1.

Mononucleoza infecțioasă: noțiune, etiologia, surse

de infectie, cai de transmitere..
Mononucleoza infecțioasă este o boală infecțioasă acută,
determinată de virusul Epstein-Barr, caracterizată printr-o
evoluție benignă autolimitată, manifestată clinic prin
febră, angină, adenopatie, splenohepatomegalie, icter,
exantem maculopapulos și imunitate durabilă.
Etiologia:Agentul patogen virusul Epstein-Barr, a fost
izolat de bolnavi cu mononucleoză infecțioasă din
secrețiile faringiene și salivă,atât în perioada acută cât și
mai târziu.
Surse de infecții:omul bolnav, posibil, purtătorii sănătoși
de virus.
Căi de transmitere:1.Aeriană prin picături din secreția
nazofaringiană, cel mai frecvent prin sărut. 2.Parenteral-
prin transfuzii de sânge sau plasmă, prin transplante.
Receptivitatea:este generală. Cele mai afectate grupe d și
evârsta între și 14 și 25 ani, bărbații se îmbolnăvesc mai
des.
Răspândire:incidența maximă a bolii este primăvara și
toamna.
Imunitatea după monucleoza infecțioasă este durabilă.
2.Mononucleoza infecțioasă: tabloul clinic, complicații,
diagnostic
Perioada de incubație variază între 7 și 42 zile, în medie
10-14 zile, în cazuri posttransfuzionale 42 zile.
Debutul bolii poate fi brusc sau insidios, cu o durată de
4-5 zile și semne nespecifice ale unei infecții
generale:febră, frisoane,anorexie,cefalee,stare de rău
general,urmată de apariția adenopatiilor și durerii la
deglutiție.
Perioada de stare se caracterizează printr-un tablou clinic
extrem de variat atît ca durată, cît și ca severitate.Semnele
clinice ale perioadei de stare sunt:febra întâlnită în 80%
din cazuri, cu oscilații între
38grade-40C,durează de la 7 până la 28 zile, în mediu 2
săptămâni.La copii În primele zile ale bolii R poate fi
dificilă,fața,pleoapele și țesutul adipos cervical cu edeme,
poliadenie. Angina, mai frecvent cu depuneri apare
precoce în primele 3 zile de la debut. Evoluția bolii la
copii mici este favorabilă, spre vindecare completă.
Complicațiile: 1. specifice prin V-EB nu sunt frecvente:
anemia hemolitică, purpura trombocitopenică,
agranulocitoza, insuficiența hepatică acută, edem
glotal,sindrom Reye.
2. nespecifice prin suprainfecții bacteriene: angine
stafilostreptococice, otite, sinuzite, orhita, pancreatita.
3. neurologice apar în 1-2% din cazuri: meningita
limfocitară seroasă, encefalita, sindromul cerebelor,
paralizii faciale.
4.Ruptura spliei este o complicație foarte rară,fiind
datorată friabilității crescute determinate de infiltrația
puternică cu limfocite și monocite. Poate surveni spontan
sau accidental prin palpare sau mișcări bruște Dinosticul
pozitiv:
-Date clinice:febră,angină,adenopatie,mai frecvent a
ganglionilor occipitali și laterocervicali,mai rar
hepatosplenomegalie,icter.
-Date epidemiologice:contactul cu bolavi de
mononucleoză infecțioasă. -Date de laborator.
-Analiza generală a sângelui:tabloul hematologic în MI
este caracteristic:leucocitoza, leucopenie.
-Metoda serologică:se apreciază anticorpii față de VEB
care apar în sângele tuturor bolnavilor și servesc p/u
diagnosticul specific al bolii:-metoda de
imunofluorescență indirectă, testul ELIZA. Diagnosticul
diferențial: În funcție de sindromul dominant, MI se
diferențiază cu infecțiile respiratorii acute, angina
difterică,angina necrotică,leucemia acută,
rubeola,rujeola,alergiile medicamentoase,hepatita virală
A,B,C.
3. Mononucleoza infecțioasă: tratament, îngrijire
Tratamentul: Internarea în staționar nu este obligatorie.
Bolnavii pot fi izolați și trtați la domiciliu. Repaos la pat
pe toată perioada febrilă. Dieta nr13 sau 5 cu character de
cruțre. tratament etiologic nu există. Tratamentul
nspecific este axat pet rat pathogenic și
symptomatic care se face cu antipiretice, antihistaminice,
coleretice în afectarea ficatului. În formele severe ale bolii
cu edem faringotonzilar pronunțat, adenopatii mari,
hepatosplenomegalie, complicații nervoase sau anemie
hemolitică autoimună sunt indicați
corticosteroizii(Prednisolon). Îngrijirea bolnavilor include
măsuri de igienă corespunzătoare a cavității bucale. Se
recomandă gargare cu fiertură de mușețel,sol de
Furacilină,Faringosept. Eforturile fizice se evitează. Se
practică dezinfecția obiectelor folosite de bolnav.
Profilaxia:
Profilaxia specifica a mononucleozei infecțioase nu se
efectuaza in RM
Profilaxia nespecifică. izolarea pacientului cu
mononucleoză infecţioasă şi respectarea regimului
sanitar-antiepidemic; respectarea regulilor de igienă
personală (spălatul pe mâini, utilizarea prosoapelor,
batistelor, periuţelor de dinţi, lengeriei de pat individuale
etc.); In focar: aerisirea încăperilor, folosirea lămpii
bactericide; efectuarea curăţeniei generale cu soluţii
dezinfectante; educaţia sanitară a populaţiei.
4.Tusea convulsivă, etiologia, epidemiologia,
perioadele bolii.
Tusea convulsivă este o boală acută ce contaminează de
obicei copii,determinată de cocobacilul Bordetella
pertussis,transmisă pe cale aeriană și caracterizată clinic
prin accese paroxistice de tuse spasmodic precedate de o
inspirație zgomotoasă.
Etiologie:Agentul cauzal este Bordetella pertussis, este
foarte sensibil la factorii mediului înconjurător, la
temperaturile înalte, la acțiunea razelor solare, subst
dezinfectante. Sursa de infecție este omul bolnav (forme
tipice, atipice, abordive, subclinice) mult mai rar
purtătorii de bacilli.
Transmiterea bolii este aerogenă (prin picături),
excepțional este posibilă transmiterea indirect(prin
obiectele contaminate).
Receptivitatea este mare, indexul constituie 70-75%.
Afectează mai des copii de la 1 pînă la 5-7 ani, inclusiv
nou-născuții care nu posedă imunitatea transplacentară și
adulții. Imunitatea postinfecțioasă este durabilă, nu sunt
excluse reîmbolnăvirile. Incidența bolii sporește iarna și
primăvara. Epidemiile apar la 2-4 ani.
Perioadele bolii: -Perioada de incubație 3-14 zile.
-Perioada catarală (inițială,3-14 zile).
-Perioada convulsive (spastic,spasmodic,paroxistică, 24
săp).
-Perioada de retrocedare sau de recovalescență(24sap).
-Perioada de contaminare vindecare cuprinde 10-12 sap.
5.Manifestările clinice ale tusei convulsive, accesele de
tuse spastică .
Tabloul clinic: *Perioada de incubație în tusea convulsivă
este de 7-15 zile (în medie 8-10). *Perioada catarală: se
caracterizează prin catar respirator (tuse ușoară,seacă,
rinită.), subfebrilitate sau temperatură normală, uneori
conjunctivită,treptat tusea devine mai persistentă,
nocturnă. *Perioada convulsivă- numit și accesul de tuse
respiratorie. Accesul este deseori precedat de de aură,
senzație de durere sau gâdileală retrosternală, sufocare,
anxietate, bolnavul își caută o poziție de protecție.
Accesul are 3 componente: secusa expiratorie, repriza,
expectorație. Secusa respiratorie- se caracterizează prin
expirații forțate prin care se elimină o cantitate mare de
oxigen. Repriza- inspirație zgomotoasă și prelungită,
profundă, șuierătoare. Alternanța dintre secusă și repriză
se repetă conform severității bolii (3-4 ori până la 10-15
ori). Expectorația- încheie actul de tuse, mucozități
văscoase (asemănătoare albușului de ou crud), uneori
însoțită de vomă. Numărul acceselor este de 10-15 în
formele ușoare, 15-20 în formele grave. Accesele mai
sunt frecvente în săptămâna a 3-a. Aspectul bolnavului:
fața edemațiată, congestie, până la cianoză, ochi injectați,
înlăcrimați, edem palpebral, hemoragii, șimba proiectată
în afară, salivație abundentă, poziția- ortopnee. Între
accese starea bolnavului este satisfăcătoare, temperatura
corpului normală, în formele severe: excitație sau
somnolență, paliditate, cianoză, acrocianoză, tahicardie,
HTA, tulburări de somn. *Perioada de covalescentă-
numărul și intensitatea acceselor treptat se diminuază,
copilul este obosit și slăbit,caracterul spastic al tusei mai
persistă, poate reveni în cazul unei infecții respiratorii
acute.
Perioda de incubație 3-14 zile. Perioada catarală: -Începe
cu tuse ușoară, uscată, rinită. -Temperatura 37-37,5 C. -
Pierderea poftei de mâncare,dereglarea somnului. -
Paliditatea tegumentelor.
6.Măsurile antiepidemice în focarul tuse convulsivă.
Profilaxia
-depistarea activă și precoce a bolnavilor în colectivități și
cămine, izolarea la domiciliu sau în secțiile de boli
infecțioase pe o durată de 30 zile. -Declararea obligatorie.
-Depistarea și supravegherea persoanelor de contact timp
14 zile de la ultimul caz.
-Triaje clinice zilnice cu depistarea și și izolarea
suspecților. Persoanele suspecte de îmbolnăvire se
izolează temporar cu solicitarea asistenței instituțiilor
medicale pentru dignstic, organizarea izolării și
tratamentului. -În colective-carantină, nu mai sunt admiși
copii până la stingerea focarului epidemic.
-Admiterea în colectivități a convalescenților după
pertusis nu mai devreme de ziua a 30-a de la debutul bolii,
independent de faptul continuării apariției cazurilor noi de
oreion. -Dezinfecția curentă, prelucrarea calitativă a
veselei de masă în ospătării, grupe. -Aerisirea sălilor de
studii la fiecare pauză, respectarea strict a graficului de
efectuare a curățeniei umede.
Profilaxia specifică în present se efectuează la vârsta de
12 luni cu o doză de vaccine ROR (rujeolă, oreion,
rubeolă) adm 0,5 ml subcutanat.
7.Particularitățile trat și îngrijirile copiilor bolnavi cu
tuse convulsivă.
-Cazurile ușoare și medii se tratează la domicliu, în
condiții de izolare.
-Copii cu forme severe, complicate, din familii numeroase
și social vulnerabile se tratează în staționare, în special
copii mici până la 1-2 ani. -Se recomandă antibioticile:
Ampicilina, Eritrocina, Cloramfeniclo, Gentamicină în
doze conform vârstei, cura de tratament durează 7-10 zile.
-Medicații specific:Imunoglobulina hiperimună antitusivă,
eficientă în prima perioadă a bolii, adm câte 3,0 ml, i/m, 3
zile consecutive.
-În cazuri cu hipoxemie se indcă: oxigenoterapie,
respirație asistată, drenaj-postural, aspirația secrețiilor din
căile respiratorii, analeptice respiratorii, în formele
severe-corticosteroiz Prednisolon 1-3 mg/kgcorp/24ore,
4-5 zile. În tratamentul tusei convulsive:
-acordarea regimului alimentar și de îngrijire a
bolnavilor.
-aflarea cât mai des la aer răcoros. -saloanele se aerisesc
de câteva ori pe zi -Limitarea eforturilor fizice.
-Alimentația se recomandă să fie bogată în vitamine, ușor
asimilabilă și repartizată în porții mici și mai multe prize.
8.Diagnosticul de laborator la tusei convulsive.
Complicațiile specifice:
-pneumonie cu B, pertussis. -emfizem pulmona.
-encefalopatie cu tulburări de conștiință, convulsii,
paralizii de nervi cranieni. -atelectazie pulmonară.
-hemoragii nazale, cutanate, pe mucoase, sclera, retină,
cerebrale. -prolaps rectal. -hernie ombilicală. Complicații
nespecifice: -pneumonii. -pleurezii. -pericardite. -otite.
Diagnosticul pozitiv:
În perioada catarală se iau în considerare caracterul ușor
spastic, nocturn și rebel la tratament, starea general bună,
datele epidemiologice, leucograma, modificările
radiologice pulmonare caracteristice. Date de laborator:
-Izolarea B, pertussis se obține din secrețiile faringiene în
perioadacatarală în 90% în a 3-4 săptămână. Materialul
este colectat în timpul accesului pe cutia Petri, ținută în
fața bolnavului la distanța de 5-8 cm timp de 10-30
secunde.
-Metoda imunofluorescentă.
-Reacții serologice, rezultatele positive fiind tardive.
-Hemoleucograma.
9.Oreionul, etiologia, epidemiologia, man clinice ale
parotidei.
Oreionul este o boală contagioasă acută produsă de
virusul urlian și caracterizată clinic prin afectarea
glandelor salivare, a sistemului nervos central și a altor
țesuturi.
Etiologie: Agentul etiologic este un virus din familia
Paramyxoviridae. Este rezistent în mediul extern,
inactivat de razele ultraviolet, substanțe aseptic. La
persoanele bolnave virusul se depistează în salivă, lichidul
cefalorahidian, sânge, urină, laptele matern.
Sursa de infecție este omul bolnav cu forme tipice sau
atipice. Bolnavul este contagios din ultimile zile ale
perioadei de incubație pînă la a 9-10 zi a bolii, rareori mai
mult Căile de transmitere sunt: calea aeriană prin picături
de salivă, foarte rar prin contact indirect.
Transmiterea transplacentară este excepțională.
Receptivitatea este general, maximă la preșcolari și
școlari (5-5 ani), adolescenți și adulți tineri, boala este
rară la sugari.
Tabloul clinic:
Perioada de incubație variază între 11-21 zile cu o medie
18 zile.
Invazia scurtă de 1-2 zile cu simptome infecțioase
generale: indispoziție, cefalee, anorexie, mialgii,
subfebrilitate sau febră moderată, dureri în zona
retrofaringiană, uneori trismus.În cazul afectării SNC se
înregistrează febră înaltă până la 40C și mai mult, cefalee
persistent, vărsături, semen meningiene.
Perioada de stare este marcată de tumefacția inițial
unilateral a glandei parotide. Tumefacția glandei începe
postauricular, crește progresiv în primele 3 zile și se
menține 6-7 zile.
Parotida epidemic 3 puncte dureroase: articulația
temporomandibulară, procesul apical al mastoidei și zona
retro-angulo-mandibulară.
Parotida unulaterală se caracterizează prin: piele întinsă,
lucitoare de culoare normal. La palpare glanda parotid
afectată prezintă o rezistență elastic, păstoasă, nu lasă
godeu sau amprentă digital, este difuz dureroasă.
Tumefacția glandelor parotide se asociază uneori cu
afectarea glandelor submaxilare și sublinguale.
Secreția salivară este redusă.
Fenomenele genrale sunt moderate. Febra nu depășește
39C și durează 2-4 zile. Perioada de reconvalescență este
scurtă cu vindecarea deplină a copilului, fără oarecare
sechele.
10.Oreionul, manifestări clinice ale pancreatitei
meningitei urleane. Pancreatita poate apărea concomitant
cu afectarea glandelor salivare. Debutul este brusc cu
dureri epigastrice sau în centură, însoțite de grețuri,
vîrsîturi, anorexie, diaree sau constipație, febră, frison. În
plan diagnostic se determină amilaza serică și urinară.
evoluția este favorabilă, semnele clinice cedează treptat,
după 5-10 zile bolnavul revine la normal.
Funcția pancreasului se restabilește în 3-4 săptămâni. La
unii pacienți are loc trecerea pancreatitei în forma cronică.
Meningita urliană apare preponderant la copii de 3-9 ani.
Apare la a 5-6 zi de boală. Debutează cu febră, cefalee,
greață, vome repetate, semen meningiene, convulsii.
Evoluția meningitei este benign cu vindecarea completă
în toate cazurile. În unele cazuri meningita urliană
evoluează cu lipsa semnelor meningiene pronunțate.
Puncția lombară evidențiază un lichid cefalorahidian clar,
hipertensiv cu pleocitoză limfocitară. Albuminorahia și
glicorahia sunt în normă sau moderat sporite.
11.Măsurile antiepidemice în focarul de oreion
profilaxia.
Măsurile antiepidemice:
-Depistarea activă și precoce a bolnavilor în colectivități
și cămine, izolarea la domiciliu sau în secțiile de boli
infecțioase pe o durată de 9-10 zile sau până la dispariția
fenomenelor clinice. -Declararea obligatorie.
-Depistarea și supravegherea persoanelor de contact timp
21 zile de la ultimul caz.
-Tiraje clinice zilnice cu depistarea și și izolarea
suspecților. Persoanele suspecte de îmbolnăvire (febră,
cefalee, tumefierea glandelor salivare, dureri la
masticație, vorbire) se izolează temporar cu solicitarea
asistenței instituțiilor medicale pentru
dignstic,organizarea izolării și tratamentului. -În
collective-carantină, nu mai sunt admiși copii până la
stingerea focarului epidemic.
-Admiterea în colectivități a convalescenților după
pertusis nu mai devreme de ziua a 10-a de la debutul bolii,
independent de faptul continuării apariției cazurilor noi de
oreion.
-Dezinfecția curentă, prelucrarea calitativă a veselei de
masă în ospătării, grupe.
-Aerisirea sălilor de studii la fiecare pauză, respectarea
strict a graficului de efectuare a curățeniei umede.
Profilaxia specifică în present se efectuează la vârsta de
12 luni cu o doză de vaccine ROR (rujeolă, oreion,
rubeolă) adm 0,5 ml subcutanat.
12.Particularitățile trat și îngrijirii copiilor bolnavi cu
oreion. Criterii de spitalizare
Tratamentul oreionului particularitatile de ingrijire: -
Repausul la pat va dura 7-10 zile.
-Zilnic se va realiza igiena cavității bucale spălături cu
infuzie de mușețel, sol. Nitrofuralum, sol. Hidrocarbonat
de Sodiu 2%.
-Se indică aplicații de căldură uscată asupra glandelor
salivare afectate.
-Alimentația trebuie să corespundă vârstei copiilor și să
conțină ingrendientele necesare bogate în vitamine și
icroelemente. Se recomandă de preferință alimente
semisolide. Se va majora aportul de lichide (apă mineral
plată, sucuri natural de fructe).
Tratamentul medicamentos: - Antipiretice- Paracetamol
500 mg-10-15 mg/kg doză unică copiilor.
-Vitamine- Acid ascorbic 100 mgde 2 ori pe zi per os, 10-
14 zile.
Criteriile de spitalizare a pacienților cu oreion:
-Afecțiuni poliglandulare.
-Orhita urliană.
-Pancreatita urliană.
-Meningita, meningoencefalita urliană.
-Parotidită severă.
-Oreion cu complicații.
-Indicații epidemiologice.
-Pacienți de gen masculine în vârstă de 12 ani cu risc
crescut de apariție a orhitei.
13.Rujeola, etiologia, epidemiologia, perioadele bolii.
Rujeola este o boală infecțioasă acută, extreme de
contagioasă, cauzată de virusul rujeolic și caracterizată
clinic prin febră, catar oculorespirator și digestive,
enantem patognomic, exantem maculopapulos
generalizat, complicații severe precoce sau tardive,
imunitate postinfecțioasă durabilă.
Etiologie: Virusul rujeolic conține ARN, pițin rezistent în
mediul extern, mai ales la temperature înalte, rezistă la
temperature joase în stare congelată.Virusul poate fi izolat
din sânge, urină, lavaj nazofaringian pînă în ziua a 7-a de
la apariție. Sursa de infecție o constituie omul bolnav de
rujeolă cu forma atipică sau tipică, nu au fost demonstrați
purtători de virus rujeolic. Căile de transmitere:
-Aeriană.
-Habituală prin secrețiile nazofaringiene.
-Transplacentară.
Receptivitatea este general, indicele 95-100%, sugarii
născuți de la mame immune posedă imunitate specific
până la vârsta de 5-6 luni.
Sezonalitatea este iarna și primăvara.
Imunitatea postinfecțioasă este durabilă, pe toată viață,
reîmbolnăvirile sunt excepționale. Perioadele bolii:
-Perioada de incubație 8-12 zile, însă poate fi și 2128
zile.
-Perioada prodromală 3-4 zile.
-Perioada de stare, eruptivă-3 zile.
-Perioada de convalescență, posteruptivă.
, 15.Rubeola, etiologia, epidemiologia, semnele clinice.
Diferențierea de rujeola.
Rubeola este o boală infecțioasă virală contagioasă
caracterizată clinic prin exantem characteristic,
adenopatie generalizată, afectarea moderată a stării
generale și imunitate durabilă, benign p/u copii și
periculoasă p/u gravid prin riscul teratogen elevat.
Etiologia:virusul rubeolic poate fi izolat din secrețiile
nazofaringiene,sânge,urina. Sursa de infecție este
omul,bolnav cu forma manifestă,bolnav cu forma
inaparentă,nou-năsut cu rubeolă congenital. Nu există
purtători de virus sănătoși. durata contagiozității începe cu
7-10 zile pînă la apariția manifestărilor clinice și încetează
după 5-7 zile bolii.
Căile de transmitere: aeriană, posibil și prin obiecte
recent contaminate, transplacentară.
Receptivitatea general în special copii de 5-9 ani și
adulți neimuni,indicile de 80%,nou-născuții posedă
imunitate de la mama imună pentru 4-luni. Semnele
clinice:
1.Perioada de incubație este între 14 și 21 zile.
2.Perioada prodromală: fenomene respiratorii ușoare,
adenopatie generalizată îndeosebi se tumefiază ganglionii
limfatici cervical posteriori latero cervical suboccipitali.
Apare cu 4-10 zile înaintea erupției și persist 4-6 săp.
Subfebrilitate, discomfort atralgii rareori, durează 2-4
zile.
Semnele Rujeola Rubeola
Perioada de 7-17 zile 18-23 zile
incubație
Etiologie Virusul rujeolic Virusul rubeolic
Semne Pronunțate Slab pronunțate
catarale
Perioada Durează 3-4 zile Desepri lipsește sau
prodromală este 1-2 zile
Temperatura Subfebrilă 3-4 zile, Normală sau
corpului apoi febră – 3 zile subfebrilă 2-3 zile
Ganglionii Fără particularități Măriţi cei cervicali
limfatici posteriori şi
occipitali.
Apariția Apar pe etape, pe Apar în primele 24
erupțiilor parcurs de 3 zile în h
perioada catarală
(ziua a 4-5)
Caracterul Maculo-papuloase Maculo-papuloase
erup. de dimensiuni mari de dimensiuni mici
Localizarea Pe tot corpul,apar Părțile laterale ale
erup. pe etape de sus în corpului, partea
jos. extensorie a
membrelor, pe față.
Culoarea Roșii aprinse Roz pal
erup.
Fonul pielii Nemodificat Nemodificat
Schimbări pe Pielea poate fi Nu este pigmentare,
piele după descuamată nici descuamare.
dispariția
erupțiilor
16 Diferenta eruptiilor in rugeola, rubeola ,
scarlatina si varicela

Semne Rujeola Rubeola Scarlatina Varicela

le
Apariț Apar pe Apar în Apar în primele Apar în mai
ia etape, pe primele 24 24 h multe puseuri,
erupțiiparcurs h la fiecare 1-2
lor de 3 zile zile
în
perioada
catarală(
ziua a 4-
5)
Caract Maculo- Maculo- Eritem difuz, Erupțiile
erul papuloas papuloase rozeole. evoluează
erup. e de de Maculă-
dimensiu dimensiuni papulă-
ni mari mici veziculă
Locali Pe tot Părțile Suprafața flexorie Generalizată,
zarea corpul,ap laterale ale a membrelor, pe caracter
erup. ar pe corpului, axile, triunghiul centripet
etape de partea femuro-inghinal, exprimat pe
sus în extensorie a plicile de față, gât,
jos. membrelor, flexiune, pe față partea piloasă
pe față. apare o a capului,
congestive trunchi, pe
intense a mucosae.
obrajilor.
Culoa Roșii Roz pal Roșu intens Culoare
rea aprinse roșie sau roz
erup.
Fonul Nemodi Nemodific Hiperemiat Nemodificat
 pielii ficat at
Schi Pielea Nu este Apare Crustele lasă
mbări poate fi pigmentar descuamarea . o zonă de
pe descua e, nici Descuamare în pigmentație
piele mată descuamar langouri pe pasageră.
după e. palme, tălpi.
dispa
riția
erupți
ilor
17.Particularitățile trat și îngrijirii copiilor bolnavi cu
rujeolă.
Trtamentul nemedicamentos:
-Repaus la pat 8-10 zile.
-Igiena cavității bucale –spălături cu infuzie de mușețel,
sol. Nitrofuralum, sol. Hidrocarbonat de Sodiu 2%.
-Igiena ochilor (folosind tampoane curate și apă). -
Regimul alimentar adaptat toleranței digestive, alimente
bogate în vitamine și microelemente cu excepția
alimentelor picante și grase. Aport de lichide (apă mineral
plată, sucuri, compot, ceai, lapte).
Tratamentul medicamentos:
Respectarea igienei pielii prelucrarea veziculelor cu
Verde de Briliant 1%
-Antipiretice – Paracetamol 10-15 mg/kg doză unică la
febră peste 38C la fiecare 6 ore per os. -Vitamine – Acid
ascorbic 100 mg 2 ori pe zi, per os, 7-10 zile.
-Antitusive și expectorante – Bronholitin 125 ml sirop,
Bromhexină 8 mg.
-Antihistamine – Cloropiramină 25 mg per os 5-7 zile.
18.Măsurile antiepidemice în focarul de rujeolă
profilaxia specifica
-Depistarea activă și precoce a bolnavilor în colectivități
și cămine.
-Izolarea pacientului numai în secțiile de boli infecțioase
de 5 zile de la debutul exantemului. -Declararea
obligatorie la CMP territorial.
-Supravegherea medical a persoanelor de contact se
efctuează timp de 21 zile de la izolarea ultimului bolnev,
focarul fiind vizitat de un lucrător medical de minimum o
dată în 3-4 zile în focarele la locul de trai și zilnic-în
colectivități.
-Persoanele suspecte la îmbolnăvire se izolează temporar
pentru diagnostic, indicarea trat ulterior.
-Verificarea stării de imunizare a populației.
-Persoanele din focare care nu au suportat rujeola și nu au
fost vaccinați sau au primit o singură doză de vaccin cu
mai mult de 6 luni în urmă vaccinarea le va fi efectuată de
la vârsta de 10 luni până la 30 ani. -Persoanele de contact
care au contraindicații medicale veridice pentru adm
vaccinul ROR sau nu au atins vârsta vaccinării li se va
adm imunoglobulină normal nu mai târziu de ziua a 5 de
contact în doze conforme instrucțiuni de folosirea a
preparatului.
-Măsuri de dezinfecție finală sau curentă în focarele de
rujeolă nu se practică. În încăperi se efectuează curățenia
curentă și aerisirea conform cerințelor sanitare respective.
Proxilaxia specifica: Imunizarea cu vaccinul ROR la
vîrsta la 12 luni în doză de 0,5 ml subcutanat.
19.Diferențierea scarlatinei de rujeolă. Complicațiile
scarlatinei.
Semnele Rujeola Scarlatina
Per. de 7-17 zile 1-10 zile
incubație
Etiologia Virusul rujeolic Streptococul B hemolytic
din grupul A
Perioada Durează 3-4 zile Absent
prodromal
Temperatu Subfebrilă 3-4 Febră 3-5 zile
ra corpului zile, apoi febră –
3 zile
Apariția Apar pe etape, pe Apar în primele 24 h
erupțiilor parcurs de 3 zile
în perioada
catarală(ziua a 4-
5)
Caracterul Maculo- Eritem difuz, rozeole.
erup. papuloase de
dimensiuni mari
Localizarea Pe tot corpul,apar Suprafața flexorie a
erup. pe etape de sus în membrelor, pe axile,
jos. triunghiul femuro-
inghinal, plicile de
flexiune, pe față apare o
congestive intense a
obrajilor.
Culoarea Roșii aprinse Roșu intens
erup.
Fonul pielii Nemodificat Hiperemiat
 Schimbări Pielea poate fi Apare descuamarea .
pe piele descuamată Descuamare în langouri
după pe palme, tălpi.
dispariția
erupțiilor
Tratament Nu este, se face Antibioticul de elecție din
specific cel simptomatic. grupul Penicilinelor.
Complicațiile: -Toxice (în prima săptămână a bolii):
miocardită, hepatită, nefrită, suprarenalită, edemul
cerebral acut, artrită. -Septice (precoce și tardice): otită,
labirintită, sinuzite, endomiocardită, tromboflebită, ,
limfadenite cornice, adenoflegmoane, septicemia cu
variate metastaze septic (artrite purulente, pericardită,
peritonită, meningită purulentă). -Alergice (apar în a 15 și
21 zi de boală): glomerulonefrită acută difuză,
rheumatism articular acut, eritem nodos, purpură
trombocitopenică, stare febrilă cu adenită.

20.Scarlatina, etiologia,epidemiologia,man clinice.

Scarlatina este o boală acută cu cale de transmitere
aerogenă caracterizată prin febră, angină,exantem și
enantem characteristic, complicații posibile și imunitate
specific pe viață.
Etiologie: Streptococul beta-hemolitic din gr A. este
sensibil la dezinfectate. Este sensibil la antibiotic în
special la Penicilină.
Sursa de infecție este omul bolnav : bolnav cu forme
tipice și atipice de scarlatină, bolnav cu maladii
streptococice(angina,rinofaringita), purtător de treptococ.
Bolnavul este contagios 7-10 zile,în cazul complicațiilor
21-23 zile. Căile de transmitere: aerogenă prin picături,
prin mîini și obiecte contaminate, pe cale digestivă rar
prin lactate, prin plăgi operatorii și combustii.
Receptivitatea: indice 40-50%,mai frecvent copii de 27
zni, excepțional sugarii, se pot îmbolnăvi și adulții,
sezonalitatea-perioada rece a anului.
Manifestările: Perioada de incubație durează în medii 2-7
zile (1-10 zile). Debutul bolii brusc,uneori brutal, febră,
angina, voma. Perioada de stare: angina scarlatinică-
dureri pronunțate în deglutiție-hiperemia faringiană
aprinsă, delimitatăamigdalele tumefiate cu sau fără exudat
purulentadenopatie submandibulară. Exantemul
scarlatinos: -apare în 1-2 zi a bolii, simultan într-un
puseu. -micropapule pe un puseu entematos difuz. -ușor
pruriginos. -neconfluent. -aspru la atingere. -mai intens pe
partea flexorie a membrelor pe trunchi(pe flancuri) plicile
de flexiune (axilare, inghinale, poplitee). -semnul Pastia-
dungi hemoragice orizontale pe piele în plicile de
flexiune.
-lipsește pe fața în trunchiul nazolabial. -masca Filatov-
obrajii roșii, paloarea circular buze caruntate. -mai pot fi
erupții hemoragice miliare maulopapuloase.
-se mențin 3-7 zile palid treptat. Modificările
limbii ,,ciclul lingual”. -limba inițial este acoperită cu
deposit sabural alb (limba de porțelan). -a 2-3 zi se curăță
la vârf și pe margini. -a 5-7 zi limba zmeurie, deoarece a
fost detașat stratul epithelial ceea ce face ca papilele sa
proemineze. -a 10-12 limba de pisică (roșie, netedă,
lăcuită) se reepitelizează. -a 14-15 zi aspect normal.
Prioada de convalescență: Starea generală se remite
treptat astenie, fatigabilitate, subfebrilitate trecătoare,
descuamare furfuracee pe trunchi și în lambouri la nivelul
palmelor și plantelor (durează 7-10 zile,pielea reparându-
se fără urmare), limba lăcuită.

21. Particularitățile tratamentului și îngrijirii copiilor

bolnavi cu scarlatină.
Supravegherea medicală şi tratamentul la domiciliu va
dura 7-10 zile de la debutul bolii
Izolarea la domiciliu a pacientului va dura pînă la
dispariţia semnelor clinice, dar nu mai puţin de 22 zile.
Vizita medicului de familie va fi 1 dată în 2-3 zile.
Se recomandă termometrie de 2 ori pe zi.
Supravegherea medicală după tratament va dura 3
săptămîni de la debutul bolii (pot să apară complicaţii la a
14-22-a zi de la debutul bolii).
La apariţia complicaţiilor  spitalizare urgentă în secţia
(spitalul) de boli infecţioase sau secţia de terapie intensivă
şi reanimare
Tratament nemedicamentos: Regimul zilei: Repaus la
pat 7-10 zile. Igiena cavităţii bucale (spălături cu infuzie
de muşeţel, Sol. Nitrofuralum 1:5000, Sol. Natrii
hydrocarbonatis 2% şi alte antiseptice)
Dieta: Alimentaţia trebuie să corespundă vîrstei copiilor şi
să conţină ingredientele necesare bogate în vitamine şi
microelemente. Aport de lichide (apă minerală plată,
sucuri naturale de fructe, compot, ceai)
Tr medicamentos:Antibiotice-antibioticul de electie este
din grupul Penicilinei, antipiretice, vitamine,
hiposensibilizante
La terminarea curei se administreaza Bicilina 5- pentru
profilaxia recidivelor.

22. Măsurile antiepidemice în focarul de

scarlatină.Profilaxia.
Bolnav: Depistarea activa si izolarea precoce a
bolnavului la domiciliu sau in sectiile de boli infectioase
pe o durata de 7-10 zile
Declararea obligatorie la CMP teritorale
Admiterea in colectivitati a convalescentilor dupa
scarlatina se permite nu mai devreme de ziua 22-a de la
debutul bolii
Durata supravegherii postexternare: forme usoare si medii
pe parcurs de o luna, forme grave pe parcurs de 3 luni.
Persoane de contact: Depistarea si supravegherea
persoanelor de contact timp de 7 zile de la ultimul caz
Examenul clinic se face de catre medicul de familie
In colectivitati- carantina de grup, nu mai sunt admisi
copii noi pana la strangerea focarului epidemic(7 zile de
la ultimul caz)
Dezinfectia curenta si terminala, aerisirea incaperii si
dereticarea umeda de 2-3 ori pe zi.

23. Varicela: etiologia, epidemiologia, manifestări

Varicelă este o maladie infecțioasă, foarte contagioasă,
caracterizată clinic printr-o erupție veziculară, care apare
în mai multe valuri eruptive. Deşi este o boală în general
benignă, varicela e deosebit de importantă prin
contagiozitatea și frecvența mare la copii. Etiologie:
Agentul cauzal este virusul varicelozosterian, varicela
fiind primoinfectia cu acest virus. Este dermotrop, dar
afecteaza si sistemul nervos, si viscerele. Se determina in
continutul veziculelor si in sange, LCR.
Epidemiologie:varicela este raspandita pe glob, aparand
endemic in orase, uneori in epidemii. Morbiditatea in
varicela este mare, in RM constituie in medie 140-260 la
100000 locuitori/an. Caile de transmitere: Directă:pe
cale aeriană, prin picături de secretii
nazofaringiene;Indirectă:obiecte recent
contaminată;Transplacentar; Sursa de infecție: omul
bolnav de varicela, omul bolnav cu Herpes zoster.
Perioada de incubație:14-21 zile; Perioada prodromală
(preeruptivă) a varicelei: Debut acut, Febră 37,0-38,0ºC,
Rinofaringită, conjunctivită discretă, Adenopatie uşoară,
Indispoziţie, Inapetenţă, Rash preeruptiv cu erupţie
scarlantiniformă sau rujeoliformă care dispare în 24 ore
(în 30 % cazuri), Durata -1-3 zile. Perioada eruptiva:
Stare generală alterată, Febră 37,5-39,0ºC, (cu caracter
neregulat), însoţeşte fiecare puseu eruptiv, rareori
depăşeşte 4 - 5 zile, Rinofaringită, conjunctivită discretă,
Exantem (macule, papule, vezicule), Enantem (macule,
vezicule, ulceraţii superficiale), Polimorfism vezicular,
Durează 2 - 5 -7 zile. Starea generala a bolnavului deseori
este media sau afectata.Febra, cefaleea, starea de rau
insotesc fiecare puseu eruptiv in concordanta cu
severitatea bolii. In multe cazuri, cel mai suparator
simptom este prurita. Evolutia varicelei deseori este
medie sau usoara, urmata de imunitate durabila.
24. Particularitățile tratamentului și îngrijirii copiilor
bolnavi cu varicelă.
Varicela in majoritatea cazurilor, se trateaza la domiciliu,
in conditii de izolare. Spitalizarea este indicata in formele
severe, pacientilor imunodeprimati, in caz de complicatii.
Tratamentul varicelei comune este simptomatic, avand la
baza ingrijirile curente cu respectarea igienei pielii-
prelucrarea veziculelor cu solutii antiseptice usoare si a
mucoaselor- prin spalaturi cu infuzii de musetel. Repausul
la pat este obligatoriu 7-10 zile si mai mult. Baia nu este
permisa pana la formarea crustelor. Antibioticele sunt
indicate numai in complicatii bacteriene. Tratament
nemedicamentos: Repaos la pat 8-10 zile (până la
cedarea febrei) , Igiena cavităţii bucale (spălături cu
infuzie de muşeţel, Sol. Nitrofuralum 1:5000, Sol.Natrii
hydrocarbonatis 2%), Igiena ochilor (folosind tampon
curat şi apă, Sol. Nitrofuralum 1:5000) , Igiena genitalelor
cu Sol. Nitrofuralum 1: 5000, Alimentația conform vârsei,
Alimente semilichide, Aport sporit de lichide (apă plată,
sucuri, compot, ceaiuri. Tratament medicamentos:
Antipiretice: Paracetamol, Ibuprofen, Antivirale (în cazul
prezenţei erupţiilor pe mucoasele bucale, genitale,
conjuctivale): Tratament local cu Aciclovirum cremă sau
penciclovir (aplicaţii locale peste fiecare 2 ore timp de 4
zile după toaleta mucoaselor), Vitamine: Acidum
ascorbic; Antihistaminice (la necesitate): Clemastinum;
Preparate nazale de uz topic (vasoconstrictoare sau
decongestante); Sulfamide (în cazul prezenţei erupţiilor
pe conjunctive); Prelucrarea veziculelor: Sol. Viridum
nitens 1%, sau Sol. Kalii permanganas 1-2 % o dată pe zi.

25. Criteriile de spitalizare.

Starea generala a bolnavului deseori este media sau
afectata. Febra, cefaleea, starea de rau insotesc fiecare
puseu eruptiv in concordanta cu severitatea bolii. In multe
cazuri, cel mai suparator simptom este prurita. Evolutia
varicelei deseori este medie sau usoara, urmata de
imunitate durabila. Probleme dificile prezinta persoanele
imunodeprimate carora li se aplica terapie indelungata cu
corticosteroizi (leucemii, grefe medulare, SIDA), cu unele
boli concomitente ( astm bronsic, eczeme, diabet zaharat,
ciroza hepatica), gravidele, care fac forme severe si
complicate ale maladiei. Criterii de spitalizare in varicela
sunt: 1. generale( afectarea SNC( semne de intoxicatie
generala, vome repetate, halucintii, dereglari de
constiinta, convulsii); 2.locale – numarul elementelor
eruptive si marimea lor, la fel caracterul
eruptiilor( hemoragice, gangrenoase, buloase).

26. Caracterul erupțiilor în varicelă,

polimorfismul.Complicațiile în varicelă.
Elementele eruptive pe tegumente initial au forma de
macule mici, rotunde sau ovale, de culoare rosie. In 6-8
ore, maculele se transforma in papule care dupa alte 6-8
ore devin vezicule inconjurate de un halou eritematos.
veziculele prezinta elementele eruptive caracteristice in
varicela. Sunt rotunde sau ovale, situate superficial, au un
continut clar, datorita carui fapt se aseamana cu picatura
de roua, nu conflueaza. Vezicula varicelei este uniculara,
se rupe la microtraumatisme si este pruriginoasa. In
varicela necomplicata dupa 12-24 h lichidul veziculelor
devine tulbure ( prin aflux de leucocite) si prin resorbtia
sa centrul veziculei se infunda, conducand la ombilicarea
elementului eruptiv. In alte, 24-48 h, vezicula devine
plata, se usuca, formand crusta care va cadea dupa 5-10
zile. Crustele se elimina fara sa lase cicatrice, ci numai o
depigmentare trecatoare. Veziculele suprainfectate, insa,
lasa cicatrice. Unele macule si papule nu ajung in stadiul
de vezicula. Eruptia in varicela apare in 3 si mai multe
puseuri la intervale de 2-3 zile, determinand un
polimorfism fals(prezenta concomitenta de macule,
papule, vezicule si cruste pe aceeasi zona de tegument)
numarul elementelor eruptive ajung pana la zeci si sute.
Uneori eruptia este foarte bogata, mai ales la adolescenti
si adulti, cu multe pusee euptive.Eruptia in varicela
predomina pe trunchi, avand un caracter centriped, este
prezenta de regula si pe partea piloasa a capului, pe fata,
dr nu apare pe palme si plante. Veziculele apar si pe
mucoase: bucala, conjunctivala, anogenitala, mai rar
laringiana, sar sunt efemere, se sparg usor,
transformandu-se in eroziuni, ulceratii superficiale.
Complicatiile in varicela: Pneumonia,Laringita,
Enccefalita variceloasă, Cerebelita cu ataxie cerebeloasă.
27. Măsurile antiepidemice în focarul de
varicelă.Profilaxia.
1.Depistarea activă a bolnavilor.2. Izolarea lor la
domiciliu sau în secţiile de boli infecţioase până la a 5-a
zi de la ultima erupţie proaspătă (iar în caz de complicaţii
- pe 10 zile). 3.Tratamentul bolnavului la domiciliu în
formele uşoare şi medii; în formele grave sau/şi cu
complicaţii de spitalizat în secţiile spitalele de boli
infecţioase.4. Depistarea şi supravegherea persoanelor de
contact timp de 21 zile de la izolarea ultimului bolnav cu
vizita focarului de către un lucrător medical minimum o
dată în 3-4 zile în focarele la locul de trai şi zilnic în
colectivităţi.5. Persoanele suspecte la îmbolnăvire (febră,
exantem, enantem) se izolează temporar cu solicitarea
asistenţei instituţiilor medicale pentru diagnostic,
organizarea izolării şi tratamentului. 6.În colectivităţi –
carantină pe grup: nu mai sunt admişi copii noi până la
stingerea focarului epidemic

28. Dizenteria, etiologia, epidemiologia,

clasificarea,manifestările clinice.
Dizenteria- este o boală diareică infecţioasă, provocată de
bacterii de genul Shigella şi caracterizată clinic prin
sindrom toxic şi colitic, este cauza principala a
morbiditatii si mortalitatii copiilor in tarile in curs de
dezvoltare.Factorii care favorizeaza declansarea
dezinteriei:alimentatia artificiala, subalimentatia
copilului, malabsorbtia lactozei, intoleranta pentru
proteinele din lapte, infectiile intestinale mixte
persistente, imunodepresia. Etiologia:shigella, care
cuprinde 4 grupe A, B, C, D. sunt bacili aerobi, imobili,
slab rezistenti in mediul extern, sunt sensibili la raze
ultraviolete, la temepratura de 58-60 C. In apa, lapte,
alimente la temperatura camerei sunt rezestente 2-14 zile.
In materii fecale, supravietuiesc cateva ore, insa
temperaturi joase 2-5luni. Epidemiologie: shigeloza este
o boala diareica acuta cu mecanism de transmitere fecal-
oral, mai raspandita printre copii cu morbiditate maxima
la varsta 2-7 ani. Copii in primele 6 luni de viata sunt
protejati prin anticorpi materni transmisi transplacentar si
transmamar.Copii in varsta pana la un an fac boala foarte
rar. Sursa si rezervorul de shigele este exclusiv omul, care
elimina shigelele in timpul bolii sau ca purtator
convalescent, mai rar ca purtator sanatos.Bolnavul este
contagios din primele zile ale bolii, eliminand shigele cu
materii fecale sau vomismente.Clasificare:Forme tipice,
Forme atipice-asimptomatica, frusta, tip toxicoinfectie
alimentara, dispeptica, hipertoxica. Conform severitatii
bolii: usoara, medie, severa.Tabloul clinic:perioada de
incubatie este de 1-7 zile. In majoritatea cazurilor, debutul
este brusc, cu febra, neregulata, poate lipsi in formele
usoare. Tulburarile digestive se manifesta prin vome
unice, mai rar repetate, dureri abdominale, greturi, scaune
diareice cu mucus, uneori cu striuride sange.Perioada de
stare in cazuri netratate dureaza in medie 9-10 zile si se
manifesta prin sindroamele toxic si diareic. Sindromul
toxic se caracterizeaza prin: febra, slabiciune, scaderea
poftei de mancare. In formele severe se declanseaza
neurotoxicoza, hipertermie, cefalee, astenie, adinamie,
somnolenta, pierderea constiintei, convulsii, semne
meningiene, dereglari cardiovasculare, semne de
deshidratare, piele uscata, limba saburala, ochii infundati,
plica cutanata revine lent. Sindromul diareic se manifesta
prin colici abdominale, aspectul scaunelor frecvente.

29. Măsurile antiepidemice în focarul de dizenterie.

Profilaxia specifica nu se aplica.
Profilaxia nespecifica Bolnavi- 1.depistarea precoce si
izolarea bolnavilor cu aplicarea tratamentului adecvat, la
necesitate spitalizarea lor; 2.declararea cazului la CSP
teritorial cu diagnosticul primar si final; 3.investigarea
bacteriologica(la necesitate si virusologice), 4.tratament la
domiciliu(planul A si B de tratament, OMS), 5.admitere
in colectivitati dupa o coprocultura negativa, la doua zile
de la finalizarea tratamentului; 6.dezinfectie curenta.
Persoane de contact:1.depistarea precoce a persoanelor
de contact; 2.evidenta si supravegherea medicala zilnica
in focare timp de 7 zile; 3.examen clinic si bacteriologic;
4.dezinfectie curenta.

30. Particularitățile tratamentului și îngrijirii copiilor

bolnavi cu dizenterie.
Tratamentul dezinteriei se efectueaza la domiciliu sau in
stationar. Spitalizarea copiilor este indicata in:-forme
grave cu febra, vome repetate, scaune sangvinolente;-
cazuri tratate la domiciliu fara ameliorare timp de 2 zile; -
diaree persistenta;-boli concomitente care necesita
tratament in conditii de stationar; Tratamentul dezinteriei
la domiciliu consta din: -rehidretare orala; -continuarea
ameliorarii. Adresarea la medic e necesara in caz ca: -
starea copilului se agraveaza; -nu poate bea sau sa se
alimenteze; -vome repetate; - febra; -scaune cu striuri de
sange persistente. Terapia de rehidratare-poate fi orala si
perfuzionala, se utitlizeaza laptele mamei, Rehidron,
SRO, fiertura de orez, fiertura din legume, iaurt, apa
fiarta. Alimentatia la san a copilului se recomanda sa fie
mai frecventa. In caz de alimentatie artificiala, copilul in
varsta de 6 luni i se vor administra amestecuri adaptate,
de preferinta cu activitatea lactozei scazute-piureuri,
sucuri. Terapia antibacteriana-Nifuroxazid, Amoxicilina,
durata tratamentului 5 zile. Tratamentu cu antibiotice este
indicat numai in formele severe cu hemocolita si la copiii
cu premorbidiul nefavorabil. In caz de coprocultura
pozitiva, dupa finisarea tratamentului administrarea
repetata a tratamentului antibacterian nu se recomanda.
Tratamentul simptomatic se aplica la necesitate si include:
anticonvulsivante(diazepam), antipiretice(paracetamol),
spasmolitice(papaverina, drotaverina),
enterosorbenti(polifepan), preparate enzimatice( in perioada de
retrocedare a bolii, din a 3-a, 4-a zi), eubiotice,
antiflatulente(simeticona), vitamine, antihistaminice.
31. Salmoneloza: etiologie, surse de infecții, căi de
transmitere, receptivitatea, sezonalitate. Salmoneloza
reprezinta o boala infectioasa intestinala acuta,
zooantroponoza, provocata de salmonele, cu mecanism
fecal-oral de transmitere .Etiologie: Salmonela,
salmonelele sunt sensibile la caldura, sunt distruse de
unele substante dezinfectate si sensibile la unele
antibiotice; Sursa de infectie: animalele, pasari, bolnavii
si purtatorii. Cai de transmitere: alimentara, habituala,
hidrica, prin obiecte contaminante (biberoane, jucarii).
Sezonalitatea: este mai frecvent vara decat iarna.

32. Salmoneloza; manifestările clinice, diagnosticul de

laborator.
Salmoneloza reprezinta o boala infectioasa intestinala
acuta, zooantroponoza, provocata de salmonele, cu
mecanism fecal-oral de transmitere.
Manifestari clinice: Perioada de incubatie dureaza 2 ore-2
zile. Forma gastritica: debut acut, vomitari, dureri in
epigastru, apetit diminuat, limba saburala. Forma
gastroenterica: diareea cu scaune lichide, abundente,
spumoase de culoare verzuie, abdomen balonat. Forma
gastroenterocolitica: dureri abdominale, scaune sarace, cu
mult mucus verzui sau cu striuri de sange, semne de
intoxicatii, febra, hepatosplenomegalie.
Diagnosticul: date epidemiologice, metoda bacteriologica
(hemocultura, coprocultura, masele vomitive, bila si
continutul duodenal, urocultura), metoda serologica.

33. Salmoneloza: principii de tratament, profilaxia.

Salmoneloza reprezinta o boala infectioasa intestinala
acuta, zooantroponoza, provocata de salmonele, cu
mecanism fecal-oral de transmitere. Principii de
tratament: regimul de activitate II-III in dependent de
starea bolnavilor, dieta nr 4 apoi se trece la dieta nr2,
tratamentul medicamentos consta in tratamentul
pathogenic si symptomatic. Tratamentul antibacterian
conform antibioticogramei (cefalosporine, amoxicilina),
terapia de dezintoxicare (spalaturi gastrice), terapia de
rehidratare (rehidratare orala). Profilaxia: *depistarea,
izolarea, si asanarea perxoanelor cu salmoneloza;
*cercetarea epidemiologica a focarelor; *respectarea
regulilor sanitaro-igienice in prepararea, pastrarea, si
transportarea produselor alimentare; *evidenta timp de 7
zile a persoanelor de contact; *educarea sanitara a
populatiei; *dezinfectia veselei, lenjeriei

34. Măsurile antiepidemice în focarul de salmoneloză.

Profilaxia. Masuri antiepidemice: * depistarea si
inregistrarea tuturor bolnavilor, spitalizarea cazurilor
grave, cazurile usoare se trateaza la domiciliu cu
petrecerea masurilor de dezinfectie, colectarea si
dezinfectarea produselor patologice de la bolnav;
*raportarea cazurilor de boala la CMP; *anchetarea
epidemiologica cu stabilirea produselor alimenare
consumate in ultimele 3 zile; *stabilirea consumatorilor
de produse suspectate; *aplicarea masurilor de
dezinfectie, dezinsectie in focar; *depistarea surselor de
infectie de origine animal; *asanarea surselor de apa;
*masuri de educatie sanitara a persoanelor din focar.
Profilaxie: *depistarea, izolarea, si asanarea perxoanelor
cu salmoneloza; *cercetarea epidemiologica a focarelor;
*respectarea regulilor sanitaro-igienice in prepararea,
pastrarea, si transportarea produselor alimentare;
*evidenta timp de 7 zile a persoanelor de contact;
*educarea sanitara a populatiei; *dezinfectia veselei,
lenjeriei

35. Hepatitele virale.Hepatita virală A, etiologia,

epidemiologia, clasificarea, perioadele bolii. Hepatita
virala A este o boala acuta, contagioasa, cu mecanism
fecal-oral de transmitere, caracterizata prin afectarea
ficatului. Etiologie: Virusul hepatic A(VHA).
Epidemiologie: HVA domina la varsta copilariei.
Rezervorul de virus este omul bolnav cu HVA,
manifestata clinic si cu forme atipice usoare.
Transmiterea infectiei are loc pe cale fecal-oral , prin
contact direct sau indirect (obiecte contaminante).
Receptvitarea fata de VHA este generala cu sezonalitate
de toamna-iarna. Imunitatea specifica dupa boala dureaza
toata viata. Perioadele bolii: *perioada prodromala( debut
acut, febra 38-39, cefalee, astenie, inapetenta, greata,
vomitari, dureri epigastrice, meteorism, constipatii,
hepatomegalie); *perioada icterica (apare icterul);
*perioada de convalescent (dispare icterul, se
normalizeaza urina si scaunele). Clasificarea: HVA se
clasifica in acuta si cronica; atipica si tipica.

36. Manifestările clinice ale hepatitei virale A,

sindroamele clinice ale perioadei prodromale, semnele
perioadei icterice. Sindroamele clinice ale perioadei
prodromale sunt: *Dispeptic: scade pofta de mancare sau
anorexie, modificari a sensibilitatii gustative, greturi,
vome, dureri sau senzatii de greutate in regiunea
epigastrica si hipodrondrul drept, balonari.
*Pseudogripal: temperature subfebrila sau febra moderata
38 0C, frisoane usoare, dureri de curbatura, cefalee.
*Astenic: slabiciune generala, fatigabilitate, indispozitie,
scaderea capacitatii de studii, de joaca, insomnie nocturna
asociata somnolentei diurne. *Mixt: se combina
manifestarile clinice din sindroamele bolii. Semnele
perioadei icterice: apare icterul, concomitent cu aparitia
icterului scade febra, starea bolnavului se amelioreaza,
dispar manifestarile toxice din perioada prodromala.
Urina se inchide la culoare( bere neagra), scaunele devin
acolice, hepatomegalie.

37. Tratamentul și îngrijirea copiilor bolnavi cu

hepatită virală A.Dietoterapia. Tratament: *repaus la
pat; *administrarea vitaminelor din gr.B; *terapia de
dezintoxicare cu lichide in cantitati mici( ceai, sucuri), iar
in forme mai severe cu perfuzii i/v cu sol. Glucoza ;
*remedii hepatoprotectoare Esentiale (Carsil, Hepatofalc);
*terapia antivirala (interferonul A). Ingrijirea copiilor: In
salonul copiilor trebuie sa fie liniste, sa se evite zgomotele
si alti factori iritanti; *Se supravegheaza tranzitul
intestinal zilnic, in caz de constipatie se fac clisme
evacuatoare; *Ingrijirea tegumentelor, se asigura toaleta
zilnica a pielii si mucoaselor; *Respectarea dietei.
Dietoterapia: Este indicate dieta nr.5 . In aceata dieta se
recomanda administrarea alimentelor slabe, fara
condiment, de exemplu: carnea de pui, vita, iepure, peste
slab, cartofi, lactate degrasate. Din glucide: paste
fainoase, orez, miere de albine, gemuri, dulceata, fructe,
legume. Se interzic:carne grasa, mezeluri, conserve,
alimente prajite, cipa, usturoi, ciocolata.

38. Măsurile antiepidemice în focarul de hepatită

A.Profilaxia hepatitelor virale. Masuri antiepidemice:
*izolarea b-ului in stationar; *declararea despre fiacre caz
de boala la CMP; *anchetarea epidemiologica a focarului
cu depistarea persoanelor contactate; *supravegherea
contactatilor timp de 45 zile, vereficand temperature
zilnic, inspectia tegumentelor; *dezinfectia curenta si
terminala; *dispensarizarea convalescentilor; *educatia
sanitara a populatiei din focar. Profilaxia: *specifica:
vaccinul HAVRIX , insa in RM nu se practica;
*Nespecifica: 1.igiena individuala si colectiva;
2.asigurarea unor cantitati suficienta de apa potabila, si
clorinarea acesteia conform normelor; 3.educatia sanitara
a populatiei; 4.prepararea, transportarea si pastrarea
igienica a roduselor alimentare.
39.Hepatita virala acuta B: notiune, etiologie, surse de
infectii, cai de transmitere, receptivitatea. Definitie: .
Hepatita virala B este o boala virala, infectioasa ce se
caracterizeaza prin afectarea ficatului. Etiologie: Virusul
hepatic B (VHB). Surse de infectii: bolnavii cu forme
acute si cronice, si purtatorii de germeni. Cai de
transmitere: 1. Naturale: *materno-fetala- intrauterine sau
intranatal; *transmiterea postnatala prin laptele mamei
infectat; *prin contact habitual cu persoane infectate, prin
obiecte de uz, vesela; 2.Artificiale: *prin sange si derivate
de sange; *prin interventii parenterale si chirurgicale cu
instrumente nesterilizate; *prin manevre nemedicala
(manichiura, tatuaj). Receptivitatea: Este totala.
Imunitatea este omoloaga, solida. Anticorpii anti AgHBs
indica imunitatea specifica dupa HVB si sunt protector.
40. Hepatita virală B: tabloul clinic, prognostic,
sechele, complicații. Tabloul clinic: Perioada de
incubatie dureaza intre 45-180 zile.*Perioada preicterica:
debut lent, pierderea poftei de mancare, greata, voma,
astenia, indispozitia, slabiciune progresiva, cefalee.
*Perioada icterica: aparitia icterului, concomitant cu
aparitia icterului semnele de intoxicatie progreseaza,
splenomegalie, apar manifestari hemoragice. *Perioada de
convalescenta: se amelioreaza starea generala, icterul
dispare, revine pofta de mancare, functia ficatului se
amelioreaza, hepatosplenomegalia inca persista.
Complicatii: anemii hemolitice si aplastice, neurologice,
colecistita. Prognostic si sechele : *insanatosire complete;
*covalescenta prelungita, hepatomegalie, dischinezie,
inflamatia cailor biliare; *continuarea procesului
infectios( trecerea in purtator cronic asymptomatic,
hepatita cronica); *ciroza hepatica.

41. Hepatita virală acută B: principiile de diagnostic,

diagnosticul de laborator.
Diagnosticul se stabilește în baza anamnezei, examenului
clinic, investigațiilor instrumentale și de laborator.
Anamneza:prezența factoriilor de risc, coinfecție sau
suprainfecție cu HDV; istoricul familial al infecției cu
virusul hepatitei B și a cancerului hepatocellular.
Examenul clinic: perioada acută: - hepatomegalie
moderată, netedă, relativ moale, regulată, indoloră;
asociată cu splenomegalie minimă sau moderată. perioada
cronică: - examenul fizic este în limitele normei în
majoritatea cazurilor; - în afectarea hepatică avansată:
splenomegalie, steluţe vasculare, „cap de meduză”
(circulaţie colaterală abdominală), eritroza palmară,
atrofie testiculară, ginecomastie; - în ciroza decompensată
pot fi prezente icterul, ascita, edemele periferice și
encefalopatia hepatică.Investigații instrumentale: USG
organelor abdominale. Diagnosticul de laborator: se va
efectua hemoleucograma, examenul biochimic al sângelui
( ALAT, ASAT, bilirubina) crescute, prezența markerilor
virali (AgHBs, antiHBsAg, anti HVB IgM şi anti HVB
IgG)

42. Hepatita virală acută B: principiile de tratament,

profilaxia.
Tratament nemedicamentos Evitarea eforturilor fizice
excesive. Alimentație completă și echilibrată, suficientă
caloric, administrate în prize mici, la ore regulate și
individualizată în funcție de preferințe sau restricții
dietetice determinate de alte afecțiuni. Tratament
medicamentos: antivirale (Tenofovirum),
hepatoprotectoare (Silimarina). Profilaxia Profilaxia
primară – vaccinarea cu vaccinul HepB (se efectuează la
prima zi de viață, 2, 4, 6 luni, în treimea antero-laterală a
coapsei, doza 0,5 ml i/m) Profilaxia secundară –
excluderea factorilor de risc. Utilizarea echipasmentului
medical de unică folosință doar, evitarea folosirii periuței
de dinți, foarfecelor pentru manichiură sau a altor obiecte
personale împreună cu alte persoane.
43. Hepatita virală C: noțiune, etiologie, surse de
infecții, căi de transmitere, receptivitate.
Hepatita virală C este o boală infecţioasă acută sau
cronică, antroponoză, provocată de virusul hepatic C, cu
mecanismul de transmitere parenteral, care se
caracterizează prin afectarea ficatului şi a altor organe şi
sisteme (hematologice, renale, endocrine, dermatologice,
neuromusculare, articulare, oculare şi salivare),
manifestîndu-se clinic prin simptomele a trei sindroame:
dispeptic (scăderea poftei de mîncare, jenă ori dureri în
rebordul costal drept, greaţă, vomă), astenic (somnolenţă
ori insomnie, cefalee moderată, oboseală, fatigabilitate),
artralgic (dureri în articulaţii). Etiologie – virusul hepatic
C. Surse de infecții - omul bolnav (forme asimptomatice,
cronice, acute). Căi de transmitere Parenteral, Habitual,
Sexual, Vertical (de la mamă la făt). Receptivitate- este
generală. Sunt considerate receptive la infecţia cu VHC
toate persoanele care nu au suportat hepatita virală C în
niciuna dintre formele sale.

44. Hepatita virală C: tabloul clinic, prognostic,

complicații.
Tablou clinic - anorexie, oboseală, greaţă, durere
abdominală, icter, iritaţii cutanate; manifestări asociate
de obicei cu alte afecţiuni (pseudogripa). fatigabilitate;
rar: apatie, mialgii, artralgii, pierdere în greutate, toate
aceste simptome sunt nespecifice şi nu reflectă activitatea
bolii sau severitatea acesteia Manifestările
extraintestinale, în 40-76% cazuri acuză cel puţin o
manifestare extraintestinală; afecţiuni reumatologice:
artralgii pseudoreumatoide, miopatie, sindrom
antifosfolipidic, dermatomiozită, periarterită noduroasă;
afecţiuni nefrologice: glomerulonefrită
membranoproliferativă, glomerulonefrită membranoasă;
afecţiuni endocrinologice: tiroidite autoimune – tiroidita
Hashimoto, diabet zaharat insulino- rezistent, insuficienţa
hormonului de creştere; afecţiuni hematologice:
trombocitopenie idiopatică, anemie hemolitică autoimună.
afecţiuni dermatologice: prurit, eritem, eritemul
multiform, eritemul nodular, vitiligo. Prognostic- 25% -
40% din sugarii infectaţi prin transmitere verticală au o
rată ridicată de rezoluţie spontană, timp de 24 de luni, dar
uneori şi pînă la 7 ani de la infecţia verticală; 10% - 30%
copii, în unele cazuri pînă 75% - însănătoşire spontană,
înainte de 24 luni; 6% - 12% copiii însănătoşire spontană
poate să apară mai târziu de 7 ani; 1% - 2% ciroză,
insuficienţă hepatica; 4% - 6% fibroză hepatică sau
ciroză. Complicații- hepatice: hepatită fulminantă (rar),
ciroză, hipertensiune portal, insuficienţă hepatică,
carcinoma hepatocelular; extrahepatice: porfiria cutanată.

45. Hepatita virală acută C: principiile de diagnostic,

diagnosticul de laborator.
Diagnosticul se stabilește în baza anamnezei, examenului
clinic, investigațiilor instrumentale și de laborator.
Anamneza: prezența factoriilor de risc, manifestările
clinice. Examenul clinic: faza acută: hepatomegalie
moderată, netedă, relativ moale, regulată, indoloră;
asociată cu splenomegalie minimă sau moderată. faza
cronică: examenul fizic este în limitele normei în
majoritatea cazurilor; în afectarea hepatică avansată pot
exista semne de boală cronică hepatică precum
splenomegalie, steluţe vasculare, „cap de meduză”
(circulaţie colaterală abdominală), eritroza palmară,
atrofie testiculară, ginecomastie; în ciroza decompensată
pot fi prezente icterul, ascita, edemele periferice şi
encefalopatia hepatică. Diagnosticul hepatitei virale
cronice C este bazat pe 3 pilieri: teste serologice, teste
moleculare, genotip. Investigații instrumentale: USG
organelor abdominale. Diagnosticul de laborator: se va
efectua hemoleucograma, examenul biochimic al sângelui
( ALAT, ASAT, bilirubina) crescute, prezența markerilor
virali (anti HCV IgM şi anti HCV IgG).

46. Hepatita virală acută C: principiile de tratament,

profilaxia.
Tratament nemedicamentos: Regimul zilei Repaus la pat
7-21 de zile, apoi partial (se permite a şedea în pat, de
mîncat la masă, a se folosi de veceu şi a face baie). Dieta
5a, Terapia de detoxifiere perorală( Apă minerală plată,
sucuri de legume şi de fructe, ceaiuri, compoturi).
Tratament medicamentos Tratamentul de elecțiune este
cel antiviral, care trebuie inițiat după 4 săptămîni de la
debutul maladiei, Interferon pegilat: Peginterferon alfa-
2a şi Peginterferon alfa -2b în combinaţie cu Ribavirină.
Terapia convențională va fi indicată în cazurile
contraindicațiilor la tratament antiviral şi în cazul
imposibilității acestui tratament: Trapie de detoxifiere,
Hemostatice (în prezenţa sindromului hemoragic),
Antifibrinolitice, antiproteaze, Spasmolitice,
Hepatoprotectoare, Imunomodulatoare cu efect antiviral.
Profilaxia Profilaxia primară – vaccin nu există.
Profilaxia secundară – excluderea factorilor de risc.
47. Hepatita virală D: noțiune, etiologie,
epidemiologie, receptivitate.
Hepatita virală cronică D – infecţie acută sau cronică a
ficatului, la persoanele AgHBs pozitive sub forma unei
coinfecţii acute, sau sub forma unei suprainfecţii la
pacienţii cu hepatită B cronică. Etiologie – virusul hepatic
D. Epidemiologie - 15-20 milioane persoane au
coinfecția HDV și HBV, 0,29 % AgHBs pozitiv, copii 0-
12 ani – în lume. Receptivitatea este generală.
48. Sindromul convulsiv, cauzele, manifestările
clinice,complicațiile.
Convulsii febrile: convulsii ocazionale (accidentale), ce
survin la un copil de la 3 luni pînă la 5 ani, pe fundalul
unor pusee de febră > 38,0ºC, în absenţa oricăror semne
de suferinţă cerebrală. Sunt 3 factori principali care pot fi
cauza convulsiilor febrile: febra, vîrsta şi predispoziţia
genetică. Convulsiile febrile se clasifică în funcţie de
evoluţie în: 1) convulsii febrile simple (benigne); şi 2)
convulsii febrile complexe. Status epilepticus: orice criză
epileptică care durează mai mult de 5 minute sau
succesiuni subintrante de crize epileptice timp de 15
minute şi mai mult, în decursul cărora starea de conştienţă
a copilului nu revine la normal. Manifestările clinice:
febră, semne de intoxicaţie generală, criză convulsivă
generalizată (tonică, clonică, tonico- clonică) sau atonică,
durata < 15 min, se poate repeta o dată timp de 24 de ore,
fără antecedente neurologice anterioare, istoric familial
negative pentru epilepsie, dar posibil pozitiv pentru CF
Complicaţiile • Traumatism prin cădere sau prin rănire
de obiectele înconjurătoare.• Aspiraţie de lichid în căile
aeriene.• Reacţii adverse ale medicamentelor utilizate.•
Status epilepticus.• Edem cerebral acut.• Decorticaţie,
decerebrare.• Epilepsie.• Paralizie cerebrală.• Deces.

49. Conduita copilului bolnav cu laringotraheita

stenozantă în viziunea Protocolului clinic naţional şi
Programului CIMC.
Laringotraheita reprezinta inflamatia acuta a mucoasei
laringelui si a traheii. Factori favorizanti: polipii nazali
inflamaţi, frigul, umezeala, alergiile, factorii habituali,
patologii in perioada neonatal,imaturitatea imunitatii
Semnele clinice: sindromul crupului fals apare in primele
24-48 ore de la debutul unei faringite sau laringite. De
obicei copilul se culca sanatos si se trezeste in cursul
noptii in stare de alerta, nelinistit, plangaret, cu o tuse
aspra metalica, latratoare, respiratie dificila, voce ragusita,
stridor inspirator, temperature de 37,5 pana la 39 grade,
respiratie zgomotoasa, tirajul intercostals a cutiei toracice
si al foselor jugulare, copilul este palid, cu buzele
cianotice. Gradele: Gradul I- compensat
In plina noapte apare o tusa persistenta uscata, care treptat
devine latratoare. Vocea este ragusita. Respiratia devine
frecventa, zgomotoasa. Apar batai ale aripilor nazale,
tirajul este discret.crizele de dispnee se risipesc in scurt
timp dar pot reaparea in aceeasi noapte.
Gradul II- compensare incompleta
starea copilului este mai grava. Frecventa respiratiei
creste. Crizele de dispnee devin mai pronuntate si mai
indelungate. Tusea latratoare devine productive, vocea
ragusita. Apare tirajul suprasternal, supraclavicular,
cianoza membrelor, tahicardia
Gradul III- decompensat
starea generala este foarte grava, frecventa respiratiei este
mare , dispnee si stridor sunt permanente . apare tendinta
de a sta intro singura pozitie. Sunt foarte pronuntate
semnele insuficientei cardiovasculare
Gradul IV- stare de asfixie
starea generala este extreme de grava. Copilul este
letargic sau fara constiinta. Teg sunt palide, cianotice cu o
nuanta surie, pupile dilatate. Respiratia devine superficial,
aritmica. Poate avea loc stopul cardiac si respirator
Conduita copilului bolnav cu laringotraheita
stenozanta in viziunea PCN si programului CIMC:
-remediile inoffensive recomandabile: -lapte matern
pentru copii care se afla exclusive la alim naturala -ceai
cu miere -lapte cald -apa fiarta caldă -evitati remediile
periculoase -inhalatiile cu aburi -unguentele pentru
frictiune Peste 2 zile: -daca temp nu a scazut si persista
durerea in gat indreptati la policlinica pentru investigatii -
daca temp si durerea in gat au scazut continuati admin
medicamentelor prescrise : penicilina
50. Enumerați semnele în deshidratarea severă în
diaree conform CIMC.
Criteriile deshidratării sunt: starea gereală, ochii
(înfundați sau nu), setea (este sau nu), plica cutanată (pe
abdomen pe verticală- cum revine). Deshidratare severă: -
starea general gravă, fără cunoștință sau lethargic; ochii
foarte înfundați, copilul nu poate bea și nu poate suge
piept, plica cutanată revine în mai mult de 2 secunde. În
acest caz copilul este plasat în planul C și trebuie
spitalizat de urgență.
51. Particularitatile ingrijirii si tratamentul copiilor in
infectiile intestinale.
Tratamentul copiilor cu bolile intestinale este complex si
individualizat conform etiologiei bolii, formei clinice, si
varstei copilului. Se efectueaza la domiciliu si in stationar,
in conditii de izolare si dezinfectie continua si terminala.
Indicatiile de spitalizare sunt: -diareea acuta cu semnele
de deshidratare severa -diaree sangvinolenta -diaree
persistenta cu semne de deshidratare la copil in varsta de
pina la 6 luni -diaree acuta sau persistenta la copii cu
tulburari de nutritive severe -formele generalizate
(septice) -holera. Pericolul principal consta in faptul ca
acestea pot duce la deces sau tulburari de nutritive.
Cauzele deceselor pot fi:-deshidratare severa -bolile
intestinale severe cu hemocolita -denutritia si
imunodeficienta secundara. Componentele principale ale
tratamentului infectiilor intestinale sunt: 1.Prevenirea
deshidratarii 2.Tratamentul efficient si rapid al
deshidratarii in cazul aparitiei semnelor clinice respective
3.Continuarea alimentaria pacientului 4.Terapia cu
antibiotice conform indicatiilor speciale. PREVENIREA
DESHIDRATARII: se face la aparitia scaunelor diareice
prin adm de lichide peroral: lichide in baza produselor
alimentare sarate dupa gust, ceaiuri, apa fiarta, SRO, in
cantitati mari dar fractionat. Cantitatea de SRO
administrate copilului este de: 50-100ml pina la 2 ani,
100-200ml la 2-10ani dupa fiecare scaun lichid. Se adm
1-2 lingurite la fiecare 1-2 minute. Copiii mai mari pot
adm lichide dupa dorinta.
TERAPIA DE REHIDRATARE: In cazul aparitiei
semnelor de deshidratare este cea mai buna metoda de
tratament adm SRO. Cantitatea ce trebuie de o adm in 4
ore:
Varst <4l 4- 12l 2-
a uni 12l un- 5a
uni 2a ni
Masa <6 6<1 10- 12
Corp kg 0kg 12 -
kg 19
kg
SRO 20 400 70 90
ml 0- - 0- 0-
40 700 90 14
0 0 00
Dupa 4 ore lucratorul medicalapreciaza starea bolnavului
si allege planul de tratament corespunzator. In caz de
disparitie a semnelor de deshidratare se trece la planul A,
iar daca semnele de deshidtratare persista-Planu B se
repeat urmatoarele 4 ore. Iar daca apar semne de
deshidratare severa copilul urgent se spitalizeaza, se
aplica perfuzii i/v cu sol glucoza 5-10%.
ALIMENTATIA: pentru preintimpinarea tulburarilor de
nutritive este necesar de a continua alimentarea frecventa
a copilului pe parcursul diareei. In cazuri grave se
recomanda a trece la alimentatia indata ce copilul va
putea sa manince. Copiii alim la san trebuie hraniti mai
des, cei artificial e necesar sa primeasca preparate
adaptate NAN1, 2, acidolact etc. Copiii mai mari de 6 luni
vor primi suplimentul potrivit adaugand in cana ulei
vegetal. Pentru copiii mai mari e recomandata dieta nr4,
se Evita dulciurile, sosurile, alimente bogate in celuloza,
condimente. TERAPIA ANTIBACTERIANA:
Antibioticele de electie in shigeloza si alte diarei sunt;
ampicilina, amoxacilina, gentamicina, cloramfenicolul,
nitrofuranele-furazolidona, se adm in doze de varsta 5
zile. De regula tratamentul initial se face cu co-trimoxazol
sau furazolidone peroral. Daca peste 2 zile mai persista
sange in scaun se administreaza antibiotic peroral
urmatoarelel 5 zile. Daca boala este insotita de febra se
adm antipiretice, copiii in varsta de 2 luni cu febra 38+se
spitalizeaza
52. Conduita copilului bolnav cu diaree in viziunea
CIMC si PCN.
Intrebati: De cat timp? Este sange in scaun? Examinati si
sesizati: -observati starea generala a copilului (copilul este
letargic sau inconstient? copilul este agitat sau irascibil?) -
Examinati daca ochiii sunt infundati. -Propunetii copilului
sa bea lichide. Examinati copilul(nu poate bea sau bea cu
dificultate). -Efectuati testul pliului cutanat pe abdomenul
copilului. Apreciati timpul de revenire a pliului cutanat
Plan A.Diaree. Deshidratare negative. Semne: -Stare
generala satisfacatoare, copilul se joaac -Ochii normali,
nu sunt infundati -Nu are sete, bea obisnuit -Prica
cutanata revine momentan la normal. Tratamentul in plan
A diaree. Deshidratare negative
Consultaţi mama privitor la cele 3 reguli de tratament la
domiciliu:− Oferiţi lichide suplimenntare,− Continuaţi
alimentarea, − Să ştiţi când să reveniţi cu copilul.
1.OFERIŢI LICHIDE SUPLIMENTARE (atâtă cât
copilul va bea) SPUNEŢI MAMEI:− A alăpta la sîn mai
frecvent şi mai îndelungat ca deobicei.− Dacă copilul nu
este alimentat exclusiv la sîn, administraţi-i unul sau
câteva din următoarele tipuri de lichide: soluţie SRO,
lichide ce au la bază produse alimentare(aşa ca supa,
fietura de orez, amestecurile acidolactice) sau apă curată.
Copilul se trateaza acasa, se alimenteaza cum si pina
acum, dupa fiecare scaun lichid ii dam apa~100ml (in
dependenta de varsta copilului: 1an-50ml, 2ani 50-100ml,
maim ult de 2 ani 100-200ml.. − Să continue
administrarea lichidelor suplimentare pînă la încetarea
completă a diareei. 3. SĂ ŞTIŢI CÂND SĂ REVENIŢI
CU COPILUL: vizita repetată după 2 zile (în diareea
persistentă – după 5 zile); Plan B. Diaree. Deshidratare
moderata. Semne: -copilul este nelinistit, agitat, capricios
-ochii putin infundati -Copilul bea cu lacomie -Plica
cutanata revine lent pina la 2 secunde. Se trateaza cu
ajutorul SRO. Trebuie de administrat cantitatea de SRO
necesara in timp de 4 ore in dependenta de varsta,
greutate, 75ml la Kcorp. Demonstraţi mamei modul de
administrare a SRO copilului:-A administra lichide din
cană prin înghiţituri mai frecvente.-Dacă la copil a apărut
voma, să aştepte 10 minute. Apoi să continue, dar mai
lent.-Să continue alăptarea la solicitarea copilului. După 4
ore:-Apreciaţi repetat starea copilului şi clasificaţi gradul
de deshidratare şi se alerge planul de tratament
corespunzător:-starea s-a ameliorat – treceţi la planul de
tratament A;-starea se menţine aceeaşi – de repetat
tratament B încă 4 ore;-starea s-a agravat – semnele de
deshidratare progresează (copil letargic, nu poate să bea,
sau bea puţin, ochii înfundaţi, plică cutanată persistă mai
mult de 2 secunde) copilul se spitalizează pentru
rehidratarea perfuzională – planul de tratament C.-Alegeţi
un plan potrivit pentru continuarea tratamentului.-Începeţi
alimentarea copilului în ambulatoriu. Repaos la pat pentru
zilele febrile. Reguli SRO: -1l de apa fiarta racorita pe
24h; se poate de preparate la domiciliu-o lingura mare de
zahar, o lingura mica de sare, o lingura mica de soda.
Plan C. Diaree. Deshidratare severa. Semnele:-starea
generala a copilului:copilul fara constienta sau letargic, nu
reactioneaza la nimic. -Ochii foarte infundati -Sete:nu
poate bea, nu poate suge piept, sau bea cu dificultate. -
plica cutanata revine la normal foarte lent maim ult de 2
secunde. Sunt destul doua caracteristici ca copilul sa fie
plasat in acest plan. Tratament: -urgent spitalizat -
alimentatia prin sonda nazogastrala cu doza de lichide
necesare sau parenteral. Tratamentul medicamentos: -
analgetice si antipiretice: paracetamol sau ibuprofen -
Antimicrobiene in caz de diaree sangvinolenta:
Sulfamethoxazolum + Trimethoprimum 120 mg, sau 480
mg – per os, 5 zile, Furazolidonum, Amoxicilinum -
Spasmolitice:Papaverinum, Dotaverinum -Vitamine:
Acidum ascorbicum, Revit -Probiotice, prebiotice:Iogurt
53. Semnele de pericol pentru viata copilului CIMC.
Semnele de pericol la copii conform CIMC: -copilul este
fara constiinta sau letargic -copilul nu poate bea sau suge
piept, este slabit -copilul vomita dupa fiecare alimentatie
sau cind bea -copilul are convulsii in timpul examinarii -
copilul a avut convulsii acasa.
Intrebati: -poate copilul bea sau suge piept? -vomita dupa
fiecare hrana sau bautura? -a avut convulsii? Examinati: -
este copilul letargic sau inconstient? -prezinta copilul
convulsii la moment?
Daca copilul prezinta orice semn de pericol este clasificat
ca MALADIE FOARTE GRAVA
Interventii: -daca copilul re convulsii acum, asigurati
permeabilitatea cailor respiratoria si adm diazepam -rapid
apreciati clasificati si realizati tratamentul necesar
prespitalicesc -tratati profilactic hipoglicemua -asigurati
confortul termic al copilului -spitalizati urgent.
54. Planul A in tratarea diareei la domiciliu conform
CIMC.
Intrebati: De cat timp? Este sange in scaun? Examinati si
sesizati: -observati starea generala a copilului (copilul este
letargic sau inconstient? copilul este agitat sau irascibil?) -
Examinati daca ochiii sunt infundati. -Propunetii copilului
sa bea lichide. Examinati copilul(nu poate bea sau bea cu
dificultate). -Efectuati testul pliului cutanat pe abdomenul
copilului. Apreciati timpul de revenire a pliului cutanat
Plan A.Diaree. Deshidratare negative. Semne: -Stare
generala satisfacatoare, copilul se joaac -Ochii normali,
nu sunt infundati -Nu are sete, bea obisnuit -Prica
cutanata revine momentan la normal. Tratamentul in plan
A diaree. Deshidratare negative
Consultaţi mama privitor la cele 3 reguli de tratament la
domiciliu:− Oferiţi lichide suplimenntare,− Continuaţi
alimentarea, − Să ştiţi când să reveniţi cu copilul.
1.OFERIŢI LICHIDE SUPLIMENTARE (atâtă cât
copilul va bea) SPUNEŢI MAMEI:− A alăpta la sîn mai
frecvent şi mai îndelungat ca deobicei.− Dacă copilul nu
este alimentat exclusiv la sîn, administraţi-i unul sau
câteva din următoarele tipuri de lichide: soluţie SRO,
lichide ce au la bază produse alimentare(aşa ca supa,
fietura de orez, amestecurile acidolactice) sau apă curată.
Copilul se trateaza acasa, se alimenteaza cum si pina
acum, dupa fiecare scaun lichid ii dam apa~100ml (in
dependenta de varsta copilului: 1an-50ml, 2ani 50-100ml,
maim ult de 2 ani 100-200ml. Spuneţi mamei:− Să
administreze lichidele din cană prin înghiţituri mici
frecvente.− Dacă la copil a apărut voma, de aşteptat 10
minute. Apoi de continuat, dar mai lent. − Să continue
administrarea lichidelor suplimentare pînă la încetarea
completă a diareei. 3. SĂ ŞTIŢI CÂND SĂ REVENIŢI
CU COPILUL: vizita repetată după 2 zile (în diareea
persistentă – după 5 zile);să revină imediat:dacă starea se
agravează; copilul nu poate bea sau suge piept;apare
febra; apare sînge în scaun; bea puţin.
55. Planul B in tratarea deshidratarii moderate la
domiciliu conform CIMC.
Intrebati: De cat timp? Este sange in scaun? Examinati si
sesizati: -observati starea generala a copilului (copilul este
letargic sau inconstient? copilul este agitat sau irascibil?) -
Examinati daca ochiii sunt infundati. -Propunetii copilului
sa bea lichide. Examinati copilul(nu poate bea sau bea cu
dificultate). -Efectuati testul pliului cutanat pe abdomenul
copilului. Apreciati timpul de revenire a pliului cutanat
Plan B. Diaree. Deshidratare moderata. Semne: -
copilul este nelinistit, agitat, capricios -ochii putin
infundati -Copilul bea cu lacomie -Plica cutanata revine
lent pina la 2 secunde. Se trateaza cu ajutorul SRO.
Trebuie de administrat cantitatea de SRO necesara in timp
de 4 ore in dependenta de varsta, greutate, 75ml la Kcorp.
Demonstraţi mamei modul de administrare a SRO
copilului:-A administra lichide din cană prin înghiţituri
mai frecvente.-Dacă la copil a apărut voma, să aştepte 10
minute. Apoi să continue, dar mai lent.-Să continue
alăptarea la solicitarea copilului. După 4 ore:-Apreciaţi
repetat starea copilului şi clasificaţi gradul de deshidratare
şi se alerge planul de tratament corespunzător:-starea s-a
ameliorat – treceţi la planul de tratament A;-starea se
menţine aceeaşi – de repetat tratament B încă 4 ore;-starea
s-a agravat – semnele de deshidratare progresează (copil
letargic, nu poate să bea, sau bea puţin, ochii înfundaţi,
plică cutanată persistă mai mult de 2 secunde) copilul se
spitalizează pentru rehidratarea perfuzională – planul de
tratament C.-Alegeţi un plan potrivit pentru continuarea
tratamentului.-Începeţi alimentarea copilului în
ambulatoriu. Repaos la pat pentru zilele febrile. Reguli
SRO: -1l de apa fiarta racorita pe 24h; se poate de
preparate la domiciliu-o lingura mare de zahar, o lingura
mica de sare, o lingura mica de soda.
Tehnici:
1.Determinarea frecvenței respirației la sugari. Scopul:
evaluarea funcției respiratorii, de a obține informație utilă
depsre sistemul respirator. Indicații:maladii ale sistemului
respirator, cardiovascular. Materiale necesare:
cronometru, foaie de temperatură, stetofonendoscop.
Etapele: 1)Se dezvelește pacientul. 2)Se creează comod în
DD sau șezândă, mama ține copilul în brațe cu fața spre
lucrătorul medical, radicand haina copilului. 3)Se
urmăresc mișcările cutiei toracice și se numără timp de 1
min. 4)Se observă respirația nazală și bucală. 5)Se
stabilește tipul respirației. 6)Se urmărește profunzimea
mișcărilor cutiei toracice. 7)Se determină absența sau
prezența tirajului intercostals sau subclavicular. 8)Se
notează FR în foaia de temperatură. 9)Se notează în
dosarul de îngrijire frecvența, tipul și profunzimea
respirației. 10)Se învelește pacientul
2.Determinarea Pulsului la copii mici. Scopul: de a
obține informații despre starea funcțională a inimii și a
vaselor sangvine. Indicații: în caz de necessitate.
Materiale necesare: ceas cu secundar, foaie de
temperatură, dosarul de îngrijire. Cele mai precise puncte
de presiune unde se poate măsura pulsul sunt: Artera
temporală superficială la copil Artera carotidă (A)
Etapele: 1)Mama este informată despre necesitatea acestei
examinări. 2) Asistenta se spală pe mâini și se
dezinfectează; 3)Se reperează artera pentru măsurare (la
extremitatea distală a antebrațului, în sanțul radial
localizat în continuarea policelui) 4) Se fixează degetul
index, medius și inelar pe traiectul arterei; 5) Se exercită
o ușoară presiune până când se simt pulsațiile; 6) Se
măsoară pulsațiile timp de un minut, ghidându-ne dupa
ceas; 7) Se apreciază în același timp și ritm, amplitudine,
elasticitate; 8) Se notează valoarea obținută în foaia de
temperatură. 9)după examinare copilul este îmbrăcat și se
instaleză comod în pătuc
3.Determinarea stridorului,tirajului cutiei toracice,
respirației asmatiforme. Materiale necesare:
cronometru, foaie de temperatură, stetofonendoscop.
Etapele: 1)copilul trebuie să fie liniștit, în repaus fizic și
psihic. 2)toate observațiile le facem la distanță. 3)visual
observăm dacă e vădit tirajul cutiei toracice. 4)observăm
dacă la inspirație are lor retracția sub rebordul costal drept
sau stâng. 5)ascultăm atent zgomotele produse la
inspirație pentru depistarea stridorului. 6)ascultăm
zgomotele produse la expirație pentru depistarea
respirației astmatiforme. 7)determinarea frecvenței
respirației se face timp de 1 min. 8)A/m urmărește
mișcările cutiei toracice și numără inspirațiile. 9)la sugari
se ține fonendoscopul lîngă năsucul copilului. 10)datele
obținute se înregistrează în foaia de temeperatură
4. Determinarea semnelor de deshidratare la copii cu
diaree.
Scopul:de a ingriji corect copilul cu deshidratare si de a
restabili echilibrul hidroelectroliti. Indicatii:prezenta
semnelor deshidratarii si la indicatia medicului.
Materiale necesare:-solutie Rehidron, ceai; - biberon; -
lingurita, -sorulet, -sisteme pentru perfuzie i/v, necesarul
pentru punctia venoasa, -solutii sterile pentru perfuzii.
Etapele: 1.se va preciza cauza deshidratarii, 2.a/m
precizeaza manifestarile deshidratarii, 3.a/m selecteaza
prescriptiile medicului, 4.se pregateste tot necesarul
pentru hidratare indirecta, 5.a/m trebuie sa aiba mainile
curate, 6.hidratare orala se efectueaza cu solutie rehidron
pregatita proaspat, 7.se efectueaza hidratarea cu biberonul
sau lingurita; 8.se hidrateaza conform cerintelor,
respectand urmatoarele: 9.Planul A-se administreaza
Rehidron cate 50-100 ml dupa fiecare scaun lichid. Cate o
lingurita fiecare 2-3 min. 10.Planul B- se calculeaza
bilantul hidric, se calculeaza volumul de lichid pentru
hidratarea in timp de 4-6 ore, -se hidrateaza cu biberonul
sau lingurita fiecare 2-3 min., in cantitate 5-10 ml pe
parcursul a 4-6 ore.11.Se va urmari efectul hidratarii prin
reducerea semnelor de deshidratare. 12.se va cantari
copilul pana la inceperea hidratarii si peste 4-6 ore de
hidratare, 13.in starile grave hidratarea se efectueaza
parenteral prin perfuzii i/v; 14.concomitent se va continua
hidratarea perorala- planul A; 15.daca deshidratarea este
cauzata de voma se efectueaza si ingrijirile respective,
16.daca deshidratarea este cauzata de diaree se fac
ingrijirile respective.Determinarea semnelor de
deshidratare- Starea generala- satisfacatoare; Cum bea?-
obisnuit; Ochii-normali; Plica cutanata- revine imediat-
Diaree, deshidratare negativ. Starea generala-irascibil,
iritat; Cum bea- bea lacom; Ochii-putin infundati; Plica
cutanata- revine lent pana la 2s; diaree, deshidratare
moderata; Starea generala-letargic; Cum bea-nu poate
bea; Ochii-foarte infundati;Plica cutanata-revine foarte
lent, mai mult de s-diaree, deshidratare severa.
5. Pregătirea soluției SRO (Rehidron) și adm ei.
Definitie-prepararea solutiei pentru rehidratare orala este
o procedura medicala realizata in scopul obtinerii solutiei
utilizate in tratamentul bolilor diareice. Obiectiv-cu scop
de tratament; Indicatii-bolile diareice; Materiale
necesare:borcan de 1 l curat, pachet de Rehidron, lingurita
curata, apa fiarta de temperatura camerei 1 l, foarfece
Etapele-1.pregatireaa/m conform standartului,
instructeaza mama sa-si spele mainile. 2.se ia vasul curat
si uscat; 3.cu foarfecele se taie pachetul SRO si se desarta
continutul pachetului in vas; 4.se toarna in vas apa fiarta
la temperatura camerei sau apa plata-volum de 1 l; 5.cu o
lingurita uscata se amesteca si se dilueaza praful;
6.asistenta medicala eticheteaza vasul si scrie data
pregtirii si de expirare; 7.solutia pregatita este valabila
timp de 24 h; 8.administrarea solutiei depinde de varsta
copilului si de gradul de deshidratare; 9. dupa prepararea
solutiei SRO se reorganizeaza locul de lucru.
6. Îngrijirea copiilor în vărsături.
Definitie:voma-eliminarea brusca a continutului
stomacului prin gura. Ea poate fi periferica si centrala.
Voma perifericaare loc in afectarea sistemului digestiv,
voma centrala- in afara sistemului nervos. Scopul:-
Ajutarea bolnavului, De a preveni patrunderea maselor
vomitive in caile respiratorii; De a supraveghea cantitatea
si culoarea maselor vomitive; De a proteja lenjeria; De a
preveni deshidratarea. Materiale necesare:-scutec; -
prosop, -tavita renala,-apa fiarta; -lingurita; -musama; -
para de cauciuc; -aspirator electric; -manusi de
cauciuc;Tehnica efectuarii:1.la aparitia vomei, trebuie
calmat copilul si mama; 2.A/m imbraca manusile de
cauciuc; 3.se pregatesc materialele necesare; 4.se serveste
tavita renala la gurita copilului; 5.pozitia copilului in
decubit lateral sau pozitie sezanda; 6.sub barbie se fixeaza
sort de musama, un scutec; 7.in timpul vomei se sprijina
capsorul la frunte; 8.dupa voma a/m aspira resturile,
secretiile din cavitatea bucala si nazala cu para de cauciuc
sau aspiratorul electric.9.se sterge gurita cu un prosop
individual; 10.se clateste gurita in portii mici; 11.la copii
pana la 6 luni nu se clateste gurita, dar se inlatura resturile
din cavitatea bucala si se umezeste cavitatea bucala si
limba; 12.A/m supravegheaza culoare, cantitatea maselor
vomitive, si frecventa vomelor 13.in vome repetate se va
stabili gradul de deshidratare; 14.copilul se va hidrata si
alimenta la indicatia medicului.

7. Colectarea frotiului din nas şi faringe.

Secretia faringiana:Indicatii-pentru diagnosticul
faringitelor si anginelor streptococice, pentru confirmarea
diagnosticului de difterie, pentru diagnosticul
bacteriologic al altor angine bacteriene, fungice, virale,
pentru depistarea starii de purtator de streptococ piogen.
Materiale necesare:tampoane de uz general; -apasator de
limba;-sursa de lumina; -mascaTehnica efectuarii:-
pregatirea pacientului:se anunta si se explica tehnica si
necesitatea procedurii ulterioare, importanta efectuarii
sale; 2.recoltarea se face dimineata, fiind interzise
gargarismele, 3.Se aseaza pacientul pe scaun cu fata spre
lumina, gatul in usoara extensie si ceafa sprijinita de
perete; 4.in conditii de iluminare adecvata dupa
deschiderea larga a gurii, se deprima baza limbii cu
apasatorul steril, si in timp ce pacientul pronunta litera A,
se sterg cu tamponul ferm, dar nu brutal, amigdalele si
peretele posterior al faringelui, vizand in special orice
zona inflamata, ulcerata, cu depozite purulente sau cu
false membrane, acestea se detaseaza de la periferi, iar
mucoasa subjacenta trebuie tamponata.5.Atat la
introducerea cat si la scoaterea tamponului din faringe nu
trebuie sa se atinga baza limbii. Duoa recoltare, tamponul
se reintroduce in tubul protector etichetat cu numele si
prenumele pacientului, denumirea produsului recoltat,
sectia de unde provine, data si ora recoltarii. Secretia
nazala: Indicatii:se recomanda pentru diagnosticul unor
viroze respiratorii sau pentru depistarea starii de purtator
de stafilococ aureus sau streptococ piogen.Materiale
necesare:sursa de lumina;-masca; Tehnica
efectuarii:1.Pregatirea pacientului, se anunta si se explica
tehnica si ncesitatea procedurii ulterioare, importanta
efectuarii sale; 2.se ia copilul in brate se fixeaza
membrele si se intoarce spre lumina; 3.se sterge pe rand
vestibulul foselor nazale cu tamponul de uz general
umectat cu solutie salina izotona; 4.se amenajeaza locul
de lucru. Secretii nazo-faringiene. Indicatii:efectuarea
exudatului nazo-faringian se recomanda pentru
diagnosticul tusei convulsive, diagnosticul infectiilor cu
micoplasma pneumonia si chlamidia, diagnosticul
virozelor respiratorii, depistarea starii de purtator pentru
streptococ piogen, bacili difterici, meningococi, bordetella
pertussis. Materiale necesare:tampoane de uz general,
sursa de lumina, masca.Tehnica efectuarii:1.Pregatirea
pacientului:se anunta si se explica tehnica si necesitatea
procedurii ulterioare, importanta efectuarii sale; 2.se
aseaza pacientul pe scaun cu fata spre lumina, se flecteaza
capul putin in urma; 3.se introduce bland tamponul printr-
o nara, in lungul seului nazal, pana atinge peretele
posterior al nazofaringelui, se lasa tamponul pe loc cateva
secunde, apoi se rosteste pentru a se incarca cu exudat si
se retrage; 4.se introduce in eprubete fara a atinge
marginile si peretii acesteia, se eticheteaza si se transmite
la laborator. Materialele refolosibile se dezinfecteaza, se
spala, se pregatesc pentru o noua sterilizare; deseurile se
colecteaza intr-un pachet getabil.
8.Colectarea materiilor fecale la examenul
bacteriologic.
1. Definitie Este o metoda de depistare a bacteriilor.2.
Obiectivul:Cu scop de identificare a bacteriilor. 3.
Indicatii: Suspecție a unor patologi microbiene 4.
Cerințe fată de dexteritate In timpul colectare se
respecta regulile de igienă. Analiza se recolteaza in
instituţiile medicale.Etapele:1.Pegatirea asistentului
medical Asistenta medicala se spală pe mâini de doua ori
cu săpun, le dezinfecteaza siimbracă manuşile
2.Pregatirea locului: prelucreaza suprafața banchetei
3.Pregatirea materialelor:Recipient steril special de
plastic cu lingurita,Documentatie medicală,Soluții
dezinfectante,Mănuşi Pregatirea parintilor si a
copilului:Psihologica Informeaza parintii despre
necesitatea investigației copilul se linișteste. Fizica:
Poziționează copilul in decubit lateral sau pe
spate(sugarii)5.Asistenta medicala se spala pe miini
imbracă manusile.Daca recoltarea se face din plosca,
aceasta trebuie sa fie uscată și sterila. Materialul va fi
colectat din 3 parti ale scaunului, din partile cu continut
mucos si cu puroi.7. Materialul recoltat se plasează in
colector, fară a atinge peretii acestuia.8.Se completează
documentația de insoțire și materialul recoltat se
expediaza la laboratorul bacteriologic nu mai tirziu de 3
ore in conditii urbane şi 6 ore in conditii rurale9.Dupa
finisarea colectări, obiectele folosite(plosca, bagheta) sunt
supuse dezinfectarii

9. Colectarea frotlulul din faringe pe placa Petri în

pertussis
I Secretia faringiana.1. Indicatii: pentru diagnosticul
faringitelor si anginelor streptococice, pentru confirmarea
diagnosticului de difterie, pentru diagnosticul
bacteriologic al altor angine bacteriene, fungice, virale,
pentru depistarea starii de purtator de Steptococcus
pyogenes de Corynebacterium diphteriae.2. Materiale
necesare:-tampoane de uz general,-apsator de limba, >
sursa de lumina,> masca (pentru protectia celui ce
recolteaza).3. Tehnica efectuării:Etapele1.Pregatirea
pacientului: se anunța si se explica tehnica si necesitatea
procedurii ulterioare, importanta efectuarii
sale.2.Recoltarea se face dimineața, find interzise
gargarismele cu antiseptice, spalarea dintilor3.Se asează
pacientul pe scaun cu fata spre lumina, gatul in usoara
extensie si ceafa sprijinita de perete4.In condiții de
iluminare adecvata, dupa deschiderea larga a gurii, se
deprima baza limbil cu apasatorul steril si, in timp ce
pacientul pronunta litera A, se sterg cu tamponul ferm,
dar nu brutal, amigdalele şi peretele posterior al
faringelui, vizând in special orice zona inflamată,
ulcerata, cu depozite purulente sau cu false membrane.
Cand exista false membrane, acestea se detaseaza de la
periferie, iar mucoasa subjacentă trebuie tamponata 5.
Când începe accesul de tuse, în Pertussis, placa Petri se
aporpie de pacient și secrețiile vor nimeri pe placa cu
mediu de nutriție. Placa va fi închisă și plasată în
thermostat pe perioada de timp indicată 6.Atât la
introducerea, cat si la scoaterea tamponul din faringe nu
trebuie sa se atinga baza limbi sau palatul moale.Dupa
recoltare, tamponul se reintroduce in tubul protector
etichetat cu numele si prenumele pacientului, denumirea
produsului recoltat, sectia de unde provine, data si ora
recoltari
10.Aplicarea pungii cu gheață la copii. Scopul-
terapeutic, hemostatic, hipotermic, anestizant. Indicații:
în hemoragii, hipertermie, traumatisme obstetricale,
cerebrale. Materiale necesare: punga cu gheață, scutec
sau prosop, apă rece sau gheață, congelator, suport pentru
suspendarea pungii cu gheață, soluție dezinfectantă.
Etapele. Se precizează indicațiile și locul aplicării. Se
dezinfectează suprafața pungii cu gheață. Se umple
lumenul cu bucățele de gheață din congelator pe jumate
sau 2/3. Se fixează bine dopul. Se așteaptă câteva minute
până începe să se topească gheața. Dacă nu este gheață ,
se toarnă apă rece 2/3 din punga cu gheață. Se va evacua
aerul din pungă. Se fixează bine dopul când apa ajunge la
orificiul pungii. Se înveleste punga într-un prosop sau
scutec. Se aplică punga cu gheață pe regiunea indicată. Se
lasă 15-20 min apoi se scoate pe 10-15 min. Se fixează
punga pe locul necesar sau se suspendă pe un suport
deasupra capului pacientului la 3-5 cm. Se schimbă
conținutul pungii din 3 în 3 ore. Se verifică periodic locul
unde e aplicată punga. La sfârșit se reorganizează locul
de muncă.
11.Aplicarea tubului de evacuare a gazelor. Este o
procedură de eliberare a gazelor din intestin. Obiectivul –
evacuarea gazelor din intestin. Materiale necesare: tub
elastic steril cu 2-3 orificii la un capăt. Cuvă renală,
mănuși sterile, tampoane de vată, ulei vegetal steril pentru
lubrifiere, recipient pentru resturi, mușama, scutec.
Etapele. Pregătirea asistentului medical- se spală pe
mâini și îmbracă mănușile. Informarea părinților despre
necesitatea procedurii. Copilul este dezbrăcat și culcat pe
masuța de înfășat în decubit dorsal. Sub fesele copilului se
așterne o mușama și deasupra un scutec. Asistenta
medicală se spală pe mâini. Tubul se ține cu o pensă
sterilă și se lubrifiază cu ulei vegetal capătul rotunjit pe
lungimea de 5-15 cm. Cu mâna stângă se desfac fesele iar
cu cea dreaptă se introduce capătul rotunjit al tubului.
Tubul se introduce cu mișcări de rotație și înaintare la
distanța de 5-15 cm( la sugari 7-8 cm, 1-3 ani 8-10 cm,
mai mari de 3 ani 10-15 cm). Capătul extern al tubului se
va plasa într-un scutec împăturit. A/m va face masaj ușor
al abdomenului. Tubul se va menține în lumenul intestinal
timp de 30min-1 oră. Peste 30 min-1 oră tubul se va
extrage atent din intestin. A/ spală regiunea anală a
copilului și o usucă cu un șervețel de tifon. Supravegherea
pacientului, documentarea și reorganizarea locului de
muncă.
12. Instilarea picăturilor în ochi, urechi, nas.
1.Instilarea picaturilor in ochi: *incalzim medicamentul
la temperature camerei; *se aseaza b-ul cu capul inclinat
spre spate sau se culca in decubit dorsal; *se absoarbe
medicamentul din flacon cu pipeta sterile; *cu tampon
steril de vata se misca in jos pleoapa; *se picura cate
picaturi au fost prescrise de medic; *b-ul inchide ochii, pt
a repartiza uniform medicamentul; *lacrimile se sterg cu
tampon steril. 2.Instilarea picaturilor in ureche: *sol. Se
incalzeste la temperature corpului; *se curate urechile, b-
ul inclina capul pe o parte; *cu maina stanga se trage
pavilionul urechii inapoi si in jos , se picura in conductul
auditiv substanta medicamentoasa; *in necesitatea de a
picura in cealalta ureche, se asteapta 1-2 min., apoi se
introduce un tampon de vata in urechea care sa picurat;
*b-ul intoarce capul invers si se picura la fel. 3.Instilarea
picatuilor in nas: *curatim narile b-ului; *asezam copilul
in decubit dorsal cu capul pe partea stanga daca picuram
in nara dreapta sau cu capul in partea dreapta daca
picuram in nara stanga; *se picura picaturile; *apoi se
comprima narile.
13. Tehnica imunizării cu vaccinul HVB. Materialele
necesare: *fiola cu vaccinul HVB; *seringi sterile cu
destinatie speciala pentru imunizare; *alcool etilic de 70
grade; *tampoane sterile; *manusi sterile; *solutii
dezinfectante; Tehnica: *A/m isi spala mainile cu sapun
sub apa curgatoare, se dezinfecteaza mainile, imbraca
manusi sterile; va sterge flaconul si capacul cu alcool
etilic, introduce seringa in flacon si aspira din el 0,5 ml de
vaccine; *va dezinfecta locul ales pentru imunizare cu
tampoane imbibate in alcool etilic de 70 grade; *printr-o
miscare energica a/m va introduce i/m acul si va injecta
vaccinul; *dupa scoaterea acului va tampon locul cu vata
imbibata cu alcool etilic de 70 grade; *amenajarea locului
de lucru utilajul folosit va fi dezinfectat conform ordinelor
in vigoare. Vaccinul ramas in fila deschisa este valabil 24
ore.
14. Tehnica imunizării cu vaccinul DTP, ROR şi
poliomielitic.
1. vaccinul poliomielitic: *acest vaccine este sub forma de
solutie, livrat in flacoane de sticla sau tuburi mici din
plastic; *se pastreaza la o temperature de la +2 C pana la
+8 C; *se pregateste mama si copilul, copilul este tinut in
brate de catre mama; *VPO se picura pe limba copilului
cu ajutorul unei pipete care este livrata impreuna cu
vaccinul; *nu se admite extragerea vaccinului din flacon
cu seringa si utilizarea seringei in calitate de picuratoare;
*se recomanda ca dupa vaccinare copilul sa nu fie
alimentat de 1-2 ore iar in cazul cand copilul scuipa
vaccinul administrat se recomanda aplicarea unei doze
repetate; *supravegherea copilului timp de cateva minute
si inregistrarea in fisa de vaccinuri.
2.Vaccinul ROR: *sunt livrate in forma de pulbere sau
pastila cu un solvent in flacon aparte; *vaccinul ROR este
pastrat la temperature de +2 la +8 C; *copii sunt vaccinati
la 12 luni, iar revaccinarea se va efectua la 6-7 ani; *doza
necesara unui copil este de 0,5 ml; *se informeaza mama
despre importanta vaccinarii; *copilul este tinut in brate si
se administreaza in stratul subcutanat a portiunii
superioare a bratului.
3.Vaccinul DTP: * se pastreaza la temperature de +2 pana
la +8 C; *se administreaza la 2, 4, 6, 22 luni; *doza de
vaccine este de 0,5 ml iar cursul deplin de imunizare este
compus din 3 doze care sunt applicate cu interval de 2
luni, i/m in coapsa; *inainte de imunizare se informeaza
mama si se pregateste copilul.
15. Asistența de urgență în hipertermie. *regimul la
pat, repaos total; *copilul se dezveleste, se dezbraca; *se
aplica compresa rece sau punga cu gheata la cap si pe
vasele sanguine mari; *se fac frectii cu alcool diluat sau
otet; *se mareste hidratarea, sa consume lichide cu
vitamine, de t0 camerei; *se monitorizeaza t0 fiecare 30
min.; *se adm. Medicamente prescrise de medic.

16 Acordarea asistentei de urgenta in intoxicatii .

Asistenta de urgenta:
-Evaluarea/ asigurarea suport ABC
-Administrarea O2 la necessitate
-Lavaj gastric repetat
-Se adm Cărbune activat 0,5-1g/kg per os
-Abord venos- sol.NaCl 0,9% i/v
-Rehidratarea organismului cu SRO ,,Rehidron’’,
17 Acordarea asistentei de urgenta in socul anafilactic.
1.Întreruperea contactului cu alergenul, dacă este posibil
(scoaterea bolnavului din încăpere, eliminarea cauzei, ş.a
-Se administrarea Sol.Epinefrină (Adrenalină) 0,1, de
repetat la fiecare 5 minute până la stabilizarea TA. Se
administrează în locuri diferite ale coapsei.
-Sol. Aminofilină (Eufilină) 2,4% - 5 ml doza de atac.
Copii: sub 3 luni - 20 mg; 4-12 luni - 30 mg; 2-3 ani – 60
mg; 4-7 ani – 80 mg; 8-18 ani – 160 mg intravenos.
Poziţie confortabilă – decubit dorsal cu/sau fără
ridicarea membrelor inferioare, benefică pentru pacientul
hipotensiv şi contraindicată în prezenţa dificultăţilor
respiratorii, sau poziţie de siguranţă în vomă;
a. aplicarea proximală, faţă de locul inoculării, a garoului
(pentru 25 minute), pentru a bloca întoarcerea venoasă şi
absorbţia alergenului, cu desfacerea la intervale de 10
minute pe o perioadă de 2-3 minute;
b. comprese reci în locul inoculării (punga de gheaţă)
pentru 15 minute
-Oxigenoterapie – oxigenul se administrează în flux
crescut 5-10 l/minut;
-Administrarea în prezenţa tahicardiei Sol.Dobutamină
-.Sol.Hidrocortizon hemisuccinat intravenos lent (5-10
minute), sau Sol.Metilprednisolon.
- Compensare volemică: Sol.Refortan 6%; 10% - 1000-
2000 ml sau Sol.Stabisol 6% şi Soluţii de cristaloizi (SN,
Ringher, Ringher lactat) până la stabilizare
hemodinamică.
18.Administrarea diazepamului intrarectal in
convulsii conform CIMC
Cerințe față de tehnică: în timpul adm medicamentelor
se respect regulile de igienă, procedura poate fi efectuată
atît în instituția medical cît și la domiciliu de către
îngrijitor. Etapele: 1)pregătirea a/m: se spală pe mîini,
îmbracă mănuși. 2)pregătirea locului: eliberarea și
prelucrarea suprafeței mesei. 3)Pregătirea materialelor:
mănuși sterile, fiola cu diazepam, seringă turbeculinică.
4)pregătirea părinților și a copilului: se informează
părinților despre necesitatea acestei procedure,
poziționăm copilul în decubit lateral cu picioarele puțin
flecate. 5)se aspiră din fiolă într-o seringă tuberculinică o
doză de diazepam. Apoi se înlătură acul. 6)se introduce
seringa rectal la adîncimea de 4-5 cm și se injectează sol
de diazepam. 7)menținem fesele de cîteva minute lipite
etanș una de alta. 8)adm medicamentelor se înregistrează
în fișa de observație. 9)în decurs de 30 min copilul se
supraveghează. 10)reorganizarea locului de lucru. Utilajul
folosit se spală și se dezinfectează iar cele de unică
folosință se aruncă. Dozele conform virstei.
19.Tratați infecția ochilor cu unguent oftalmic de
tatraciclină conform CIMC. Spalati ambii ochi de
3ori/zi. -spalati miinile -rugati copilul sa inchida ochiul -
atent spalati puroiul,folosind materie curate si apa -apoi
folositi unguentul de tetraciclina in ambii ochi de 3ori/zi -
Rugati copilul sa priveasca in sus -stoarceti putin
unguentul din tub pe suprafata interna a pleoapei
inferioare -spalati iarasi miinele -tratati pina la disparitia
hiperemiei -nu utilizati alte unguente sau picaturi si nu
folositi alte remedii locale.

20. Umeziți gîtul și ușurați tusea cu ajutorul

remediilor inofensive conform CIMC.
Remediile inofensive recomandabile: -Lapte matern
pentru copii care se află la alimentație naturală. Băuturi
calde (lapte, apă minerală alcalină necarbogazoasă, ceai
pentru copii mai mari de 2 ani). Remedii periculoase
nerecomandabile: -Este interzisă utilizarea inhalațiilor cu
aburi, unguentelor pentru fricțiune, preparatelor
interzisecopiilor conform prescripției după vârstă.
Cuprins Teorie:
1. Mononucleoza infectioasa: notiune, etiologia, surse
de infectie, cai de transmitere, receptivitatea,
raspindirea, imunitatea.
2. Mononucleoza infectioasa: tabloul clinic, complicatii,
diagnostic.
3. Mononucleoza infectioasa: principii de tratament si
ingrijire, profilaxie, masurile antiepidemice, in focar.
4. Tusea convulsive, etiologia, epidemiologia,
perioadele bolii.
5. Manifestarile clinic ale tusei convulsive. Accesul de
tuse spastica.
6. Masurile antiepidemice in focarul de tuse convulsive.
Profilaxia.
7. Particularitatile tratamentului, si ingrijirii copiilor
bolnavi cu tuse convulsive. Asistenta in accesul de
tuse spastica.
8. Diagnosticul de laborator al tusei convulsive.
Complicatiile.
9. Oreionul, etiologia, epidemiologia, manifestarile
clinice ale parotiditei.
10. Oreionul, manifestarile clinic ale pancreatitei si
meningitei urliane.
11. Masurile antiepidemice in focarul de oreion.
Profilaxia.
12. Particularitatile tratamentului si ingrijirii copiilor
bolnavi cu oreion. Criteriile de spitalizare.
13. Rujeola, etiologia, epidemiologia, perioadele
bolii.
14. Rujeola, semnele clinice ale perioadei
prodromale si eruptive. Complicatiile.
15. Rubeola etiologia, epidemiologia, semnele clinic,
diferentierea de rujeola.
16. Diferentierea eruptiilor in rugeola, rubeola,
scarlatina si varicela.
17. Particularitatile tratamentului si ingrijirii copiilor
bolnavi cu rujeola.
18. Masurile antiepidemice in focarul de rujeola.
Profilaxia specifica.
19. Diferentierea scarlatinei de rujeola. Complicatiile
scarlatinei.
20. Scarlatina etiologie, epidemiologia, manifestarile
clinic.
21. Particularitatile tratamentului si ingrijirii copiilor
bolnavi cu scarlatina.
22. Masurile antiepidemice in focarul de scarlatina.
Profilaxia.
23. Varicela. Etiologia, epidemiologia, manifestarile
clinic.
24. Particularitatile tratamentului si ingrijirii copiilor
bolnavi cu varicela.
25. Criteriile despitalizare.
26. Caracterul eruptiilor in varicela, polimorfismul.
Complicatiile in varicela.
27. Masurile antiepidemice in focarul de varicela.
Profilaxia.
28. Dizinteria, etiologia, epidemiologia, clasificarea,
manifestarile clinic.
29. Masurile antiepidemice in focarul de dizenterie.
Profilaxia.
30. Particularitatile tratamentului si ingrijirii copiilor
bolnavi cu dizenterie
31. Salmoneloza: etiologie, surse de infectie, cai de
transmitere, receptivitatea, sezonalitatea.
32. Salmoneloza: manifestari clinic, diagnosticul de
laborator.
33. Salmoneloza principii de tratament. Profilaxia
34. Masurile antiepidemice in focarul de
salmoneloza. Profilaxia.
35. Hepatitele virale: Hepatita virala A, etiologia,
epidemiologia, clasificare, perioadele bolii.
36. Manifestarile clinic ale hepatitei virale A,
sidroamele clinic ale perioadei prodromale, semnele
perioadei icterice.
37. Tratamentul si ingrijirea copiilor bolnavi cu
hepatita virala A. dietoterapia.
38. Masurile antiepidemice in focarul de hepatita A.
profilaxia hepatitelor virale.
39. Hepatita virala acuta B: notiune, etiologie, surse
de infectii, cai de transmitere, receptivitatea.
40. Hepatita virala B: tabloul clinic, prognostic,
sechele, complicatii.
41. Hepatita virala acuta B: principiile de diagnostic,
diagnosticul de laborator.
42. Hepatita virala acuta B: principiile de tratament,
profilaxia.
43. Hepatita virala C: notiune, etiologie, surse de
infectii, cai de transmitere, receptivitate.
44. Hepatita virala C: tabloul clinic, prognostic,
complicatii.
45. Hepatita virala acuta C: principiile de diagnostic,
diagnosticul de laborator.
 46. Hepatita virala acuta C: principiile de tratament,
profilaxia.
47. Hepatita virala D: notiune, etiologie,
epidemiologie, receptivitate.
48. Sindromul convulsiv, cauzele, manifestarile
clinice, complicatiile.
49. Conduita copilului bolnav cu laringotraheita
stenozanta in viziunea Protocolului clinic National si
programului CIMC.
50. Enumerati semnele de deshidratare severa in
diaree conform CIMC
51. Particularitatile ingrijirii si tratamentului copiilor
in infectiile intestinale.
52. Conduita copilului bolnav cu diaree in viziunea
CIMC si PCN
53. Semnele de pericol pentru viata copilului in
viziunea CIMC
54. Planul A in tratarea diareii la domiciliu conform
CIMC
55. Planul B in tratarea deshidratarii moderate
conform CIMC.

Tehnici:
1. Determinarea frecventei respiratiei la sugari.
2. Determinarea pulsului la copii mici.
3. Determinarea stridorului, tirajul cutiei toracice,
respiratia astmatiforma.
4. Determinarea semnelor de deshidratare la copii cu
diaree.
5. Pregatirea solutiei SRO (Reghidron)si administrarea
ei.
6. Ingrijire copiilor in varsaturi.
7. Colectarea frotiului din nas si faringe.
8. Colectarea materialului din faringe pe placa Petri in
pertussis.
9. Colectarea materiilor fecale la examenul
bacteriologic.
10. Aplicarea pungii cu gheata la copii.
11. Aplicarea tubului de evacuare a gazelor.
12. Instilarea picaturilor in ochi, nas, urechi.
13. Tehnica imunizarii cu vaccinul HVB.
14. Tehnica imunizarii cu vaccinul DTP, ROR, si
poliomielitic.
15. Asistenta de urgenta in hipertermie.
16. Acordarea asistentei de urgenta in intoxicatii.
17. Acordarea asistentei de urgenta in socul
anafilactic.
18. Administrarea diazepamului intrarectal in
convulsii conform CIMC.
19. Tratati infectia ochilor cu unguent oftalmic de
tetraciclina conform CIMC
20. Umeziti gitul si usurati tusea cu ajutorul
remediilor inoffensive conform CIMC.