ANUL Ⅰ L

REFERAT LA IGIENĂ
BOLI TRANSMISE PE CALEA AERULUI

2023-2024
1
Principalele boli care se transmit pe calea aerului
Epidemia de gripă apare frecvent iarna
Este o infecție virală care se poate răspândi ușor pe calea aerului, prin
tuse și strănut.
 Primele simptome se observă imediat și pot fi confundate cu
simptomele unei răceli: oboseală, tuse, dureri musculare,
frisoane și transpirații, dureri de cap. Treptat apare tusea,
senzația de gât uscat, stările de greață și vomă, lipsa poftei de
mâncare și starea de slăbicine în organism, care arată clar că
boala s-a instalat.

 Gripa se poate preveni prin vaccinare.

Tuberculoza se transmite prin inhalarea picăturilor infectate

de la persoanele din jur
Această boală extrem de contagioasă poate fi transmisă pe calea aerului.
Este suficient ca o persoană care are boala activă să strănute, să răspândească în
aer picături infectate și acestea să fie inhalate de alte persoane care se află în
apropierea sa, astfel acestea pot avea un risc foarte mare de a se îmbolnăvi de
TBC. Acest lucru se poate întâmpla în locurile aglomerate, în spații închise,
călătorind cu avionul sau folosind mijloace de transport în comun.

Odată ce sunt inhalate, picăturile infectate ajung în plămâni unde se

instalează, se înmulțesc și încep să distrugă țesutul pulmonar. Acest lucru
se poate întămpla mai ales dacă sistemul imunitar este slăbit sau nu funcționează
așa cum ar trebui pentru a combate răspândirea bacteriilor în organism. În spațiile
mici, aglomerate, unde aerul este închis și ventilația precară, bacteriile circulă
mult mai ușor, iar riscul de îmbolnăvire poate fi mai ridicat dacă există persoane
care au boli contagioase în zona respectivă.

1
  Perioada de incubație (de la intrarea agentului patogen în organism și
până la debutul simptomelor bolii) este de 1-3 luni.

 Primele simptome: stare generală de slăbiciune, stare de rău, lipsa poftei

de mâncare, tuse, stări febrile ușoare și dureri în pept.

 Simptomele în cazuri grave: oboseală cronică, febră, scădere în greutate,

dificultăți de respirație, dureri în piept, tuse și spută cu sânge.

 Tratamentul se face cu medicamente antibiotice.

Meningita este cauzată de agenți patogeni care sunt foarte contagioși

Meningita este o inflamație a meningelui și se transmite prin bacterii
și virusuri. Agenții patogeni pot fi de tipul: meningococ, pneumococ.
Potrivit statisticilor la fiecare 10 minute o persoană moare de
meningită în întreaga lume. Cei mai afectați sunt copiii mici.
Meningita virală este mai des întâlnită decât meningita bacteriană.
 Boala se poate preveni prin spălarea mâinilor deoarece
meningita se poate transmite și prin contactul cu lucruri
contaminate: mânere de uși, scaune, mese, etc.
 Simptomele meningitei virale sunt: oboseală accentuată,
fotosensibilitate, cefalee, senzație de rigiditate a cefei, durerea în
gât, vomă, febră, erupții cutanate.
 Simptomele meningitei bacteriene sunt: iritabilitate, durere de
cap, rigiditate la nivelul gâtului, sensibilitate la lumină, delir,
erupții roșii pe piele, stări de vomă și greață.2

2
OREIONUL
Oreionul este o boala contagioasa provocata de un virus. Se transmite
prin saliva sau mucus de la nivelul gurii, nasului sau gatului. Persoana
infectata poate raspandi virusul prin:
 Tuse, stranut sau vorbire
 Folosirea in comun a canilor, tacamurilor
 Atingerea cu mainile nespalate a obiectelor sau suprafetelor,
acestea fiind ulterior atinse de persoanele sanatoase
Virusul se raspandeste in general inainte ca glandele salivare sa se
umfle si pana la 5 zile dupa aceea.
Boala poate fi prevenita prin vaccinare. Vaccinul ROR (combinatie
trivalenta) protejeaza impotriva a 3 boli: rujeola, oreion si rubeola.
CDC (Centrul pentru Preventia si Controlul Bolilor din SUA)
recomanda 2 doze de vaccin ROR la copii, la 12-15 luni (prima doza)
si la 4-6 ani (a doua doza).
Adolescentii si adultii trebuie sa fi facut vaccinul.
Vaccinul ROR este foarte sigur si eficient. Componenta impotriva
oreionului a vaccinului este eficienta in proportie de 88% (31-95%)
daca persoana primeste 2 doze; 1 doza este eficienta in proportie de
78% (49-92%).
Copiii pot fi vaccinati cu vaccinul care in plus fata de protectia fata de
rujeola, oreion, rubeola asigura si protectia fata de varicela. Acesta
este recomandat doar copiilor cu varsta intre 12 luni-12 ani
Alergenii respiratori
Alergenii respiratori sunt substante din aer care patrund in organism
pe cale inhalatorie. Alergenii respiratori sau alergenii din aer
reprezinta cea mai comuna cauza de alergie. Alergia data de acesti
alergeni se manifesta la nivelul cailor respiratorii: rinita alergica,
rinoconjunctivita alergica, astm bronsic.
Care sunt alergenii respiratori sau alergenii din aer?
POLENURILE: Polenul de pomi, iarba si buruieni
Alergia la polen, numita si “Febra fanului” este o alergie sezoniera si
se poate manifesta ca rinita alergica, conjunctivita alergica,
rinoconjunctivita alergica sau astm alergic. Sezoanele polenice incep
primavara devreme, cu polenul de arbori si arbusti timpurii si se
termina vara tarziu catre toamna cu polenul de buruieni. Polenurile
sunt eliberate dimineata devreme, iar dupa amiaza concentratia
polenurilor atinge niveluri maxime. Nivelul polenului scade odata cu
depunerea lor la inceputul serii.
Sezoanele polinice in Romania sunt:

Polen pomi timpurii

Februarie – Mai: sezonul polenului de arbori si arbusti timpurii, in
special cei cu matisori, care nu fac flori: alun, arin, mesteacan, plop,
salcie, etc.
Polen cereale si graminee
Mai – Iulie: sezonul polenului de graminee salbatice (firuta, timoftica,
paius rosu, golomat, vitelar, ovascior, iarba de gazon, iarba campului
etc.) si al gramineelor de cultura (secara, ovaz, orz, grau)

Polen buruieni
Iulie – Septembrie: sezonul polenului de buruieni (ambrozie, macriş
marunt, patlagina ingusta, urzica mare si in special pelinarita sau
pelinul negru)
Polenul care produce majoritata alergiilor este produs de plante
anemophile (plante fara flori). Acest polen are greutate mica si este
transportat de curentii de aer pe distante foarte mari. Particulele de
polen sunt oprite de mucoasa nazala umeda, de faringe, laringe si
trahee, rareori ajungand si la nivelul bronhiilor. Simptomele date de
alergia la polenuri sunt: stranut, rinoree, prurit nazal, prurit ocular,
lacrimare, chiar si tuse seaca si wheezing etc.
Polenul produs de plante entomophile (plante cu flori), are greutate
mai mare si necesita ajutorul insectelor pentru a putea fi transportat.
Din acest motiv este mai mai putin implicat in etiologia alergiei.
 EPITELIILE DE ANIMALE (pisica, caine, soarece, pasari, etc)
In general, alergenii sunt reprezentati de proteine care se gasesc in
saliva, urina, pe pielea si in blana animalelor. De exemplu, alergia la
pisica este o reactie alergica la glicoproteina Fel d1. Aceasta proteina
este secretată de glandele sebacee ale pisicii, dar poate fi gasita si in
saliva si pe blana pisicii. Reactia alergica se poate caracteriza prin 3
tuse, wheezing, congestie nazala, rash, lacrimare, stranut, constrictie
toracica, etc. Alergenii de dimensiuni mici persista in mediu mult timp
dupa ce animalul a fost indepartat (saptamani – 6 luni). La caine,
alergenul principal este proteina Can f 1, care se gaseste in blana,
saliva, pe pielea si in urina cainelui.
 ACARIENII DIN PRAFUL DE CASA:

Alergia la acarieni este considerata cea mai comuna cauza de astm si

simptomatologie alergica din lume. Exista 2 specii de acarieni:
dermatophagoides pteronissinus si farinae. Acarienii pot trai de obicei
in orice mediu, cu exceptia zonelor de inalta altitudine unde nu se pot
inmulti. O conditie favorizanta cresterii este umiditatea. Ii putem gasi
in saltele, covoare, biblioteci, paturi, draperii, etc. Una dintre cele mai
importante proteine responsabile de reactia alergica este Der P1, o
proteaza digestiva care se gaseste in excrementele acarianului. Chitina
acarianului este de asemenea o componenta alergica.
 GANDACUL DE BUCATARIE:
Reactia alergica la aceste insecte este data de excrementele, saliva si
componente ale corpului acestora. La copii, dar si la adulti astmul
poate fi indus prin expunerea la alergenii gandacilor de bucatarie.

MUCEGAIURI:
Sporii de mucegai se gasesc atat in afara cat si in interiorul locuintei,
se hranesc cu materie animala si vegetala si anume lemn, hartie,
alimente, pamantul din ghivece, etc. Mucegaiul creste rapid în spatiile
umede si intunecoase, pivnite, subsoluri, bai. Reactia alergica apare la
contactul cu sporii din aer si se caracterizeaza prin wheezing,
congestie nazala, rinoree, rash, prurit ocular si lacrimare, etc.
Mucegaiurile care produc alergii elibereaza doua tipuri de spori:
3
  spori uscati: care sunt eliberati ziua, cand vremea este uscata si
cu vant;
 spori umezi: care sunt eliberati predominent noaptea, pe vreme
cu umiditate crescuta, ceata sau roua.
Exista mii de tipuri de mucegaiuri, dar doar cateva dintre acestea sunt mai frecvent
intalnite si sunt introduse in testarea alergica:

 alternaria = un mucegai gasit in afara locuintei care se asociaza cu astmul

sever;
 cladosporium = cel mai comun mucegai din afara locuintei;
 aspergillus = mucegai gasit atat in afara cat si in interiorul locuintei asociat cu
aspergiloza alergica bronhopulmonara;
 penicilium = un mucegai comun in interiorul locuintei, produce alergie care
nu se asociaza cu alergia la antibioticul penicilina


Viermii si parazitii intestinali

Parazitii intestinali sunt specii vii care traiesc in interiorul unui
organism viu (gazda), hranindu-se cu substantele nutritive ale
acestuia. Acesti paraziti ajung in interiorul corpului pe calea aerului,
apei sau prin mancare. Pentru a se multiplica, parazitii intestinali se
hranesc atat cu substantele nutritive din alimentele consumate, cat si
cu mucoasa zonei unde se stabilesc. Cu toate ca se pot stabili oriunde
in corpul uman, intestinul constituie mediul ideal pentru dezvoltarea si
multiplicarea parazitilor.

Exista peste o mie de paraziti intestinali care traiesc in corpul uman -

unii au dimensiuni foarte mici, microscopice, iar altii pot fi observati
cu ochiul liber. Parazitii intestinali elibereaza toxine in sange,
reducand rezistenta organismului in lupta cu afectiunile, astfel, acestia
 nu numai ca provoaca afectiuni dar agraveaza si afectiunile deja i4
existente.

La oameni exista 2 tipuri de paraziti intestinali:

helmintii - organisme pluricelulare, precum: teniile, oxiurii, limbricii.
Helmintii au o lungime de la cativa milimetrii la cativa metrii si se
hranesc cu continutul intestinului sau cu sangele din peretii intestinali.
protozoarele - organisme unicelulare, precum: giardia lamblia,
cryptosporidium, blastocystis hominis si microsporidia. Acestea se
multiplica in interiorul organismului si, adesea, apar in randul
pacientilor cu HIV / SIDA.

Parazitii intestinali ajung in organism din cauza adoptarii unei igiene

precare, din cauza comportamentului sexual sau pot fi transmisi de
catre agenti patogeni (tantarii).

Ce este infectia cu micoplasma?

Infecția cu Mycoplasma este o boală respiratorie cauzată de Mycoplasma pneumoniae, un organism microscopic
legat de bacterii.

Cine devine micoplasma infecție?

Oricine poate obține boala, cu toate acestea, cel mai adesea afectează copiii mai mari și adulții tineri.

Când apar infecții cu micoplasme?

Infecțiile cu micoplasme apar pe tot parcursul anului. Focare colective răspândite pot apărea la intervale de patru
până la opt ani. Infecția cu micoplasmă este cea mai frecventă la sfârșitul verii și toamna.

4
 Cum se răspândește micoplasma?
Micoplasma se răspândește prin contactul cu particulele de secreție din nasul și gâtul persoanelor infectate, mai
ales atunci când tuse și strănut. Se crede că transmiterea necesită un contact apropiat prelungit cu o persoană
infectată. Contagiunea în familii, școli și instituții are loc lent. Perioada contagioasă este probabil mai mică de 10
zile și ocazional mai lungă.

Care sunt simptomele de infecție cu micoplasma?

Simptomele tipice includ febră, tuse, bronșită, durere în gât, dureri de cap și senzație de oboseală. Un rezultat
comun al infecției cu micoplasmă este pneumonia, care este de obicei ușoară și rareori necesită spitalizare. De
asemenea, pot apărea infecții ale urechii medii (otită medie). Simptomele pot persista de la câteva zile până la
mai mult de o lună.

La cât timp după expunere apar simptomele?

În general, simptomele încep la 15 până la 25 de zile după expunere. Simptomele se dezvoltă de obicei lent, pe
o perioadă de două până la patru zile.

Cum este diagnosticată cu micoplasma?

Infecția cu micoplasmă este de obicei diagnosticată pe baza simptomelor tipice. Un test de sânge nespecific (aglutinine reci)
este util pentru diagnosticul definitiv, deși nu este întotdeauna pozitiv. Utilizarea unor teste de laborator mai specifice este
adesea limitată la investigații speciale privind focarele.

Are o infecție anterioară cu micoplasmă face persoana

imună?
Deși imunitatea apare după o infecție cu micoplasmă, nu durează o viață. A doua infecție apare de obicei, care
poate fi mai ușoară. Durata imunității nu este cunoscută.

Care este tratamentul pentru infectia cu micoplasma?

Antibioticele, cum ar fi eritromicina, claritromicina sau azitromicina, sunt eficiente pentru tratament. Cu toate
acestea, deoarece infecția cu micoplasmă se rezolvă de obicei fără ajutor, tratamentul simptomelor ușoare cu
antibiotice nu este întotdeauna necesar.

Ce se poate face pentru a preveni infecția cu micoplasmă?

În prezent nu există vaccinuri pentru prevenirea infecției cu micoplasme și nu există măsuri eficiente și fiabile
pentru controlul acesteia. Ca și în cazul oricărei boli respiratorii, oamenii ar trebui să-și acopere fețele atunci
când tușesc sau strănută.
i