Pesta (ciuma): tipuri, transmitere, factori

de risc, simptome, diagnostic, tratament,

măsuri de prevenție
Ciuma (pesta) este o boală produsă de bacteria Yersinia pestis şi transmisă de la
şobolani la om, prin înţepăturile puricilor care se hrănesc cu sângele ambelor specii, prin
contact direct sau în mod excepțional, prin inhalare.

Ciuma este o boală infecțioasă zoonotică gravă cunoscută și ca ”moartea neagră”. Se

manifestă prin febră ridicată, oscilantă, adesea însoţită de delir şi de halucinaţii, precum
şi de tulburări digestive intense.

Ciuma are un potențial epidemic extrem de ridicat. Fiind o boală infecto-contagioasă

ciuma este supusă Regulamentelor Internaţionale pentru maladiile carantinabile. Cele
mai afectate țări sunt Madagascar, Republica Democratică Congo și Peru. Vaccinarea
este recomandată persoanelor expuse unui risc mare de infectare: personalul din
laboratoare, turiștii, militarii care ajung în zonele enzootice.

Tipuri
Există 3 tipuri de ciumă infecțioasă în funcție de calea de transmitere: bubonică,
septicemică și pneumonică. Ciuma bubonică

Ciuma bubonică cunoscută ca ”moartea neagră” în Evul Mediu, este forma cea mai
comună și este transmisă prin ciupitura puricilor infectați. O dată ajunsă în organism
bacteriile traversează sistemul limfatic și se cantonează în cel mai apropiat nodul limfatic
unde se multiplică. Din această cauză nodulii limfatici (gangionii) devin inflamați,
tensionați și dureroși. Se manifestă prin inflamarea ganglionilor limfatici de la nivel
inghinal, axilă sau gât. În stadiile mai avansate ale bolii acești noduli dureroși supurează.
Denumirea populară a acestora este de ”bube”.

Ciuma septicemică

Ciuma septicemică apare când infecția se răspândește direct în sânge fără a forma
”bubele”. În acest caz, infecția poate fi produsă prin ciupituri de purici sau prin contact
direct al pielii lezate cu materiale infectate.

Ciuma pneumonică
Ciuma pneumonică sau ciuma plămânilor este forma cea mai gravă de ciumă. Apare ca
urmare ca o complicație a ciumei bubonice. Bacteria infectantă se poate transmite la altă
persoană prin secrețiile eliminate de către bolnav. Acestă formă de ciumă, netratată are
o rată mare de mortalitate.

Transmitere

Yersinia pestis are ca rezervor principal rozătoarele. De la animale Y. pestis se transmite

la om prin intermediul puricilor șobolanului (Xenopsilla cheopis), în proventricolul si
stomacul cărora supraviețuiește timp îndelungat, sau prin praf de dejecte ori produse
animaliere. Interuman pesta este transmisă prin puricele Pulex irritans și, frecvent, prin
inhalare de picături Flϋgge de la pacient în faza prodromală sau acută a pestei
pulmonare.

Factori de risc
 locația: ciuma sau pesta este endemică (larg răspândită) în multe țări din Africa,
Asia, America și fostele țări Sovietice. Distribuția geografică a ciumei este strâns
legată de cea a rozătoarelor infectate care se găsesc pe toate continentele în
zonele tropicale, subtropicale și în cele temperate mai calde
 ocupația: veterinarii, personalul de laborator, persoanele care lucrează în mediul
exterior
 vânătoarea, alpinismul sau mersul în camping pot crește riscul contaminării
expunând persoana la rozătoare posibil infestate

Semne și simptome
După o perioadă de incubație de 3 - 7 zile, persoanele infectate prezintă simptome
asemănatoare cu cele ale gripei: febră mare, frison, durere de cap, dureri la nivelul
corpului, stare de slăbiciune, greață și vomă.

Semne:

 febră ridicată
 frisoane
 cefalee (dureri de cap)
 mialgie (dureri musculare)
 slăbiciune musculară
 inflamarea glandelor limfatice
 diaree
 vărsături
  dificultăți de respirație
 dificultăți la înghițire
 delir

Diagnostic
Diagnosticul de certitudine este cel de laborator: identificarea bacteriei în lichidul
recoltat din nodulii care supurează, sânge sau spută.

Tratament
Opțiunile de tratament pentru ciumă implică de obicei izolarea într-un salon de spital și
tratament cu antibiotice puternice.

Datorită faptului că germenii răspunzători de transmiterea afecţiunii sunt sensibili la

antibiotice, aceasta poate fi tratată, dacă se intervine la timp. Cu cât pacientii sunt
diagnosticați cât mai rapid, cu atât tratamentul antibiotic și cel de suport sunt mai
eficiente. Netratată ciuma evoluează spre deces.

Măsuri de prevenție
 informarea populației asupra zonelor endemice
 educarea populaţiei expuse riscului
 protejarea împotriva ciupiturilor de purici
 evitarea manipulării animalelor sau a carcaselor acestora din zonele endemice cu
ciumă
 evitarea contactului cu țesuturi din plăgile supurative sau materiale folosite la
acoperirea acestora sau expunerea la pacienții cu forme pneumonice
 dezinsecţia animalelor de companie şi domestice
 utilizarea de repelenţi şi insecticide
 deratizarea şi protecţia rezervelor de hrană, pentru a împiedica accesul
rozătoarelor
 vaccinarea categoriilor de risc