IP COLEGIUL DE MEDICINĂ UNGHENI

Conspect de reper
la disciplina Boli infecţioase cu nursing specific
Subiectul: ”Rabia cu nursing specific”

Conţinut:

 Definiţia noţiunii de rabie.

 Aspecte etio-epidemiologice ale rabiei.
 Formele clinice. Manifrestarile clinice în rabie.
 Diagnosticul clinic şi diferenţial. Principiile de tratament,starile de urgenţă
şi intervenţiile în rabie.
 Problemele de sănătate,nevoile perturbate şi intervenţiile la îngrijirea
bolnavilor.
 Măsurile de prevenire a rabiei.

Elaborat de Pancu Aurica,

grad didactic superior
Bibliografie:

 Suport de curs „Boli infecţioase”, CNMF ”R.Pacalo”, Chişinău, 2011;

 Pocrovschii V. „Boli infecţioase şi epidemiologie”, Moscova, 2007;
 Şuvalov I. „Boli infecţioase”, Moscova, 2005;
 Ivanova V. „Boli infecţioase”, Sanct-Petersburg, 2002;
 Rabia este o boală acută infecțioasă, tegumentară, determinată de virusul
rabic, comună omului și animalelor, transmisă prin muşcătură sau alle posibilităti
de contact cu saliva animalului bolnav şi caracterizata printr-o encefalomielită
severă cu sfârșit invariabil letal.
Până în prezent se menține situație defavorabilă privind morbiditatea prin
rabie a oamenilor. În anul 1884 L. Pasteur a făcut I vaccin antirabic, în 1885- a fost
administrat la un copil mușcat de un câine turbat. Rabia se mai numește ,, turbare,
hidrofobie”
Etiologie
Agentul patogen este Virusul rabic din familia Rhabdoviridae, conține ARN
(Virus Neuroryctes rabid). Virusul parazitează în SNC al oamenilor și animalelor.
Multiplicarea virusului e însoțită de formarea de incluziuni specifice: corpusculi
Babeș-Negri.
Sunt 2 feluri de virus:
- Sălbatic (de stradă).
- Fix (nu pătrunde în SNC, se folosește pentru prepararea vaccinului antirabic)
Viabilitatea în mediu:
Rezistent Sensibil
 la temperaturi joase, suportă  la raze ultraviolete;
congelarea mulți ani;  la lumina solară;
 antibiotice;  detergenți;
 uscare;  soluțiile dezinfectante obținute;
 temperaturi înalte (fierberea îl omoară în
2 minute, la 60 grade-30 min)

Epidemiologie
Surse de infecție: animalele (vulpile, lupii, șacalii, câinii, pisicile). Omul
bolnav nu transmite boala. Se pot îmbolvăvi și animalele cornute mari și mici,
porcinile, caii, rozătoarele. Perioada de contagiozitate începe cu 7-10 zile înainte
de apariția manifestărilor clinice și durează până la moartea animalului. În
Republica Moldova rezervorul principal al infecției sunt vulpile.
Calea de transmitere:
 Contact direct cu anumalul prin mulcătură sau la nimerirea salivei pe
tegumentele și mucoase lezate;
 Contact indirect: la prelucrarea pielor animalelor, cu materialul de la cadavru;
 Aeriană: prin aerosoli (în peșterile unde sunt lilieci);
 Parenterală: transplant de organe (cornee) de la decedații de rabie
nediagnosticată.
Receptivitatea: înaltă.
Sezonitatea: primăvara-vara, (atunci des se îmbolnăvesc de rabie câinii).
Imunitate postinfecțioasă: nu se formează, rabia e fatală.
Patogenie
Nu fiecare mușcătură duce la boală, 1/3 fac boală, depinde de doză, infecție, tipul
animalului. Virusul nimerește în organismul omului cu saliva animalului turbat
prin tegumentele și mucoasele lezate, se fixează pe terminațiunile nervoase
denudate din plagă. Cu cât sunt mai multe din acestea cu atât risul de îmbolnăvire
este mai mare. Apoi se deplasează prin spațiile perineurale ale trunchiurilor
nervoase spre creer. Viteza de deplasare a virusului pe trunchiul nervos e de
aproximativ 2- 3 mm/oră. Aici el se multiplică, cu lezarea celulelor nervoase ale
creerului și măduvei spinării, se formează niște incluziuni specifice: corpusculii
Babeș-Negri. Pe măsura agravării bolii virusul se mișcă pe fibrele nervoase spre
periferie, fiind descoperit în glandele salivare și se elinimă cu saliva. Rabia are
sfârsit letal.
Tabloul clinic
Durata perioadei de incubație depinde de caracterul mușcăturii, locul ei,
diemnsiunile și adâncime ei. Deosebit de periculoase sunt mușcăturile în regiunea
capului, gâtului, feței.
Perioada de incubație poate fi: de la 12 zile până la 1 an (1-3 luni mai des). La
copii perioada de incubație e mai scurtă. Moartea poate surveni peste o zi de la
debutul maladiei.
În evoluția bolii se disting stadiile:
1. Prodromal.
2. Perioada de stare: faza de excitație (furioasă).
faza paralitică.
Perioada prodromală-apar dureri la locul mușcăturii, senzație de urticărie,
dureri de-a lungul trunchiurilor nervoase locale. Se alătură semnele: anxietate,
frică, depresie, insomnie, senzație de compresiune în cutia toracică, tahicardie și
temperatură subfebrilă, senzație mărită față de excitanți vizuali și audutivi, vise-
coșmaruri. Durata acestei perioade e de 2-4 zile, maxim 7 zile.
Faza de exitație - se intensifică tulburările de respirației și ale funcției
sistemului cardiovascular. Sub influiența unui exitant oarecare apar paroxisme de
hidro, aero, foto și acustofobie. Se caracterizează prin tresăriri bruște ale întregului
corp, mâinile se întind înainte, capul și trunchiul se înclină înapoi, tremurul
mâinilor. Paroxismile sunt însoțite de spasme dureroase ale mușchilor faringieni,
respirația e superficială, fața e cianotică, midriază, exoftalm, privirea fixă, față
exprimă teamă, bolnavii sunt agitați, imploră ajutor, au accese de furie.
Paroxismele durează câteva secunde. Apar la apropierea unui pahar cu apă sau
vederea apei (hidrofobiei), la oscilațiile aerului (când se deschide ușa, geamul-
aerofobie), la vederea luminii orbitoare (fotofobie), vorbirea tare (acustofobie),
atingerea pe piele. În timpul acceselor repetate apar halucinații vizuale și auditive,
bolnavii sar din pat, rup hainele. Din gură curge abundent salivă pe care el nu o
poate înghiți din cauza spasmului mușchilor faringieni. Între accese se calmează,
răspunde la întrebări. Dacă bolnavul nu a decedat în perioada de exitație de pe
urma paraleziei subite a centrului respirator sau cardiac, atunci afecțiunea trece în
ultima fază: paralitică
( după 2-4 zile).
 Faza paralitică - lezarea SN este variată ca localizare, grad de răspândire și
termene de apariție. După încetarea acceselor paroxistice se ameliorează starea
bolnavului, poate să bea, să mănânce, apare senzație falsă de însănătoșire. La 10-
20 ore survine moartea din cauza paraleziei respiratorii și încetarea funcției
cardiace. Se afectează mai întâi extremitățile inferioare apoi cuprind întregul corp,
temperatura corpului crește la 40-420C, tahicardie.
Diagnosticul
Se stabilește pe baza datelor clinice, anamnezei epidemiologice, metode de
laborator.
Metode specifice:
 metoda virusologică (din saliva pacientului, amprenta corneei, biopsia pielii,
LCR);
 metoda biologică (cultivarea virusului pe șoareci);
 metoda serologică;
 metoda de imunofluorescență (din saliva pacientului, amprenta corneei, biopsia
pielii, LCR). Rezultatul se obține în aceeși zi;
 Diagnosticul postmorten: evidența corpusculilor Babeș-Negri în zonele de
elecție și cultivarea virusului din creer.
Metode nespecifice:
 În sânge: leucocitoză înaltă (30X109) cu neutrofilie, monocitoză, aneozinofilie.

Tratamentul
1. Spitalizare obligatorie. Despre cazul de îmbolnăvire se raportează imediat SSP;
2. Regim de activitate I-II;
3. Alimentația parenterală;
4. Nu există tratament specific;
5. Bolnavul este izolat într-un salon individual și protejat de excitanți, zgomot,
oscilațiile aerului etc., e supravegheat permanent;
6. Tratament patogenetic: diretice, remedii cardiace, reechilibrarea
hidroelectrolitică și acidobazică, oxigenoterapie, sedative.
7. Tratament simptomatic: antipiretice.
Obiectele atinse de bolnav cu saliva vor fi dezinfectate sau distruse.
Profilaxia
1. Profilaxia preaccident:
- Restrângerea rezervorului natural de infecţie prin vaccinarea animalelor
domestice;
- Vaccinarea antirabică a persoanelor cu risc de infectare (veterinari,
vânâtori);
- Educaţia populaţiei: evitarea provocării animalelor, recunoaşterea semnelor
bolii, evitarea sacrificării animalelor ce au muşcat;
- Prevenirea vagabondajului între câini și pisici;
- Solicitarea examenului medicului veterinar la cele mai mici semne suspecte de
rabie la animale.
2. Profilaxia postaccident:
 - Măsuri față de animalul suspect:
 Supravegherea veterinară a animalelor domestice bolnave. Câinii sau alte
animale care au mușcat oamenii se află sub supravegherea veterinară timp
de 10 zile. La apariția semnelor de rabie animalul e izolat sau omorât (în
continuare e examinat la laborator).
- Măsuri față de plagă:
Prevenirea îmbolnăvirii omului după mușcătura animalului turbat sau
neindentificat (sau care au fost lezate) în timpul măcelăririi vitelor tăiate sau tăierii
cadavrului unui animal care a pierit de rabie, se realizează în felul următor:
 Se spală regiunile poluate cu apă curgătoare și săpun;
 Nu se aplică imediat pe plagă alcool;
 Se lasă să sângereze un timp (cu exepția cazurilor însoțite de lezarea vaselor
sanguine mari și hemoragie pronunțată);
 Marginile plăgii se prelucrează cu soluție alcoolică de iod;
 Nu se suturează, iar la plăgile profunde se aplică drenaj corespunzător;
 Se aplică pansament steril și se efectuează profilaxia tetanosului (la
necesitate);
 Bolnavului este indicat să se adreseze la medicul rabiologpentru profilaxia cu
vaccin sau ser antirabic .
Profilaxia specifică.
Poate fi aplicată metoda de imunizare pasivă (cu imunoglobulină antirabică)
și activă (vaccinarea cu vaccin antirabic uscat inactivat). Necesitatea administrării
vaccinului antirabic este determinată de medicul specialist:
- Dacă animalul care a mușcat o persoană la moment nu are semne de
îmbolnăvire, poate fi supravegheat, și plaga la pacient e situată nu în regiunile
apropiate de SNC, persoana nu e vaccinată. Animalul poate fi supravegheat timp
de 10 zile de medicul veterinar și la apariția semnelor de rabie, va fi anunțat de
urgență medicul rabiolog, care va indica începutul vaccinării antirabice a
persoanei mușcate.
- Dacă animalul nu va manifesta semne de îmbolnăvire, persoana mușcată nu este
vaccinată, dacă plaga este localizată de SNC sau mușcăturile sunt multiple, se
administrează ser antirabic sau Ig specifice. Dacă boala a survenit la animal-
vaccinarea omului mușcat.
- În cazul când animalul nu mai poate fi supravegheat (e vagabond sau animal
sălbatic), sau prezintă semne de îmbolnavire de rabie, sau leziunile persoanei
sunt situate în apropierea SNC, persoanei mușcate i se recomandă vaccinarea
imediat. Vaccinul antirabic se administrează în 6 doze, câte 1 ml i/m în mușchiul
deltoid la ziua 0-3-7-14-30-90 (schema vaccinării poare varia în dependență de
tipul vaccinului). Antocorpii apar la 8-10 zile de la începutul vaccinării,
imunizarea devine eficientă după 2 săptămâni de la închierea vaccinării, se
menține timp de 1 an. Persoanelor vaccinate anterior și mușcate (nu a trecut 1 an
de la administrarea vaccinului) li se întroduc 3 doze câte 1ml la ziua 0-3-7.