CAP. 6.

POTENŢIALUL
TURISTIC
6.1. Conţinutul şi structura potenţialului turistic
6.2. Principalele atracţii turistice ale României
6.2.1. Potenţialul turistic natural
6.2.2. Potenţialul turistic antropic
6.3. Valorificarea potenţialului turistic al României
 6.1. Conţinutul şi structura potenţialului
turistic
 Potenţialul turistic al unui teritoriu poate fi definit, la modul
general, prin ansamblul elementelor ce se constituie ca atracţii
turistice şi care se pretează unei amenajări pentru vizitare şi
primirea călătorilor.
 Atracţiile turistice au o sferă de cuprindere mai restrânsă,
limitându-se la elementele care atrag atenţia, produc impresie,
incită la călătorie. Se apreciază că noţiunea de atracţie defineşte
cu precădere latura afectivă a diferitelor componente ale
potenţialului.
 Resursele turistice acoperă o prolematică mai largă. Pe de o parte,
noţiunea este utilizată pentru a desemna motivul de vizitare şi, în
acest caz, se referă atât la atracţia propriu-zisă, cât şi la modul de
exploatare, la implicaţiile de ordin economic asupra turismului iar,
pe de altă parte, este folosită pentru a defini mijloacele, sursele
necesare desfăşurării activităţii turistice, respectiv resurse
naturale, materiale, umane şi financiare.
Fondul turistic reprezintă totalitatea resurselor naturale şi culturale cu
destinaţie turistică.
Clasificarea atracţiilor turistice (potenţialului)
a) După conţinutul lor:
 Atracţii naturale – reprezintă ansamblul condiţiilor pe care le oferă cadrul
natural (relief, climă, hidrografie, vegetaţie, faună, monumente ale naturii,
rezervaţii, etc.)
 Atracţii antropice – creaţiile omului de-a lungul timpului, concretizate în elemnte
de cultură, istorie, artă şi civilizaţie, tehnico-economice, socio-demografice etc.
b) După gradul de polarizare:
 Resurse concentrate
 Resurse dispersate
c) Într-o abordare mai complexă, dar păstrând în esenţă acelaşi criteriu al
răspândirii în teritoriu:
 Atracţii nodale (se concentrează pe o arie teritorială mai restrânsă şi sunt
pretabile în principal, pentru turismul de sejur)
 Atracţii liniare (de-a lungul unui circuit sau de-a lungul coastelor, destinate
turismului itinerat)
d) După valoare (originalitate şi unicitate):
 Resurse unice (rare şi originale) la scara întregii planete;
 Resurse de creaţie – originale dar înregistrându-se în mai multe zone – oraşe,
cetăţi, parcuri naţionale
 Resurse atractive – comune celor mai multe zone turistice ale lumii (plaje
întinse, peisaje deosebite, mări liniştite, manifestări culturale)
 Structura potenţialului turistic
 Potenţialul antropic:
 Socio-demografic: aşezări umane: - localităţi urbane
- sate (turistice)
 Tehnico-economic: - construcţii contemporane
- unităţi economice
 Instituţii şi evenimente cultural-artistice: - muzee şi case memoriale
- instituţii cultural-artistice
- evenimente
 Atracţii cultural-artistice:
- vestigii istorice şi monumente de artă: - vestigii arheologice, cetăţi, castele
- monumente istorice şi de artă
- etnografie şi folclor: - arhitectură populară
- creaţie şi tehnică populară, meşteşuguri
- obiceiuri, tradiţii, manifestări folclorice
 Potenţialul natural:
 Relief
 Climă
 Hidrologie
 Floră
 Faună
 Monumente naturale
 6.2. Principalele atracţii turistice ale României
6.2.1. POTENŢIALUL TURISTIC NATURAL
RELIEFUL - exprimat printr-o paletă generoasă de forme: munţi,
dealuri şi podişuri, câmpii, chei şi defilee, fâşie de litoral, deltă
etc. – oferă condiţii pentru o complexă exploatare turistică.
Munţii Carpaţi acoperă o treime din suprafaţa ţării şi se impun ca
zonă turistică importantă prin:
- diversitate peisagistică, asociată structurilor geologice şi
tipurilor de relief precum şi alternanţei unităţilor montane cu cele
submontane şi depresionare;
- accesibilitate, datorită poziţiei centrale, configuraţiei, faptului că
sunt străbătuţi de numeroase văi şi cursuri de râuri, altitudinii mai
reduse;
- potenţialul speologic bogat: peste 10.000 de peşteri
- complexitate – varietatea formelor de relief, asociată cu prezenţa
unei bogate reţele hidrografice, fond cinegetic, domeniu schiabil,
aşezări umane, oferind posibilitatea practicării celor mai diverse
forme de turism: drumeţie, alpinism, schi, odihnă, vânătoare şi
pescuit, cercetare ştiinţifică.
 Zona dealurilor subcarpatice şi podişurilor, deşi mai modestă din
punctul de vedere al potenţialului, se impune atenţiei în special prin
bogăţia şi varietate resurselor balneare (cu peste 200 de localităţi
ce dispun de factori naturali de cură, cu resurse ce pot fi utilizate în
tratarea a 14 tipuri de afecţiuni). Între elementele potenţialului
balnear se remarcă:
- apele minerale şi termale
- lacuri terapeutice
- nămoluri terapeutice
- emanaţii naturale de gaze terapeutice de tipul mofetelor şi
solfatarelor specifice munţilor vulcanici
- salinele
- aeroionizarea
 Zona de câmpie se înscrie în circuitul turistic cu puţine atracţii
naturale, reprezentate de vegetaţie (areale forestiere şi floră
specifică), fond cinegetic şi piscicol, reţea hidrografică (râuri şi
lacuri) şi resurse balneare (lacuri sărate, nămoluri, ape minerale,
bioclimat)
 Litoralul prezintă o mare varietate de atracţii, oferind condiţii
pentru o gamă largă de forme de turism: cură heliomarină,
sporturi nautice, odihnă şi recreere, tratament balneo-medical,
cercetare ştiinţifică. Dintre elementele sale definitorii se impun,
prin valoarea lor, plaja, apa de mare, bioclimatul marin, resursele
balneare, vegetaţia.
 Delta Dunării reprezintă prin suprafaţă (4.375 kmp împreună cu
sistemul lagunar Razim-Sinoe), alcătuire (o reţea densă de canale,
gârle, bălţi şi lacuri alternând cu uscatul – grindurile), varietate şi
originalitate peisagistică şi faunistică, una dintre cele mai
valoroase şi complexe zone turistice din ţara noastră. Printre
componentele sale de mare atracţie se numără:
- Plajele întinse, în zona litorală
- Prezenţa dunelor de nisip
- Vegetaţie de mare varietate
- Faună piscicolă şi ornitologică, cu multe specii ocrotite
- Fond cinegetic şi piscicol bogat şi variat
Delta Dunării are statutul de rezervaţie a biosferei.
 HIDROGRAFIA – definită de o vastă reţea de râuri de graniţă (Dunăre,
Prut, Tisa) şi interioare (Olt, Argeş, Mureş, Siret, Jiu, Someş, Târnave) şi
debitul acestora, de numeroasele lacuri naturale de factură foarte diversă
şi situate pe toate treptele de altitudine, de varietatea apelor subterane,
constituie o remarcabilă atracţie turistică.
 CLIMA – ca element component al potenţialului turistic natural,
contribuie, pe de o parte, la crearea ambianţei favorabile călătoriilor, în
general, prin valorile de temperatură înregistrate, regimul eolian şi
pluviometric şi, pe de altă parte, constituie un motiv special de deplasare.
Este vorba de calitatea sa de factor de cură (climat excitant-solicitant în
zonele de litoral, sedativ în zonele de deal şi podiş şi tonic-stimulent în
zonele montane), climatologia fiind un mijlc terapeutic eficient în cazul
multor afecţiuni, şi de element indispensabil practicării unor sporturi.
 VEGETAŢIA – este şi ea un factor de stimulare a călătoriilor turistice;
reprezentată prin pajişti, arborete, areale forestiere – valoroase prin
suprafeţele pe care se întind, bogăţia şi varietatea speciilor, distribuţia
teritorială – ca şi prin existenţa unor specii deosebite, rare, monumente
ale naturii, vegetaţia are o multiplă funcţie turistică (cercetare ştiinţifică,
organizarea de parcuri naturale ca destinaţii de vacanţă, odinhă, recreere,
tratament).
 FAUNA – are, din punct de vedere turistic, importanţă cinegetică, estetică
şi ştiinţifică. Fondul cinegetic şi piscicol, prin bogăţia şi varietatea
speciilor, densitatea, valoarea trofeelor reprezintă principala atracţie
pentru turismul de vânătoare şi pescuit sportiv.
 6.2.2. POTENŢIALUL TURISTIC ANTROPIC
 România dispune de un bogat şi valoros potenţial antropic,
rezultat al istoriei de peste două milenii a poporului nostru în
acest spaţiu geografic.
 Vestigiile arheologice sunt numeroase, de factură diversă, de
mare valoare atât pentru istoria, cultura şi civilizaţia poporului
nostru, cât şi pentru cele universale:
 Cetăţile greceşti de pe ţărmul Mării Negre
 Cetăţile dacice din Munţii Orăştiei
 Cetăţile (castrele romane)
 Cetăţile medievale
 Monumentele istorice, de artă şi arhitectură, de o mare varietate,
datând din perioade istorice diferite şi reflectând evoluţia culturii
şi civilizaţiei autohtone şi influenţele diferitelor culturi ale lumii cu
care au intrat în contact:
 Mănăstirile cu fresce exterioare din Bucovina, în stilul arhitectonic
moldovenesc, cu influenţe bizantine şi gotice
 Bisericile de lemn din Maramureş, construite în sec. XVIII, în stilul
arhitecturii populare specifice zonei
 Biserici şi cetăţi ţărăneşti fortificate din Transilvania şi Oltenia
 Castele şi palate
 Edificii religioase, monumente şi statui
 Instituţiile şi evenimentele cultural-artistice găzduite în principalele
centre urbane ale ţării, reflectă intensitatea vieţii spirituale, tradiţia
şi modernismul în cultură:
 Edificiile unor instituţii culturale
 Reţeaua de muzee şi case memoriale
 Evenimente culturale (festivaluri, expoziţii, târguri, serbări)
 Arta şi tradiţia populară, prin specificul său, originalitate, bogăţie şi
varietate, reprezintă un motiv inedit de călătorie. Între elementele de
această factură, care generează fluxuri turistice, se evidenţiază:
 Arhitectura şi tehnica populară ce reflectă specificul diferitelor zone
 Creaţia artistică: producţia meşteşugărească şi artizanat, muzica,
dansul, portul, creaţia literară
 Manifestări tradiţionale de genul serbărilor populare, târguri, festivaluri
 Construcţii tehnico-economice de atracţie turistică: amenajări
hidroenergetice, canale de navigaţie şi ecluze, drumuri, poduri,
viaducte, porturi, etc.
 Pe lista motivelor de călătorie mai pot fi înscrise localităţile urbane
sau rurale, atractive pentru arhitectura specifică sau pentru valorile
de artă, cultură, civilizaţie pe care le găzduiesc.
 6.3. Valorificarea potenţialului turistic
 Deşi evaluarea gradului de valorificare a potenţialului turistic
este o problemă dificilă, necesitând luarea în calcul, pe lângă
elementele obiective şi a unor aspecte subiective, greu de
cuantificat şi exprimat cantitativ, o imagine concludentă se poate
obţine comparând atracţiile existente cu dostările turistice şi
intensitatea cererii.
 Apelând la indicatorii de caracterizare a dimensiunilor şi
structurii echipamentelor şi, respectiv, ai circulaţiei turistice, se
poate determina în mare măsură, gradul de valorificare. Sunt utile
şi comparaţiile internaţionale, dar şi elemente cu privire la
diversitatea formelor de turism, structura şi calitatea serviciilor
oferite.
 În România se remarcă, pe de o parte, investiţii făcute pentru
realizarea unor zone turistice de valoare, recunoscute şi
apreciate, dar şi rămânerea în afara circuitului turistic a unor
perimetre de mare atracţie. Insuficienţe avem şi în ceea ce
priveşte diversitatea formelor de turism sau calitatea serviciilor
oferite.
 Studiile de evaluare atestă un grad de valorificare modest, de 20-
30%.
 În 2004, România dispunea de 275.941 locuri de cazare, cu o
tendinţă descrescătoare pentru ultimii 10 ani, ceea ce repreznta
12,5 locuri la 1000 de locuitori şi 1,18 locuri pe kmp suprafaţă,
situaţie deosebit de slabă faţă de ţările cu tradiţie – unde aceşti
indicatori au valori după cum urmează: Austria 142,5/13,6; Franţa
87,9/9,2; Italia 56,3%10,7; Spania 59,8/4,6 etc. – şi chiar faţă de
unele ţări europene – Bulgaria 24,2/2,1; Cehia 21,8/2,7.
 Faţă de această caracterizare generală, în România există
diferenţieri semnificative, în privinţa gradului de valorificare, pe
zone şi staţiuni turistice.
 Capacitatea şi activitatea de cazare turistică pe destinaţii turitice in
2007 şi 2008 – vezi Anuarul statistic al României 2009, p. 837,
tabelele 20.6
 Indicii de utilizare netă a capacităţii de cazare turistică - Tabelul
20.8
 Litoralul, prin calităţile sale fizico-geografice îl situează printre
cele mai atractive zone, turismul de cură heliomarină bucurându-
se de interesul unor segmente largi de vizitatori autohtoni şi
străini. Această zonă a beneficiat de cele mai mari investiţii
turistice, concretizate în circa 116.000 locuri de cazare, în aproape
800 de unităţi concentrate în 12 staţiuni, distribuite pe aproape 120
km zonă costieră. Litoralul ocupă în prezent primul loc în privinţa
echipării cu 42,6% din totalul locurilor existente în România şi
înregistrează cel mai înalt grad de valorificare – cca 80%.
 Delta Dunării, faţă de valoarea de excepţie a potenţialului,
echiparea este modestă, circa 2000 de locuri de cazare în 98 de
unităţi, ceea ce reprezintă 0,7% din total, din care numai o treime
în delta propriu-zisă, restul în zonele limitrofe.
 Zona dealurilor şi podişurilor, destinată cu prioritate turismului
balnear se carcaterizează printr-un nivel mediu spre slab de
valorificare. Din circa 230 de localităţi, identificate cu factori
naturali de cură, numai 20 sunt de interes naţional – echipate
adecvat cu mijloace de cazare şi instalaţii de tratament -, din care
doar 13 recunoscute şi apreciate pe plan internaţional.
 Zona montană, deşi reprezintă o destinaţie de vacanţă în tot
cursul anului, este mai puţin pusă în valoare, comparativ cu
celelalte zone. Analiza indicatorilor ilustrează o slabă echipare
turistică – 32.233 locuri de cazare în 973 unităţi, ceea ce
reprezintă 11,2% din total (în anul 2006). Corespunzător acestor
dotări au beneficiat de servicii de cazare în zona montană 16,5%
din turiştii români şi 8,9% din cei străini. Un alt aspect ce
caracterizează modul de punere în valoare a potenţialului turistic
în zona montană este concentrarea foarte puternică a dotărilor şi
activităţilor.
 Arealul constituit din localităţile urbane reşedinţă de judeţ şi alte
aşezări (urbane şi rurale) reprezintă zona predilectă desfăşurării
turismului cultural (aici se concentrează o mare parte din
resursele antropice) şi de afaceri.Această zonă beneficiază de o
echipare ceva mai bună, peste 40% din totalul locurilor de cazare,
multe dintre ele în unităţi hoteliere de confort superior – 3 şi 4
stele. În ce priveşte circulaţia turistică, această zonă receptează
40% din turiştii români şi peste 70% din cei străini, ceea ce
permite aprecierea existenţei unei bune valorificări.