla dacă oamenii se simt în siguranță în cabinetul dentar, dacă
sunt relaxați în a petrece timp atât pe scaunul stomatologic cât și în sala de așteptare în ceea
ce privește contactarea unei afecțiuni transmise pe cale aeriană.

De-a lungul timpului cabinetul stomatologic a fost asociat cu transmiterea anumitor

boli, în special cele transmise pe cale sanguină (hepatită), însă nici bolile transmise pe cale
aeriană nu sunt de negljat. Studiile arată că prin îmbunătățirea măsurilor de protecție si de
decontaminare, riscul de infectare în cadrul cabinetelor dentare a scăzut drastic.
Corelând cele 2 întrebări observăm că majoritatea persoanelor nu consideră cabinetul
stomatologic o sursă de infectare, prin urmare se simt în siguranță. 59 respectiv 58 de
persoane au oferit un răspuns neutru la cele 2 întrebări. Din păcate numărul persoanelor care
nu se simt în siguranță in cabinetul stomatologic și îl consideră o sursă de infectare este unul
crescut, 58 de persoane consideră cabinetul o sursă de infectare în mică sau mare măsură iar
un număr mai mic, de 23 de persoane susțin că nu se simt în siguranță în cabinet.

Aceste rezultate ne sugerează că persoanele trebuie să fie mai bine informate, prin campanii
sau chiar de către medicii dentiști pentru a le crește încrederea în instituțiile stomatologice.

33
 60

50

40

59 57
30

38
20
28
20
10

0
În foarte mare În mare măsură Nici mică nici mare În mică măsură În foarte mică
măsură măsură măsură

Figura 7. Considerați cabinetul stomatologic o sursă de infectare pe cale aeriană?

80

58

41

18

Î n fo art e m ar e Î n m ar e m ăsu r ă Nici mică nici Î n m i c ă m ăsu ră Î n fo ar t e m i c ă

m ăsu r ă m ar e m ăsu r ă m ăsur ă

Figura 8. Vă considerați protejat în cabinetul stomatologic?

5.Interpretarea întrebărilor 7-15.

Opiniile persoanelor în ceea ce privește măștile de protecție facială
Prin următoarele întrebări dorim să aflăm părerea oamenilor despre măștile de
protecție.
Măștile de protecție prezită o importanță deosebită atât pentru medicii stomatologi și
personalul medical cât și pentru populație. Acestea reprezintă o barieră atât în răspândirea
afectiunilor transmise pe cale aeriană cât și în contactarea lor.
Astfel întrebarea cu numărul 8 solicită persoanelor să ofere o notă de la 1 la 10 în funcție de
cât de importantă consideră utilizarea unei măști de protecție.
Dintre cele 202 de persoane, 96 au răspuns cu 10 la această întrebare, considerând
foarte importante măștile de protecție. Majoritatea oamenilor au răspuns pozitiv, doar 12
persoane au oferit scoruri mai mici sau egale cu 5.

34
 Concluzionăm că persoanele oferă o importanță ridicată măștilor de protecție și înțeleg
necesitatea acestora.
Interpretarea în funcție de sexe nu indică diferențe semnificative, majoritatea femeilor
( 81) au răspuns cu 10 în timp ce bărbații au oferit răspunsuri mai variate.

96

35
22 25
8 12
1 0 1 2
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Figura 9. De la 1 la 10 cât de importantă considerați utilizarea măștilor de protecție?

femei bărbați

14

81
29

11 14
2
5 20
2 11 10
6 9
0
1 0 1
0 0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Figura 10. Valorile oferite în funcție de sexe

Întrebarea numărul 9.
Cunoașteți faptul că infecțiile respiratorii se pot transmite atunci când vorbiți?

35
Dorim să aflăm dacă persoanele sunt conștiente de riscurile la care se expun atunci când
vorbesc cu o persoană care suferă de o infecție transmisă pe cale respiratorie, dar și de
riscurile la care îi expun pe cei din jur atunci când ele sunt infectate.
Majoritatea persoanelor, un procent de 83,2% susțin că în foarte mare măsură și în mare
măsură cunosc faptul că infecțiile respiratorii se pot răspândi prin simpla vorbire. Un
procent de 10,9% au oferit un răspuns neutru iar un procent de 6% susțin că nu cunosc
această informație.

100

90
87
80
81
70

60

50

40

30

20 22

10
9
0 3
În foarte mare În mare măsură Nici mică nici mare În mică măsură În foarte mică
măsură măsură măsură

Figura 11. Cunoașteți faptul că infecțiile respiratorii se pot răspândi atunci când vorbiți?

10. Atunci când achiziționați o mască țineți cont de costul acesteia?

În momentul actual, pe piață există o foarte mare diversitate de măști faciale de protecție.
Prețul acestora însă nu indică neaparărat și calitatea produsului, prin urmare, o mască care are
un preț ridicat nu garantează o protecție mai mare față de o mască la un preț mai redus.
Trebuie să fim atenți la materialul din care este confecționată masca, la numărul de straturi ale
măștii, de filtrele prezente iar mai apoi de costul acesteia. Este normal să fim influențați de
costul acestui produs însă nu trebuie să fie principalul factor în alegerea unei măști, dacă
dorim ca aceasta să fie de calitate cât mai bună, deci să ne protejeze cât mai eficient. Pentru
siguranță, trebuie să urmărim dacă masca este certificată de NIOSH (National institute for
occupational safety and health) sau NPPTL (National personal protective technology
laboratory)(Nota bene în Europa sunt alte certificări).
81 de persoane susțin că în mare măsură țin cont de prețul unei măști de protecție și 31
țin cont în foarte mare măsură. 58 de persoane nu oferă o importanță sporită costului unei

36
măști ia 31 de persoane sunt fie în mică fie foarte mică măsură interesate preț în alegerea unei
măști.

4%
11% 15%

29%
40%

În foarte mare măsură În mare măsură Nici mică nici mare măsură
În mică măsură În foarte mică măsură

Figura 12. Atunci când achiziționați o mască țineți cont de prețul acesteia?

Prin ilustrarea graficului putem observa că persoanele din mediul rural acordă mai mică
importanță prețului unei măști.

60

50

40

30

20

10

0
În foarte mare În mare măsură Nici mică nici mare În mică măsură În foarte mică
măsură măsură urban
rural măsură

Figura 13. Distribuția în funcție de mediul de proveniență

Întrebările 11 și 12 sunt adresate în scopul de a vedea importanța pe care o acordă

persoanele aspectelor ce țin de capacitatea de filtrare și capacității respiratorie atunci când
achiziționează o mască.
Capacitatea de filtrare a unei măști reprezintă gradul de reducție a unor aerosoli
specifici din aerul care trece prin filtru. Capacitatea de filtrare a unei măști chirurgicale este
între 10 și 90% în funcție de producător iar capacitatea de filtrare în cazul măștilor de

37
protecție respiratorie este între 80 și 99%. Măștile respiratorii prezintă o capacitate de filtrare
net superioară, acestea fiind destinate domeniului medical.
Capacitatea respiratorie a unei măști reprezintă un subiect controversat. S-a constatat
că măștile chirurgicale nu afectează capacitatea respiratorie în cazul unei persoane sănătoase
însă sunt și studii care susțin contrariul.
Măștile respiratorii îngreunează respirația, de aceea ele sunt recomandate doar în domeniul
medical, persaonelor fără afecțiuni respiratorii asociate. Pentru a reduce acest dezavantaj, au
fost atașate la nivelul măștilor valvele de expir care ușurează expirația și reduc umezeala.
Am realizat o comparație între cele 2 întrebări pentru a vedea care dintre cele 2
caracteristici ale măștilopr prezintă o importanță mai mare pentru oameni. Varianta ,,în foarte
mare măsură” și „în mare măsură” a fost aleasă de către 114 de persoane în ceea ce privește
capacitatea respiratorie și 104 în ceea ce privește capacitatea de filtrare. Cât despre
răspunsurile ,,în mică” și „în foarte mică măsură” numărul acestora este mai mare în ceea ce
privește capacitatea de filtrare a aerului.
Răspunsul neutru ,,nici mică, nici mare măsură” a fost în mai mare pondere oferit în cazul
capacității de filtrare a aerului.
Putem concluziona că persoanele sunt mai interesate de capacitatea respiratorie a măștilor
decât de capacitatea acestora de filtrare.

80
69
70 64
61
60 54
50
50

40 35
30 28
25
20
10 8
10

0
În foarte mare În mare măsură Nici mică nici mare În mică măsură În foarte mică
măsură măsură măsură

Capacitatea de filtrare aer Capacitatea respirtaorie

Figura 14. Întrebările 11 și 12

13. Care este timpul de protecție pentru o mască chirurgicală?

38
 Măștile chirurgicale pot fi folosite până la 4 ore. Acestea trebuie schimbate imediat în
cazul contactului direct cu o persoană care suferă de o infecție care se transmite pe cale
aeriană și în cazul în care acestea se deteriorează. O mască oferă protecție doar dacă este
corect poziționată pe față, acoperind în intregime gura și nasul. Este recomandat ca înainte de
a o aplica să avem mâinile spălate sau dezinfectate. După aplicare nu trebuie să atingem
suprafața măștii în mod repetat, iar atunci când o dăm jos trebuie să o facem folosind elasticul
din spatele urechilor.

Analizând răspunsurile, putem spune că părerile sunt împărțite. 25 de persoane

consideră că o mască este eficientă doar 30 de minute, dintre acestea 14 sunt femei și 11
bărbați.
1 oră este răspunsul ales de 21 de femei și 15 bărbați, 2 ore 22 de femei și 25 de bărbați.
Varianta de 3 ore a fost aleasă preponderent de către femei (30), comparând cu doar 10
bărbați. Varianta cea mai acceptată de către specialiști și anume de 4 ore a fost aleasă de cel
mai mare număr de persoane: 27 de femei și 22 de bărbați. Doar 7 persoane consideră că o
mască oferă protecție un timp nelimitat cât timp nu este uzată.

Putem observa o ușoară tendința a persoanelor de a considera timpul de protecție al măștilor

mai redus. Acest lucru este unul pozitiv, chiar dacă o mască poate fi utilizată 4 ore, condițiile
ca aceasta să asigure o protecție ridicată în tot acest interval de timp sunt destul de stricte, prin
urmare, schimbarea măștilor la un interval mai mic de 4 ore poate reprezenta o măsură de
prevenție eficientă.

60

50

40

30

20

10
ă
at
or

0
e

ri
ut

e
ă

te
e
or
or

or
in

or

de
m

te
de

es
30

nu
ă
ac
ld
pu
m
ti
t
to

Total Femei Bărbați

Figura 15. Timpul de protecție al unei măști

39
 14. Considerați că eliminarea măștilor de protecție din spațiile aglomerate vă supune
unui risc?

În ultimii 3 ani am fost martorii unor evenimente cu totul excepționale. Noul

coronavirus a supus omenirea unor provocări care au necesitat măsuri extreme în rândul
populației. Una dintre măsurile implementate de către guvernele lumii a fost reprezentată de
obligativitatea purtării măști în spațiile aglomerate. Această măsură s-a dovedit a fi una
benefică în protecția asupra Covid-19 dar în același timp a ajutat și la prevenția toturor
afecțiunile care se transmit pe cale aeriană.

Rezultatele răspunsurilor la această întrebare ne arată că cei mai mulți dintre cei care
au răspuns la formular sunt conștienți de importanța protecției oferite de purtarea măștilor
chirurgicale.
Astfel, 130 de persoane (63,9%) din cele 202 susțin că eliminarea măștilor de protecție
din spațiile aglomerate îi poate supune unui risc în mare sau în foarte mare măsură, 48 de
persoane consideră că le este indiferentă purtarea sau nu a măștilor în spațiile aglomerate, 25
de persoane nu se simt expuse vreunui risc odată cu eliminarea acestei măsuri.

Chiar dacă nu mai este o măsură obligatorie, este o măsură indicată de autorități. Astfel orice
persoană care se simte vulnerabilă în fața infecțiilor cu transmitere pe cale aeriană este
încurajată să o folosească.

100
90
80
70
60
50
40
30
20
10
0
În foarte mare În mare măsură Nici mică nici mare În mică măsură În foarte mică
măsură măsură măsură

Figura 16. Considerați că eliminarea măștilor din spațiile aglomerate vă supune unui risc?

15. Considerați că persoanele diagnosticate cu infecții respiratorii trebuie să poarte

mască obligatoriu?

40
 160 de persoane dintre cele care au completat chestionarul susțin că persoanele
diagnosticate cu infecții respiratorii trebuie să poarte mască obligatoriu. Acest lucru ne
sugerează că aceste persoane nu au doar o atiudine expectativă din partea celor din jur ci la
rândul lor, în cazul în care prezintă o infecție, vor purta mască pentru a îi proteja pe ceilalți.
27 de persoane au ales să ofere un răspuns neutru iar 16 persoane consideră că persoanele
diagnosticate cu infecții respiratorii nu sunt obligate să poarte mască.

88
72

27

10

6
Î n fo ar t e m ar e Î n m ar e m ăsu r ă Nici mică nici Î n m i c ă m ăsu r ă Î n fo ar t e m i c ă
m ăsu r ă m ar e m ăsu r ă m ăsu r ă

Figura 17. Considerați că persoanele diagnosticate cu infecții respiratorii trebuie să poarte mască obligatoriu?

6. Interpretarea întrebărilor 16-18. Părerile persoanelor în ceea ce privește vaccinurile.

Următoarele 3 întrebări vor aborda un subiect destul de controversat și anume
vaccinurile.
Vaccinurile reprezintă una dintre principalele metodă de protecție împotriva
virusurilor. De-a lungul timpului aceastea sunt cele care au stopat numeroase epidemii:
epidemia de variolă, pandemia de gripă spaniolă, epidemii de gripe sezoniere și multe altele.
De multe ori însă oamenii sunt neîncrezători în ceea ce privește această metodă de imunizare.
Vom analiza răspunsurile eșantionului pentru a vedea părerea acestora despre acest subiect.

16. V-ați vaccina împotriva virusurilor transmise pe cale aeriană?

Putem observa o curbă descrescătoare în ceea ce privește răspunsurile, acest lucru

indică că cei mai mulți dintre cei care au completat chestionarul (55,7%) s-ar vaccina
împotriva virusurilor transmise pe cale aeriană. 25,7% au declarant că s-ar vaccina în mică
sau foarte mica măsură.

În ceea ce privește mediul de proveniență, observăm un număr ușor mai crescut al

persoanelor din mediul urban care au optat pentru varianta „în foarte mare măsură”.
41
 70

60

50

40

30

20

10

0
În foarte mare În mare măsură Nici mică nici mare În mică măsură În foarte mică
măsură măsură măsură

Total Rural Urban

17. Sunteți vaccinat împotriva Sars-CoV-2?

Analizând și răspunsurile la întrebările ulterioare vedem că împotriva Covid-19, 72 de

persoane, un procent de 35,6 % au făcute primele 2 doze, iar 50, (24,8%) sunt vaccinați cu
schema completă. Însumând cele 2 variante, putem spune că un procent de 60% dintre aceste
persoane sunt vaccinate. Din păcate 25,7% dintre persoane nu sunt vaccinate, acest rezultat
susține întrebarea precedentă în care același procent de persoane declară că nu s-ar vaccina.

18. Sunteți vaccinat împtriva TBC?

În ceea ce privește vaccinul împotriva tuberculozei, acesta se administrează la nou

născuți cu greutatea de peste 2500 de grame. Se administrează bacilul Calmette Guerin(BCG),
Mycobacterium bovis viu, atenuat. Luând în considerare momentul administrării, considerăm
justificată ponderea mare răspunsuri cu varianta „nu știu”. 74 de persoane un procent de
36,6% ,susțin că nu știu dacă au primit acest vaccin.
Persoanele care au răspuns cu „nu” la această întrebare sunt în număr de 69, un
procent de 34,2 %. Un procent mai mare decât al persoanelor care nu sunt vaccinate împotriva
Covid-19. 59 de persoane, 29,2% susțin că sunt vaccinate împotriva tuberculozei.
Compând răspunsurile la întrebările 17 și 18, obesrvăm că împotriva noului
coronavirus sunt vaccinate mai bine de jumătate dintre persoanele care au răspuns, 60% dintre
acestea, însă împotriva tuberculozei, mult mai puțin de jumătate 29,2%.

42
 64

49

37
34

18

În foarte mare În mare măsură Nici mică nici mare În mică măsură În foarte mică măsură
măsură măsură

Figura 18 .V-ati vaccina împotriva infecțiilor transmise pe cale aeriană?

72

52
50

28

Nu Prima doză Rapel, la 6 luni Doza buster

Figura 19. Sunteți vaccinat împotriva Covid-19?

74
69

59

Da Nu Nu știu

Figura 20. Sunteți vaccinat împotriva tuberculozei?

43
 7. Interpretare întrebarea 19. Opinia persoanelor în ceea ce privește contagiozitatea
persoanelor diagnosticate cu TBC
19. Considerați că un pacient nespitalizat, diagnosticat cu TBC, aflat sub tratament,
este contagios?
Chiar dacă există vaccinuri și medicamente eficiente, tuberculoza rămâne o problemă
de sănătate globală.
Persoanele cu tuberculoza pulmonară cu frotiu din spută pozitiv sunt foarte
contagioase și se crede că gradul de infecțiozitate crește odată cu gradul de pozitivitate a
frotiului. Persoanele cu tuberculoză care prezintă frotiu de sputa negativ nu sunt contagioase.
Pacienții care suferă de această afecțiune trebuie să respecte cu strictețe schema de
tratamanet, să realizeze analize ale sputei regulate, pentru a vedea dacă tratamentul este
eficient. Atunci când frotiul de sputa este negativ indică absența bacteriilor, prin urmare
pacientul nu mai este contagios.
Majoritatea celor care au răspuns consideră că persoanele diagnosticate cu TBC sunt
contagioase indiferent dacă se află sub tratament. 25% dintre persoane consideră că sunt
contagioase în foarte mare măsură, iar 39% consideră că sunt în mare măsură.
24% dintre persoane consideră că pacienții diagnosticați cu TBC aflați sub tratament pot să
răspândească boala în aceași măsură în care pot să fie necontagioși.
Un procent mic, de doar 11% este reprezentat de oamenii care nu consideră
contagioase persoanele cu tuberculoză aflate sub tratamente.
Aceste rezultate sugerează că populația nu este foarte bine informată cu privire la acest
subiect. Astfel, persoanele care suferă de această infecție pot fi marginalizate și considerate
contagioase pe nedrept.

44
 3%
9%
25%

În foarte mare măsură

În mare măsură
24% Nici mică nici mare măsură
În mică măsură
În foarte mică măsură

39%

Figura 21. Considerați că un pacient diagnosticat cu tuberculoză, aflată sub tratament, este contagioas?

8. Interpretare întrebarile 20-22. Opiniile persoanelor despre igiena mâinilor, utilizarea

apelor de gură și decontaminarea aerului.
20. Realizați igiena mâinilor după ce vă protejați gura în timp ce strănutați sau tușiți?

O altă măsură de prevenție este reprezentată de protecția gurii atunci când pacientul
strănută sau tușește. Această măsură este însă de prisos dacă nu este realizată igiena mâinilor
ulterior. Prin contactul mâinilor cu alte suprafețe are loc o transmitere indirectă a virusurilor și
bacteriilor expulzate din cavitatea orală. Igiena mâinilor poate fi realizată prin spălarea cu apă
și săpun sau prin utilizarea unui gel antibacterian.
Răspunsurile la această întrebare indică că majoritatea persoanelor realizează igiena
mâinilor după ce strănută sau tușesc. 98 de persoane suțin că fac acest lucru „în mare măsură”
iar 51 „în foarte mare măsură”. Doar 21 de persoane susțin că nu țin cont de această măsură
iar 32 de persoane au oferit răspunsul neutru „nici mică nici mare măsură”. Se pare că cea mai
mare parte a persoanelor care au răspuns sunt conștiente de importanța acestei măsuri astfel,
aceștia ajută la oprirea răspândirii infecțiilor prin acest lanț vicios.

45
 120

100

80

60

40

20

0
În foarte mare În mare măsură Nici mică nici mare În mică măsură În foarte mică
măsură măsură măsură

Figure 22. Realizați igeina mâinilor după ce vă protejați fura în timp ce strănutați sau tușiți?

Am împărțit persoanele în 2 categorii de vârstă pentru a putea observa o eventuală diferență

de percepții pe baza anilor. Chiar dacă ponderea persoanelor care au vârste cuprinse între 18
si 40 de ani este mai mare decât cea a persoanlor cu vârste între 41 și 61 de ani, curba
răspunsurilor este descrescătoare în ambele situații. Prin urmare nu putem concluziona o
diferență între cele 2 categorii în ceea ce privește modul de gândire cu privire la igiena
mâinilor după ce strănută sau tușesc.

120

100

80

60

40

20

0
În foarte mare În mare măsură Nici mică nici În mică măsură În foarte mică
măsură mare măsură măsură

18-40 de ani 41-69 de ani

Figura 23. Distribuția în funcție de grupele de vârstă

21 .Utilizați zilnic apă de gură?

Apa de gură este recomandată în igiena zilnică a cavității bucale, pentru că ajunge în
locurile în care periuța de dinți nu poate pătrunde, elimină resturile de hrană, bacteriile și
oferă o respirație plăcută. Apa de gură poate fi folosită pentru îngrijirea obișnuită a danturii
sau pentru uz terapeutic, pentru a trata gingivitele, osteitele, aftele bucale, în albirea dinților
cât și în combaterea xerostomiei.

46
 Momentan, pe piață există numeroase variante de apă de gură. Majoritatea produselor
comercializate conțin apă, fluor, clorură de cetil piridiniu, uleiuri esențiale (mentol,eucaliptol,
etc.) Apele de gură pot conține și alcool sau clorhexidină.
Apele de gură nu ține loc de periaj, acestea se folosesc la finalul ritualului de igienă
orală. Dimineața și seara, după periajul dinților și după folosirea aței dentare, se clătește gura
cu apă de la robinet, apoi cu apă de gură. Apa de gură este plimbată prin cavitatea bucală
aproximativ 30 de secunde apoi se scuipă. Nu se mai clătește cavitatea bucală cu nimic după
folosirea apei de gură pentru ca fluorul conținut de acestea să rămână cât mai mult timp pe
dinți.
Lucrul poate mai puțin cunoscut este faptul că apele de gură ajută și la prevenirea
infecțiilor transmise pe cale aeriană. Studii recente prezintă eficienta apelor de gură împotriva
virusului Covid-19. Apele care conțin element activ polivinil pirolidina iodată au demonstrat
efecte în reducerea Covid-19 din cavitatea orală, această substanță are însă limitări în ceea ce
privește persoanele însărcinate, persoanele alergice la iod și cele cu afecțiuni tiroidiene. Prin
urmare, acestea nu sunt recomandate uzului zilnic ci doar înaintea intervențiilor din cabinetul
dentar.
Apele de gură care conțin apă oxigenată au capacitatea de a inactiva virusurile gripale A și B,
adenovirusurile și rinovirusurile.
De asemenea, apele de gură care conțin clorhexidină sunt eficiente în special împotriva,
virusului gripal A.
Analizând graficul, 61 de persoane susțin că folosesc apă de gură zilnic „în mare
măsură” iar 30 de persoane „în foarte mare măsură”. La polul opus, 44 de persoane susțin că
doar „în mica măsură” folosesc apă de gură zilnic și 18 persoane „în foarte mica măsură”.
47 de persoane au ales răspunsul neutru „nici mare nici mică măsură”. Procentul persoanelor
care susțin că nu consumă apă de gură zilnic este destul de crescut, 31%. Sunt necesare mai
multe măsuri de informare în rândul populației asupra beneficiilor apelor de gură.

47
 70

61
60

50 47
44

40

30
30

20 18

10

0
În foarte mare În mare măsură Nici mică nici mare În mică măsură În foarte mică
măsură măsură măsură

Figura 24. Folosiți zilnic apă de gura?

Ultima întrebare a studiului nostru se referă la informarea oamenilor cu privire la

măsurile de decontaminare a aerului din încăperi astfel aceștia au fost întrebați: considerați că
aerisirea spațiului în care stați în mod obișnuit este suficientă pentru decontaminarea aerului?

Răspunsurile au fost destul de variate și la această întrebare, cel mai mare număr de
persoane, 67 susțin că aerisirea spațiilor în care stau este suficientă pentru decontaminarea
aerului „în mare măsură”. Al doilea răspuns în preferințele oamenilor (62) a fost „nici mica
nici mare măsură„ urmat de răspunsul „în mica măsură” (36), 32 de persoane au ales varianta
„în foarte mare măsură”. Cele mai puține persoane, 4, susțin că simpla aerisire realizează
decontaminarea aerului „în foarte mică măsură”.
Este cunoscut faptul că virusurile rămân în aer perioade variabile de timp. În lipsa unei
alte măsuri de decontaminare, purificatoare de aer cu filter HEPA, aerisirea spațiilor este o
măsură eficientă.

67
62

36
32

4
În foarte mare În mare măsură Nici mică nici mare În mică măsură În foarte mică măsură
măsură măsură

Series 1

Figura 25. Considerați că aerisirea spațiului în care stați în mod obișnuit, este suficientă pentru decontaminarea aerului?

48
49