Sunteți pe pagina 1din 12

Lucrări practice 4

Igiena aerului – factorii de mediu


Poluanții biologici ai aerului

Determinarea contaminării microbiene a aerului, obiectelor și suprafețelor

În aerul atmosferic se găsesc o multitudine de factori (fizici, chimici, biologici) străini


de compoziția naturală a aerului sau compuși proprii, dar în concentrații modificate față de
concentrațiile naturale, care reprezintă potențiale pericole pentru sănătatea oamenilor.
Acești factori pot deveni nocivi în anumite condiții, creează disconfort, alterează condițiile de
mediu sau pot afecta direct starea de sănătate.
Nu exista o microfloră a aerului, dar in atmosferă se gasesc permanent
microorganisme în suspensie (având densitate variabilă, în funcție de regiune și altitudine).
Aceste micro-organisme sunt virusuri, bacterii (sporulate/vegetative), ciuperci microscopice
(fungi).
Pentru a exista într-un factor de mediu o floră bacteriană proprie, trebuie să fie o
componentă organică bine reprezentată. Acești germeni care există în aer sunt de
proveniență naturală (sol, apă de suprafață, vegetatie), umană sau animală și se împart în
următoarele categorii:
 Germeni naturali (saprofiți) = germenii psihrofili (care nu sunt proprii, ci provin din
alți factori de mediu (sol, apă de suprafață, vegetatie) și care se dezvoltă la
temperaturi mai scăzute decât temperatura corpului 15-20/22C). Acești germeni
asigură procesele de descompunere a substanțelor organice (auto-epurare a aerului)
și, în general, nu au efecte patogene la om. La persoanele cu teren atopic pot
determina unele manifestări alergice (det. de fungi sau actinomicete): pneumonite
de hipersensivitate sau alveolite alergice extrinsece.
 Germeni supraadăugați = germenii mezofili (sunt germeni de proveniență umană
sau animală, care se dezvoltă la temperaturi de 35 – 40/45C, preferând o valoare
optimă de 37C, de aceea se numesc mezofili; majoritatea sunt saprofiți, dar pot fi si
tulpini patogene, care produc îmbolnăviri la om cu cale de pătrundere digestivă). Ei
intră în competiție cu germenii proprii apei (germeni criofili sau psihrofili). Transmit
boli folosind aerul ca și cale de transmitere, nu ca sursă.

Oamenii elimină permanent microorganisme în mediul exterior. Acestea sunt, în cea mai
mare parte, microorganisme saprofite și condiționat patogene, dar pot fi și microorganisme
patogene, atunci când cel care le elimină este un excretor de floră patogenă (bolnav sau
purtător). Germenii din aer provin din nazofaringe și din cavitatea bucală (în principal), dar și
din trahee și din bronhiile mari. Aceștia se elimină prin vorbit, tuse și strănut. Germenii din
aer provin și de pe suprafața cutanată intactă sau lezată.
Germenii mezofili, în aer, se găsesc sub formă de:
1. Picături Pflugger = constituite din secretii nazo-faringiene + germeni + apă
Au un grad mare de contagiozitate, dar datorită diametrului mare sedimentează (se depun
pe suprafețe) => sunt incriminate în transmiterea prin contact direct.
2. Nuclei de picături = rezultă din picături Pflügger după ce și-au pierdut o parte din
cantitatea de apă și a scăzut conținutul de germeni. Au stabilitate mai mare in aer.
Ajung la câțiva metri de sursă. Sunt deplasați de curenții de aer verticali/orizontali. Sunt
inhalați.
3. Praful bacterian = particule cu conținut organic sedimentat pe suprafețe.
Conțin germeni în cantitate scazută (doar 10-20%), deoarece particulele sedimentare au
compoziție anorganică (în general), ce nu susține replicarea germenilor.

Germenii de proveniență umană sau animală pot determina un număr foarte mare de boli,
în care aerul este calea de transmitere și se numesc boli aerogene. În zona temperat ă, bolile
cu transmitere aerogenă au cea mai mare frecventă.

Nucleii de picături și praful bacterian sunt incriminați în transmiterea de boli aerogene:

Cu poarta de intrare respiratorie


 bolile infecțioase ale copilăriei: rujeolă, rubeolă, varicelă, variolă, parotidită,
scarlatină, tuse convulsivă;
 boli virale: gripă, adenoviroze, herpes, mononucleoză infecțioasă, psitacoză;
 boli bacteriene: tuberculoză, meningită cerebro-spinală epidemică;
 micoze respiratorii: micoplasmoză, candidoză, pneumonia cu pneumocistis carini;

Cu mai multe porți de intrare:


 enteroviroze produse de virușii polio, coxsachie, echo;
 bruceloza, tularemia, antraxul;
 coriomeningita linfocitara:
 febra Q

Suprainfecția plăgilor și arsurilor in mediul spitalicesc


Particulele vii în suspensie pot avea efecte alergizante, iritante sau pot transmite pe
cale aerogenă boli infecțioase (datorită prezenței germenilor). Aceste particule biologice în
suspensie au o caracteristică: sunt prezente în cantități foarte mici în aer, dar produc efecte
puternice prin multiplicarea germenilor în organismul gazdă.

Germenii pot fi de proveniență umană, animală sau pot proveni din instalațiile din
clădiri (apă, canalizare), care prezintă un grad avansat de uzură sau sunt prost întrețnute și
incorect utilizate. În acest caz, există un risc crescut de transmitere a legionelozelor
(Legionella pneumophilla, care determina boala legionarilor) și boala non pneumonică (Febra
de Pontiac).

Componentele sistemului de ventilație au un rol important în transmiterea bolilor


infecțioase (sistemele de răcire și umidificare ale aerului pot fi suport pentru dezvoltarea
bacteriilor, fungilor). Proasta funcționare a echipamentelor pentru eliminarea deșeurilor
solide sau lichide, poate favoriza introducerea contaminanților biologici în sistemul de
ventilație al clădirii.
Aceste microorganisme se pot dezvolta și în structurile clădirilor, atunci când
germenii din praful bacterian depus pe furnituri se multiplică, datorita umidității aerului
interior de peste 70%.
Alți contaminanți alergici sau infecțioși sunt conținuți în scuamele desprinse de pe
pielea animalelor de casă sau sunt degajați din urină sau dejectele lor.

Efectele generale determinate de contaminarea aerului interior: absenteismul de la


școală și de la locul de muncă.
Afectiunile cu care s-a asociat contaminarea aerului interior:
 Rinite, sinuzite, otite, conjunctivite - de cauze infecțioase, alergice și non alergice
(aerul foarte rece și uscat sau aerul poluat).
 Pneumonii - cele mai multe cazuri sunt legate de calitatea aerului interior (5% din
cazuri sunt date de Legionella pneumophila, iar 30% din cazuri sunt legate de
factorii de construcție și exploatarea clădirilor).
 Astmul - favorizat și agravat de: aerosolii biologici, efortul fizic, aerul rece, factori
iritanți (fumatul, particulele în suspensie), alergeni și medicamente. Simptomele
astmatiforme apar de la minute la câteva ore de la expunere și se ameliorează
după ieșirea din clădire. Criza de astm se declanșează la 6-12 ore de la expunerea
la stimulii din clădiri, aceasta fiind faza de răspuns tardiv, generată de factorii
inflamatori.
 Alveolite (acute sau cronice) - declanșate prin mecanisme alergice, datorită
contaminării umidificatoarelor din sistemele de climatizare, cu fungi si bacterii
(Bacterii termofile: Micropolyspora faeni, Cytophagia allerginae, Aspergillus
fumigatus, Penicillium spp, Cephalosporium spp, Merulius lacrymans)
 Sindrom febril - prin inhalarea de aerosoli ce conțin germeni, care se dezvolta în
sistemele de umidificare din încăperi. Dureaza 1-3 zile, expunerea continuă se
asociază cu cefalee și oboseală.
 Aspergiloza pulmonara este o reactie qalergica la fungi (Aspergillus fumigatus), in
care se produce o obstrucție majoră a căilor respiratorii.

Contaminarea aerului interior are o importanță epidemiologică foarte mare în


unitățile medico-sanitare, stând la baza producerii infecțiilor nosocomiale, care în unele
cazuri pot da manifestări severe, chiar letale.

Estimându-se expunerea unei persoane adulte în timpul vieții, în funcție de calitatea


aerului, se observa ca există 5 medii aeriene majore:
 Aer interior ocupațional - industrial,
 Aer interior ocupațional - non industrial,
 Aer interior non ocupațional (locuințe, magazine, teatre),
 Aer interior din mijloace de transport.
 Aer ambiental (exterior).

Se consideră că, în medie, o persoană își petrece 60% din timp în locuință. Există
persoane care își petrec 90% din timp în interior (bolnavi, persoane vârstnice, copii).
Calitatea aerului interior este dependentă de calitatea aerului atmosferic, dar și de o
serie de surse interioare de poluare:
 Procesele de combustie, care au loc în sursele interioare de încălzire sau de pregătire
a hranei.
Gazele de ardere rezultate depind de puritatea combustibililor folosiți și de tipul arderii
(completă sau incompletă). Daca s-ar folosi combustibili puri și arderea ar fi completă (cu un
aport suficient de oxigen) ar rezulta CO2, apă și energie, care în prezența azotului atmosferic
formeaza și oxizi de azot.
Impuritățile din combustibili sunt, în general, pe bază de sulf, deci vor rezulta în plus și oxizi
de sulf.
Daca arderea este incompletă, se degajă o cantitate mare de CO.
Cea mai mare cantitate de oxizi de sulf rezultă din arderea cărbunilor și cea mai mare
cantitate de CO și NO rezultă din arderea gazelor naturale.
Prin arderea produșilor de petrol rezultă o cantitate mare de particule arse, care conțin
hidrocarburi policiclice aromatice care au efecte cancerigene.
Încălzirea prin termoficare elimină aceste aspecte de poluare interioară.
 Fumatul în locuință reprezintă o importantă sursă de poluare interioară cu substanțe
iritante, CO și compuși cancerigeni.
 Materialele de construcție pot fi surse de emanație a unor compuși ca asbestul (din
materiale de izolații), compuși radioactivi.
 Finisajele interioare, mobilierul, pot degaja compuși organici volatili (formaldehidă)
cu efecte iritante și alergizante.
 Substanțe adezive, insecticide, detergenți duc la degajarea unor compuși iritanți,
alergizanți sau toxici.
 Supraaglomerarea locuințelor și prezența unor animale reprezintă surse de eliminare
a germenilor sau a unor alergeni (praf de casă cu conținut de acarieni, celule
descuamate, părul animalelor, fragmente de insecte).
În aceste condiții, crește riscul infecțiilor respiratorii și al manifestărilor alergice.
În condiții de igienă precară în spațiul de locuit sau de microclimat necorespunzător
(temperatură scăzută, umiditate mare), crește riscul transmiterii acestor boli.
În condițiile existenței unor surse de poluare interioară și a unor defecțiuni asociate
cu o ventilație insuficientă, se pot produce intoxicații uneori letale, cu cea mai mare
frecvență fiind determinate de CO.
Poluarea aerului interior - simptomatologia aparută este nespecifică și plurifactorială.
În afara aspectelor de poluare chimică intervin și alți factori de risc (temperatură, umiditate),
care amplifica răspunsul biologic la nivel respirator.
Apare legată de calitatea aerului interior, noțiunea de Syck Building Syndromes (SBS)
-o serie de simptome care apar la cel puțin 20% dintre persoane, în clădiri prost ventilate sau
recent renovate. Cauze potențiale: produșii de combustie, substanțe chimice de uz casnic,
temperatură, umiditate, fumat în încăperi.
Syck Building Syndromes (SBS) se caracterizează prin: cefalee, amețeli, oboseală,
iritabilitate, congestie nazală, greutate în respirație, piele uscată.
Analiza bacteriologică a aerului nu se practică decât în mod excepțional în scop
diagnostic epidemiologic (punerea în evidență a agentului patogen în aer, în caz de
epidemii).

Aplicația practică: Analiza bacteriologică a aerului se face în spații cu risc crescut de


transmitere a bolilor aerogene și permite caracterizarea dpdv igienic a potențialului pe
care îl are ambianța de transmitere aerogenă a infecțiilor (caracterizează condițiile de
igienă).

Domeniul de aplicare: mediul interior (în special), deoarece în atmosfera exterioară


este foarte redusă densitatea germenilor de proveniență umană.

ANALIZE BACTERIOLOGICE – INDICATORII BACTERIOLOGICI


DE CONTAMINARE A AERULUI
1) Se determină numărul total de germeni din aer care se dezvolta la 37°C (flora
mezofilă din aer) – importanța medicală a acestui indicator este redusă (permite
aprecierea condițiilor sanitare dintr-o incapere – aglomerare, ventilație, stare de
curățenie – care influențează transmiterea infecțiilor pe calea aerului). Se evaluează
riscul transmiterii bolilor aerogene. Este indicatorul folosit cel mai frecvent –
determinare simplă. Dezavantaj: la 37°C, nu selecționează doar flora mezofilă, ci și
germenii psihrofili; nu cunoaștem tipul germenilor, ci numărul lor (valoare
cantitativă).
2) Se determină numărul total de streptococi hemolitici (β-hemolitici) și viridans (α-
hemolitici) care provin din căile respiratorii și sunt germeni saprofiți, în cea mai
mare parte (streptococus viridans sau streptococi α-hemolitici), dar pot fi și patogeni
(streptococi β-hemolitici). Sursa: omul bolnav sau putătorii (deși nu sunt
simptomatici, îl elimină în mediu). Acest grup de germeni este indicator de
contaminare a aerului cu floră nazofaringiană și bucală. Semnificația prezenței
acestor germeni în aer: majoritatea infecțiilor aerogene sunt provocate de agenți
patogeni care se elimină prin picături de secreție nazofaringiană, salivară și bronșică.
Streptococii viridans (streptococi α-hemolitici) se găsesc în faringe și cavitatea bucală
și sunt indicatori fideli de contaminare a aerului pe această cale.
Streptococi hemolitici (β-hemolitici) sunt agenți patogeni și se găsesc mai puțin
frecvent în faringe. Dacă se găsesc în aer, ei au semnificație epidemiologică (prezența
unui bolnav sau purtător de germeni).
3) Se determină numărul total de stafilococi din aer – acești germeni provin din căile
respiratorii superioare, dar se găsesc în număr crescut și pe tegumente. Rezistă mult
în aer și contaminează constant mediul de viață al omului. Majoritatea tulpinilor sunt
nepatogene, o parte sunt condiționat-patogene și putine sunt patogene. Se pot
determina toți stafilococii sau numai tulpinile care au 1–2 caractere de patogenitate,
în special producerea de pigment auriu sau/și hemolizină. Semnificația: indică mai
precis originea umană sau animală a contaminării aerului.
4) Se determină prezența germenilor coliformi – în mod normal, ei se determină pe
suprafețe și pe tegumente, nu în aer. Germenii coliformi au habitat intestinal și dacă
sunt prezenți in aer/pe suprafețe înseamnă că a avut loc contaminare fecală (arată
un grad crescut de insalubrizare a mediului din încăperi).

Analiza bacteriologică a aerului se practică în mod deosebit în încăperi în care


transmiterea aerogenă a infecțiilor trebuie să fie evitată în mod deosebit.

Instituțiile unde este indicat controlul bacteriologic sunt: spitale (măsuri de profilaxie a
infecțiilor nozocomiale), instituții de copii (creșe, cămine, școli), industria alimentară
(evitarea contaminării și degradării produselor), laboratoarele de microbiologie, industria
medicamentelor și produselor biologice (evitarea contaminării acestor produse).

METODE DE DETERMINARE A FLOREI MICROBIENE DIN AER –


RECOLTAREA PROBELOR DIN AER

Pentru analiza bacteriologică a aerului, microorganismele se recoltează similar


celorlalte suspensii din aer, prin sedimentare sau prin aspiratie. Recoltarea se poate face:

 direct, pe suprafața unui mediu de cultură solid, realizându-se însămânțarea


bacteriologică a florei microbiene;
 într-un lichid izotonic steril, de unde se însămânțează (după recoltare)
cantități măsurate pe suprafața unor medii de cultură solide.

1) METODA DE SEDIMENTARE (METODA KOCH)


Se expun plăci Petri cu medii de cultură uzuale, solide, deschise un timp. Se notează pe
capacul plăcii Petri timpul de expunere (5, 10, 15 minute), timp care intră în formula de
calcul pentru numărul total de germeni. Dupa expunere, cutiile Petri se închid și se
incubează la 37°C, timp de 48 ore. Ulterior, după incubare, se numără toate coloniile și se
determină numărul total de germeni (se determină prezența streptococilor hemolitici și a
stafilococilor) și se calculează:

Numărul total de germeni (NTG)/m³aer (S) = (n x 10.000)/(S x t)/5

unde:
NTG = numărul total de germeni dintr-un m³ aer
n = numărul de colonii dezvoltate pe suprafata mediului de cultura (placa respectivă)
S = suprafața cutiei Petri - plăcii (în cm²)
t = timpul de expunere (în minute)

Rezultatele obținute prin aplicarea acestei formule au un coeficient de eroare destul


de ridicat. Însă, este destul de frecvent folosită în practică deoarece permite exprimarea
rezultatului la unitatea de volum aer. Metoda pune în evidență bacteriile din picăturile
Pflugge și praful bacterian, cât și bacteriile din nucleii de picătură (mai puțin). Nu obținem
numărul real de microorganisme din aer, ci doar fracțiunea sedimentară în timpul de
expunere.

2) METODA DE ASPIRAȚIE

Prin această metodă se determină numărul de microorganisme existente într-un


volum determinat, după care se numără coloniile prin transparența tubului. Se raportează
la volumul de aer și se exprimă în număr de microorganisme la 1 m³ aer.

Se aspiră un volum de aer pe filtrul steril, care se introduce apoi in ser fiziologic steril
și se însămânțează cate 1 ml pe mediile de cultură.

sau

Poate exista un sistem prin care aerul se aspiră și direct în serul fiziologic steril și,
ulterior, se însămânțează cate 1 ml pe mediile de cultură. Sunt probe care se desfășoară
greoi, doar în condiții sterile, pentru a evita contaminarea.

Mai simplu – utilizarea unui aparat = impactor, care are un mic aspirator de aer.
Aerul este expirat printr-un capac, care prezintă orificii perforate sau o fantă. În interior, se
montează placa Petri cu mediul de cultură, deschisă. Se porneste aspiratorul, motorul
determinând concomitent și rotirea cutiei Petri. Aerul însămânțează uniform mediul de
cultură. Are și un debitmetru cu flotor, care se ridică. Apoi, cutia Petri cu mediul de cultură
se scoate din aparat, se închide și se incubează la 27°C, timp de 48 ore, după care se numără
coloniile dezvoltate. Pe plăci se notează A = număr prin aspirație, S = număr prin
sedimentare.
Unii germeni se depun pe suprafețe și creează risc de infectare prin contact.

(A) NTG/m³ aer = (n x 100)/v


unde:
NTG = numărul total de germeni dintr-un m³
n = numărul de colonii dezvoltate
v = volumul de aer recoltat (aspirat), exprimat în litri (l)

Concluzie! Numărul total de germeni din aer se determină:

 prin sedimentare (doar picături Pflügge, care au un grad crescut de contagiozitate și


sunt incriminate în transmiterea prin contact direct)
 prin aspirație (nucleii de picătură = picături Pflügge după ce și-au pierdut o parte din
cantitatea de apă; au stabilitate crescută în aer și se deplasează cu curenții de aer pe
verticală și pe orizontală). Se însumează cele 2 valori.

Mediile de cultură
Se folosesc ca și medii de cultură in cercetare florei microbiene din aer sunt medii solide,
fiind diferite în raport cu indicatorul bacteriologic cercetat:

 geloză simplă 3% sau geloza nutritivă


 geloză sânge 5-7%
se folosesc pentru determinarea numărului total de germeni care se dezvoltă la 37°C, cât și
pentru determinarea stafilococilor

 geloză cu sânge și violet de gențiană


se folosește pentru determinarea numărului total de streptococi hemolitici

 geloză simplă hiperclorurată CHAPMAN


 geloză cu sange hiperclorurată CHAPMAN
se folosesc pentru determinarea numărului total de stafilococi
este necesar ca, după incubare, cutiile Petri să fie păstrate în laborator, la temperatura
camerei, încă 24 de ore; în acest timp se dezvoltă și pigmentul caracteristic (alb, auriu, citrin)

Analiza bacteriologică a suprafețelor/obiectelor/mâinilor


De pe suprafețe se pot determina aceeași indicatori: numărul total de germeni,
numărul total de streptococi, numărul total de stafilococi.
Putem să determinăm germenii în contact cu suprafețele determinate. Se face
analiza suprafețelor (obiecte, instrumentar, tegumente – mâini). De pe suprafețe se
determină toți indicatorii.
Probele se recoltează utilizând un tampon steril (ca pentru exudat faringian), doar că
este necesar să folosim un șablon (ca un chenar) steril, care se aplică pe suprafața de pe
care dorim sa recoltăm pentru a limita zona de recoltare. Rezultatul se exprimă în NTG =
numărul total de germeni/cm². Se folosește o suprafață plană.
Pentru obiecte/instrumentar:

 dacă au suprafață mică, atunci se introduc într-un recipient cu ser fiziologic steril și,
ulterior, se însămânțează mediul (cate 1 ml).
Pentru mâini:

 după spălare, se introduce mâna în ser fiziologic steril, din care se va însămânța câte
1 ml
 se folosesc benzi adezive sterile (1-2 cm²), care se aplică cu pensa sterilă pe
suprafața palmară. Apoi, se dezlipesc și se pun pe o placa Petri (mediul de cultură).
 se determină amprenta palmară.
Toate probele obținute se introduc în termostat și se incubează la 37°C, timp de 48 ore. Se
calculează:

NTG/cm³ = Σ (n x d)/S

unde:

NTG = numărul total de germeni


n = numărul de colonii de pe plăci
d = inversul diluției, în cazul în care am făcut diluții (d=100, dacă diluția este 1/100,
d=10 dacă diluția este 1/10 etc.)
S = suprafața plăcii, în cm²

Exemplu: Dacă diluția este 1/10, atunci numărul de colonii este de aprox. 20.

Exemplu: nr. total germeni = (20𝑥10+11𝑥100+2𝑥1000)/100= 33 germeni/cm²

În încăperi, numărul total de germeni mezofili se recomandă să fie < 2500/m³, iar
streptococii α-hemolitici să nu depașească 1%, maxim 2% din numărul total de germeni.
NORMELE SANITARE ÎN UNITĂȚILE SPITALICEȘTI – care trebuie respectate pentru a
preveni apariția infecțiilor nozocomiale:

În aer:

 în bloc operator: NTG (la 37°C) = maxim 300 germeni mezofili/m³ aer
 în săli de tratament/pansament, săli de terapie intensivă, saloane de nou-născuți/
copii prematuri, săli de nastere, biberonerii, bucătării dietetice, săli de pregătire a
soluțiilor perfuzabile: NTG (la 37°C) = maxim 500 germeni mezofili/m³ aer
 în saloane si alte încăperi: NTG (la 37°C) = maxim 600 germeni mezofili/m³ aer

Pe suprafețe:
 în bloc operator: 2 germeni/cm²
 în săli de tratament/pansament, săli de terapie intensivă, saloane de nou-născuți/
copii prematuri, săli de nastere, biberonerii, bucătării dietetice, săli de pregătire a
soluțiilor perfuzabile: 3 germeni/cm²
 în saloane si alte încăperi: 5 germeni/cm²

Acestea sunt considerate suprafețe curate.

 Germenii hemolitici (care se dezvoltă pe medii geloză-sânge) NU trebuie să


depășească 1%, maxim 2 % din numărul total de germeni la 37°C, determinați pe
celelalte medii de cultură.
 NU se admite prezența germenilor patogeni (streptococi β hemolitici, stafilococi
pyogenes).
 NU se admite prezența germenilor coliformi. Pentru identificare gemenilor coliformi
se folosesc medii de cultură cu lactoză (sunt germeni lactozo-pozitivi = fermentează
lactoza cu degajare de gaz).
 Dacă se pun în evidență germeni patogeni, se închide secția/salonul etc.
 Dacă se evidențiază germeni saprofiți în număr crescut (concentrații mari), se impun:
curățenia, ventilația, dezinfecția și, apoi, se repetă probele. Aceste probe sunt și
metode de control pentru eficiența deficientei.
 Dacă se pun în evidență germeni patogeni în număr crescut nu este suficientă
dezinfecția, atunci există o sursă. Trebuie identificat și eliminat focarul/sursa de
germeni care, de obicei, provine de la un pacient/un purtător internat (ex. pacient cu
o altă afecțiune, dar și cu faringo-amigdalită, sindrom febril sau purtător).
Obligatoriu, se recoltează exudat faringian la toți pacienții din salonul respectiv.
 În fiecare spital, există stabilit un nucleu de personal care răspunde de prevenirea
infectiilor intraspitalicesti, prin supravegherea condițiilor de igienă la anumite
intervale de timp, în laboratorul propriu.
 În condiții de spital, ne confruntăm frecvent cu tulpini rezistente și pacienți cu
imunitate scazută. Se ține cont de respectarea circuitelor funcționale în spitale (nu
se amestecă bolnavii septici cu ceilalți bolnavi) și se folosesc echipamentele de
protecție.
 O foarte mare atenție trebuie acordată saloanelor de pediatrie (risc crescut de
transmitere a bolilor respiratorii și digestive).