Capitolul 1.

Repere geografice generale

1.1 Prezentare geografica

Maramures este un judet format din teritorii ale regiunilor istorice

Maramureș, Ardeal și Crișana (respectiv Partium), situat în nord-vestul României. A fost înființat
în anul 1968 prin reorganizarea teritorială a Regiunii Maramureș (din raioanele Șomcuta Mare,
Baia Mare, Sighet, Lăpuș și Vișeu). Cea mai mare parte a teritoriului județului de azi a făcut parte
mai devreme din Județul Maramureș (interbelic), respectiv din Comitatul Maramureș (antebelic).
Din punct de vedere al culturii tradiționale, actualul județ este alcătuit din patru zone (etno-
folcorice) distincte: Țara Chioarului, Țara Lăpușului, Țara Maramureșului (jumătatea de nord-est
a Maramureșului Istoric) și Țara Codrului (partea de sud-vest), la care se adaugă Zona
Metropolitană Baia Mare. Reședința și centrul cultural, educațional și economic a județului este
municipiul Baia Mare.

Județul Maramureș este situat în partea de nord a țării, fiind delimitat de județele Satu-
Mare, Sălaj, Cluj, Bistrița-Năsăud și Suceava, respectiv la nord fiind delimitat de frontiera
cu Ucraina, având o suprafată de 6.215 km² (2,6% din suprafața țării) și un relief variat ca
morfologie si complex din punct de vedere geologic.

Aproape 50% din regiune este muntoasa, aici gasindu-se cel mai inalt varf muntos din Carpatii
Orientali: Pietrosu (2303m). Patru lanturi muntoase distincte separa Moldova de Transilvania. De
la NV la Est, Muntii Gutai, Tibles si Rodna separa Maramuresul istoric de restul regiunii, iar muntii
Maramuresului formeaza o legatura naturala si politica cu Ucraina in NE. Principalele unitati
montane sunt: Muntii Rodnei (cei mai înalti), Maramuresului si lantul vulcanic Igniş - Gutâi -
Ţibleş.

Regiunea abunda in rauri repezi, constant alimentate din muntii dimprejur. Avand o retea
hidrografica de peste 3000 km, nu este de mirare ca peisajul este atat de bogat si verde. Numele
raurilor mai mari sunt folosite pentru a diferentia zonele etnografice din Maramuresul istoric. Asa
ca se vorbeste des despre Valea Izei, a Marei, a Cosaului, a Viseului si a Tisei. Pe langa rauri,
exista lacurile alpine de origine glaciara Iezer si Buhaescu si lacurile artificiale de la Ocna Sugatag,
Baia Sprie, precum si lacurile de acumulare Stramtori-Firiza si Runcu-Brazi-Firiza.
Altitudinal,pe acest teritoriu, se disting două zone:zona forestieră şi zona alpină. Ponderea cea mai
mare în vegetaţia Maramureşului o are vegetaţia lemnoasă.

În funcţie de altitudine (diferenţa in Maramures este mai umeda si mai rece decat in restul
Romaniei, lunile de vara pot fi foarte calduroase. Iarna peisajul devine alb, oferindu-le schiorilor
posibilitatea de a se bucura de partiile de schi de toate dimensiunile si toate gradele de dificultate.
Cand primavara isi intra in drepturi peisajul ramane verde pana la venirea toamnei. Temperaturile
sunt relativ normale dar vara pot ajunge pana la 30 grade Celsius (19 grade Fahrenheit).

Ţinutul Maramureşului face parte,latitudinal,din zona nemorală a pădurilor de foioase

ale Europei Centrale, de altitudine este de peste 2000 m),de substrat,de influienţe climatice şi
pedobiologie,se observă o distribuţie etajată a vegetaţiei.Începând din depresiune până spre
vârfurile cele mai înalte,în Maramureş se deosebesc patru etaje de vegetaţie,şi,în cadrul
acestora,trei subetaje de vegetaţie:

I.Etajul colinar (al pădurilor de stejar şi gorun)

II.Etajul montan: -subetajul inferior(al carpino-făgetelor);

-subetajul mijlociu(al pădurilor de fag şi de amestec de fag cu raşinoase);

-subetajul superior(al pădurilor de molid)

III.Etajul subalpin (tufărişuri în regiunile montane înalte şi pajişti subalpine);

IV.Etajul alpin(cu ierburi scunde,arbuşti pitici şi vegetaţie de stâncărie).

Limitele etajelor sunt variabile datorită influienţelor locale.În cadrul vegetaţiei zonale
dominate,factorii locali specifici oferă condiţii de dezvoltare şi a altor formaţiuni
vegetale:intrazonale şi zonale.Zonal,este reprezentată marea majoritate a vegetaţiei forestiere,iar
după defrişarea acestora se instalează vegetaţia pajiştilor secundare zonale.

Speciile de animale sunt bine reprezentate, prezentând o mare varietate în funcţie de

altitudine: în zona alpină intâlnim capra neagră, marmota, acvila de stâncă, în jnepeniş, cocoşul de
mesteacăn, iar în pădurile de conifere si rasinoase, râsul, cocoşul de munte, ursul brun, cerbul
carpatin şi altele.

Populația județului Maramureș este de 478.659 de locuitori conform recensământului din anul
2011.
 Fig.1. Evolutia populatei judetului Maramures

Componenta etnica a judetului Maramures

Fig. 2: Componenta etnica a judetului Maramures

Stema judetului Maramures este adoptata prin Hotărârea Guvernului nr.

684 din 30 septembrie 1998 și publicată în Monitorul Oficial nr. 416 din 15 octombrie 1998
 Descrierea stemei: Stema județului Maramureș se compune dintr-un scut tăiat; în dreapta
părții superioare se află un cap de zimbru, natural, având între coarne o stea de aur cu cinci raze,
flancat în dreapta de o roză din același metal, iar în stânga, de o semilună de argint, conturnată; în
stânga părții superioare este reprezentată o capră neagră stând pe piscul unui munte de argint, care
are conturat, în centru, intrarea într-o mină; muntele este flancat de doi brazi naturali; în partea
inferioară, pe câmp de azur, se află o biserică din lemn, de aur, văzută dinspre altar, cu acoperiș în
două ape, fiecare nivel fiind terminat cu câte o cruce având trei brațe orizontale și a cărei turlă se
înalță până la mijlocul câmpului superior.

Semnificația elementelor însumate: Capul de zimbru, vechi simbol maramureșan,

amintește de legenda descălecatului, plecarea lui Dragoș și Bogdan I din Maramureș pentru a
forma statul feudal independent Moldova. Roza este blazonul voievodului Bogdan I. Capra neagră
și brazii evocă relieful și principalele bogății naturale ale zonei. Intrarea în mină reprezintă
bogațiile subsolului a căror exploatare a avut o importantă pondere în economia județului. Biserica
din lemn atestă faptul că în acest județ se păstrează cele mai impunătoare construcții de acest fel
din țară.

1.2 Prezentare istorica

Pentru cei mai putin familiarizati cu istoria Maramuresului Mare, cateva date asa cum sunt
ele reliefate in carte, dupa viziunea d-lui Ion M. Botos: "Majoritatea românilor din Transcarpatia
locuiesc compact in dreapta Tisei, in raioanele Teceu: satele Apsa de Jos, Slatina, Topcina,
Strimtura; raionul Rahau: satele Biserica Alba, Apsa de Mijloc, Plaiut si Dobric. Aceste sate fac
parte din cele mai vechi asezari omenesti din Maramures. Istoriografia rusina,ucraineana, româna
afirma ca aici asezarile omenesti au aparut in paleolitic (circa 50.000 de ani in urma).Românii din
dreapta Tisei totdeauna au facut parte din Maramures si azi se socotesc ca au ramas sufleteste
alaturi de fratii lor din stinga Tisei... prima mentiune documentara aparind la sfirsitul secolului al
XII-lea, in anul 1199". Intr-adevar, aceste asezari maramuresene au fost mereu legate, prin traditii,
obiceiuri, cultura, dar mai ales prin limba, cea care este mai puternica decit orice granita.

Prima atestare scrisa a Maramuresului dateaza din anul 1199, insa marturiile arheologice
au scos la iveala faptul ca aceste pamanturi sunt locuite inca din perioada neolitica. Dupa ce
teritoriul Daciei a fost ocupat de romani, Maramuresul a ramas un teritoriu independent, in afara
Provinciei Romane. In secolul al XIII-lea, conducatorii maghiari au inceput lupta pentru cucerirea
Transilvaniei. La sfarsitul secolului al XIV-lea, intreaga Transilvanie, inclusiv Maramuresul se
aflau sub ocupatie maghiara.

Maramuresul a devenit parte a Principatului Transilvaniei in 1526, apoi parte a Imperiului

Habsburgic in 1687 si a fost anexat Ungariei in 1703. Dinastia Habsburgica a luat sfarsit cu
revolutia din 1848. In 1918, Transilvania, inclusiv Maramuresul s-a unit cu Romania. Până în
1920, Maramureşul a rămas unitar în perimetrul numit la începutul lucrării cuprinzând 157 comune
locuite în mare parte de români. Din 1 920 Maramureşul de la nord de Tisa (6873 km2) a intrat în
componenta Cehoslovaciei, în hotarul României rămânând doar 3381 km2 în stânga Tisei. În 1992
românii se plângeau că trecerea de la limba rusă la ucraineană a dus la dispariţia revistei ,,Prietenia
română” dar că postul T.V din Ujgorod transmitea de trei ori pe săptămână şi în limba română.

La inceputul anului 1960, majoritatea taranilor au fost obigati sa-si dea pamanturile la
fermele colective creeate de regimul comunist. In ciuda acestei colectivizari fortate, traditiile si
arta populara au continuat sa infloreasca in Maramures.
 Capitolul 2. Prospectarea si evaluarea potentialului turistic natural

2.1 Geomorfosituri
Parcul National Muntii Maramuresului

Parcul Natural Munţii Maramureşului este situat pe teritoriul

adminstrativ al oraşelor Vişeu de Sus, Borşa şi al comunelor
Bistra, Petrova, Ruscova, Repedea, Poienile de sub Munte,
Moisei, Vişeu de Jos, Leordina. Suprafaţa acestuia este de 148.850
ha. Parcul are scopul de menţinere a interacţiunii armonioase a
omului cu natura prin protejarea diversităţii habitatelor şi peisajului, promovând păstrarea
folosinţelor tradiţionale ale terenurilor, încurajarea şi consolidarea activităţilor, practicilor şi
culturii tradiţionale ale populaţiei locale. De asemenea, oferă publicului posibilităţi de recreere şi
turism şi se încurajează activităţile ştiinţifice şi educaţionale.

Munţii Maramureşului sunt cel mai înalt masiv montan situat pe graniţa de stat a României.

In prezent, se menţionează existenţa a 4 rezervaţii naturale în munţii Maramureşului:

- Rezervaţia faunistică de cocoş de mesteacăn Cornul Nedeii-Ciungii Bălăsinei, 800 ha, înfiinţată
în anul 1971;

- Rezervaţia Farcău-lacul Vinderel-Mihailec, 150 ha, propusă în anul 1994 ca rezervaţie geologică,
faunistică, peisagistică;

- Rezervaţia Tomnatec-Sehleanu, 100 ha, propusă în anul 1994 ca rezervaţie floristică-peisagistică

(poiană cu narcise);

- Rezervaţia Stâncăriile Sâlhoi-Zâmbroslavele, 1,00 ha, înfiinţată în anul 1977 ca rezervaţie

botanică pentru ocrotirea plantei Cochlearia pyrenaica var. borzaeana
Mlaştina Poiana Brazilor

Rezervaţia naturală situată în comuna Giuleşti şi are suprafaţa de 3

ha. Aceasta se află în custodia Direcţiei Silvice Baia Mare. Scopul
principal al ariei naturale Poiana Brazilor este protectia si
conservarea unor habitate si specii naturale importante sub aspect
floristic, faunistic, forestier si hidrologic.

Mlaştina este amplasată într-o zonă depresionară, craterială de pe cursul superior al Văii Brazilor.
Zona craterială are diametrul de circa 2 km şi umplutura vulcanică este constituită din andezitele
piroxenice de Valea Brazilor (cu o grosime de peste 800 m) şi intruziuni polistadiale. Rezervaţia
Poiana Brazilor este un fragment situat la bifurcaţia a două mlaştini extinse: mlaştina împădurită
Valea Brazilor Stângă (lungime 1 km, lăţime 100-150 m) şi mlaştina cu turbă Valea Brazilor
Dreaptă (lungime 1 km, lăţime 150-200 m). Mlaştinile se dispun de-alungul cursurilor de apă.

Aceasta este staţiunea cea mai joasă în care vegetează jneapănul în România (970 m), a fost
descoperită de Emil Pop (1932) şi interpretată ca o staţiune relictă, la circa 80 km de cea mai
apropiată staţiune spre est, situată în mijlocul pădurii de fag.

Peştera din Dealul Solovan

Este situată pe teritoriul administrativ al municipiului Sighetu

Marmaţiei şi are suprafaţa de 1 ha.

Dealul Solovan este situat în imediata vecinătate sudică de municipiul

Sighetu Marmaţiei. Din punct de vedere fitogeografic se încadrează în
provincia Central-europeană, subprovincia Carpaţilor Orientali,
circumscripţia Munţilor Oaş-Gutin-Văratec în care se include şi etajul
colinar. Este bine individualizat între râul Iza şi afluenţii săi: Şugău şi Valea
Spinului până la Culmea Hotarului. Reprezintă o regiune de legătură între munţii vulcanici şi
Depresiunea Maramureşului. Este aliniată în direcţia SE-NV cu o lungime de aproximativ 10 km.
Energia de relief este de 352 m (între 264 - 616 m).

Dealul Solovan este format din roci sedimentare (gresii, argile, conglomerate) în general
situate orizontal. Pe abrupturi (cu pante de peste 30-40 grade) roca este la suprafaţă (la Ciredi, pe
alocuri pe serpentine, deasupra grădinii Bota), iar în câteva cazuri s-au format alunecări de teren
(Lazu Şesului, Valea Spinului). În partea superioară a serpentinelor se găseşte o peşteră săpată de
ape de precipitaţii în gresii oligocene.

Defileul Lăpuşului

Aria narurală protejată este constituitaă din cursul mijlociu

ar râului Lăpuş intre localitatea Groape, apartinand oraşului Târgu
Lăpuş, şi confluenta cu raul Cavnic, Împreunături, comuna
Remetea Chioarului, având lungimea de 25 km.

Scopul administrării rezervaţiei este cel de conservare a habitatelor naturale, a florei şi

faunei sălbatice, diversităţii biologice.

Defileul Lăpuşului este un defileu epigenetic considerat unicat în România prin dimensiuni
şi prin rocile în care se dezvoltă (şisturi cristaline cu nivele de calcar şi dolomite metamorfozate).
Defileul cuprinde sectoare de tip canion (Vima Mică - Sălniţa, Buteasa Râu - La Împreunătură) şi
are în versanţi custuri stâncoase (Custura Cetăţelii, Custura Vimei), pereţi şi pinteni stâncoşi,
cascade (La Pişătoare) şi peşteri.

2.2 Hidrosituri

Hidrografia este reprezentata de rauri ce se varsa in Tisa: Viseu (cu Cisla, Vaser, Ruscova),
Iza (cu Mara. Ieud, Botiza), Somesul in sud, cu afluentii: Lapus, Barsau. Lacurile sunt de mai
multe categorii si anume: artificiale (Firiza), glaciare (Iezerele Buhaescu, Taul Pietrosu,
Negoiescu), lacuri sarate in foste ocne de sare (Ocna Sugatag, Costiui), lac format prin prabusirea
unei galerii de mina (Lacul Albastru). Sunt prezente si o serie de izvoare minerale la Borsa si
Botiza.

Lacul Albastru situat la 3 km de Baia Sprie s-a format in 1920 prin prabusirea unei vechi
galerii de mina in care ulterior s-a acumulat apa de ploaie. Lacul de forma circulara odata cu
trecerea timpului si datorita prezentei sulfatului de fier si a ionilor de cupru a capatat o aciditate
peste medie si o culoare verzuie chiar albastra in anumite conditii - de aici provenind numele sau
de Lacul Albastru.
 Lacul de acumulare Firiza se afla langa localitatea componenta Firiza pe raul cu acelasi
nume. Construita pentru alimentarea cu apa a orasului Baia Mare, in prezent acest lac este folosit
si in scop recreativ si de agrement fiind unul din locurile preferate a populatiei din Baia Mare.

2.3 Biosituri

In Maramures exista o mare diversitate de obiective ocrotite intre care 19 rezervatii naturale
insumand o suprafata de peste 5000 ha. Dintre acestea amintim:

 Rezervatia Pietrosul Rodnei de 3300 ha, a fost declarata de UNESCO " rezervatie a
biosferei". Aici traiesc capra neagra si marmota. Vegetatia rezervatiei cuprinde si un numar
mare de endemisme, ce cresc in mijlocul unui minunat peisaj alpin, presarat cu lacuri
glaciare.
 Rezervatia de castan comestibil se intinde, pe o suprafata de 500 ha, pe dealurile ce
inconjoara Baia Mare.
 Rezervatia geologica " Creasta Cocosului" are in centru o culme ingusta de andezit,
portiune dintr-un vechi crater vulcanic.
 Rezervatia fosiliera Chiuzbaia . Aici se gasesc urme ale vegetatiei pliocene.
 Capitolul 3. Prospectarea si evaluarea potentialului turistic antropic

3.1 Obiective turistice cultural istorice

Mânastirea Bârsana

Sfantul lacas al Manastirii Barsana apropie, o data mai

mult, Valea Izei de Dumnezeu. Trecand pe sub o frumoasa poarta
maramureseana, se rasuceste in sus aleea care duce lin spre
manastire; intrarea se face pe sub semetul Turn - clopotnita,
dincolo de care, pe partea dreapta, biserica tasneste mladioasa spre
cer - pana nu demult, cea mai inalta biserica de lemn din lume. De
la biserica porneste aleea pietruita si strajuita de flori ce duce spre Staretie, constructie supraetajata
de o cuceritoare fantezie arhitectonica, remarcabila transpunere creatoare a stilului maramuresean
al bisericilor de lemn.

Mânastirea Rohia

Printre valoroasele monumente bisericeşti şi de artă religioasă,

care atrag admiraţia şi preţuirea vizitatorilor din ţară şi de peste hotare,
un loc de frunte îl ocupă şi Mănăstirea „Sfânta Ana” - Rohia, din „Ţara
Lapuşului”, judeţul Maramureş. Aşezată într-un cadru pitoresc, pe
coama unui deal, în mijlocul unei păduri de fag şi de stejar, Mănăstirea
Rohia constituie locul privilegiat al căutătorilor de linişte şi reconfortare sufletească, al iubitorilor
de frumos artistic şi natural.

Mânastirea Budesti

Situata in localitatea Budesti,jud.Maramures , manastirea Budesti

este un schit de calugari aflat in mijlocul padurii de brad in locul numit
Rosia.Pentru a ajunge la ea se merge pe drum de tara care porneste din
centrul comunei , parcurgand un peisaj "parca rupt din rai".Oriunde te
uiti,de-a lungul drumului, vezi padure de brad,izvoare de apa cristalina
curgind de-a lungul drumului,dealuri,caprioare si alte anumale salbatice .
 Mânastirea Peri

In localitatea Peri, la mica departare de comuna Sapanta, a existat o

importanta manastire ctitorie a dinastiei voievodale a Dragosestilor. Mai
inainte insa ca Sas Voda si fii sai, Balcu si Drag, sa intemeieze la Peri prima
manastire din Maramures, luase fiinta aici o mica sihastrie aflata in grija
inaintasilor lui Dragos Voda cu hramul "Sfantul Arhanghel Mihail"
protectorul acestei familii. Voievozii Balcu si Drag, nepotii lui Dragos, au
daruit manastirii bunuri si terenuri si au ridicat o biserica din piatra iar in
13 august 1391, la cererea lor, manastirea e ridicata la rangul de Stavropighie Patriarhala cu drept
de jurisdictie asupra bisericilor din opt tinuturi.

Mânastirea Moisei

Pe Valea Izvorului Negru, langa Moisei, o manastire cu hramul

Sf. Nascatoare de Dumnezeu Maria, a fost fondata la 1672 in prezenta
Mitropolitului Transilvaniei Sava Brancovici. Pictura a fost realizata la
1699, azi fiind in cea mai mare parte distrusa. Se pastreaza icoane de
valoare la tampla altarului. La 1911 s-a construit o biserica noua si o
casa cu 7 incaperi pentru calugari. Hramul acestei biserici este Adormirea prea curatei Vergura
Maria sarbatorita la 15 august al fiecarui an.

Muzeul de Etnografie si Arta Populara Baia Mare

Situat pe Dealul Florilor, Muzeul de Etnografie si Arta Populara

ilustreaza mestesugurile si ocupatiile traditionale ale maramuresenilor,
alaturi de portul popular si obiecte de cult specifice culturii traditionale
din Maramures.

In 1978 se inaugureaza Muzeul Satului ce vine sa completeze

imaginea despre arhitectura si ocupatiile traditionale ale maramuresenilor
din cele patru zone etnografice ale judetului: Chioar, Lapus, Codru, si
Maramuresul istoric.
 Muzeul expune gospodarii specific maramuresene, o biserica deosebita din lemn, precum
si si o sectiune dedicata morilior de apa.

Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei Sighet

Memorialul nu este un loc linistit si nici macar unul care sa-ti

inspire cea mai mica urma de bucurie. Cu toate acestea insa, este
exemplul cel mai ilustrativ al modului in care oamenii au indurat
comunismul.Iar, vizitarea acestui loc nu este nici pe departe o
experienta impresionanta, sa spui acest lucru ar subestima realitatea
celor intamplate aici.

Din aceste motive memorialul nu este un loc linistit si nici macar unul care sa-ti inspire cea
mai mica urma de bucurie.Dar, este un loc pe care cat mai multi trebuie sa-l vada, pentru ca lumea
sa nu uite ce inseamna sa fii detinut, torturat, fortat la munca grea, interogat si intr-un final chiar
ucis pentru ceea ce gandesti sau spui.

Muzeul de Mineralogie

Muzeul de Mineralogie din Baia Mare este diferit de alte muzee de

mineralogie din lume prin faptul ca toate mineralele expuse au fost extrase
din Maramures. Acest muzeu constitue una dintre cele mai populare atractii
pentru turistii ce vin in Maramures.

Colectionarea mineralelor a in ceput in anul 1968, iar muzeul a fost oficial inaugurat in 6
noiembrie 1989.

Colectia consta in peste 16000 de exemplare din care 1175 sunt expuse. In incinta muzeului
la parter se gasesc minerale hidrotermale gasite in zona: galena, stibina, calcita roz si neagra,
rhodocrozit, barite albastre, rosii sau galbene, cuart. De asemenea exista si o prezentare a
zacamintelor de minereu de la minele : Borsa, Baiut, Razoare, Cavnic, Baia Sprie, Herja, Sasar,
Nistru, Ilba si Turt.
 3.2 Obiective arhitectonice, artistice, cultural religioase

"Bisericile de lemn”din arealul maramuresean se remarca prin planimetrie, tehnica

îmbinarilor din lemn si a realizarii învelitorilor de sindrila, fiind o dovada certa a ingeniozitatii
solutiilor constructive performate la cel mai înalt nivel de exprimare artistica.
Ele au fost ridicate pe înaltimi unde verticalitatea a impus solutii constructive specifice
vizibile în realizarea sarpantelor si turlelor prevazute cu foisor în care de regula se afla clopotnita
acoperita cu o cupola prelungita provocator spre cer, în vârful careia este fixata o cruce din fier
forjat de forma elaborata. Constructiile se remarca nu numai prin solutiile tehnice ci si prin
motivele ornamentale vizibile pe suprafata portalurilor si ancadramentelor - ce se sustin pe stâlpi
zvelti - simbolizând elemente de natura vegetala, animala si geometrica realizate prin daltuire,
crestare, horjire ori traforare.
În timp s-a ajuns la o adevarata arta a îmbinarilor în lemn numite si rosturi ce reprezinta o
tehnica specifica de îmbinare a lemnului fara cuie sau cu ajutorul cuielor de lemn în anumite situatii
impuse de locul si rezistenta îmbinarilor. Prin urmare, ansamblul arhitectural bisericesc din
Maramures a evoluat în timp în functie de priceperea, experienta si fantezia constructorilor locali,
ei reusind sa impunaun anume stil în redarea plastica a formelor si motivelor ornamentale care s-
a extins si în zonele limitrofe: Bistrita, Salaj, Satu Mare si Cluj.

Următoarele opt biserici de lemn din judeţul Maramureş au fost introduse în patrimoniul
mondial al UNESCO în decembrie 1999:

-Biserica de lemn din Budeşti Josani, Budeşti

-Biserica de lemn din Deseşti, Deseşti

-Biserica de lemn din Bârsana, Bârsana

-Biserica de lemn din Poienile Izei, Poienile Izei

-Biserica de lemn din Ieud Deal, Ieud

-Biserica de lemn din Şurdeşti, Şurdeşti

-Biserica de lemn din Plopiş, Plopiş

-Biserica de lemn din Rogoz, Rogoz

 Bisericile de lemn din Budeşti Josani, Deseşti, Mănăstirea Bârsana, Poienile Izei şi Ieud
Deal se află în Maramureşul istoric, cele de la Şurdeşti şi Plopiş sunt din vechea Ţară a Chioarului,
iar biserica Sf. Arhangheli din Rogoz e situată în Ţara Lăpuşului.

Împreună, aceste 8 biserici de lemn reprezintă un ansamblu de exemple remarcabile de

diverse soluţii arhitecturale din diferite perioade şi zone. Ele sunt înguste, dar înalte, cu turle suple
şi lungi la capătul vestic al clădirii. De aceea ele sunt expresia particularităţii locale a peisajului
cultural al acestei zone montane din nordul României.

Se remarcă prin tehnica îmbinărilor din lemn şi a realizării învelitorilor din şindrilă, prin
motivele ornamentale vizibile pe suprafaţa portalurilor şi ancadramentelor - ce se susţin pe stâlpi
zvelţi - simbolizând elemente de natură vegetală, animală şi geometrică realizate prin dăltuire,
crestare.

Cimitirul Vesel este un cimitir din localitatea Săpânţa,

judeţul Maramureş, faimos pentru crucile mormintelor viu
colorate, picturile naive reprezentând scene din viaţa şi ocupaţia
persoanelor înhumate. Pe unele cruci există chiar versuri în care
sunt amintite, deseori cu nuanţe umoristice, persoanele
respective.

Ineditul acestui cimitir este diferenţierea faţă de majoritatea culturilor popoarelor, care
consideră moartea ca un eveniment foarte solemn. Uneori, cultura aparte a acestui cimitir a fost
pusă în legătură cu cultura dacilor, a căror filosofie era bazată pe nemurire şi pe consideraţia că
moartea era un motiv de bucurie, persoana respectivă ajungând într-o altă viaţă, mai bună.

Cimitirul îşi are originea în câteva cruci sculptate de Stan Ioan Pătraş. Astfel, în 1935,
Pătraş a sculptat primul epitaf, iar din anii 1960 încoace, întreg cimitirul a fost populat cu circa
800 astfel de cruci, sculptate din lemn de stejar, devenind un muzeu în aer liber de natură unică şi
o atracţie turistică.
 Fiecare cruce este diferită de cealaltă: imaginile cioplite în lemn infățișează în mod naiv
una din caracteristicile vieții celui îngropat acolo iar epitafurile sunt scurte poezioare lipsite de
obișnuitele clișee și pline de tâlc, scrise la persoana I, ca o spovadă a răposatului însuși.

3.3 Obiective cu caracter etnofolcloric

Portul barbatesc

Barbatii purtau pe cap o caciula de blana (cu doua

forme principale: lunga, ascutita sau mai joasa, cu fundul plat),
care se scotea doar in timpul lunilor calduroase, fiind chiar
inmormantati cu ea. Palariile de pasla au fost introduse mai
nou, sub influentele orasenesti.
Camasa era destul de larga si lunga pana aproape de genunchi (in special in sud). Uneori
era scoasa peste pantaloni, dar putea avea in partea de jos o fusta scurta, incinsa pe mijloc.

Pantalonii se numeau itari sau cioareci, erau ingusti si se confectionau vara din in sau
canepa si iarna din postav. Ei sunt uneori mai lungi decat picioarele, stand incretiti jos (Moldova),
alteori lungi si cu o largime normala sau sunt pana la genunchi, avand o largime mare (gacii, in
Maramures).

Portul femeiesc

Femeile purtau pe cap diferite invelitori, dintre care se disting prin frumusetea lor
maramele, foarte fine, lucrate din borangic si ornamentate.

Camasa (ia) constituie prin ornamentatie si cromatica cea mai importanta piesa de
vestimentatie femeiasca. Camasile sunt intotdeauna stranse la gat, cu exceptia celor din
Maramures, mai largi si nu au maneci scurte, ci se poarta eventual suflecate.
Camasile femeilor erau acoperite de la talie in jos de fota (tesatura mare, dreptunghiulara,
care inconjura corpul) de catrinta (tesatura dreptunghiulara purtata in fata si in spate ca un sort)
sau de opreg (un sort scurt cu franjuri).
Principalele decoratii ale costumului femeiesc pot fi regasite in jurul gatului, pe umeri
(altita), pe maneci, pe piept si pe marginea poalelor. Motivele folosite sunt in principal geometrice.

Iarna, atat femeile cat si barbatii purtau cojoace, cu sau fara maneci, care acopereau fie tot
trupul, fie doar partea de sus. Incaltamintea era formata din opinci, piciorul fiind infasurat in obiele
(invelitoare din benzi de tesatura de lana ce aparau piciorul).

Maramuresul este o zona foarte cunoscuta datorita traditiilor si obiceiurilor locale.

Maramureş este o civilizaţie a lemnului, încurajată, fără

îndoială, de bisericile splendide din lemn şi de numeroasele
clădiri întemeiate după o arhitectură seculară. Chiar dacă viaţa
în Maramureş se adaptează vremurilor moderne, câteva
elemente s-au păstrat neclintite, dovadă a puternicei mentalităţi
colective. Din păcate, materialele moderne de construcţie înlocuiesc parţial tradiţia caselor din
butuci, dar biserica, Golgota şi poarta au rămas aceleaşi de-a lungul perioadelor, în ceea ce priveşte
materialele, tehnica şi simbolurile. Cel mai bun lemn de construcţie este prelucrat în timpul iernii,
când este mai puternic.

Distileria pentru horincă reprezintă o operă de artă a metalurgiei tradiţionale. Făcut dintr-
un aramă bătută cu ciocanul şi strânsă cu nituri, aparatul de
distilat are o capacitate între 100 şi 500 de litri. Este echipat cu
un aparat de amestecat, a cărui acţiune depinde de roata
hidraulică, pentru a stoarce fructul. Distilatorul este aşezat în
vârful vetrei deschise, unde focul este mereu aprins, necesar la
distilarea fructului pentru obţinerea băuturii. Sunt două perioade şi, implicit, două tipuri de băutură
care pot fi obţinute: horinca, făcută la sfârşitul verii din prune, şi rachiul de mere, făcut în
primăvară.

Încă se mai produc şi se mai folosesc în zonă produsele ceramice. Ceramica este făcută din
diferite forme şi mărimi, în funcţie de utilizarea lor. Vasele sunt
colorate în verde viu, roşu, sau albastru, pe un fond albicios. Dacă
cineva vrea să vadă singurul loc din Europa în care ceramica roşie
nesmălţuită încă se mai produce, ar trebui să meargă în Maramureş,
spre sursa râului Iza. Toţi paşii au fost păstraţi într-o formă
neschimbată: felul preparării lutului, care presupune mai întâi frământarea cu picioarele şi apoi
pisarea cu ciocane din lemn, formele vaselor, prepararea pigmenţilor din pietre abrazive, care
conţin oxid de fier, şlefuirea cu piatră de râu, decoraţiile pictate, forma cuptorului şi tehnicile de
ardere.

Un vârtej este făcut din scânduri care formează un butoi desfăcut, în forma unui con
trunchiat. Apa este lăsată să intre în butoi, vârtejurile în jurul ei,
stropind prin crăpăturile dintre scânduri. Mişcarea centrifugă a
apei răsuceşte stofa de jur împrejur.

Capitolul 4. Infrastructura specific turistica

4.1 Structuri de cazare

Unitățile de cazare (structurile de primire turistice cu funcțiuni de cazare din judetul

Maramures sunte reprezentate de : hoteluri, hosteluir, moteluri, vile turistice, cabane turistice,
pentriuni turistice si agroturistice, cabane si tabere pentru elevi.

În ceea ce privește capacitatea de cazare, din totalul de 3474 camere si 6951 locuri, cea
mai mare pondere o reprezinta pensiunile agroturistice (1232 camere- 35.45 %, 2465 locuri –
35.45 %) urmate de hoteluri (1089 camere – 31.35 %, 2178 locuri – 31.33 %), pensiuni turistice
(754 camere – 21.70 %, 1509 locuri – 21.71 %), hosteluri (176 camere – 5.08 %, 353 locuri –
5.08 %), moteluri (117 camere – 3.37 %, 234 locuri – 3.37 %), tabere de elevi si prescolari ( 54
camere – 1.55 %, 108 locuri – 1.55 %), cabane turistice ( 46 camere – 1.32 %, 92 locuri – 1.32
%), si vile turistice ( 6 camere – 0.17 %, 12 locuri – 0.17 %)
 Tabelul nr.1. Evaluarea unităților de cazare din judetul Maramures

TIPUL UNITATII DE NR. NR. PROCENT PROCENT PUNCTAJ

CAZARE CAMERE LOCURI NR. NR.
CAMERE LOCURI
HOTELURI 1089 2178 31.35 % 31.33 % 5
HOTELURI PENTRU - - - - -
TINERET
HOSTELURI 176 353 5.08 % 5.08 % 1
HANURI - - - -
MOTELURI 117 234 3.37 % 3.37 %
VILE TURISTICE 6 12 0.17 % 0.17 % 1
CABANE TURISTICE 46 92 1.32 % 1.32 %
PENSIUNI TURISTICE 754 1509 21.70 % 21.71 %
PENSIUNI 1232 2465 35.45 % 35.45 %
AGROTURISTICE
TABERE DE ELEVI SI 54 108 1.55 % 1.55 %
PRESCOLARI
CASUTE TURISTICE - - - - -
TOTAL 3474 6951 100 % 100 %

În acest context, deși nu înregistrează punctajul maxim, considerăm că judetul Maramures deține
o bază de cazare care poate satisface cu succes cererea turistică ascendentă din ultimii 4 ani pentru
orașul de pe malul Tisei, creșterea capacității de cazare și a gradului de confort, prin apariția de
noi unități de cazare sau modernizarea celor existente, fiind măsuri/strategii esențiale pentru
mediul privat din domeniul turismului maramuresean.
 4.2 Instalatii de tratament

Statiunea balneoclimaterica de interes local Ocna

Şugatag se afla in judetul Maramures, la 20 km de Sighetul
Marmatiei, la 490 m altitudine la poalele muntilor Tibles-Gutai.
Statiunea cu functionare permanenta este parte componenta a
comunei Ocna Şugatag alcatuita din 4 sate cu o populatie de
aproximativ 4500 locuitori.

Localitatea este mentionata documentar pentru prima data in 1355, fiind un important loc
de extragere a sarii. Odata cu incetarea exploatarii apele s-au infiltrat si au provocat prabusirea
tavanului minei si astfel au aparut lacurile cu apa sarata pentru care localitatea este renumita.

Alaturi de apele minerale sodice si clorurate cu o concentratie ridicata (119 g/l), climatul
specific de depresiune intramontana cu veri racoroase si ierni reci constituie un factor de cura
important.

In statiunea Ocna Şugatag se trateaza afectiunile reumatismale degenerative si abarticulare,

afectiuni neurologice periferice (pareze, sechele dupa polineuropatii), afectiuni ginecologice
(insuficienta ovariana, cervicite).

Baza de tratamant din Ocna Şugatag permite efectuarea unor bai calde in cada,
electroterapie, hidroterapie, termoterapie, aerohelioterapie si masaj medical.

Statiunea balneoclimaterica si de odihna Borşa se afla in nordul Romaniei in judetul

Maramureş, la poalele Muntilor Rodnei la 850 m altitudine.
Localitatea Borşa este mentionata pentru prima data in anul 1365 iar
in 1968 este declarat oras, in zilele noastre are 27100 locuitori.

Complexul turistic Borsa aflat la in apropiere de oras

beneficieaza de o clima propice atat tratamentului cat si practicarii sporturilor de iarna. Aerul este
curat, lipsit de alergeni si puternic ozonizat. Sunt prezente si izvoare de ape minerale bicarbonatate,
calcice, magneziene, feruginoase folosite in tratarea afectiunilor renale si a cailor urinare.

Complexul turistic Borşa este un loc ideal de petrecere a vacantelor atat vara (se pot
practica drumetiile existand in acest sens poteci marcate) cat si iarna stratul de zapada mentinandu-
se pana tarziu in primavara. Exista numeroase partii de schii de diferite grade de dificultate precum
si o trambulina naturala (113 m) pe care se pot efectua sarituri cu schiurile. Instalatiile de transport
pe cablu includ linii de teleferic si teleschii ce leaga statiunea cu vf Runcu Stiolului (1611 m).

4.3 Alte instalatii de agrement

Judetul Maramures, prin pozitia sa geografica in imediata apropiere a unor valoroase zone
turistice, cat si prin resursele proprii pe care le dispune, ofera posibiitati largi pentru dezvoltarea
turismului de recreere.

In acest context judetul Marmures ar trebui sa dispuna de o serie de instalatii de agrement

pe car sa le ofere atat turistilor cat si locuitorilor judetului.

In prezent instalatiile de agrement existente sunt:

Zona Șuior-Mogoșa
Complexul Șuior este amplasat pe versantul nordic al masivului Mogoșa, la 19 km de Baia
Mare, 1 km de Cabana Mogoșa și la 66 km de Săliștea de Sus. Pârtiile dispun de instalație de
nocturnă pe 1,5 km și instalație de producere a zăpezii artificiale pe toata lungimea pârtiei.
Complexul dispune de centru pentru închiriere echipament schi/snowboarding, iar telescaunul
poate transporta 1200 persoane/oră.

Șuiorul ofera 129 spații de cazare, atât la baza pârtiei, cât și la cota 1000, punctul de plecare al
pârtiei.

Cabane cota 1000

Un loc privilegiat de natură, înconjurat de munţi şi fagi, te ajută să petreci clipe de neuitat
în cele trei cabane turistice GUTÂI, ŢIBLEȘ şi PIETROSU denumite aşa după vestiţii munţi ai
Maramureşului.

Cabana Telescaun
Cabana telescaunului este situată în partea superioară a pârtiilor, la terminalul
telescaunului, în apropierea ansamblului rustic de la Cota 1000. Este o clădire, care adăpostește pe
lângă partea de comandă a telescaunului, un bar, folosit în special iarna si 4 camere.
Cabana Mogoșa

Cabana Mogoșa se află la poalele masivului Mogoșa pe malul lacului Bodi, la 18 km de

Baia Mare. Din vârful masivului pornesc două pârtii: Moski și Mogoșa. Pârtia Moski este una din
cele mai dificile din Maramureș (31% înclinație), care ofera un peisaj spectaculos datorită
altitudinii ridicate (1300 m). La bazaei, schiorii au posibilitatea să continue coborârea fie pe pârtia
Șuior, fie pe Mogoșa, ultima finalizându-se lângaă lac și cabană. Mogoșa dispune de 67 locuri de
cazare, iar turiștii se pot caza la pensiunile din Baia Sprie (7 km).

Altitudine
Lungime Diferenta Inclinatie
Partie Dificultate Transport varf partie Nocturna
(m) de nivel (m) panta
(m)

Suior 1 1400 Medie 306 Telescaun 21% 971 Da

Suior 2 1300 Medie 255 Telescaun 19% 950 Nu

Suior 3 900 Medie 180 Telescaun 20% 860 Nu

Mogosa 2100 Avansat 600 Telescaun 28% 1300 Nu

Moski 750 Avansat 230 Schi-lift 31% 1235 Nu

Zona Borșa
Stațiunea Borșa se află în estul județului Maramureș, la 12 km de orașul Borșa, între Parcul
Național Munții Rodnei (Rezervație a Biosferei) și Parcul Natural Munții Maramureșului (cel mai
mare din țară) și la 30 km de Săliștea de Sus. Complexul Turistic din stațiune este situat la o
altitudine de 850 m și oferă numeroase posibilități de cazare (hoteluri, pensiuni, cabane),
restaurante și baruri, fiind în topul preferințelor turiștilor pentru sporturile de iarnă.
 Diferenta Altitudine
Lungime Inclinatie
Partie Dificultate de nivel Transport varf Nocturna
(m) panta
(m) partie (m)

Borsa 2200 Medie 550 Telescaun 25% 1400 Nu

Stiol 790 Avansat 240 Schi-lift 30% 1611 Nu

Pricop 600 Medie 110 Schi-lift 18% 800 Da

Zona Cavnic
Situat la 30 km de Baia Mare și la 61 km de Săliștea de Sus, orașul Cavnic dispune de 7
pârtii de schi grupate în două domenii schiabile: Icoana și Roata, totalizand peste 7 km lungime.
Ambele domenii dispun de pârtii pentru tubbing și centre închiriere echipament
schi/snowboarding. Cantitatea mare de zapadă, existența nocturnei și numărul mare de unități de
cazare, atât în vecinătatea pârtiilor, cât și în localitățile din apropiere (Cavnic, Budești, Ocna
Șugatag) atrag un numar mare de turisti.

Zona Izvoare
Pârtia Izvoare este situată la 27 km de Baia Mare, la o altitudine de 1000 m, pe un platou
vulcanic sub vârful Igniș, într-un cadru natural deosebit de pitoresc. Pârtia dispune de un snowpark
unde practicanții snowboard-ului pot executa diverse acrobații. Înafară de cele trei vile de la
Izvoare, cele mai apropiate unități de cazare se găsesc în Firiza și Blidari.

Alpinism
Alpinismul pe stânci poate fi practicat în mai multe locuri: în munții Rodnei și ai
Maramureșului (vârful Pietrosu, Piatra Rea, Piatra Arsă, Comanu Mic, etc.), în munții Igniș-Gutâi-
Țibleș (Creasta Cocoșului, Piatra Tisei, Piatra Biserica Vulpii, Piatra Custuri, Piatra Săpânței,
Cheile Tătarului, Piatra Șoimului, vârful Igniș, etc.).
Sporturi cu motor (motocross și offroad). Ciclism
Numeroasele drumuri forestiere permit atât sporturi cu motor (motocross, off-road), cât și mersul
cu bicicleta prin munții Maramureșului, Rodnei și Gutâi, prin păduri de pin sau molid, sau pe
drumuri care însoțesc cursul apelor.

Paraplanerism
Mersul cu paraplanorul în Maramureș oferă nu doar plăcerea zborului, ci și admirarea unor peisaje
deosebite. Sunt mai multe locuri pentru planat: pe vârful Peak aproape de Cavnic, Dealu Minei
aproape de Baia Sprie, vârful Țibleș, Creasta Cocoșului, vârful Pietrosu, Piatra Rea, vârful Bătrâna,
etc.

Sporturi acvatice
Pentru entuziaștii în ceea ce privește mersul cu pluta, canoe și kayak, sunt mai multe locuri
privilegiate pentru astfel de sporturi. Râurile Vișeu, Vaser, Mara, Iza, Săpânța, Cavnic și Lăpuș
sunt foarte recomandate în timpul lunilor martie-aprilie, când zăpada care se topește în munți ridică
nivelul apei și face ca râurile să fie mai bine navigabile.

Explorarea peșterilor
Excursia prin peșteri este posibilă în numeroasele peșteri din regiune (Peștera Iza și Piatra Rea în
Munții Rodnei, Peștera Oaselor și Ponorul Jitelor în Munții Țibleș, în multele peșteri frumoase din
Munții Maramureșului).

Alte activități
Natura generoasă oferă posibilități extraordinare pentru pace și recreare. Celor cărora le place să
exploreze, un șir lung de excursii poate fi făcut, atât pe văile apelor, cât și prin munți. Excursioniștii
se vor bucura să afle că Maramureșul are o rețea complexă de marcaje forestiere și de cărări
marcate, care oferă priveliști minunate ale satelor și ale peisajelor incredibile: lacuri mici, cascade,
peșteri, rezervații naturale, faună rară.

Drumețiile rămân una din activitățile cele mai practicate în regiune. Munții, dealurile și câmpiile
pot fi descoperite urmând cărările marcate sau nemarcate. Excursiile combinate cu camping-ul
sunt, de asemenea, foarte frecvente, deși sunt puține camping-uri care să aibă și facilități.
Vânatul este destul de popular. Vânatul mare implică animale precum căprioara, capriorul, capra
neagră, ursul, vulpea, lupul și porcul mistreț, iar în categoria vânatului mai mic se întâlnesc iepuri
de câmp și păsări precum cocoșul și găina de munte sau fazanii.
Pescuitul în Maramureș poate fi practicat atât în lacurile din Baia Mare și din alte orașe, cât și în
râuri precum Lăpuș, Someș, Tisa, Iza, Mara și Vișeu. Printre speciile de pești se regăsesc crapul,
păstrăvul, știuca, cleanul, dracul-de-mare și altele. Pescuitul este interzis între martie și mijlocul
lui iunie, dar sunt și unele zone în care pescuitul este interzis pe toată perioada anului cu scopul de
a proteja speciile pe cale de dispariție.
Fotografiatul naturii și observarea vieții sălbatice pot fi practicate în tot acest lanț muntos. De
asemenea, de un mare interes sunt numeroasele rezervații naturale, în care iubitorii naturii vor avea
plăcerea de a descoperi specii rare de plante și animale, protejate prin lege.

Cabana Cota 1000 Cabana Telescaun Hotel la baza, Suior

Stiol Partia Stiol, Borsa Partia Roata, Cavnic

Mogosa, Maramures Partia Icoana, Cavnic Partia Izvoare

 Capitolul 5. Infrastructura tehnica

5.1 Accesibilitatea la infrastructura majora de transport (rutiera, feroviara, aeriana, navala)

Infrastructura de transport rutier
Județul Maramureș este privat de existența pe teritoriul său a unor drumuri din rețeaua
TEN-T centrală sau globală, fiind, alături de județul Bistrița-Năsăud, singurele județe din România
aflate în această situație. Prin urmare, cel puțin pe termen scurt și mediu, acesta va continua să fie
lipsit de legături rutiere rapide (autostrăzi și drumuri expres) care să îi asigure legătura cu
principalele centre urbane din țară și din Europa, deși astfel de demersuri au fost inițiate cu mult
timp în urmă (de ex. Drumul expres Vaja-Petea-Satu MareBaia Mare, lung de 82 km, pentru care
există și studii de fezabilitate; ”Axa Nordului” – Tunel Munții Gutâi, Drum expres Mara-Sighetu
Marmației și Pod comercial nou peste Tisa; ”Drumul Nordului” – Drum expres Baia Mare-
Ardusat-Zalău, care să asigure conexiunea cu Autostrada Transilvania). Până la momentul
materializării acestora, singurele căi importante de acces rutier în județ le reprezintă drumurile
naționale existente.

Pe teritoriul județului Maramureș existau, la nivelul anului 2014, 373 km de drumuri

naționale, dintre care 365 km (98% din total) erau modernizați, 5 km (11%) aveau îmbrăcăminți
rutiere ușoare, iar 3 km erau pietruiți. Între 2015, conform datelor SDN Maramureș, segmentul din
DN 18B nemodernizat a fost asfaltat.

Drumurile naționale/europene din județ sunt:

- DN 1C (cu statut de drum european – E58) Cluj Napoca-Dej-Baia Mare-Satu

MareHalmeu – este un drum național cu o bandă pe sens și reprezintă principala cale de acces în
județ și la municipiul Baia Mare, asigurând legătura acestuia cu principalul centru urban din
regiune (Cluj-Napoca), cu celelalte regiuni ale țării, cu municipiul Satu Mare și cu granița de vest.
De asemenea, acesta asigură legătura dintre municipiul reședință de județ cu localitățile urbane și
rurale din partea de vest și de sud a Maramureșului. Drumul a fost recent reabilitat cu fonduri de
la bugetul de stat și se află într-o stare foarte bună;
 - DN 18 Baia Mare-Sighetu Marmației-Vișeu de Sus-Borșa-Iacobeni – este un drum de
importanță strategică, care asigură legătura dintre municipiul Baia Mare, zona Maramureșului
Istoric, județul Bistrița-Năsăud și regiunea Moldovei. Drumul, prevăzut cu o bandă pe sens, a fost
recent reabilitat cu fonduri de la bugetul de stat și se află întro stare foarte bună, exceptând
tronsonul dintre Moisei și Iacobeni (unde contractele de lucrări au fost semnate doar în a doua
jumătate a anului 2015), respectiv tronsoanele pe care încă se mai executau lucrări în 2015 (Baia
Sprie-Sighetu Marmației);

- DN 19 Oradea-Satu Mare-Sighetu Marmației – prevăzut cu o bandă pe sens, asigură

legătura dintre Maramureșul Istoric, județele din partea de vest a României și granița cu Ungaria
și Ucraina. Acest drum a beneficiat, la rândul său, de lucrări de reabilitare cu fonduri de la bugetul
de stat, în perioada 2012-2015, pe teritoriul județului Satu Mare, fiind planificată realizarea
acestora și pe teritoriul județului Maramureș, și se află într-o stare relativ bună;

- DN 17C Moisei-Bistrița – cu o bandă pe sens, asigură legătura dintre Maramureșul Istoric

și municipiul Bistrița, fiind o alternativă la DN 18 pentru traficul către Moldova. Drumul a
beneficiat în ultimii ani doar de lucrări de reparații și întreținere curentă, fiind într-o stare medie;

- DN 18B Dej-Baia Mare – intrat recent în categoria drumurilor naționale, este prevăzut cu
o bandă pe sens și este principala cale de acces în Țara Lăpușului, atât dinspre municipiul reședință
de județ, cât și dinspre Cluj. Drumul beneficiază de lucrări de reparații și întreținere și se află într-
o stare medie.

Infrastructura de transport feroviar

Municipiul Baia Mare este amplasat de-a lungul magistralei TEN-F globale 400 Brașov-
SiculeniDeda-Dej-Baia Mare-Satu Mare, de aici existând posibilitatea de a se realiza legături cu
Ucraina (Halmeu) și chiar Ungaria (Borș, Valea lui Mihai, Carei). Din această magistrală se
desprind linii secundare către Baia Sprie, Stația Baia Mare Nord și către Cehu Silvaniei (din
Ulmeni), care însă nu mai sunt folosite pentru transportul de pasageri. În zona Maramureșului
Istoric există două linii secundare, respectiv 409 Salva-Vișeu de Sus-Sighetu Marmației-
Câmpulung la Tisa și de aici mai departe către Ucraina (cu o ramificație din Valea Vișeului către
Ucraina, pe care transportul feroviar este suspendat de aproape 10 ani, deși permite accesul atât pe
ecartament normal, cât și lat) și 410 Vișeu de Sus-Borșa (neutilizată pentru pasageri), din care se
desprinde linia de mocăniță de pe Valea Vaserului, exploatată (mai mult în scop turistic) de o
companie privată. Toate aceste linii de cale ferată sunt simple și neelectrificate, în condițiile în
care nu au mai beneficiat de investiții majore pentru reabilitare și modernizare în ultimii zeci de
ani. Pe teritoriul județului mai funcționează în prezent sub 20 de gări, multe fiind închise în ultimii
ani pe fondul reducerii continue a traficului feroviar, în favoarea celui rutier. Principala cauză a
acestui declin este starea precară a infrastructurii, adesea veche de peste un secol, care nu permite
viteze comerciale mai mari de 40-50 km/h.

Toate trenurile care tranzitează județul sunt operate de compania de stat – CNCF CFR
CĂLĂTORI S.A.. Prin Stația CF Baia Mare trec zilnic circa 18 perechi de trenuri, dintre care 4
InterRegio și 14 Regio, către următoarele destinații: Valea lui Mihai , București (14h19 min), Jibou
(1h18 min), Satu Mare (1h23 min), Dej (2h46 min). Prin stațiile din Maramureșul Istoric (Sighetu
Marmației, Vișeu de Sus) circulă zilnic circa 11 perechi de trenuri Regio către destinațiile Cluj-
Napoca (durata 6h55 min) și Beclean (4h36 min). Operatorul privat CFR VIȘEU DE SUS
organizează curse regulate (1/zi) pe Valea Vaserului, între Vișeu de Sus și Paltin, precum și curse
charter, traseul având o lungime de circa 22 km, iar durata călătoriei este de circa 2h. În ultimii
ani, au fost inițiate unele consultări transfrontaliere privind reluarea traficului feroviar între
România și Ucraina, prin Sighetu Marmației, inclusiv în scop economic și turistic, dar acestea nu
s-au materializat încă.

Stația CF din Baia Mare, cea mai mare din județ, se află într-o stare avansată de degradare,
nefiind reabilitată de peste 40 de ani. CFR are în vedere executarea de lucrări de reabilitare și
modernizare, dar nu a fost încă identificată o sursă de finanțare clară în acest sens. La stația CF
Sighetu Marmației au fost demarate lucrări de reabilitare, dar acestea au progresat lent, astfel încât
clădirea este degradată. O situație similară se înregistrează și la celelalte gări din județ.

Infrastructura de transport aerian

La nivelul județului Maramureș, funcționează Aeroportul Internațional Baia Mare (situat

în orașul Tăuții Măgherăuș și legat de DN 1C printr-un drum asfaltat de 1,2 km), parte a rețelei
TEN-T globale. Acesta a fost înființat în anul 1964 și a devenit aeroport internațional în anul 2008.
Aeroportul este administrat de o regie autonomă aflată în subordinea Consiliului Județean.
Aeroportul dispune de o pistă de 1800 x 30 m din beton, de două căi de rulare 164 x 30 m, cu
acostamente de 7,5 m, precum și de o platformă de îmbarcare-debarcare de 285 x 60 m, cu 8 poziții
de staționare pentru aeronave. De asemenea, aeroportul dispune de o aerogară și un bloc tehnic.
Capacitatea actuală a aeroportului este de 100 de pasageri/oră pentru curse interne și 50 pentru
curse externe. Compania Națională TAROM, singurul operator aerian existent la nivel local, oferă
în prezent zboruri zilnice exclusiv către Aeroportul Internațional ”Henri Coandă” București-
Otopeni (cu mențiunea că acestea vor fi suspendate pe durata lucrărilor de reabilitare și
modernizare a aeroportului). Astfel, numărul de pasageri s-a menținut în ultimii ani în jurul cifrei
de 20.000, marcând totuși o creștere de 22% în anul 2014 față de anul 2013 (de la 16.800 la
20.500). De asemenea, numărul decolărilor a crescut cu 13%, până la 1.126. Totuși, traficul
înregistrat rămâne mult sub potențial, în condițiile în care singura cursă regulată este cea către
București, iar cele externe sunt doar de tip charter și business.

Municipiul Baia Mare dispune și de Aerodromul ”Alexandru Papana”, administrat de

Aeroclubul României, cu o platformă din beton, o cale de rulare lată de 50m, înierbată.
Aerodromuri mai funcționează și în comunele Săcălășeni și Oncești, ambele pentru aeronave
ușoare, de mici dimensiuni, preponderent de agrement. Inițiative pentru amenajarea de astfel de
aerodromuri au fost vehiculate, de-a lungul timpului, și pentru zona Vișeu de Sus-Borșa.

Transportul intermodal

În ceea ce privește infrastructura de transport intermodal, la nivelul județului Maramureș

nu funcționează, în prezent, niciun astfel de centru public sau privat. În Baia Mare funcționează
totuși un punct de lucru al CFR TRANSAUTO, companie care asigură transferul mărfurilor între
transportul pe cale ferată și cel rutier, însă volumul său de activitate este foarte scăzut.

Transportul in comun

Serviciile de transport public local sunt furnizate, la nivelul județului Maramureș, doar în
municipiile Baia Mare și Sighetu Marmației, de către doi operatori publici, respectiv S.C. URBIS
S.A. și S.C. TRANSPORT MARA NORD S.A. În alte centre urbane (de ex. Borșa și Târgu Lăpuș),
acest serviciu a fost concesionat de municipalități unor operatori privați.
 S.C. URBIS S.A. Baia Mare este operator regional de transport persoane pentru Zona
Metropolitană Baia Mare (în baza unui contract de delegare de gestiune a serviciilor de transport
public local încheiat cu ADI Zona Metropolitană Baia Mare, unul dintre puținele de acest tip
semnate în România), respectiv pentru orașele Baia Sprie (Tăuții de Sus, Chiuzbaia, Satu Nou de
Sus), Tăuții Măgherău (Băița, Nistru, Meri or, Bu ag, Bozânta Mare) și comunele Recea (Mocira,
Săsar, Bozânta Mică), Gro i (Ocoli , Satu Nou de Jos), Săcălă eni (Coruia, Culcea), Dumbrăvița
(Chechi , Rus, Ungura și Şindre ti). SC URBIS SA Baia Mare este o societate cu capital de stat
având ca acționari Consiliul Local al Municipiului Baia Mare – 97,06%, Consiliul Local Tăuții
Măgherău – 0,98%, Consiliul Local Dumbrăvița – 0,49%, Consiliul Local Recea – 0,49%,
Consiliul Local Gro i – 0,49%, Consiliul Local Săcălă eni – 0,49%. Societatea are o tradiție în
domeniu de peste 60 de ani.

Societatea operează în prezent un număr de 19 trasee de autobuz (dintre care 11 speciale),

unul de troleibuz și unul de microbuz în interiorul municipiului Baia Mare, respectiv 14 trasee de
autobuz în Zona Metropolitană. Acestea totalizează 319 km de trasee de autobuz, cu 502 stații, 7,5
km de trasee de troleibuz și 6,6 km de trasee de microbuz. La acestea se vor adăuga încă 5,6 km
de cale dublă de troleibuz, inclusiv o stație de redresare. Zilnic, vehiculele din parcul societății
operează peste 600 de curse, parcurg peste 13.000 km și transportă circa 80.000 de pasageri.

Parcul S.C. URBIS S.A. cuprinde un număr de peste 75 de vehicule, dintre care 8 troleibuze
și 20 de autobuze fabricate în ultimii 2 ani, iar restul cu o vechime de peste 10 ani (autobuzele
Mercedes Conecto, Naw și arosa, respectiv troleibuzele Saurer și Volvo), unele dintre acestea fiind
achiziționate second-hand în anii 2000. Toate autobuzele din dotare sunt prevăzute cu sistem GPS.

Prețul unui bilet pentru o călătorie în interiorul orașului este de 2 lei, iar pentru deplasarea
în exterior (Zona Metropolitană) ajunge până la 5 lei. Similar, prețul unui abonament lunar variază
între 60 și 175 de lei, dar se pot emite și abonamente zilnice, săptămânale sau pentru două
săptămâni. Acestea pot fi achiziționate de la 3 automate, 16 chioșcuri ale societății sau 35 ale
terților, inclusiv din localitățile suburbane, însă pot fi plătite și prin SMS. Se oferă reduceri de 50%
la abonamentele pentru elevi, studenți și pensionari cu vârsta sub 70 de ani și gratuități pentru
persoanele cu handicap și pentru cele de peste 70 de ani. În autobuze există echipamente de
autotaxare, instalate în anul 2007.
 În municipiul Sighetu Marmației serviciile de transport public sunt oferite de S.C.
TRANSPORT MARA NORD S.A., pe un număr de 7 trasee: Centru – Șugău (14 curse/zi), CPL
– Câmpulung (13), Garaj – CPL – Valea Cufundoasă (5), CPL – Sărăsău (6), Centru – Bocicoi
(12), CPL – Iapa (17), Sighet-Vadu Izei. Societatea dispunea, la începutul anului 2015, de 11
autobuze second-hand și 3 microbuze, din care doar o parte erau funcționale, astfel încât în anul
2015 au fost achiziționate încă 5 autobuze second-hand cu instalație de aer condiționat și podea
joasă. În anul 2014, societatea a transportat 450.000 de pasageri, în condițiile în care elevii și
pensionarii cu venituri reduse beneficiază de gratuitate. Prețul unei călătorii variază între 1,8 și 3
lei, în funcție de zonă.

În ceea ce privește activitatea de taximetrie, la nivelul județului există circa 1.000 de

autorizații (cele mai multe în Baia Mare – circa 600, Sighetu Marmației – 160, Vișeu-Borșa – 140
etc.), însă după modificarea legislației în domeniu, numărul acestora s-a redus treptat (prin expirare
și stoparea emiterii de noi autorizații sau de prelungire a celor expirate), pentru a atinge pragul
legal de 4 autorizații de taxi/1.000 de locuitori (în condițiile în care populația orașelor a continuat
să scadă). Autorizațiile sunt deținute fie de companii de profil, fie de persoanele fizice autorizate
și asociații familiale. Prețul mediu de călătorie cu taxiul este de 2 lei/km.

Serviciile de transport interurban sunt asigurate de diferiți operatori privați autorizați, atât
pentru curse în interiorul județului, pe baza Programului de Transport pentru perioada 2014- 2019
elaborat și aprobat de către Consiliul Județean Maramureș, cât și către alte orașe din țară și
străinătate, serviciile puse la dispoziția pasagerilor fiind în general satisfăcătoare si cuprinde peste
60 de trasee atribuite, care asigură legătura centrelor urbane din județ cu majoritatea localităților
rurale. Cel mai mare număr de curse zilnice planificate se înregistrează pe traseele care leagă
municipiul Baia Mare de Sighetu Marmației, dar și de restul centrelor urbane din județ. În altă
ordine de idei, numărul cel mai redus de curse zilnice se înregistrează în zona Țării Codrului, unde
densitatea populației este mai redusă.

Autogara Baia Mare, care deservește cele mai multe curse înspre și dinspre municipiu, este
situată în zona gării și este administrată de o companie privată. Aceasta se află într-o stare avansată
de degradare și nu dispune de spații de așteptare și de platforme corespunzătoare pentru îmbarcarea
și debarcarea pasagerilor. La nivelul municipiului, dat fiind numărul mare de pasageri care circulă
zilnic înspre și dinspre zona periurbană, se impune amenajarea unor terminale intermodale
moderne, care să asigure legături rapide cu sistemul de transport public local, cu piste de bicicletă,
parcări pentru autoturism etc.

Cele mai multe curse interjudețene sunt către orașele din Transilvania (Cluj-Napoca, Satu-
Mare, Oradea, Zalău, Negrești-Oaș, Dej, Jibou) și Banat (Timișoara, Arad, Deva), dar există curse
regulate zilnice și către Moldova (Suceava, Iași) și București. Unele dintre acestea au stații și alte
localități din județ, deservind și o parte din traseele intra-județene. În ceea ce privește cursele
externe, acestea acoperă țări precum Ungaria, Austria, Germania, Italia, Marea Britanie, Irlanda,
Spania, Franța etc

5.2 Infrastructura edilitara

Infrastructura de apă și apă uzată

La nivelul anului 2014, conform datelor INS, 67 de unități administrativ-teritoriale din

județul Maramureș dispuneau de sistem centralizat de alimentare cu apă, dintre care toate cele 13
orașe și un număr de 54 de comune. În comparație cu anul 2007, se observă o creștere a numărului
de comune cu sisteme de alimentare cu apă potabilă cu 4, pe fondul investițiilor realizate în acest
sens de la bugetul local, de stat, dar și din fonduri europene destinate dezvoltării rurale și mediului,
în comunele Bârsana, Satulung, Șieu, Suciu de Sus. În acest context, lungimea rețelei simple de
distribuție a apei potabile de la nivel județean a crescut cu 31,5%, până la 2.042,1 km, aceasta fiind
extinsă cu 117,1 km (+18,5%) în orașe, care au beneficiat cu prioritate de finanțări din POS
MEDIU 2007-2013 în acest sens, respectiv cu 372,5 km (+40,5%) în mediul rural. Capacitatea
totală a instalației de producere a apei potabile de la nivel județean era, în anul 2014, de 156.163
mc/zi, în scădere cu 15,3% față de anul 2007, pe fondul reducerii consumului de apă, dar și a
derulării unor lucrări de modernizare la unele stații de tratare.

Principalele surse de alimentare cu apă potabilă ale populației județului rămân cele
subterane și de suprafață. Astfel, municipiul Baia Mare este alimentat cu precădere printr-o
conductă de aducțiune din Acumularea Strâmtori-Firiza, ca și localități precum Groși, Șișești,
Bogdan Vodă, Leordina, Repedea, Poienile de sub Munte, Călinești (aducțiuni din ape de
suprafață), Cavnic, Baia Sprie (aducțiuni din râuri mici de suprafață). În restul localităților din
județ alimentarea se face preponderent din ape subterane. Atât asupra apelor de suprafață, cât și a
celor subterane se manifestă presiuni antropice și naturale care le afectează calitatea. Cu toate
acestea, apa potabilă distribuită consumatorilor se încadrează în parametrii stabiliți prin
reglementările în domeniu, singurele probleme majore fiind înregistrate în zone precum Târgu
Lăpuș (turbiditate), Seini (potențială poluare cu azot) și Călinești, unde alimentarea cu apă a fost
sistată în anul 2015 din cauza calității improprii a acesteia ca urmare a unei omisiuni tehnice la
execuția sistemului.

În ceea ce privește sistemul centralizat de canalizare, acesta exista, conform datelor INS,
la nivelul anului 2014, doar în 34 de unități administrativ-teritoriale din județ, respectiv în 12 orașe
și 22 comune. În perioada 2007-2014, acesta a fost înființat într-un oraș (Săliștea de Sus) și în 6
comune (Ardusat, Botiza, Groși, Groșii Țibleșului, Lăpuș și Moisei), precum și extins în mai multe
localități urbane și rurale. Prin urmare, lungimea rețelei simple de canalizare din județ a crescut de
la 345,4 km la 545,3 km (+57,9%). Singurul oraș din județ care nu dispune de rețea centralizată de
canalizare, conform datelor INS, este Tăuții-Măgherăuș (cu excepția unei localități componente),
iar în restul orașelor, mai ales în cele mici (Cavnic, Seini, Șomcuta Mare, Ulmeni etc.), aceasta
acoperă doar o mică parte din teritoriul urban. Pe de altă parte, singurele comune care beneficiază
de sisteme extinse de canalizare mai extinse de 1 km lungime sunt Ardusat, Botiza, Cicârlău,
Coltău, Coroieni, Fărcașa, Gârdani, Groși, Ieud, Lăpuș, Moisei, Ocna Șugatag, Săcălășeni și
Sălsig. Conform Master Planului Județean de Apă și Canalizare, există sisteme centralizate de
canalizare funcționale în UAT-urile: Ardusat, Bocicoiu Mare, Coltău, Dumbrăvița, Fărcașa,
Gârdani, Groși, Lăpuș, Mireșu Mare, Moisei, Ocna Șugatag, Poienile de sub Munte, Recea,
Rozavlea, Săcălășeni, Sălsig, Vadu Izei, Vișeu de Jos.

Infrastructura de producere, transport și distribuție a energiei electrice și termice

Rețeaua a fost modernizată continuu în ultimii ani, dar rămâne, în proporție foarte ridicată uzată și
pe alocuri subdimensionată, în pofida scăderii consumului industrial. Prin urmare, rețeaua
înregistrează pierderi și întreruperi ale furnizării către consumatori, mai ales în perioadele cu
fenomene meteo extreme.

O altă problemă majoră, mai ales în municipiul Baia Mare și în celelalte zone urbane din județ,
este lipsa unui sistem de canalizație subterană pentru cablurile care se întind între stâlpii de
iluminat și pe fațadele clădirilor. Municipalitatea din Baia Mare a aprobat în anul 2015 elaborarea
unui studiu de oportunitate în vederea realizării unui astfel de sistem, care ar implica trecerea în
subteran a circa 500 km de cabluri și o investiție de minim 30 mil. Euro.
În ceea ce privește sistemele centralizate de termoficare din județ, din cele 10 existente în perioada
comunistă (Baia Mare, Sighetu Marmației, Baia Sprie, Borșa, Cavnic, Seini, Șomcuta Mare, Târgu
Lăpuș, Ulmeni și Vișeu de Sus), nu mai există niciunul, cele mai multe sisteme fiind înlocuite încă
de la sfârșitul anilor 90, concomitent cu instalarea de către proprietarii de apartamente a centralelor
termice proprii pe bază de gaze naturale. Vechile centrale termice și rețelele au fost treptat
dezafectate, construcțiile fiind fie demolate, fie reconvertite funcțional.

Infrastructura de transport a energiei electrice de la nivelul județului Maramureș este administrată

de CNTEE TRANSELECTRICA S.A. și cuprinde următoarele facilități principale:

- LEA 400 kV Gădălin-Roșiori-Ucraina (Mukacevo);

- LEA 220 kV Roșiori-Baia Mare III;
- LEA 220 kV Baia Mare III-Tihău;
- LEA 220 kV Baia Mare III-Iernut;
- Stația de transformare 220/110 kV Baia Mare III.

Infrastructura de distribuție a energiei electrice este administrată de către compania de stat

ELECTRICA - FDFEE Transilvania Nord. Aceasta cuprinde:

- 425 km LEA/LES 110 kV;

- 2.252 km LEA/LES de medie tensiune;
- 4.517 km LEA/LES de joasă tensiune;
- 19 stații de transformare 110 kV;
- 1.627 de stații de transformare de joasă și medie tensiune.

Infrastructura de distribuție a gazelor naturale

La nivelul anului 2014, doar 26 de UAT-uri din județul Maramureș (9 orașe și 17 comune)
beneficiau de rețele de alimentare cu gaze naturale. Orașele din județ care nu beneficiază de rețea
de distribuție a gazelor naturale sunt cele din Maramureșul Istoric (Borșa, Vișeu de Sus,
Dragomirești și Săliștea de Sus). Comunele care beneficiază de acest tip de infrastructură sunt
Boiu Mare, Cernești, Cicârlău, Coaș, Coltău, Copalnic-Mănăștur, Dumbrăvița, Fărcașa, Gârdani,
Groși, Mireșu Mare, Recea, Remetea Chioarului, Săcălășeni, Sălsig, Satulung și Valea Chioarului.
În intervalul 2007-2013 nicio localitate nouă din județ nu a beneficiat de înființarea rețelei de
distribuție a gazelor naturale. Prin urmare, lungimea rețelei de distribuție a ajuns în anul 2014 la
1.066,8 km, în creștere cu doar 5,8% față de 2007, pe fondul investițiilor realizate de către
operatorii din domeniu sau de către autoritățile locale.

Infrastructura de transport a gazelor naturale din județ este administrată de compania de stat
TRANSGAZ și cuprinde o magistrală care unește zona centrală a Transilvaniei (Sărmașu) de zona
Satu Mare, unde există și o interconexiune cu Ucraina. Aceasta are trei ramificații în zona de sud-
vest a județului Maramureș, una pe Valea Someșului, una care urmărește traseul DN 1C (Răstoci-
Baia Mare-Seini) și una care străbate Țara Lăpușului. La acestea se adaugă o conductă care
urmărește traseul DN 19 între Negrești Oaș și Sighetu Marmației. Prin urmare, exceptând
municipiul Sighetu Marmației, nicio localitate din zona Maramureșului Istoric nu are acces la
infrastructura de transport a gazelor naturale, iar înființarea de rețele de distribuție ar presupune
investiții majore. Deși s-au făcut demersuri în ultimii 10 ani, realizarea de către TRANSGAZ a
unei conducte de transport a gazelor naturale în Maramureșul Istoric nu a fost încă demarată.

Rețeaua de distribuție a gazelor naturale este administrată de către operatori privați, cel mai
important fiind E.ON GAZ DISTRIBUȚIE, cu excepția municipiului Sighetu Marmației, unde
operează compania BERG SISTEM GAZ. Operatorii de distribuție din județ investesc anual circa
1 mil. Euro pentru reabilitarea rețelei, dar sunt încă necesare lucrări de înlocuire a conductelor și
a branșamentelor.

5.3 Infrastructura de telecomunicatii

Sectorul de telecomunicații a beneficiat în ultimii ani de cele mai importante investiții în

infrastructură, pe fondul concurenței acerbe dintre operatorii privați, care oferă unele dintre cele
mai bune servicii de la nivel european, de ex. în ceea ce privește viteza internetului.

În sfera telefoniei mobile, gradul de acoperire al județului cu servicii de voce și de date 3G

este de aproape 100% pentru toți cei 3 operatori principali (VODAFONE, ORANGE,
TELEKOM), în timp ce servicii 4G sunt oferite doar în Municipiul Baia Mare, în Sighetu
Marmației, Vișeu de Sus, Ocna Șugatag și în zona de sud-vest a județului. Dacă în orașe calitatea
acoperirii este excelentă, aceasta scade pe măsura depărtării de acestea. Cel mai slab semnal se
înregistrează în zona montană din partea de est a județului.
 Telefonia fixă a înregistrat un declin semnificativ în ultimii ani, o dată cu expansiunea celei
mobile. Totuși, concurența dintre diferiții operatori a făcut ca serviciile să crească în calitate și să
înregistreze prețuri tot mai competitive, accesibile pentru populație și agenții economici, situație
similară cu cea de pe piața serviciilor de cablu TV, care acoperă peste 90% dintre gospodăriile din
județ.

Conform Strategiei Naționale de Broadband, județul Maramureș se încadrează în categoria

județelor cu o pondere ridicată a populației care are acces la internet în bandă largă (peste 60%),
împreună cu județe mai dezvoltate din România, precum Brașov, Constanța, Timiș, Sibiu etc.
Planul Național de Dezvoltare a Infrastructurii NGN indică următoarea stare de fapt la nivel
județean cu privire la gradul potențial de acoperire al diferitelor tipuri de conexiuni la internet în
bandă largă.

Totuși, la nivelul județului există încă o serie de localități rurale cu acces deficitar la
internetul în bandă largă, ca urmare a faptului că numărul mic de clienți de la nivelul acestora a
făcut neatractivă realizarea de investiții private, respectiv: Rodina (Ariniș), Izvoarele (Cernești) și
Întrerâuri (Coaș).

Cu toate acestea, numărul de utilizatori ai calculatorului și ai internetului este încă scăzut

(sub 70% din populația totală), mai ales în mediul rural, unde populația este îmbătrânită și nu are
competențe în acest sens. În mod similar, IMM-urile din județ folosesc într-o mică proporție
Internetul, iar serviciile publice on-line sunt accesate de o parte mică a populației. Spre exemplu,
plata on-line a taxelor și impozitelor locale este asigurată doar de primăriile Baia Mare, Baia Sprie,
Seini, Sighetu Marmației, Târgu Lăpuș și Vișeu de Sus

Capitolul 6. Analiza SWOT

Puncte tari

 Pozitie georgrafica avantajoasa a zonelor tinta ale programului din punct de vedere turistic
si al oportunitatii de stabilire de relatii internationale;
 Potential turistic enorm al regiunii datorat atat pozitie geografice cat si a mostenirii
culturale si a regiunii transfrontaliere a Maramuresului;
 Situarea zonelor tinta in aproprierea de arii naturale protejate;
 Dezvoltarea turismului balnear datoat minelor de sare din regiune (Ocna Sugatag) si a
izvoarelor de apa minerala din regiune;
 Cultura, traditiile si obiceiurile pastrate inca vii in judetul Maramures.
Puncte slabe
 Pozitie periferica fta de capitala si fata de coridoarele europene de transport;
 Infrastructuta transfrontaliera si de transport insuficient dezvoltata;
 Insuficiente locuri de cazare pentru turisti;
 Imbatranirea populatiei;
 Nivel crscut al emigrarii;
 Poluarea mediului inconjurator la nivel ridicat in zona Baia Mare – Baia Sprie;
 Sistem de management al deseurilor foarte slab dezvoltat;
 Poluarea Tisei cu apa sarata.

Oportunitati

 Accesarea de fonduri europene pentru dezvoltarea turismului;

 Deschiderea podului peste Tisa de la Sighetul Marmatiei – Solotvino (Ucraina);
 Dezvoltarea infrastructurii rutiere si feroviare.

Amenintari

 Concurenta in domeniul socio-economic a altor zone din Romania;

 Perceptie nefavorabila a investitorilor referitoare la potentialul socio-economic al
regiunii;
 Dezvoltarea in domeniul turismului a altor judete din Romania.