Chiorean Giorgiana

Elena
Clasa 1D
Proiect virusologie
 Rabia

Rabia (turbarea) este o boala

infectioasa virala a mamiferelor
cauzata de un virus, virusul rabic,
care se gaseste in saliva animalelor
si care afecteaza sistemul nervos
central (creierul si maduva spinarii)
atat la animale, cat si la oameni.
Animalele infectate cu acest virus
pot raspandi boala prin intermediul
salivei sau contactului cu tesutul
cerebral.
Virusul rabic
Taxonomic, virusul
rabic, agentul
etiologic al rabiei
(turbarii), face parte
din familia
Rhabdoviridae, genul
Lyssavirus.
Morfologie si
structura
Virionul are o forma alungita,
caracteristica de glont sau obuz, cu
diametrul de 70-80 nm şi lungimea de
120-240 nm.
Anvelopa este alcatuita dintr-un strat
dublu lipidic. La suprafata stratului
proemina formatiuni glicoproteice-
spiculi (glicoproteina G), iar în interior
se gaseşte proteina M-proteina
structurala majora. Glicoproteina G
este implicata în ataşarea virionului la
celula tinta, avand şi activitate
hemaglutinanta.
Capsida are simetrie helicoidala.
Genomul este ARN monocatenar cu
polaritate negativa.
Ce cauzeaza rabia
• Oamenii pot dobandi boala in urma muscaturilor,
produse atat de la animale salbatice, cat si domestice.
Ocazional, virusul se poate transmite si prin intermediul
animalelor de companie, cum sunt pisicile sau cainii, insa
aceasta se intampla foarte rar datorita programelor de
vaccinare eficiente. Animalele de companie care nu
parasesc niciodata apartamentul au un risc foarte mic
de a fi expuse virusului care determina rabia. In situatii
si mai rare, unele persoane se pot infecta fara a fi
muscate de un animal infestat, fie prin manipularea unui
animal care e infestat, fie prin inhalarea virusului, mai
ales in locuri in care acesta se gaseste in cantitate
foarte mare (pesterile in care traiesc lilieci, de
exemplu)
Simptome
Tuse sau senzatia de gat uscat;
Durere, arsura, mancarime;
Febra;
Furnicaturi sau amorteala la locul muscaturii sau al
expunerii initiale;
Durere abdominala;
Anxietate sau neliniste care se accentueaza si poate
evolua spre agitatie extrema.
Perioade alternante de comportament normal si
comportament bizar sau neobisnuit (anxietate,
halucinatii, delir);
Frica de apa (hidrofobie) sau frica de aer
(aerofobie);
Spasme musculare la nivelul muschilor fetei, gatului
sau diafragmului, urmate de convulsii;
Paralizia, care este adesea singurul simptom;
Variatii mari ale temperaturii corporale;
Diagnostic
Testul direct cu anticorpi
fluorescenti. Este un test uzual,
rapid, care detecteaza proteinele ce
alcatuiesc virusul rabic. Testul se
face prin prelevarea unei mostre de
tesut din zona potential infectata;
• Testul de polimerizare in lant.
Acest test detecteaza materialul
genetic (ADN) al proteinelor din
virusul rabic, este foarte exact si
poate fi facut din saliva, lichid
cefalorahidian sau oricare alt
tesut.
Diagnosticul la animale este de
asemenea dificil. Animalele care au un
comportament ciudat pot fi infectate
cu virusul rabic. Presupunerea ca un
animal este infectat se bazeaza pe:
tipul animalului, unele animale au risc
mai mare sa fie infectate, cum ar fi:
liliecii, sconcsii, ratonii, vulpile si coiotii;
comportamentul animalului, cum ar fi
salivatia excesiva sau comportament
agresiv;
• data ultimei vaccinari a animalului.
Tratament
• In cazul expunerii la virusul rabic este necesara
administrarea unor vaccinuri. Acestea constituie terapia post
expunere. Vaccinarea ajuta sistemul imun sa combata boala
in stadiile timpurii. Cand se administreaza vaccinurile
inaintea aparitiei simptomelor severe, ele previn de obicei
dezvoltarea infectiei si cresc sansele de recuperare.
Vaccinul este administrat in functie de riscul de expunere la
virusul rabic.