CUPRINS

Pag.

Introducere………………………………………………………………………………….…. 2

Capitolul I. CEREREA TURISTICA…………………………………………………………. 3

1.1. Formarea cererii turistice……………………………………………………………….4

1.2. Cererea turistica si cererea de marfuri………………………………………………….5
1.3. Tipuri de cerere turistica………………………………………………………………..7
1.4. Tipologii de cerere turistica…………………………………………………………….8
1.5. Sezonalitatea cererii…………………………………………………………………….10
1.6. Tendinte ale cererii……………………………………………………………………..11

Capitolul II. MOTIVATIILE COMPORTAMENTALE DE CALATORIE………………....13

Bibliografie……………………………………………………………………………………..14

1
 INTRODUCERE

Noţiunea de turism exprimă acţiunea de a vizita diferite locuri şi obiective atractive,

pentru plăcerea proprie, această călătorie implicând atât deplasarea cât şi şederea temporară în
localităţile alese ca destinaţie pentru petrecerea timpului liber.

Turismul apare ca fenomen economico-social specific civilizaţiei moderne, puternic

ancorat în viaţa societăţii şi ca atare, influenţat de evoluţia ei.Adresându-se unor segmente
sociale largi, şi răspunzând pe deplin nevoilor acestora, turismul se detaşează printr-un înalt
dinamism, atât la nivel naţional cât şi la nivel internaţional.
Turismul a devenit in zilele noastre o activitate la fel de importanta precum cea desfăşurată
în alte sectoare-chei din economia mondială (industrie, agricultură, comerţ). Fenomenul turistic
este extrem de greu de delimitat deoarece, ca orice activitate umană, cade sub incidenţa studiului
interdisciplinar, antrenând deopotrivă economişti , geografi, psihologi şi sociologi.

Primele menţiuni privind preocupările de a voiaja, apar în antichitate în operele geografului

Strabon.Privit ca un fenomen social-economic creator de benifici, turismul a fost defint în
variante dinte cele mai felurite: “arta de a călători pentru propria plăcere” (M. Peyromarre
Debord); “activitate din timpul liber care constă în a voiaja sau locui departe de locul de
reşedinţă, pentru distracţie, odihnă, îmbogăţirea experienţei şi culturi, datorită cunoaşteri unor
noi aspecte umane şi a unor peisaje necunoscute” (Jan Medecin); “fenomen al timpurilor noastre,
bazat pe creşterea necesităţi de refacere a sănătăţi şi de schimbare a mediului înconjurător,
cultivare a sentimentului pentru frumuseţile naturi ca rezultat al dezvoltări comerţului, industriei
şi al perfecţionări mijloacelor de transport” (Guy Freuler).

2
 Capitolul I. CEREREA TURISTICA

Cererea turistica este formata din ansamblul persoanelor care îsi manifesta dorinta de a se
deplasa periodic si temporar în afara resedintei proprii, pentru alte motive decât prestarea unor
activitati remunerate la locul de destinatie.

Consumul turistic este o expresie a cererii solvabile a populatiei pentru serviciile turistice,
care îsi gaseste echivalent în oferta turistica, în timp si spatiu. Consumul turistic este format din
cheltuielile efectuate de purtatorii cererii turistice pentru achizitionarea unor servicii si bunuri
legate de motivatia turistica. Cererea turistică se naşte dintr-o necesitate specifică şi se transformă
într-un consum specific.

Pentru ca cererea să se transforme într-un act de consum, trebuie îndeplinite trei condiţii :

1. timp liber
2. venit disponibil
3. motivaţie.

Gama de servicii pe care un turist le poate solicita în timpul unei calatorii turistice, în
decursul unui sejur de vacanta sau în cadrul unei forme specifice de turism, este foarte variata,
depinzând de:

 însasi forma de turism practicata

 diversitatea produselor turistice în cadrul fiecarei forme de turism
 distanta dintre localitatea de resedinta a turistului si locul unde se va realiza respectivul
consum touristic
 sezonalitatea activitatii turistice
 felul atractiilor turistice majore care polarizeaza curentele turistice spre anumite destinatii
 puterea de cumparare a clientului potential (cererea solvabila)
 gusturile, preferintele, aspiratiile etc, într-un cuvânt, de motivatiile nevoilor sociale pentru
servicii turistice ale clientelei potentiale.

Încercând o sintetizare a acestor multiple aspecte, rezulta ca cererea turistica se manifesta

practic într-un numar infinit de variante, nuantate de la un client potential la altul, în functie de:

 - tipologia socioprofesionala, familia si forma de turism în care se desfasoara calatoria turistica a

clientului interesat;

 - caracteristicile tehnice ale voiajului efectuat (durata sejurului, formele de transport,modalitatile

3
de cazare etc);

 - sursele financiare si sumele disponibile pentru acoperirea cheltuielilor turistice în functie de

structura serviciilor;

 - motivatiile clientelei si preferintele turistilor pentru atractiile oferite.

Volumul, structura, dinamica, dispersia în timp si spatiu si tendintele de ale cererii turistice
sunt influentate în permanenta, de o serie de factori cu actiune continua sau ocazionala, care
determina de altfel si dezvoltarea ansamblului industriei turistice pe plan si mondial.

1.1. Formarea cererii turistice

Importanţa relativă şi absolută a turismului în bugetul de venituri şi cheltuieli al populaţiei

a crescut spectaculos, având consecinţe nu numai asupra nivelului de satisfacţie al turiştilor înşişi,
dar şi pentru rezidenţii ţărilor vizitate de ei. Numărul mare de turişti şi mărimea efortului lor
financiar au efecte considerabile asupra venitului, ocupării forţei de muncă, venitului bugetar al
balanţei de plăţi, mediului şi culturii zonelor de destinaţie. Scăderea cererii poate da naştere la
scăderea standardului de viaţă şi creşterea şomajului, în timp ce creşterea cererii poate determina
ocuparea forţei de muncă performantă, creşterea veniturilor şi reducerea inflaţiei. În plus, firmele
de turism sunt confruntate cu oscilaţii ale venitului şi profitului, precum şi cu instabilitatea
legislaţiei privind impozitul pe venit şi cheltuieli. Astfel, cererea turistică influenţează toate
sectoarele unei economii persoanele fizice şi familiile, sectorul privat şi sectorul public.

Rolul individului în formarea cererii turistice este reflectat şi în literatura turistică timpurie.
Maslow (1954, 1968) a întocmit o ierarhie a necesităţilor generatoare de stimuli pentru individ.
Studiile economice şi non-economice din 1970 şi 1980 s-au ocupat de motivele achiziţionării unei
vacanţe: Gray (1970), Ploy (1973), Schmoll (1977), Crompton (1979) şi Dann (1981).

Nivelul şi efectul cererii turistice asupra economiei influenţează puternic procesul de luare
a deciziei în turism.

Alegerea optimă în cererea turistică

Atât totalitatea preferinţelor populaţiei cât şi mărimea bugetului de cheltuieli sunt

determinantele-cheie ale cererii pentru turism. O persoană care hotărăşte să petreacă o vacanţă în
afara domiciliului alocă o sumă de bani, denumită buget disponibil pentru turism şi cumpărarea
de bunuri şi servicii. Mărimea bugetului disponibil depinde de numărul de ore de muncă prestate
şi plătite într-o anumită perioadă de timp, de venitul obţinut într-o oră, de mărimea impozitului pe
venit; diferenţa între acestea constituie venitul disponibil pentru bunuri de consum şi servicii.

4
Anumite categorii de populaţie preferă să aibă la dispoziţie mai mult timp neplătit alocat timpului
liber sau activităţilor gospodăreşti şi, în consecinţă, cheltuiesc mai puţin timp din munca plătită.
Dacă se alocă mai mult timp muncii plătite şi se reduce timpul neplătit, nivelul de venit creşte, iar
timpul liber şi activitatea în familie sunt strict măsurate; relaţia este valabilă şi invers, când timpul
liber reduce venitul. Uneori apar totuşi tensiuni între cele două componente,deoarece venitul este
obţinut din ocuparea timpului liber, deci acesta începe să aibă preţ sau un cost favorabil. Fiecare
combinaţie a muncii plătite cu timpul neplătit produce o cantitate diferită de câştig sau un buget
variabil, care poate fi cheltuit pentru bunuri de consum şi servicii.

Cu cât valoarea raportului dintre munca plătită şi timpul neplătit este mai mare, cu atât
bugetele alocate consumului sunt mai mari şi invers.

Bugetul disponibil pentru turism şi pentru cumpărarea de bunuri este format din venitul sau
bugetul obţinut din munca individuală plătită (oferta de muncă), preferinţele pentru consum
(permise de munca plătită) şi timpul neplătit. Consumul şi oferta de muncă sunt determinante
simultane de bază. Schimbările în remunerarea muncii determină schimbări în consumul
indivizilor şi în timpul neplătit.

De exemplu, o creştere a nivelului salariului sau o scădere a taxei pe venit determină

obţinerea unui venit şi consum mai mari în condiţiile aceleiaşi cantităţi a timpului neplătit şi
aceasta deoarece o creştere în remuneraţia orară îl încurajează pe individ să substituie munca
plătită şi consumul cu un timp neplătit mai mare (aşa numitul efect de substituţie).

Invers, un individ poate decide să obţină un salariu mai mare pentru o cantitate mai mare de
timp plătită, să cumpere mai multe bunuri şi, simultan, să reducă timpul neplătit, fenomen numit
„efectul venitului”. Combinaţia între efectul de substituţie şi efectul venitului se numeşte „efectul
net”. Efectul net este o combinaţie între preferinţele individuale şi consumul de timp plătit sau nu.

1.2. Cererea turistica si cererea de marfuri

Comparativ cu cererea de marfuri, cererea turistica prezinta o serie de particularitati, ce

decurg inerent din sfera nevoilor sociale pentru marfuri si servicii ale populatiei:

 Spre deosebire de cererea solvabila de marfuri a populatiei, care se identifica cu consumul

propriu-zis al marfurilor (chiar în cazul produselor de îndelungata), cererea de servicii
turistice nu se identifica în totalitate consumul turistic, situatie explicabila prin faptul ca
acele categorii de populatie care, din diferite motive, nu-si parasesc localitatea de
resedinta în timpul concediilor, nu se manifesta de regula ca solicitanti de servicii
turistice.

5
Daca în consumul de marfuri se poate stabili o anumita ierarhizare a formelor de modificare a
cererii pentru diferite grupe de marfuri, cererea turistica nu se caracterizeaza, de obicei, printr-un
consum periodic al aceluiasi produs turistic, oferit la aceeasi destinatie a calatoriilor turistice. Din
aceste considerente, desi în practica turistica se accepta clasificarea cererii în periodica si
ocazionala (rara), periodicitatea trebuie înteleasa ca o manifestare generala a cererii de servicii
turistice în cursul unei perioade de referinta, avându-se în vedere ca, totodata, periodicitatea
consumului turistic nu afecteaza decât într-o mica masura aceeasi oferta de servicii la intervale
apropiate.

Rationamentul face în mod deliberat abstractie de unele forme impuse de manifestare periodica a
cererii turistice, ca de exemplu cazul calatoriilor de afaceri (asimilate cu calatoriile turistice), în
cazul recomandarilor medicale pentru anumite proceduri de tratament balneomedical care
necesita repetare la intervale regulate de timp si în aceeasi statiune turistica, sau chiar si în cazul
unor forme cu predilectie de turism (de exemplu, vânatoarea sau pescuitul sportiv) legate de
aceeasi destinatie a calatoriilor.

 Periodicitatea cererii turistice este o functie a veniturilor disponibile, a timpului liber si a

sezonalitatii activitatii turistice, care genereaza diferite forme de turism bazate pe o oferta
anuala periodica (de exemplu: turismul în statiunile de sporturi de iarna, turismul estival
pe litoral etc). În acest context merita sa fie reamintit faptul ca factorul esential al formarii
periodice (sezoniere) a cererii turistice si, în consecinta si a repartitiei inegale în timp si
spatiu a cererii, este reprezentat de limitele timpului liber disponibil pentru turism în
decursul unui an calendaristic.

Se au în vedere, în primul rând, concediile si vacantele anuale, care reprezinta perioade mai lungi
si neîntrerupte de timp liber si care influenteaza formarea cererii turistice prin:

- durata concediilor si vacantelor; cu cât acestea sunt de mai lunga durata, permit fragmentarea
lor în mai mare masura si, ca atare atenueaza caracterul sezonier al cererii;

- limitele caracteristice impuse acestora, cunoscând ca, pentru anumite categorii depopulatie
activa, concediile pot fi utilizate în scopuri turistice numai în anumite perioade de an (de exemplu
în agricultura).

Timpul liber saptamânal are în schimb o influenta mai pronuntata asupra periodicitatii cererii
turistice, din cauza frecventei mai constante de utilizare pentru turism a sfârsitului de saptamâna
în cursul unui an.

 Din practica mai rezulta ca cererea turistica are un grad ridicat de spontaneitate în
comparatie cu cererea de marfuri. Cu toate ca în turism s-a adoptat clasificarea cererii în
ferma si spontana, însasi cererea ferma comporta în toate împrejurarile un grad ridicat de
urgenta si se manifesta cu elasticitate variabila la diferite categorii de populatie.

Ca rezultat al elasticitatii nevoilor de consum ale populatiei, ordinea de urgenta a satisfacerii

nevoilor pentru marfuri si pentru servicii turistice se manifesta si ea diferentiat de la o categorie

6
de populatie la alta. Cu anumite exceptii (de exemplu, în cazul cererii pentru tratament
balneomedicale), cererea turistica este mai putin legata de conditiile de existenta ale populatiei
decât cererea de marfuri, fiind în general mult mai sensibil influentata de nivelul veniturilor
populatiei si de nivelul tarifelor pentru aranjamentele (pachetul de servicii) turistice. Prin analogie
cu cererea de marfuri, elasticitatea cererii turistice se exprima prin intermediul coeficientilor de
elasticitate.

Evident, valorile pe care le vor îmbraca coeficientii de elasticitate depind de natura produsului
turistic si de natura si categoria cumparatorilor virtuali ale caror niveluri de venituri sunt luate în
considerare.

Nivelul veniturilor, tarifele, distanta si durata calatoriilor nu sunt singurele elemente care pot
influenta cererea turistica. În egala masura trebuie cunoscute si obiceiurile de a calatori ale
cetatenilor si motivatiile care-i incita sa întreprinda calatorii în scopuri turistice.

Determinantii cererii se impart in:

a) determinanti economico-sociali

-factorul demografic (acesta este purtatorul cererii);

-timpul liber;
-urbanizarea;
-nivelul veniturilor;
-nivelul preturilor si tarifelor.

b) determinantii motivationali:
-motivatia turistica care indeplineste 3 functii:
-functia de destindere;
-functia de divertisment;
-functia de dezvoltare.

1.3. Tipuri de cerere turistica

Tipuri de cerere turistica in functie de particularitatile individului:

1. cererea psihocentrica: care prefera acele zone turistice ce include amenajari cu grad
ridicat de confort, cu servicii de calitate superioara care reproduc cat mai fidel, conditii de
locuit de la locul de resedinta.

7
 2. cererea alocentrica: cea care prefera regiuni turistice putin cunoscute cu dotari materiale
minimale, dar cu atractii naturale sau culturale deosebite (turisti exploratori).
3. cererea cvasipsihocentrica: aceasta categorie prefera oferta turistica de calitate care sa
reproduca conditiile de la locul de resedinta, dar care ofera satisfactia unui consum
specific atat sub aspect material, cat si natural. Aceasta categorie prefera zonele
departate, in tari dezvoltate sub aspect economic.
4. cererea cvasialocentrica: cauta satisfactia turistica in marile contraste care exista intre
culturi, civilizatii, pretentiile turistilor sunt legate in special de motivatia principala a
calatoriei si mai putin de elementele functionale ale ofertei
5. cererea mezocentrica: care echivaleaza cu cea mai mare parte a consumatorilor ce au ca
principala motivatie odihna in varianta de turism organizat.

1.4. Tipologii de cerere turistica

În practica turistica, analistii disting trei categorii principale de turisti, cu diferentieri
sensibile în ceea ce priveste aspiratiile si manifestarile lor de cerere pentru produsele turistice si
pentru destinatiile de vacanta, si anume:

- turisti pentru care constrângerile economice nu sunt de natura sa influenteze în sens restrictiv
alegerea formulelor si destinatiilor de vacanta si care constituie categoria clientelei de "lux";

- turistii "activi", care dispun de resursele financiare necesare sau sunt în cautarea unor resurse
pentru a stabili un echilibru financiar între mijloacelor lor economice si cererile pentru calatoriile
de vacanta;

- turistii "pasivi" (sau, dupa unii analisti, asa-numitii turisti "captivi"), ale caror aspiratii pentru
achizitionarea produselor turistice nu depasesc limitele conditiilor lor economice.

Cererea pentru formele turismului de lux

Turismul de lux sau turismul paturilor sociale "de vârf (high-life) include toate categoriile
de clientela pentru care practicarea turismului nu este îngradita de nivelul veniturilor.

Desi pe aceasta piata particularizata se înregistreaza un volum redus de cerere, piata

turismului de lux este totusi profitabila pentru agentii economici, însa dificil de monitorizat, din
cauza pretentiilor personalizate fata de nivelul calitativ al serviciilor. De altfel, cererea pentru
formele turismului de lux se manifesta în multiple variante, sofisticate si chiar extravagante, pe
care nu le pot acoperi decât structurile de primire de categoria cinci stele si, numai într-o anumita
masura, cele de categoria patru stele.

8
 Impactul socio-cultural al turismului de lux asupra destinatiilor de vacanta se manifesta cu
efecte contrastante: pe de o parte, turistii de "elita" nu sunt interesati de stabilirea si dezvoltarea
contactelor cu populatia comunitatilor locale, iar pe de alta parte, se adâncesc contrastele dintre
elita temporar-vizitatoare si populatie, ceea ce poate îmbraca caracterul unor adevarate provocari
sociale .

Solicitari pentru serviciile turistice de confort superior se manifesta si din partea oamenilor
de afaceri, ceea ce stimuleaza agentii economici sa se orienteze si catre formele turismului de lux,
desigur în limite rezonabile de competitivitate si de eficienta.

Tot în aceasta categorie se înscriu ocazional si calatorii "marginali" proveniti din diverse
paturi sociale cu venituri medii, dar dispusi sa sacrifice o parte din aceste venituri pentru a
beneficia de niveluri superioare de confort ir structurile de primire de categoria lux.

Turismul de lux este foarte versatil si instabil: comportamentele care evidentiaza caracterul
distinctiv al cererii clientelei si modelele lor originale de manifestare sunt supuse tendintelor de
imitare din partea altor paturi sociale mai putin bogate. Afluxul turistilor cu venituri medii
conduce treptat la "democratizarea" destinatiilor privilegiate ale clientelei de lux, provocând
inerent reorientarea clientelei de elita catre alte destinatii, exotice, înca "neinvadate" de turismul
cu tendinte de masa si catre alte preferinte de consum.

Turismul activ

În categoria turistilor activi se înscriu toti vizitatorii ce formeaza grupuri eterogene, dar
care au totusi o trasatura comuna: tendinta de a concilia mijloacele lor economice cu dorinta de a-
si satisface cererea pentru diversele forme de consum turistic.

Acesti turisti apartin paturilor sociale care apreciaza ca este necesar sa-si paraseasca
resedinta obisnuita pentru a pleca în vacanta si care, din punct de vedere economic si cultural,
dispun atât de anumite posibilitati, cât si de discernamânt si selectie privind formele de turism si
destinatiile preferate. Oricare ar fi mobilul motivatiilor ce vor genera concretizarea nevoilor
acestora, pot fi exemplificate unele trasaturi comune ale manifestarilor lor de consum, începând
cu nevoile elementare pentru odihna fizica, nervoasa si morala si continuând cu nevoile de
destindere, agrement-divertisment si setea de cultura, toate rezultând din desprinderea temporara
din cotidian prin activitati sportive, jocuri de societate, contacte cu populatia autohtona,
acumulare de noi cunostinte etc.

Satisfactia consumului turistic este amplificata de sentimentul ca îsi poate alege deliberat
mediul destinatiilor de vacanta, stiind ca elasticitatea bugetului lor le permite si posibilitatea de a
decide asupra perioadei si duratei sejurului asupra formelor de cazare si asupra organizarii

9
"loisir"-ului lor. Desigur libertatile enumerate sunt relative, dar sentimentul deciziei de selectie
este factor determinant al dimensiunilor consumului turistic.

Mai trebuie reamintit si faptul ca o parte din acesti turisti activi manifesta si aspiratia de a
adera la practicile turistice ale paturilor sociale mai avantajate din punct de vedere economic, iar
preferintele lor pentru activitatile din timpul liber sunt inspirate, pe cât posibil, de copierea
modelelor elaborate de ristii de elita.

Turismul celor "pasivi"

În termeni generali sunt catalogati turisti "pasivi" (sau "captivi") cei care ar dori sa se
deplaseze în calatorii de vacanta, dar nu dispun de suficiente posibilitati materiale pentru a-si
alege mijloacele preferate de transport si de cazare, ramânând captivi, nevoiti sa accepte
formulele forfetare de vacanta, gatite si comercializate de agentii turism sau de agentiile
intermediare ale acestora. Nedispunând de suficiente posibilitati pentru a-si realiza pe cont
propriu sejurul turistic, acesti turisti se limiteaza la câmpul de selectie a ofertelor de produse
turistice pe care le considera accesibile în limitele bugetelor modeste de vacanta. Cel mai bun
exemplu în aceasta privinta este oferit de formele turismului rural, unde turistii accepta deliberat
conditiile modeste de confort, compensat însa cu satisfactiile cautate în mediul înca nepoluat al
gospodariilor taranesti.

1.5. Sezonalitatea cererii

Cererea turisticã trece prin 4 stãri:

1. cererea negativã-turiştii manifestã o adversitate faţã de produsul touristic

2. cererea absentã-cererea lipseşte datoritã deficitului de informaţii despre produsul turistic
sau datoritã unor preţuri prea ridicate
3. cererea latentã –dorinţa de cumpãrare existã, dar produsul turistic nu se ridicã la
pretenţiile turiştilor
4. cererea efectivã care îmbracã mai multe forme:

a)cererea în dezvoltare-necesitã un marketing de penetrare

b)cererea deplinã-necesitã un marketing de întreţinere

c)cererea în declin-necesitã un marketing de revigorare

d)cererea neregulatã (daotirtã sezonaliţãţii)-necesitã un marketing de sincronizare a cer

10
 cererii cu oferta

e)cererea excesivã-necesitã un marketing de descurajare selectivã a clientelei

f)cererea indezirabilã-necesitã un contra- marketing

1.6. Tendinte ale cererii

Tendinţe înregistrate în cererea şi consumul turistic intern(ce fac românii)

 diminuarea cererii turistice dupã 1989

Cauze:

-scãderea puterii de cumpãrare a populaţiei

-necorelarea tarifelor cu calitatea serviciilor turistice

 diminuarea ponderii solicitãrilor pentru excursiile interne în favoarea celor externe

Cauze:

-facilitarea obţinerii paşapoartelor şi a valutei

-deschiderea graniţelor

-curiozitatea de a vizita ţãri inaccesibile pânã la revoluţie

 diminuarea progresivã a circulaţiei spre unele ţãri din Europa

Cauze:

-restricţii impuse de aceste ţãri turiştilor români

-creşterea taxelor de voiaj şi asigurare

 reducerea ponderii turismului în masã

Cauze:

11
-scãderea nivelului general de trai al populaţiei

 scãderea duratei medii a sejurului (apare moda turismului de weekend)

Tendinţe înregistrate în cererile turiştilor strãini pentru oferta romaneascã(ce fac

strãinii în ţara noastrã)

 scãderea cererii turistice internaţionale:

Cauze:

-programe nediversificate

-tarife ridicate, calitate precarã

 accentuarea utilizãrii mijloacelor de transport :rutiere(familiştii) şi aeriene(oamenii de

afaceri)
 diminuarea cererii pentru turismul de litoral în favoarea celui cultural
 modificarea duratei medii a sejurului datoritã schimbãrii motivaţiei turistice

12
 Capitolul II. MOTIVATIILE COMPORTAMENTALE DE CALATORIE

O temă frecvent abordată în studiile teoretice cauzale este nevoia exprimată de individ de a
evada din preocupările zilnice, căutând experienţe noi ce nu pot fi cunoscute decât prin călătorii.
În urma acestor cercetări s-a realizat o criterizare a formelor de turism şi a tipurilor de turişti.

Categoria de “hoinari (rătăcitori)” a lui Gray (1970) sugerează o dorinţă de a porni la

drum, de a se face nevăzut, în timp ce categoria de“iubitori ai soarelui” (solari) implică o nevoie
ce nu poate fi satisfăcută la domiciliu.

Criteriile psihologice de clasificare a turiştilor, propuse de Ploy (1973), au avut în vedere

mai mult dimensiunea comportamentală şi mai puţin motivaţia pentru a călători. Acesta a
demonstrat că modelele de comportament al turiştilor sunt influenţate de factori psihologici; de
exemplu, extrovertitul este mai aventuros şi încrezător în sine, în timp ce introvertitul preferă
locurile familiare, liniştitoare şi întâlnirile cu prietenii.

Iso-Mola (1982), Schunde (1974), Crompton (1979) şi Dann (1981) identifică trei
motivaţii principale pentru a călători: dorinţa de evadare, confortul psihic şi psihologic într-un
mediu fizic diferit şi interacţiunea socială.

Alte modele comportamentale au considerat ca motivaţii principale de călătorie

preferinţele şi aşteptările pentru consumul anumitor bunuri şi servicii, care să conducă la niveluri
crescute de satisfacţie individuală (Rosenberg, 1956, Tishbein, 1963).

Bibliografie

13
1. O. Snack, P. Baron, N. Neacşu, "Economia turismului", Editura Expert, Bucureşti,
2001 sau Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2006.
2. C. Cristureanu, „Economia şi politica turismului internaţional” Editura Abeona,
Bucureşti, 1992.
3. D. Jugănaru, „Politici şi strategii în turismul mondial”, Editura Expert, Bucureşti,
2007
4. I. Ionescu, „Turismul fenomen, social, economic şi cultural”, Editura Oscar Print,
Bucureşti, 2000
5. Vlad Dorel, „Piaţa turistică”, Ed. Sylvi, Bucureşti, 2006
6. Gh. Barbu şi colectiv, "Turismul în economia naţională", Editura Sport-Turism,
Bucureşti, 1981
7. N. Petcu, "Statistică în turism - teorie şi aplicaţie", Editura Albastră, Cluj-Napoca,
2000
8. OMPTON, J.L., Motivation for pleasure vocation, Annals of Tourism Research, nr.6,
1979
9. DANN, G.M.S., Tourist motivation: an appraisal, Annals of Tourism Research,
nr.8/1981
10. www.eu-turistul.ro
11. www.infotravelromania.ro
12. www.mdrl.ro

14