Argument

Un raport european publicat recent arat c Romnia are un adevrat record n materie
de cazuri de rabie la slbticiuni i cini, iar riscul trasmiterii turbrii la om este foarte ridicat.
Romnia deine cel mai mare numr de animale turbate din Uniunea European (UE). Ultima
statistic dat publicitii n luna ianuarie de Centrul European de Prevenie i Control al
Bolilor Transmisibile (ECDC) claseaz Romnia pe primul loc din Europa n ceea ce privete
incidena turbrii (rabiei) la animalele slbatice i domestice.
Spre exemplu, n 20015, n rile UE au fost depistate 1.127 de vulpi infectate cu
virusul rabic. Dintre aceste cazuri, 951 au fost raportate la noi. n aceste condiii, Romnia
este ameninat de o adevrat epidemie de turbare, n condiiile n care virusul rabic se
transmite cu uurin de la animalele slbatice la cele domestice i, n special, la cinii
vagabonzi. Situaia devine periculoas cu att mai mult cu ct haitele de maidanezi bntuie
nestingherite pe strzile marilor orae. Numrul mare de cazuri de rabie e explicat de
autoriti prin faptul c vaccinarea antirabic la slbticiuni nu s-a mai fcut de ani buni, din
cauza contestrii licitaiilor pentru vaccinul antirabic. n 2015, cazurile de rabie la vulpi au
reprezentat 89,7% din totalul probelor pozitive depi state la animalele slbatice altele dect
liliecii, comparativ cu 71,4%, n 2007. n 2008 majoritatea cazurilor au fost raportate din
Romnia, se arat n raportul ECDC.
n total, ara noastr a raportat 975 de cazuri de rabie la animalele slbatice, fiind
urmat de Letonia cu 92 de cazuri (din care 44 de vulpi turbate). Slovenia avea 53 de animale
slbatice bolnave (cu un numr de 51 de vulpi infectate) , Bulgaria doar 52 (dintre care 34
vulpi), Lituania 47 i Polonia 21. Ungaria a raportat numai 6 exemplare bolnave. n urm cu
doi ani, Slovenia, Estonia, Letonia, Lituania i Polonia au raportat o scdere a numrului de
cazuri ca urmare a introducerii campaniei de vaccinare.
Romnia nu se las mai prejos nici la animalele domestice. n timp ce n 25 de state
europene rabia la cinii domestici aproape c este eradicat, ara noatr iese n eviden cu 46
de infecii cu virusul rabic la cinii domestici, dintr-un total de 61 de animale bolnave.Dup
Romnia, urmtoarea pe list se situeaz Letonia cu doar 6 cini infectai. n Frana, Anglia i
Germania s-au raportat cte un caz sau cel mult dou de rabie la cinii cu stpni, ns
animalele nu au fost indigene, fiind vorba de importuri ilegale din Maroc, Gambia, Sri Lanka
sau Croaia.
 n ceea ce privete animalele din ferme (bovine, caprine, ovine i porcine), 80 de
cazuri de rabie au fost raportate de ase state membre. Romnia puncteaz i la acest capitol
cel mai mare numr - 58.
Cndva turbarea nu reprezenta un pericol la noi n ar datorit metodelor de prevenire
i combatere efeciente, ns astzi reprezint un motiv real de ngrijorare, avertizeaz conf.
dr. Simona Ivana, de la Facultatea de Medicin Veterinar Bucureti. Conform specialistului,
atunci cnd rabia ajunge la cini desemineaz rapid i poate atinge o rat anual de 0,22-14,5
cazuri la 1.000 de cini nevaccinai.
Acesta este motivul pentru care alegnd acest subiect delicat pentru a fi tratat n
lucrarea de fa am sperana de a trage un semnal de alarm asupra acestei probleme de nivel
mondial deoarece victimele acestei boli infecioase se ridic la cel putin 55 000 de persoane
din ntreaga lume.
 Cap. I. EPIDEMIOLOGIA RABIEI LA ANIMALE

I.1. Definitie
Rabia este o zoonoz major ntlnit la toate speciile de animale homeoterme,
cauzat de un virus neurotrop din genul Lyssavirus, familia Rhabdoviridae, care se
rspndete n principal prin saliva
animalelor bolnave, ca rezultat al mucturii
acestora, fiind caracterizat prin evoluie
acut, cu manifestri nervoase exprimate prin
hiperexcitabilitate i agresivitate urmat de
paralizii i moarte. Este o boal infecioas
de etiologie viral, ntlnit la toate speciile
de animale homeoterme , transmisibil la om,
caracterizat prin evoluie acut cu manifestri nervoase exprimate prin hiperexcitabilitate i
agresivitate urmate de paralizii i moarte.
Rabia este n zilele noastre o maladie complet incurabil.Aceast maladie, n prezent
practic disprut la om n majoritatea rilor dezvoltate, reprezint nc o problem major de
sntate public n multe ri din Asia i n Africa.

I.2. Istoric.

Rabia este o maladie identificat din Antichitate. Cuvntul grecesc "lyssa" utilizat
pentru desemnarea rabiei nseamn: nebunie. Cuvntul rabie vine din latinescul "rabiere" : a fi
violent, care deriv din sanscrita veche "rabhas" a fi violent.
Turbarea a fost cunoscuta din cele mai vechi timpuri, existenta si formele ei clinice
fiind semnalate si descrise in documentele vechi care s-au transmis pana la noi. O descriere
ampla a bolii dateaza din primul secol al erei noastre, si este facuta de Celsus. El prezenta nu
numai semnele bolii, dar si unele indicatii privind profilaxia, de un exemplu arderea regiunii
muscate de un animal turbat, cu rosu sau chiar amputarea regiunii respective, atunci cand este
posibil.
Transmiterea prin muscatura, este admisa de mult timp, insa nu s-a demonstrat
experimental dacat la inceputul secolului XIX-lea, intai de catre Zinke si apoi de catre
Magendie si Hertwig, care prin experimente indelungate reusesc sa transmita, cu regularitate,
turbarea prin saliva animalelor bonlave. Mai tarziu Galtier a facut primele incercari de
vaccinare antirabica a animalelor, reusind sa imunizeze taurinele prin inocularea intravenoasa
a salivei.
Ulterior acestor cercetari, Pasteur si Roux au stabilit ca agentul turbarii se gaseste in
sistemul nervos central la animalele bonlave si la cele moarte de turbare si ca, prin inocularea
creierului sau maduvei spinarii, boala se reproduce intotdeauna la animalele de laborator. Agentul
patogen nu s-a putut vedea la microscop si nici nu s-a putut cultiva pe medii sintetice si din
aceasta cauza Pasteur l-a denumit virus rabic. Ulterior Pasteur a elaborat o metoda stiintifica de
imunizare antirabica, folosind o tulpina de virus rabic (de vaca) a carei patogenitate a fost
modificata prin inoculari suldurale la iepuri. Dupa aproximativ 60 de de pasaje, a constatatca
acesta tulpina a devenit apatogena pentru caine, pe cale subcutanata, dar si-a pastrat proprietatile
imunizante, iar pe cale intracerebrala, provoaca in mod constant turbarea paralitica, dupa o
incubatie de 7 zile. Aceasta varianta de virus nativ, care circula in natura, denumit de Pasteur
virus fix, pentru a-l deosebi de virusul nativ, care circula in natura, denumit virus rabic de
strada. Pentru imunizarea antirabica, Pasteur a folosit maduva spinarii de la iepurii inoculati
subdural cu virus fix care se usuca la 22 grade celsius, la intuneric, in prezenta hidratului de
potasiu, intr-un interval de timp de 1-15 zile.
Tratamentul antirabic a fost aplicat pentru prima data de Pasteur, in 1883, la caini si in
1885 la om. La scurt timp, medoda pasteuriana s-a extins in aproape toata lumea. Primul institut
antirabic este infiintat la Odesa , de Gamaleia (1886) , iar al doilea , la Bucuresti , de Babes
(1888). In 1889 , Babes si Lepp au aratat ca in sangele animalelor imunizate contra turbarii apar
anticorpi specifici , care neutralizeaza virusul rabic , fix , si de strada in vitro , fiind primii care
au folosit serul antirabic in tratamentul oamenilor muscati. Roux si Nocard (1890) , au stabilit ca
saliva animalelor infectate cu virus rabic de strada devine virulenta cu 3-8 zile inaintea aparitiei
primelor simptome de turbare.
In anul 1892, Babes a descries modificarile histopatologicein sistemul nervos centralsi
a semnalat prezenta unor incluziuni oxifile in citoplasma celulelor nervoase, fara sa arate insa
importanta lor pentru diagnosticul turbarii. In anul 1903, Negri demonstreaza specificitatea
incluziunilor descrise de Babes, care au fost denumite corpusculii lui Negrii. In 1950, la
Congresul International de Microbiologiedin Praga, aceasta denumire s-a rectificat si astazi
incluziunile din turbare poarta denumirea de corpusculii Babes-Negri.
Ulterior s-au elaborat metode de preparare a serului antirabic si a gamaglobulinelor
specifice, care se folosesc tot mai larg in tratamentul antirabic al oamenilor grav muscati; s-au
elaborat metode noi de preparare a vaccinurilor antirabice vii din tulpini avianizate, a
vaccinurilor uscate. Descoperiri importante s-au facut si in domeniul etiologiei, patogeniei si
epizoontologiei turbarii. S-a reusit cultivarea virusului rabic in culturi de tesuturi, in oua
embrionate, in tumori maligne in vivo si in vitro, constatandu-se ca virusul formeaza
incluzii oxifile nu numai in celulele nervoase, ci si in celulele epiteliale din cornee, amigdale,
membrana chorioalantoida a embrionului de gaina de gaina, acest lucru fiind posibil deoarece
virusul nu este strict neurotrop.

I.3. Raspandire si importante

Turbarea a fost inregistrata, cu o frecventa variabila, in toate continentele. Unele tari,

favorizate de pozitia geografica, dar si de urma unor masuri dractice, au reusit sa devina si sa
se mentina indemne de boala. In general, incidenta cazurilor de turbare au variat si variaza in
limete foarte largi de la o tara la alta, fiind conditionata de o serie de factori, printre care un
rol important revine masurilor-sanitar-veterinare. In aplicarii cu severitate a acestor masuri
sanitar veterinare si a celor de imunoprofilaxie, turbarea a putut fi lichidata in numeroase tari.
In tara noastra, ca urmare a masurilor de distrugere a focarului epizoogen si de vaccinare a
cainilor, numarul cazurilor de turbare este in continuua scadere.Turbarea este o boala cu o
mare importanta economica, dar si cu importanta sanitara. Astfel, in tarile contaminate de
turbare, importanta economica a bolii rezulta, pe de o parte, din pierderile directe, prin
mortalitate, iar pe de alta parte, prin aceea ca actiunile de prevenire si combatere a bolii
impovareaza greu bugetele statelor respective. Anual, pe glob, zeci de mii de persoane sunt
supuse tratamentului antirabic de necesitate si sute de mii de animale supuse imunizarilor
antirabice preventive sau de necesitate. Acest lucru reflecta sute de mii de zile de munca
pierdute pe langa suferinte, cheltuieli de deplasare si intretinere, posibilitati de accidente
postvaccinale, uneori mortale.

I.4. Etiologie

Turbarea este produsa de un virus cu proprietati neurotrope, denumit de Pasteur virus

rabic de strada, incadrat i familia Rabdoviridae, genul Lyssavirus. Virusul are dimensiuni de
60-180 nm, contine ARN si este sensibil fata de eter si cloroform. La virusul rabic s-au descris
antigene legate de particula virala. Antigenele virale se prezinta sub doua antigene majore:
antigene de suprafata reprezentate de proteinele de invelis, ce induc anticorpii neutralizanti,
protectori si hemaglutinoinhibanti si antigene neuroproteice reprezentate de nucleocapsida,
care induc anticorpi fixatori de complement, precipitanti pentru imunofluorescenta. Analizele
efectuate cu ajutorul aticorpilor monoclonali au pus in evidenta deosebiri antigenice intre
tulpinile de virus rabic salbatic izolate din diferite zone ale globului.
La unele tulpini s-au gasit diferente evidente atat in structura antigenelor de invelis cat
si a antigenelor nucleoproteice. Existenta acestor diferente de antigene pune problema alegerii
tulpinii de virus pentru prepararea vaccinului antirabic folosit intr-o anumita zona geografica.
Unele diferente antigenice au fost semnalate si intre tulpinile de virus rabic folosite la
prepararea vaccinurilor.

Fig. 2

Fig 3

Fig.2-3 Structura virusului de rabia

In genul Lyssavirus se dsting 4 serotipuri , diferentiate prin texte de protectie

incrucisata : asa-numitul virus adevarat al turbarii (serotipul 1) , virusul Lagos al liliecilor
(serotipul 2) , rabdovirusul Mokola (serotipul 3) si rabdovirusul Duvenhage (serotipul 4).
Virusurile liliacului European (EBL) , subdivizat in doua biotipuri (EBL-1 si EBL-2) sunt de
asemenea membri ai genului Lyssavirus dar nu au fost inca incadrati in serotipuri. Virusurile
incadrate in serotipurile 2,3,4 si EBL sunt cunoscute ca virusuri asemanatoare virusului rabiei.
Folosirea anticorpilor monoclonali direct impotriva antigenilor nucleocapsidei virale
sau glicoproteinei si secventarea zonei definite genomica facut posibila separarea a numeroase
subtipuri in cadrul fiecarui serotip. Virusul se poate cultiva, in afara celulelor nervoase si in
alte celule ca de exemplu: pe diverse linii celulare, in special de pui de hamster, pe care
produce efect citopatogen (tulpina SAD si tuplina Vnukova ambele utilizate pentru
prepararea vaccinului uman).
Culturile primare de fibroblasti de embrioni de gaina au fost folosite pentru obtinerea
tulpinilor de virus avianizat (tulpina Flury). In afara de tulpina flury, au mai fost adaptate pe
oua embrionate de gaina si tulpina CVS, cultivata pe oua embrionate de rata. La diferite
tulpini de virus intervin diferentele legate de patogenitate. Astfel, se intalnesc tulpini de virus
atenuate natural, care determina imbolnavirii cu o perioada de incubatie prelungita si cu
simptomatologie atipica. De asemenea se intalnesc virusuri intarite, cu o virulenta exaltata,
cu operioada de incubatie si de evolutie scurta (2-3 zile). Virusul de strada sau salbatic,
prezinta unele particularitati si in functie de specia pe care este intretinut in cadrul enzootiilor.
Astfel, virusul rabic existent la liliecii hematofagi din America Centrala si de Sud ar fi
mai patogeni pentru bovine decat pentru alte tipuri de virus salbatic. Inoculate la animalele de
experienta determina boala dupa o perioada de incubatie mult mai mare comparativ cu
tulpinile izolate de la carnasiene.
In anumite conditii, virusul de strada se poate modifica. Astfel Pasteur a observat ca
prin trecerea repetata a virusului de acest tip pe iepuri, prin inoculare intracerebrala, se poate
transforma in virus rabic fix. Spre deosebire de virusurile de strada, cele fixe au pierdut
capacitatea propagarii la sistemul nervos central pe calea nervilor periferici neuroprobazie.
Inoculate subcutanat virusurile acestea sunt nepatogene si au o perioada de incubatie fixa (4-7
zile), iar dupa inocularea intracerebrala produc numai fenimene paralitice de boala (forma
paralitica).

I.5. Caractere epizootologice

In fiecare an, numarul deceselor provocate de turbare este de ordinul a 40.000 pe tot
globul. Asia este continentul cu cel mai mare numar de cazuri de turbare la oameni cu peste
95% din cazuri si aproximativ 35.000 de decese anual.
 In 1983, raportul OMS arata ca turbarea este responsabila pentru 50.000 de decese in
tari unde boala este endemica, in mod special in Asia si subcontinentul indian.
Cu toate ca afecteaza toate varstele, rabia se intalneste mai des la copiii sub 15 ani.
Toate mamiferele se pot infecta cu virusul rabic si pot prezenta semne clinice. Un
rezervor important al virusului il reprezinta membrii ai speciilor : Canidae caini , sacali ,
coioti , lupi , vulpi , Mustelaidae sconcsi , jderi, nevastuici , Veverridae manguste ,
Procyonidae ratoni si ordinul Chiroptera lilieci . un rezervor important de gazde , in
diferite regiuni ale lumii il reprezinta : lilieci insectivori , sconcsi , ratoni si vulpile in America
; vulpile in Europa continentala , Canada si Groenlanda ; cainii in Africa , Asia, Centrul si
Sudul Americii ; sacalii in Asia si Africa ; lilieci in America de Sud ; lupii in asia si europa de
Est ; ratoni in rusia si tarile vecine.
In conditii naturale sunt receptive la infectia rabica, in masura aproape egala, toate
speciile de mamifere domestice si salbatice, inclusiv omul. Frecventa bolii variaza insa de la o
specie la alta, dupa modul de viata si de posibilitatile de contaminare existente. Astfel, dintre
animalele domestice, turbarea se intalneste frecvent la pisici si la caine (80-90 % din cazuri),
datorita modului de viata al indivizilor din aceasta specie, in libertate sau in semilibertate,
care ofera cele mai multe posibilitati de contaminare.
In general receptivitatea la infectia rabica este influentata de sex, specie, stare de
intretinere, factorii climatici, anotimp. Animalele tinere sunt mai sensibile decat cele adulte.
Mamiferele hibernante, in perioada de hibernare, evolutia bolii este insa mult incetinita.
Sursele naturale ale infectiei rabice sunt reprezentate prin animale bolnave, animale infectate,
aflate in ultima faza a perioadei de incubatie. La acest tip de animale virusul de gaseste in
sistemul nervos central si periferic, dar repartitia lui nu este uniforma. Creierul este cel mai
bogat in virus, concentratia lui fiind mare in substanta cenusie, cornul lui Ammon, cerebel,
scoarta lobilor frontali, etc. In maduva spinarii si in ganglionii nervosi cantitatea de virus este
mica, iar in nervii periferici se gaseste in cantitati foarte reduse. Virusul se gaseste si in saliva,
la sfarsitul perioadei de incubatie si persista in tot cursul bolii. Laptele animalelor turbate,
practic nu contine virusul si nu se cunosc cazuri de boala transmisa prin lapte. In urina,
virusul se gaseste inconstant si in cantitate mica.
In general sunt considerate avirulente sau foarte slab virulente si inconstant virulente:
- sangele;
- secretiile genitale;
- materiile fecale;
- limfa;
 - limfoganglionii;
- tesutul muscular;
- lichidul cefalorahidian.
Virusul rabic se conserva numai in organismul animalelor infectate, dintre care
vulpileocupa locul cel mai important. Alaturi de vulpi se pot enumera si lupii, sacalii si
pisicile.Ca si surse de infectie pot servi , in anumite conditii, cadavrele animalelor turbate.
Contaminarea prin cadavre se poate produce in timpul necropsiei sau in timpul recoltarii
creierului sau cand cadavrul. Obiectele murdarite cu saliva animalelor turbate pot servi ca
surse de infectie cu conditia ca, dupa contaminare ele sa vina repede in contact cu o plaga
recenta, virusul distrugandu-se repede in mediul extern. In conditii naturale, transmiterea
virusului de la animal la animal sau de la om se face, in imensa majoritate a cazurilor, pe cale
directa, prin muscatura animaleleor trubate.
Prin muscatura, animalele turbate inoculeaza in ranile respective virusul rabic in saliva.
Muscaturile animalelor turbate sunt cu atat mai periculoase cu cat sunt mai profunde si in
numar mai mare, deoarece se inoculeaza o cantitate mare de saliva. De asemenea, sunt mai
periculoase cu cat sunt situate mai aproape de sistemul nervos central si intr-o regiune mai
bogata in filete nervoase. De aceea, muscaturile de lup sunt sintre cele mai periculoase, fiind
profunde, multiple si situate de obicei la extremitatea cefalica.
Pe langa muscaturi, mai sunt si zgarieturile pisicilor care sunt multiple si profunde cand
lezioneaza un numar mai mare de filete nervoase.
In infectia cu virusul rabiei pe cale transplacentara, de la mama la fat, a fost rar semnalata,
atat la om cat si la animale. Mucoasele placentare intacte par nepenetrabile pentru virusul
rabic; asa se comporta si mucoasa digestiva. Mucoasa pituitara si cea a cailor respiratorii insa
permite instalarea infectiei rabice. Turbarea reprezinta o boala a animalelor, in special a celor
care se musca intre ele, ce este raspandita pe tot globul si fara sa fie influentata de clima sau
anotimpuri, poate avea caracter sporadic, enzootic sau chiar epizootic. Aparitia si difuziunea
infectiei rabice nu este influentata de factorii de mediu, ci numai de posibilitatile de
contaminare, ce pot varia de la o tara la alta, de la o regiune la alta si de la un sezon la altul.

I.5.1. Modul de transmitere

Virusul este , de obicei , prezent in sangele , nervii si saliva animalelor infectate.

Infectia are loc , de obicei , dar nu neaparat ,prin muscatura. De cele mai multe ori animalul
infestat este deosebit de agresiv , poate ataca fara a fi provocat si expun astfel un
comportament atipic.Infecia este posibil i prin contactul cu mucoasele (conjunctival,
pituitar) sau piele cu leziuni recente.Transmiterea poate avea loc , de asemenea , si prin
aerosoli , acolo unde virusul se gaseste in cantitati foarte mari , cum ar fi pesterile unde
traiesc lilieci. Calea digestiv este posibil, vulpea fiind una din speciile care se infecteaz cel
mai uor pe aceast cale.
Calea transplacentar a fost citat de literatura de specialitate ca posibil la cini,
bovine i sconci
Sngele, carnea,laptele, urina, fecalele sunt aproape lipsite de virulen.
Transmiterea de la om la om este foarte rara , doar prin transplant sau foarte foarte rar
prin muscatura sau sarut. Animalele ce prezinta forma nervoasa disemineaza boala mai rapid
decat cele ce prezinta forma paralitica , iar carnivorele sunt vectori mai buni decat
ierbivorele.transmiterea este produsa de 50-90% din animalele infectate. Perioada de infectare
poate incepe inaintea aparitiei semnelor clinie. Pisicile devin vectori de transmitere inainte cu
1-5 zile de aparitia simptomelor , bovinele cu 1-2 zile iar liliecii cu 2 saptamani. Cainii pot
transmite boala cu 1-5 zile inainte de aparitia simptomelor , dar unele teste au aratat ca virusul
este prezent in saliva inainte cu 13 zile de declansarea semnelor clinice.
Purtatorii asimptomaticii au fost foarte rari depistati in cadrul animalelor domestice.
Au fost raportate cazuri in Etiopia si India , la un caine infectat experimental , care nu
prezenta semne clinice , dar sau gasit urme de virus in saliva si tonsile , nu si in creier sau
alte organe.
Dupa o infectare tipica , la om , prin muscatura , virusul , direct sau indirect trece in
sistemul nervos periferic si apoi ajunge , prin intermediul nervilor , la sistemul nervos central.
In timpul acestei faze , virusul nu poate fi detectat usor , iar vaccinarea poate induce imunitate
celulara pentru a bloca simptomele. Odata ajuns in creier , se produce encefalita si se
declanseaza semnele clinice. Poate , de asemenea , sa inflameze maduva si sa se produca
mielita.
 I.5.2. Dinamica epidemiologica

Evoluia obinuit este cea sporadic, dar poate lua uneori i caracter endemic n
zonele cu potenial rabigen ridicat

I.6. Patogeneza

Turbarea se transmite, in general, prin muscatura, virusul fiind inoculat prin saliva
afectata a carnasierului bolnav. Totusi, nu toate muscaturile animalelor turbate sunt urmate de
o infectie. Babes a facut o statistica privitoare la mortalitatea persoanelor muscate de
animalele trubate, inaintre de aplicarea tratamentului antirabic pasteurian, arata ca, dintre
persoanele muscate la cap, erau in medie 88 %, dintre persoanele muscate la maini, procentul
este de 67.25 %, cele muscate la trunchi, 31.81 %, iar dintre cele muscate la membrele
inferioare, 21.21 %. Aceasta variabilitate se datoreaza faptului ca exista o serie de cauze care
pot impiedica realizarea infectiei rabice: saliva animalelor care muscapoate sa nu fie virulenta
in momentul muscaturii, cantitatea de virus inoculat prin muscatura ar putea sa fie prea mica,
in doza subrabigena, mai ales cand muscatura nu se face direct prin imbracaminte, prin
posibilitatile defensive locale ale organismului, actiunea virulicida exercitata de umori si
tesuturi, concurenta virala a germenilor de asociatie aflati in plagi.
Virusul rabic nu se replica la poarta de intrare in organism, dar se poate conserva aici
un timp variabil. Pentru realizarea infectiei rabice este necesar ca, la nivelul portii de intrare
sa se gaseasca filete nervoase recent lezionate pe care sa se poata fixa virusul. Cu cat o plaga
va contine mai mult tesut nervos lezionat, cu atat ea va fi mai favorabila infectiei rabice.
De la locul inocularii virusul se propaga centripet spre sistemul nervos central, de-a
lungul nervilor pe care ii invadeaza progresiv, determinand encefalita rabica. Propagarea
centripeta a virusului a fost denumita de Levaditi neuroprobazie. Pe masura ce se replica in
sistemul nervos central, virusul se disperseaz din nou in organism, in sens centrifug, tot pe
traiectul nervilor, realizand fenomenul de septinevrita descris de Nicolau si colaboratorii
lui. Calea nervoasa nu este insa exclusapentru propagarea virusului rabic.
 Difuzarea se mai poate face pe cale sanguina sau limfatica, dar aceastea u o
importanta mai redusa.In sistemul nervos central, virusul produce modificari in celulele
nervoase si in peretii vasculari. Initial virusul actioneaza asupra celulelor nervoase senzitive,
provocand iritatia lor si aparitia semnelor clinice prodomale.
Astfel activitatea functionala a neuronilor este exaltata si tradusa prin stari de excitatie
psihica, motorie, senzitiva, exagerarea reflexelor, ceea ce inseamna ca determina acese de
furie si agresivitate. In ultima faza, consecutiv distrugerilor neuronilor motori, apar paraliziile
progresive, iar dupa prinderea centrilor respiratori se produce moartea prin asfixie. In cazuri
exceptional de rare, virusul rabic ajuns in centri nervosi poate ramane in stare de latenta timp
indelungat si sub influenta unor factori favorizanti, se poate reactiva.
De asemenea, se poate intampla ca virusul rabic, dupa ce s-a multiplicat in centrii
nervosi, sa fie distrus de fortele de aparare ale organismului, in timp ce leziunile provocate sa
duca totusi la moartea animalului; este o infectie mortala autosterilizanta.

I.7. Prognostic

Este defavorabil , deoarece boala se termina aproape fara exceptie , prin moartea
animalelor.

I.8. Tablul clinic

Se deosebesc dou forme clinice distincte:

- furioas
- paralitic.

II. Rabia la animale

II.1. Turbarea la caine

Cainele dintre toate animalele deomestice sau

salbatice este animalul care prezinta cel mai frecvent infectia
rabica. El a fost si este animalul care a dus si duce cu el
turbarea in toate zonele lumii.Toate rasele de caini sunt in
masura egala receptive. Se constata insa unele diferente de
receptivitate in ceeea ce priveste varsta. Astfel, dupa
cercetarile lui Babes, procentul cainilor turbati in raport cu varsta este urmatorul: 1-2 ani =
13-14 %; 2-3 ani =17 %; 3-6 = 10 %; 6-10 ani = 2 %.
Simptomele clinice sunt poliforme si difera de la un individ la altul. In general
turbarea evolueaza ACUT, sub doua aspecte clinice principale: furioasa si paralitica.
Simptomele apar dupa o perioada de incubatie de 2-3 saptamani, rareori mai mult de 3 luni (in
medie 20-50 de zile) existand si limite extreme de aproape 1 an.

Forma furioasa sau turbarea

Se caracterizeaza printr-o stare de excitatie si excitabilitate extrema, cu manifestari de
furie, agresivitate etc. Aceasta forma furioasa este cea mai caracteristica a bolii, deoarece
cuvantul turbare in toate limbile exprima manie, furie, cruzime. In evolutia bolii se pot
distinge trei perioade, si anume: prodromica, de excitatie sau de stare si faza terminala sau
paralitica.
Faza prodromica incepe cu simptome vagi ca: schimbarea caracterului animalului ,
acesta devenind mai afectuos, mai apropiat fata de stapan sau din contra mai trist, mai retras,
cauta singuratatea, uneori cauta intunericul, sta ascuns in cusca sau subdiferita obiecte, nu
raspunde imediat la chemare, ia atitudinea animalului care dormiteaza. Apoi incepe sa devina
nelinistit, usor agitat, se aseaza intr-un loc si deodata, fara nici un motiv, se ridica pentru a se
aseja intr-un alt loc. Starea de neliniste, de agitatie, se accentueaza, animalul isi rascoleste
asternutul, pamantul, roade cusca, lantul si orice alt obiect care-i vine in cale. Temperatura
corpului atinge in cursul acestei faze, 39-39.8 grade Celsius. Acesta fera trecatoare este
urmata de o stare febrila continua care se instaleaza cu 1-5 zile inaintea aparitiei oricarui
simptom si pe care Babes o numeste febra initiala si o considera ca foarte importanta din
punct de vedere al diagnosticului (febra premonitorie).
Apetitul este uneori conservat, alteori diminuat, exagerat sau prevertit. Animalul
ingera tot felul de corpi straini: pietre pamant, paie, sticla, parti din asternut. Setea este
conservata sau chiar exagerata. Animalul mai poate prezenta o senzatie de prurit sau de durere
la locul muscaturii sau a cicatricei ramase dupa vindecarea plagii. In acest caz, acesta isi
linge, isi freaca sau isi rupe cu dintii tesaturile din regiunea respectiva. La masculi se mai
poate observa ineori si o hiperexcitatie genezica.
Tabloul sangiun in perioada prodomica si chiar cu 2-3 zile inainte de aparitia oricarui
simptom, prezinta modificari marcante. In general, se observa o leucocitoza cu scaderea
brusca a euzinofilelor, pana la aneozinofilie, o crestere a polinucleotidelor neutrofile si o
usoara scadere a numarului de limfocite si monocite, ceeea ce constituie sindromul
hematologic de alarma.
Durata medie a fazei prodomoce este de 1-2 zile. Adeseori poate trece neobservata,
mai ales la animalele ce nu sunt supuse unei observatii mai atente.
Faza de stare sau de excitatie, se instaleaza treptat si se traduce printr-o excitabilitate
extrema. La orice zgomot, usoara atingere, animalul reactioneaza puternic, tresare, sare brusc
in sus, incepe sa latre, apoi se linisteste.
Timbrul si tonalitatea vocii se schimba in urma paraliziei muschior laringieni si a
coardelor vocale; vocea devine groase si ragusita, iar latratul, scurt si sacadat, sfarseste printr-
un urlat prelung. Cainele turba, in timpul latratului, totdeauna se opreste si ridica botul sus.
Treptat, starea de excitabilitate si agresivitate se intensifica. La inceput, agresivitatea se
manifesta de obicei numai fata de animale, apoi si fata de om. Dintre toate speciile de
animale, cainele este acela care provoaca cea mai puternica temere asupra animalelor turbate;
la vederea unui caine acestea devin furioase si se reped la el.
Cainii turbati, inchisi in custi de fier, se reped cu violenta la gratii, le musca
provocandu-si rani, chiar fracturi ale molarilor - fara sa manifeste vreun semn de durere; daca
li se prezinta un baston, se reped la el fara sa latre, il apuca cu dintii si il tin strans, ca si cum
s-ar produce un trismus al masterilor. Faciesul cainilor turbati exprima groaza, suferinta;
animalele cu privirea absenta sau tulbure, unele prezinta conjunctivita sau cheratita, strabism,
inegalitate pupilara, vomismente, uneori diaree hemoragica. In faza de excitatie, cainele turbat
cauta sa scape din lant, din cusca, din camera unde este inchis, spargand fereastra, rozand usa,
smulgandu-se din lant si dupa ce a scapat, rataceste un timp in preajma gospodariei, apoi
pleaca putand sa parcurga zeci de kilometrii in nestire, fenomen numit dromomanie. Pe drum,
ataca omanenii si animalele, intra in cirezi, in sate, se repede fara nici o frica fata de alti caini.
Cainele, ca si lupul turbat, ataca intotdeauna prin surprindere, fara sa latre, ceea ce il face si
mai periculos. Spre sfarsitul fazei de excitatie, care dureaza 2-4-6 zile, apare paralizia
faringelui, insotita de salivatie abundenta.
Forma paralitica, muta sau linistita
Faza de paralizie sau faza depresiva dureaza 1-3 zile rareori 5 zile si se manifesta prin
paralizia muschilor limbii, muschilor masteri, muschilor oculomotori si a muschilor
laringieni; cainele nu mai poate inghiti si nici nu mai poate musca, devine afon, ochii raman
imobili, adeseori se observa proeminenta pleoapei a treia. Se deosebeste de forma furioasa
prin faptul ca animalele nu prezinta nici o manifestare de excitatie sau de agresivitate, sau
daca exista aceste manifestari, dureaza atat de putin incat poate trece neobservata.
 Fata cainelui cu turbare paralitica exprima multa suferinta si tristete; privirea este
vaga, ratacita, din timp in timp constienta. Spre sfarsitul bolii apar paralizii care progreseaza
reprede si duc la moarte in 2-4 zilede la aparitia primelor semne clinice. In cazuri mai rare,
turbarea paralitica poate incepe printr-o moneplegie sau prin paralizia unui grup muscular, dar
evolueaza tot spre paralize generala.
Treptat, tulburarile paralitice cuprind si celelalte regiuni ale corpului. Accesele de
excitatie devin tot mai rare, apare pereplegia si animalul nu se mai poate ridica. In faza finala
a bolii, paralizia faringelui si a laringelui este totala, deglutitia nu se mai poate face si, din
aceasta cauza, saliva curge in continuu din gura. Moartea survine dupa 3-7 zile de la aparitia
primelor simptome si numai foarte rar survine moartea dupa 10-11 zile.
In afara de aceste doua forme principale (forma furioasa si cea paralitica) sub care
evolueaza turbarea la caine, in marea majoritate a cazurilor au fost descrise si forme cu
caractere intermediare, cu manifestari monosimptomatice. Astfel, a fost descrisa si o forma
gastrointestinala, manifestata prin vomizari, colici, enterita hemoragica, fara agresivitate sau
paralizie, o alta forma este cea meningeala cu evolutie supraacuta, o forma atrofica sau
consomptiva caracterizata printr-o slabire progresiva, fara alte semne caracteristice
turbarii.
II.2. Turbarea la pisica

Toate animalele cu sange cald, inclusiv pasarile, sunt mai mult sau mai putin
susceptibilela turbare, dar nu toate au posibilitatea sa transmita boala si deci nu toate cazurile
de turbare reprezinta sursa de infectie.
Pisicile sunt sensibile la infectie si prezinta un rol important in transmiterea bolii. Ele
constituie un deosebit pericol pentru om si animale datorita agresivitatii, a ranilor multiple si
profunde pe care le pot produce si in consecinta a mortalitatii ridicate fata de muscaturile de
caine.
La pisica perioada de incubare ste mai scurta, 10-15 zile, dar poate avea limita minima
de 9 zile si limita maxima de peste 260 de zile.
Clinic, predomina forma furioasala peste 90 % din cazuri.
Pisica este agresiv nc din faza prodromic, miaun nencetat, cu o voce strident
apoi rguit, se repede la animale i oameni, muc, zgrie. Pupilele sunt puternic dilatate,
uneori inegale. In gaza de excitaie sunt frecvente accesele convulsivante - pisicile cad jos, se
rostogolesc i pot muri subit. In faza paralitic se produce pareza i paralizia diferitelor grupe
musculare, ncepnd cu ale laringelui i maseterii. Durata bolii n aceast form este de 3-6
zile.
In forma paralitic intervine precoce paralizia maseterilor, pisica ine gura deschis,
saliveaz abundent, este agresiv. Boala se termin prin moarte, n 2-4 zile, datorit paraliziei
centrilor respiratori.
Forma paralitica se manifesta prin aparitia paraliziei muschilor masteri; pisica tine
gura deschisa, saliveaza, dar este si agresiva si poate produce plagi profunde si multiple.
Durata evolutiei este de 2-4 zile si se termina prin moarte ca urmare a asfixiei si paraliziei
centrilor respiratori. Turbarea la pisica se poate preveni prin vaccinari preventive, folosind
diverse produse biologice (vaccinul Rabiffa, Rabguard Tc, Rabirom).
Vacinul antirabic inactivat Rabguard Tc, este constituit dintr-o suspensie de virus
rabic replicat pe o linie celulara porcina stabila, inactivat cu betapropiolactona si absorbit pe
hidroxid de aluminiu. Se inoculeaza in doza de 1 ml la pisici si caini si rezultatul este o
protectie de 3 ani. Vaccinul se foloseste dela varsta de 12 saptamani.

II.3. Turbarea la Cabaline

La cal , turbarea evolueaza cu o simptomatologie asemanatoare cu a cainelui.

Simptomele apar dupa o perioada de incubatie de 1-3 luni , rareori ,mai mult.

Forma furioasa incepe prin neliniste ; calul misca mereu coada , bate si racaie cu
piciorul , se culca , se scoala , se tavaleste pe jos , ridica brusc capul , se repede la alti cai ,
musca , loveste cu picioarele obiectele din lemn sau fier din jur , etc. Caii prezinta pervertirea
gustului , dar din cauza paraliziei nu pot inghitii. Nu prezinta hidrofobie. Se observa pruritul
cel mai frecvent decat la alte specii ; adeseori caii se autoimunizeaza singuri , smulgandu-si
bucati mari de piele si muschi de la locul muscaturii infectate , tendinta de a fugi este foarte
puternica la cal , care se smulge din lant si pleaca , alergand fara sa tina seama de obstacole ,
muscand si distrugand tot ce intalneste in cale. Paralizia incepe cu trenul posterior si boala se
termina cu moartea in 4-6 zile de la aparitia primelor simptome.

Forma paralitica - se manifesta prin depresiune si imobilitate. Animalul este linistit

si , de obicei , sta sprijinit cu capul de perete sau iesle , complet imobil timp de mai multe ore.
Dupa ce apar paraliziile , calul se culca si moare dupa 1-2 zile.
 II.4. Turbarea la Bovine

Forma furioasa salivatie abundenta , modificarea vocii , cascaturi frecvente ,

excitatie puternica si alte modificari de comportament. Dupa 1-2 zile , animalul devine
agresiv , rage aproape fara intrerupere , se agita , se smulge din lant , distruge ieslea , se
repede la alte animale ; daca sunt inchise in adapost , sar pe pereti si se izbesc cu capul cu
atata forta , incat adeseori isi fractureaza coarnele. Taurinele turbate sunt extrem de agresive
fata de caini , nu numai cand ii vad , dar si cand aud latratul de caine intra in acces de furie. Pe
pasune , accesul de furie se manifesta la inceput prin neliniste puternica ; o vaca turbata se
agita mereu , impunge alte animale , sare pe ele ca pentru monta , apoi se reped mugind
ragusit , cu ochii injectati , scormonind pamantul cu coarnele , ataca oamenii si , mai ale ,
cainii. Boala se termina prin paralizie si moarte dupa 4-6 zile.

Forma paralitica incepe printr-o sensibilitate pronuntata a regiunii

glosofaringiene , care se poate confunda cu o faringita de alta natura. Animalul saliveaza
abundent , misca buzele aproape fara intrerupere , scoate mereu limba si incearca sa inghita ;
rumegarea inceteaza si uneori apar meteorisme. Vocea devine ragusita sau stridenta , animalul
rage mereu , scotand sunete neobisnuit de lungi. Apoi boala trece in faza paralitica
manifestata prin pareza trenului posterior si mers vaccilant. Ulterior , animalul cade jos si ,
dupa o agonie de 2-3 zile , moare prin asfixie , in 3-6 zile de la aparitia primelor semne
clinice.

II.5. Turbarea la Ovine si caprine

Forma furioasa semnele prodromice sunt repede urmate de furie si agresivitate.

Animalul turbat alearga tot timpul , se opreste brusc , loveste pamantul cu picioarele, scutura
capul , sforaie zgomotos. Pupilele sunt puternic dilatate , ochii congestionati , strabism
convergent sau divergent , uni sau bilateral. Manifesta prurit la locul muscaturii , se ling , se
freaca de pereti , isi smulg lana. Nu rareori , in timpul accesului de furie se produce moartea
subita , din cauza edemului pulmonar supraacut , din gura si narile animalului scurgandu-se o
mare cantitate de lichid spumos sanguinolent. Evolutia dureaza de la 2 la 8 zile , fiind mai
lunga la capre.
 Forma paralitica midriaza-mioza , privire speriata , modificarea vocii , apar pareze
si paralizii care duc la moarte in 24 de ore pana la 3 zile de la aparitia simptomelor.

II.6. Turbarea la Porcine

Forma furioasa hiperestezie puternica ; porcul devine foarte agresiv , se agita tot
timpul , tipa ascutit sau grohaie cu voce ragusita , se repede la alti porci sau la alte animale ,
provocand plagi grave prin smulgere de tesuturi. Scroafele isi devoreaza purceii. Boala la porc
evolueaza mai repede decat la alte specii si ,dupa o faza paralitica scurta , se termin acu
moarte prin asfixie in 24-48 de ore.

Forma paralitica rara la porc , se manifesta prin paralizii care duc la moarte prin
asfixie in 12-24 de ore.
Carnea provenita de la porcii muscati de un animal turbat si sacrificati se poate da in
consum cu exceptia regiunii in care s-a produs muscatura , a capului si a coloanei vertebrale ,
numai daca sacrificarea s-a facut inmaxim 6 zile de la muscatura.

II.7. Turbarea la Vulpe

Modificarea radical a comportamentului, vulpile ptrund n localiti, n adposturile

animalelor domestice n plin zi, devin blnde, se Ias mngiate, prinse i legate, i fr s
devin agresive muc animalele i oamenii cu o discreie ce face ca rnile superficiale s
treac neobservate.
Animalele devin indiferente la ce se petrece n jurul lor, au privirea fix, prezint pic,
micri n manej, opistotonus, rostogoliri, apoi se instaleaz paraliziile, mersul devine nesigur,
nu se mai pot ine pe picioare i sfresc prin moarte dup 3-4 zile.

II.8. Turbarea la Pasari

La pasari turbarea se intalneste foarte rar (s-a descris la gaina) si evolueaza , de
regula , sub forma furioasa. In faza prodromica gaina bolnava bolnava devine foarte nelinistita
si speriata , alearga mereu , din cand in cand sare brusc in aer , batand din aripi ; prezinta
strabism , penele se zbarlesc , privirea devine fixa , vocea stridenta sau ragusita haraitoare ,
ca de cioara. In faza de excitatie , gaina devine agresiva , ataca oameni , animale , pasarile ,
lovind cu ciocul , cu aripile si cu picioarele. Pasarea moare in 2-3 zile , cu pareze si paralizii
progresive

III.. Tabloul anatomopatologic

Leziunile macroscopice intalnite variaza dupa forma clinica a bolii si faza in care a
intervenit mortea. In general, aceste leziuni sunt nespecifice. Privite in ansamblu, ele pot
fuziona totusi date care sa intareasca suspiciunea de turbare sau sa trezeasca aceasta
suspiciune. Cadavrele animalelor turbate, mai ales ale acelora care au facut forma furioaza a
bolii, sau emaciate, cu parul murdar, cu numeroase plagi externe, botul uscat, acoperit uneori
cu saliva cleioasa, murdara, plagi recente la nivelul buzelor, la nivelul limbii, la nivelul fetei,
incisivii si molarii sunt rupti, chiar apare fractura maxilarului inferior. La deschiderea
cadavrului se constata o staza venoasa generala, sangele slab coagulat, e culoare negricioasa,
asfixic.
Stomacul, lipsit de alimente, contine adeseori, in proportie de 45-99 % din cazuri,
diferiti corpi straini. Se mai poate constata congestie si edem al meningelor creierului si
maduvei spinarii. Mai mult importante pentru diagnostic sunt modificarile histoptologice de la
nivelul sistemului nervos central. Ele au caracterul unei encefaliomielite limfocitare
nepurulente. Unele dintre aceste leziuni sunt specifice bolii altele sunt nespecifice.
Ca si leziuni nespacifice, mai importante sunt infiltratiile limfocitare si monocitare din
sistemul nervos central si ganglionar, care pot fi difuze, pericelulare sau perivasculare sub
forma de mansoane. Astfel, leziunile aparatului vasculoconjunctiv se manifesta prin dilatarea,
mai ales a vesalor de calibru mic, hemoragii prin diapedeza si perivascularita infiltrativa. In
tesutul glial se observa hiperplazia celulelor gliale si a celor satelite, mai ales in jurul celulelor
si fibrelor nervoase degenerate, insotita de neurofagie totala sau partiala, urmata de inlocuirea
celulei degenerate si fagocitate cu elemente neoformate. In acest fel apar focare de celule
rotunde, cu aspect nodular, descrise prima data de Babes in turbare si denumite nodulii rabici
ai lui Babes, care se gasesc insa si in alte boli virotice.
In celulele nervoase se observa modificari distroficonecrobiotice, manifestate prin
tumefierea celulelor, degenerarea grasa si hidropica, tigroliza, picnoza, cariorexa, urmate de
neurofagie si formarea noduilor rabici ai lui Babes. Asemenea leziuni,distroficonecrobiotice
se gasesc si in sistemul nervos periferic, in ganglioni nervosi se constata infiltratia intensa a
stromei ganglionare cu celule hiperplaziate, edem pericelular pronuntat, degenerarea celulelor
nervoase si neurofagie cu formarea unor acumulari de celule rotunde (satelite), cunoscute sub
demunirea de nodulii lui Van Gehuchten Nelis. In nervii periferici se produc leziuni de
endonevrita si perinevrita, cu degenerarea tecilor de mielina si infiltratii cu celule limfoide.
Leziunile cele mai grave se observa in nervii de la locul muscaturii si explica pruritul si
senzatia ce se observa uneori la animalele turvate.
Leziunile specifice sunt reprezentate prin incluziunile oxifile din celulele nervoase,
socotite caracteristice in turbare si cunoscute sub denumirea de corpusculii Babes Negri.
Incluziunile se gasesc in citoplasma celulelor nervoase piramidal din cornul lui Ammon, dar
pot fi intalnite si in alte parti ale sistemului nervos central si periferic si chiar in unele organe
sau glande. Ele au forma rotunda sau ovala si sunt formate din substanta bazala oxifila, in care
se gasesc granulatii bazofile. Numarul si dimensiunile corpusculilor Babes Negri variaza
dupa durata bolii, fiind mai mari si mai numerosi cand boala a evoluat mai lent. In creierul
animalelor moarte de turbare, in afara corpusculilor Babes Negri, se pot gasi incluzii oxifile
cu aspect de coci, intracelulare si extracelulare, care se pare ca sunt formte numai din
substanta bazala si ar reprezenta faza initiala de dezvoltare a corpusculilor Babes Negri.

IV. Diagnosticul

Diagnosticul precoce al turbarii are o importanta deosebita, avand in vedere gravitatea

infectiei rabice si pericolul pe care-l prezinta animalele turbate atat penru celelalte animale cat
si pentru om.
In toate cazurile de turbare se impune un diagnostic imediat si luarea de masuri
urgente, atat fata de animalele turbate sau suspectate de turbare, cat si fata de animalele si
persoanele contaminate sau suspectate de contaminare.
Intrucat nici aspectele clinice si nici leziunile macroscopice nu sunt caracteristice,
diagnosticul turbariise bazeaza pe examenele de laborator (virusologice, biologice, histo-
patologice, serologice). Metodele de indentificare sau de evidentiere a virusului rabic se apica
pe tesutul cerebral bogat in virus (hipocamp si bulbul cerebral) si consta in tehnica
anticorpilor fluorescenti si imunoenzimatica. Ambele metode asigura un diagnostic de
certitudine pana la 98-100 % din cazuri.
Pentru a pune in evidenta celulele nervoase infectate se fac amprente din hipocamp
(cornul lui Ammon) proaspat pe lame de sticla si se coloreaza prin metoda Sllers sau sectiuni
histologice preparate prin metoda Mann. Ambele procedee vor pune in evidenta corpusculii
virali colorati in rosu, denumiti corpusculii Babes Negri. Prezenta incluziilor
intracitoplasmatice sub forma corpusculilor Babes Negri confirma existenta infectiei, dar
lipsa lor infirma diagnosticul de turbare, deoarece se pot obtine rezultate fals negative de pana
la 15 %. Simultan cu examenul histopatologic se executa si o proba biologica. In acest scop,
soarecii nou nascuti sau tineri sunt inoculati intracerebral cu o suspensie din conul lui Ammon
si tinuti sub observatie timp de 21 de zile. Orice soarece mort intre a 10 a si a 21- zi de la
inoculare se examineaza prin imunofluorescenta. In acelasi scop, se inoculeaza pentru izolarea
virusului si o celula monocelulara de neuroblasme. Prezenta virusului poate fi facuta dupa 18-
24 de ore prin imunofluorescenta.
Testele serologice sunt folosite rar datorita procentului redus de animale ce
supravietuiesc bolii, care ar putea fi purtatoare de anticorpi specifici.

Tabloul lezional

Modificrile macroscopice sunt ne-caracteristice, deshidratare, slbire, blana murdar,

plgi recente cutanate, dini rupi, corpuri strine n stomac, staz venoas, snge slab
coagulat, negricios. Axul cerebrospinal este hiperemiat, edemaiat i cu peteii.
Histopatologic: leziune patognomonic = incluzi oxifile (corpusculii Babe-Negri) n
citoplasm neuronilor i n prelungirile acestora mai ales n neuronii din cornul lui Ammon,
celulele piramidale din scoara cerebral i n celulele Purkinje din cerebel. Acetia reprezint
locul de replicare al virusului rabic, la microscopul electronic apar ca mase nglobnd
agregate de virioni. In turbarea natural, la cine, corpusculii Babe-Negri apar la cea. 90%
din cazuri.
Leziuni nervoase ne-caracteristice = infiltraii limfo-histiocitare, alterri neuronale
(degenerare hidropic, tigroliz, picnoz, cariorex). Infiltraii nodulare n creier reprezentate
de acumulri de celule gliale cu sau fr neuronofagie (nodulii rabici ai lui Babe). Aceleai
leziuni nsoite de neuronofagie, localizate n ganglionii cerebrospinali se cunosc sub numele
de nodulii Van Gehucten i Nellis.
Virusul rabic microscopic corpusculii Babes-Negri , patognomonici infectiei cu rabie.

Diagnosticul de confirmare

Imunoflorescenta - se practic n mod curent, fiind un test specific i rapid, asigurnd

un diagnostic de certitudine pn la 98-100% din cazuri, n 24 de ore, putndu-se folosi i
ca metod unic de diagnostic.
Examenul histopatologic - efectuat pe seciuni din cornul iui Ammon, hipocamp,
cerebel, colorate prin metodele Mann, Lenz, Giemsa, pentru punerea n eviden a
corpusculilor Babe-Negri - permite punerea unui diagnostic corect la 80-90 % din
cazurile de turbare furioas la cine.
Bioproba - inocularea trituratelor de encefal, cerebel i bulb n suspensie de ser
fiziologic la 10 oareci de 3-4 sptmni inoculai intracerebral cu 0,015 ml, respectiv
0,03 ml, care se in sub observaie 28 zile.

Un singur rezultat negativ nu garanteaza ca organismul nu este infectat. De obicei se

fac , in paralel , si teste experimentale , pe soareci .

Diagnosticul diferential.
 Formele menigne de turbare, cu evolutie supraacuta, foarte rar intalnite, pot fi confundate
cu meningoencefalita din boala lui Carre. Datele anamnestice, catarul mucoaselor, prezenta
eventuala si a altor localizari ale infectiei cu virusul bolii lui Carre permit diferentierea:
- paralizia maxilara nespecifica, se deosebeste de cea rabica, prin faptul ca, afar de
paralizia maxilarului inferior, animalele nu prezinta alte semne de boala;
- luxatia temporo-mandibulara se deosebeste de turbarea paralitica prin aceea ca
tulburarile se instaleaza brusc, regunea articulatiei respective este deformata si foarte
sensibila, maxilarul inferior este imobilizat si nu poate fi apropiat de cel superior,
animalele nu au nici un fel de tulburari psihice;
- oprirea de corpi straini in cavitatea bucala si faringiana, poate simula turbarea, insa
examenul atent al animalelor respective, instalarea brusca a simptomelor, lipsa
tulburarilor psihice, permit diferentierea.

Nu trebuie uitat faptul ca, in marea majoritate a cazurilor de turbare paralitica la caine,
insotitorii acestora afirma aproape intotdeauna ca au aduc animalul la consultatie, pentru ca a
inghitit un os.

Prognosticul

Este nefavorabil, deoarece boala se termina aproape fara exceptie prin moartea animalelor.

Profilaxia

Lupta impotriva turbarii include aplicarea unui complex de masuri sanitar veterinare
de imunoprofilaxie. Un rol important il joaca profilaxia nespecifica, aceasta de bazeaza pe
masuri generale de prevenire a aparitiei si raspandirii bolii.
Masurile generale se adreseaza distrugerii rezervorului e virus sia vectorilor principali.
Acesta se poate obtine prin reducerea la maximum a numarului de carnivore domestice,
reglementarea circulatiei acestora, distrugerea carnivorelor salbatice, evidenta stricta a
cainilor de paza, de apartament si de vanatoare, purtarea obligatorie a botnitei. Totodata, este
necesar sa se duca o larga munca de informare a populatiei asupra pericolului turbarii si
asupra metodelor de prevenire a bolii.

Imunoprofilaxia
Istoricul imunizarii
In 1804, Zinke, in Germania, a facut prima transmitere experimentala a virusului prin
inoculare de saliva. In 1879, la Lyon, Victor Galtier a realizat transmiterea virusului de la
caine la iepure si de la iepure la caine.
In 1881, Roux, Chamberland si Thuillier, membri ai echipei profesorului Louis
Pasteur, au aratat ca sistemul nervos central este principalul loc de replicare a virusului rabiei.
Cercetatorii au transmis turbarea prin inoculare sub-menigeala la iepuri.
Pasteur a administrat pentru prima data vaccinul, pe 6 iulie 1885, tanarului Joseph
Meister, care fusese muscat de 14 ori de un caine cu 60 de ore inainte.
Vaccinul a fost administrat subcutanat si a constat in extracte de maduva spinarii de la
iepuri tinut intr-un recipient deschis timp de 15 zile. Alte 12 inoculari cu extracte de o
virulenta din ce in ce mai mare i-au fost administrate in urmatoarele 10 zile. In total 2.500 de
victime ale muscaturilor au fost vaccinate in urmatoarele 15 luni. Pana de curand ,
recomandata doar persoanelor care prezentau risc profesional (veterinari, personal de
laborator, tabacari, taxidermisti, lucratori in zootehnie sau lucratori forestieri), imunizarea
impotriva rabiei este recomandata calatorilor, inclusiv copiilor de peste 12 luni, care planuiesc
sa stea in zone endemice.
In plus, vaccinul antirabic este administrat persoanelor care au intrat in contact cu un
animal care ar putea avea rabie. In acest caz vaccinul, care necesita cinci injectii, este
echivalent cu un tratament "post-expunere". Dupa cat de grava este muscatura, uneori este
combinat cu o doza de imunoglobulina antirabica. Pana acum este singurul tratament
impotriva turbarii. Vaccinul neutralizeaza virusul inainte ca acesta sa atinga encefalul; odata
atins encefalul, finalul este totdeauna fatal.
Vaccinurile utilizate la acest moment pot fi clasificate n vaccinuri cu virus viu
modificat i vaccinuri inactivate.
Printre acestea se remarca:
- folosirea virusului rabicfix, inoculat pe cale subcutanata;
- folosirea de virusui vii sau atenuate, obtinute din culturi celulare cu diverse tulpini
adaptate la diferite celule;
- folosirea virusului rabic modificat calitativ prin adaptarea pe embrionul de gaina;
- folosirea vaccinului inactivat cu ajutorul fenolului, formolului, alcoolului metilic,
mertiolatului de sodiu, apa ionizata.
Astazi sunt folosite vaccinurile care contin atat virus viu modificat prin pasaje pe animale,
oua embrionate, sau pe culturi celulare, cat si vaccinuri preparate cu virus inactivat cu ajutorul
agentilor chimici. Ambele tipuri de vaccinuri pot imuniza animalele pentru o perioada de 1-3
ani. De mentionat este faptul ca, desi subtipurile de virus rabic difera mult in patogenitate,
totusi, cu exceptia serotipului 3, ele produc o imunitate incrucisata aproape perfecta. Astfel
vaccinurile preparate cu tulpina originala a lui Pasteur si derivatele ei, dar si tulpinile izolate
ulterior, protejeaza impotriva tuturor tulpinilor izolate pana la cele ale serotipului 1.
In Romania, pentru imunizarea cainilor si a altor specii de animale, se folosesc
vaccinurile urmatoare:
- vaccinul antirabic Rabivac preparat dupa formula Popovici si Stamatin;
- vaccinul Rabirom.
Vaccinul Rabivac, a fost preparat dupa formula Popovici si Stamatin, este constituit dintr-
o suspensie de creier de oaie inoculata cu virus rabic fix (tulpina Babes), cu adaos de
hidroxid de aluminiu. Vaccinul de administreaza subcutanat in doza de 0,5-1 ml, in functie de
greutatea animalului. Imunitatea se instaleaza dupa 14 zile si dureaza minimum 2 ani. Datorita
faptului ca este preparat pe substanta nervoasa, induce unele accidente postvaccinale.
Imbolnavirile se inregistreaza la animalele vacinate de mai multe ori. La caine primele
simptome ale acestor accidente apar dupa 10-20 de zile de la inocularea vaccinului si se
manifesta prin ataxii, pareze sau paralizii, mai rar se intalnesc si vomismente, hiperstezie
cutanata, pozitii anormale ale capului, fara tulburari psihice, care uneori dispar dupa 2-10 zile
sau animalele mor, dupa un timp variabil. In tratarea acestor animale se recomanda medicatie
antialergica (cortizon, ACTH, romegan, largactil), vitamine (complexul B) si energetice
(glucoza).
Vaccinul Rabirom (vaccin viu liofilizat) este o suspensie liofilizata de virus rabic, din
tulpina Hep Flury, replicata pe fibroblaste de embrion de gaina SPF. Se foloseste stric
intramuscular, in doza de 1 ml, de la varsta de 3 luni.
Vaccinurile cu virus modificat se obin pe ou embrionate de gin, folosind tulpina
Flury LEP, sau pe culturi celulare: linie celular canin, celule de porc, renale de bovine, linii
celulare de hamster. Dozele, indiferent de specie, sunt de 1 ml, cu rapel anual, iar la cine,
pentru unele vaccinuri la 3 ani.
Vaccinurile inactivate au ca substrat n producia virusului encefal de la animale
adulte, encefal de animale nou nscute, culturi celulare i ou embrionate. Pentru inactivare
sunt utilizate metode fizice (temperatur, ultraviolete) sau chimice (fenol, betapropriolacton).
Vaccinurile preparate pe encefal sunt recomandate numai cinilor i pisicilor, iar celelalte i
pentru alte specii de animale. Dozele sunt n general de 1-2 ml, cu rapel anual, iar la cine,
pentru unele vaccinuri la 3 ani.
Tabelul 1: Principalele vaccinuri antirabice de uz veterinar, preparate cu virus modificat,
neinactivat.
Utilizare Doza Varsta la pima
Vaccinul la ml vaccinare Rapel recomandat
Originea: ou embrionat caine 1 ml 3 si 15 luni la fiecare 3 ani
LEP tulpina Flury
Originea: celule canine caine 1 ml 3 si 15 luni la fiecare 3 ani
din linia H.E.P tulpina
Flury pisica 1 ml 3 luni la fiecare 3 ani
Originea:celule de porc caine 1 ml 3 si 5 luni la fiecare 3 ani
H.P.C. (high cell
passage) caprine 1 ml 4 luni in fiecare an
tulpina S.A.D ovine 1 ml 4 luni in fiecare an
bovine 1 ml 4 luni in fiecare an
cabaline 1 ml 4 luni in fiecare an
Originea:celule canine
(high caine 1 ml 3 si 5 luni la fiecare 3 ani
cell passage) tulpina
S.A.D. pisica 1 ml peste 3 luni in fiecare an
Originea: celule renale
bovine H.P.C. tulpina
S.A.D. caine 1 ml 3 luni in fiecare an
Originea: linia B.H.K
(celule renale de hamster
- H.P.C., tulpina Kissling caine 1 ml 3 luni in fiecare an
Originea: celule de
hamster, caine 1 ml 3 si 5 luni in fiecare an
tulpina Vnukovo, 32 pisica 1 ml la alegere in fiecare an
bovine 1 ml la alegere in fiecare an
cabaline 1 ml la alegere in fiecare an
ovine 1 ml la alegere in fiecare an
caprine 1 ml la alegere in fiecare an

Tabelul 2: Pricipalele vaccinuri antirabice de uz veterinar, preparate cu virus modificat,

inactivat
Doza Varsta la pima Rapel
Vaccinul Utilizare la ml vaccinare recomandat
PE TESUT NERVOS
Originea: encefal de
animale caine 2 ml 3 luni in fiecare an
adulte pisica 2 ml 3 luni in fiecare an
PE CULTURI CELULARE
Originea: B.H.K. (N.C.P.)
tulpina caine 1ml 3 luni in fiecare an
Kissling, tulpina Pitman-
Moore pisica 1 ml 3 luni in fiecare an
caine, talie
mare 1 ml 3 si 15 luni la fiecare 3 ani
bovine 1 ml 4 luni in fiecare an
cabaline 1 ml 4 luni in fiecare an
ovine 1 ml 4 luni in fiecare an
caprine 1 ml 4 luni in fiecare an
Originea: linia BHK tulpina pisica 1 ml 3 luni in fiecare an
Pitman Moore asociat cu
vaccin caine 1 ml 3 luni in fiecare an
panleucopenic,
antihepatitic, anti bovine 3 ml 4 luni in fiecare an
leptospiric ovine 2 ml 4 luni in fiecare an
Originea: ou embrionat,
tulpina pisica 1 ml 3 luni in fiecare an
Flury L.E.P. bovine 1 ml 3 luni in fiecare an
Originea:celule renale de
porc caine 2 ml 3 si 4 luni in fiecare an
tulpina Flury, L.E.P. pisica 2 ml 3 si 4 luni in fiecare an
bovine 2 ml la alegere in fiecare an
cabaline 2 ml la alegere in fiecare an
ovine 2 ml la alegere in fiecare an
caprine 2 ml la alegere in fiecare an
Originea: celule renale de
porc, caine 2 ml 3 si 4 luni in fiecare an
tulpina Flury, L.E.P. pisica 2 ml 3 si 4 luni in fiecare an
bovine 2 ml la alegere in fiecare an
cabaline 2 ml la alegere in fiecare an
ovine 2 ml la alegere in fiecare an
caprine 2 ml la alegere in fiecare an

Combaterea

Intr-un focar de turbare, se aplica urmatoarele masuri:

 - se declara oficial boala si se instituie carantina de gardul III;
- se delimiteaza zona epizootica pe o raza de cel putin 30 kilometrii in jurul focarului;
- se distrug cadavrele animalelor moarte.
Animalele cu simptome de turbare de ucid, iar dupa recoltarea prbelor pentru examenul de
laborator, se distrug. Carnasienele suspecte de turbare, care nu au muscat, care nu au zgariat
alte animale sau oamenii, se ucid si se distrug, iar cele suspecte care au muscat , zagariat sau
au venit in alt mod in cotact cu alte animale sau cu oamenii, se tin sub observatie sanitar
veterinara timp de 10 zile, dupa care se ucid.
Carnasienele banuite de contaminare prin muscare sau alte metode sau carnasienele care
vin in contact cu animale bonlave sau suspecte de boala, se ucid, chiar daca au fost vaccinate
antirabic. Nu se ucid carnasienele cu valoare (cainii de paza sau cei de vanatoare) si care fac
dovada ca au fost vaccinate in ultimele 6 luni, dar se supun carantinei timp de 90 de zile.
Boala se considera stinsa si masurile de carantina se ridica daca au trecut cele 3 luni de la
ultimul caz de moarte sau ucidere si daca in unitate nu mai sunt animale sub observatie sanitar
veterinara.

Morbiditate si mortalitate

Vaccinurile au scazut rata infestarii la caine , de la 5000 de caini infestati in 1987 la

338 in 2011. Pisicile , bovinele , cabalinele si animalele tinute in captivitate au un risc mai
ridicat de infectare datorita ratei scazute de vaccinare la aceste specii.

Rabia la oameni

Perioada de incubatie

La oameni , perioada de incubatie este de la cateva zile la cativa ani. In cele mai multe
cazuri , semnele clinice apar dupa 1-3 luni. In studiile facute , aproximativ 4-10% din cazuri
au avut perioada de incubatie de 6 luni sau mai mult.

Semne clinice
 Faza prodromica hiperemie , dureri de cap , disconfort , durere , prurit. Dupa
cateva zile , pot aparea anxietate, confuzie si agitatie , si se continua cu insomnie,
hipersensibilitate la lumina si zgomot , delir , halucinatii , paralizii partiale , hipersalivatie ,
dificultate de deglutire si convulsii.
In forma furioasa hiperexcitabilitate , hidrofobie , spasme musculare al nivelul
muschilor fetei , gatului sau diafragmului , fluctuatii mari ale temperaturii corporale , pulsului
si presiunii sangvine , coma , insuficienat cardiaca si respiratorie ; iar in forma paralitica
paralizii generalizate. Moartea survine , in general in 2-10 zile , supravietuirea este foarte rara.

Transmiterea

Saliva umana contine virusul rabic ; transmiterea de la om la om e teoretic posibila ,

dar rara.
Activitatile care expun un risc de transmitere al bolii sunt muscatura , sarutul , sau alte
contacte directe dintre saliva si mucoase sau cu leziuni de la nivelul pielii , sau prin contact
sexual. Se recomanda tratament profilactic dupa folosirea instrumentelor pentru autopsie , sau
pentru ingrijirea pacientilor , atunci cand exista posibilitatea ca instrumentele sa fi trecut pe la
nivelul nervilor. Fecalele , sangele , urina si alte lichide corporale nu contin virusul.
Putine cazuri de transmitere au fost semnalate prin transplant de cornee , si cateva
cazuri au fost semnalate recent , de la un singur donator de organe infectat. Nu este cunoscut
inca , cu cat timp inaintea aparitiei semnelor clinice, un om poate transmite boala , se
recomanda tratament profilactit tuturor persoanelor ce au luat contact cu bolnavul cu 14 zile
inainte de aparitia simptomelor.

Investigatii

Investigatiile fac mai usor diagnosticul rabiei la oameni si pot include:

testul direct cu anticorpi fluorescenti. Este un test uzual, rapid, care detecteaza
proteinele ce alcatuiesc virusul rabic. Testul se face prin prelevarea unei mostre de
tesut din zona potential infectata
testul de polimerizare in lant. Acest test detecteaza materialul genetic (ADN) al
proteinelor din virusul rabic, este foarte exact si poate fi facut din saliva, lichid
cefalorahidian sau oricare alt tesut.
 Daca o persoana a fost muscata sau expusa in alt fel virusului rabic, se pot administra o
serie de vaccinuri, ca si profilaxie postexpunere, pana la sosirea rezultatelor testelor care sa
confirme boala si care au ca scop prevenirea instalarii bolii inainte ca diagnosticul sa fie
confirmat prin teste specifice.

Muscatura provocata de un animal cu risc mic de a fi infectat cu rabie

Daca un animal cu risc mic de a fi infectat cu virusul rabic, cum ar fi animalele de
companie ca pisicile sau cainii, musca pe cineva, se impune capturarea acestuia de catre
autoritatile special pregatite pentru a prinde animalele infestate cu rabie, tinerea acestora in
carantina si urmarirea lor pentru aproximativ 10 zile si daca:
- animalul nu prezinta semne de boala in acest interval, se presupune ca nu a fost
infestat in momentul muscaturii si ca persoana muscata nu necesita tratament
- animalul dezvolta semne de boala, atunci se va incepe tratament preventiv.
Animalul infestat va fi omorat (eutanasiat) iar tesutul sau cerebral va fi supus unor
teste care sa confirme existenta bolii. Dureaza doar cateva ore pentru a se efectua aceste teste.
Daca rezultatul este negativ, se poate opri tratamentul prevenitv.

Muscatura provocata de un animal cu risc crescut de a fi infectat cu rabie

Daca o persoana este muscata de un animal cu risc mare de a fi infectat cu virusul rabic,
trebuie contactat imediat Departamentul de Sanatate Publica local. Animalul infestat va fi
capturat de personalul special antrenat pentru aceasta. In functie de protocoalele urmate de
departamentul respectiv, animalul poate fi observat sau eutanasiat. In cazul eutanasierii,
tesutul cerebral al animalului va fi supus testarii pentru confirmarea diagnosticului. In tot
acest timp, persoana muscata va fi supusa tratamentului. Daca testele sunt negative,
tratamentul se opreste. Daca testele sunt pozitive, tratamentul se continua. Uneori, animalul
suspectat de a avea rabie nu poate fi capturat. In acest caz, este indicata contactarea
Departamentului de Sanatate Publica local, pentru a afla care specii de animale din zona
respectiva au un risc crescut de a fi infectate si de a determina astfel daca trebuie sau nu initiat
un tratament. Infectia cu virusul rabic poate fi suspicionata si cand nu este decelabila o
muscatura de animal. Liliecii in special, dat fiind ca au dimensiuni reduse, pot provoca
muscaturi sau zgarieturi ce nu sunt usor observabile. Atunci cand exista persoane sau copii
care au venit in contact direct cu un liliac sau acest animal este gasit in incaperi in care se afla
persoane care dorm sau care nu sunt constiente trebuie contactat un medic iar copiii trebuie
invatati sa evite contactul cu liliecii sau alte animale salbatice.
 Profilaxia post-expunere
Tratamentul , in acest caz , este foarte eficace daca se administreaza in maxim 14 zile
de la infectare. Primul pas este curatarea ranii cu multa apa
si sapun pentru a reduce riscul unei infectii. Este indicata
efectuarea unui consult medical de specialitate pentru a se
stabili un tratament mai complex al ranii.
In America pacientii primesc o doza de
imunoglobulina si 4 doze de vaccin antirabic pe o perioada
de 28 zile. Jumatate din doza de imunoglobulina este
injectata la nivelul muscaturii , daca este posibil. Prima doza
de vaccin se face cat mai repede posibil , oar celelalte 4 in a
treia , a saptea , apaisprezecea si a douazecisiopta zi de la prima injectie. Pacientii ce au fost
vaccinati antirabic inainte de infectare , nu vor mai primi doza de imunoglobulina , doar
vaccinul antirabic postinfectie.

Aciuni de supraveghere sanitar veterinar a rabiei (B-058)

1. Supraveghere prin imunofluorescen direct i dup caz prin examene

histologice, virusologice i identificarea de genom viral la carnivore domestice
i slbatice, precum i la celelalte mamifere domestice moarte sau tiate de
necesitate care au prezentat simptoame nervoase.
2. Supravegherea clinic obligatorie a carnivorelor care au mucat sau zgriat
persoane i animale, n perioada de 10 zile de la data producerii mucturii sau zgrieturii
3. De la animalele suspecte (care au mucat, zgriat sau au fost mucate sau
zgriate) se recolteaz capul ntreg.
4. Animalele din mediul silvatic cu comportament deviat (suspecte de rabie) se
ucid cu respectarea prevederilor legale privind protecia i bunstarea animalelor, cu
recoltarea de probe n scop de diagnostic.
5. Supravegherea activ a rabiei la vulpe n scopul determinrii eficienei
vaccinrii prin determinarea marker-ului vaccinai, prin examene de laborator pe un numr de
8 vulpi vnate/km .
6. Depistarea i identificarea tulpinilor de virus rabic, prin investigaii de
biologie molecular.
 1. Notificarea bolii se face n conformitate cu prevederile Ordinul nr. 640/2002 pentru
aprobarea Normei sanitare veterinare privind Programul de supraveghere, profilaxie i
combatere a bolilor la animale, de prevenire a transmiterii de boli de la animale la om i de
protecie a mediului pentru anul 2003.
2. Probele (capul animalelor moarte sau sacrificate) prelevate pentru examen
virusologie (inclusiv bioprob) i histologic, se trimit la LSVSAJ i/sau dup caz la IDSA, CU
respectarea condiiilor sanitare veterinare obligatorii privind prelevarea, ambalarea,
identificarea i expedierea acestora.Probele de creier provenite de la rumegtoare domestice i
slbatice la care
3. Diagnosticul de rabie a fost negativ se vor examina histologic pentru EST,
Aujeszky, listerioz.
4.Recoltarea n scop de diagnostic a animalelor din mediul silvatic suspecte de boal,
se realizeaz de cte ori se consider necesar, conform prevederilor protocolului comun
ANSVSA, AGVPS, RNP- ROMSILVA. i cu aprobarea n regim de urgen a MAPDR.
5.Investigaiile prin epidemiologie molecular se efectueaz la IDSA.
6.In exploataiile n care s-au diagnosticat cazuri de rabie se impun restricii de
micare a animalelor cu respectarea prevederilor legislaiei n vigoare.

Aciuni de supraveghere sanitara veterinar a bolilor transmisibile de la animale la om

(zoonoze)
Pentru rabie se aplic supravegherea anatomopatologic i de laborator la speciile
receptive.

1. Vaccinarea oral la vulpi conform programului de profilaxie specifica

aprobat de ANSVSA
2. Vaccinarea cinilor i pisicilor n vrsta de peste 3 luni o dat pe an, n lunile
octombrie-decembrie, cu vaccinri de completare.
3. Vaccinarea in caz de necesitatea a animalelor suspecte de infecie.
I. Vaccinarea oral a vulpilor se efectueaz de dou ori pe an n lunile aprilie-mai i
octombrie-noiembrie.
II. Cheltuielile privind achiziionarea momelilor vaccinale sunt suportate de ANSVSA.
III. Cheltuielile privind distribuirea momelilor vaccinale sunt suportate de proprietarii
fondurilor de vntoare.
 IV. Verificarea eficienei vaccinrii orale a vulpilor se efectueaz pe probele recoltate de la
animalele vaccinate (vulpi vnate).
V. Contravaloarea vaccinului i a manoperei pentru vaccinarea antirabic a cinilor i
pisicilor din mediul urban se suport de ctre proprietar.
VI. Contravaloarea vaccinului si a manoperei pentru vaccinarea antirabic cinilor i
pisicilor in mediul rural se suporta de ctre ANSVSA.
VII. Contravaloarea vaccinului si a manoperei pentru vaccinarea antirabic n caz de
necesitate se suport de ctre ANSVSA.