Sunteți pe pagina 1din 24

COLEGIUL ECONOMIC “DIMITRIE CANTEMIR” SUCEAVA

PROIECT DE SPECIALITATE
PENTRU EXAMENUL DE CERTIFICARE
A COMPETENŢELOR
NIVELUL 3

Calificare profesioanală: TEHNICIAN ÎN TURISM

Profesor coordonator: Candidat:


VRANCIU LIVIA-ELENA BULIGA ALINA

PROMOŢIA 2010

1
Cuprins:

2
ARGUMENT ………………………………………………….pag: 4

CAP 1.Scurt istoric al turismului……………………………….pag: 5

CAP 2. Scurtă prezentare a judeţului Suceava………………….pag: 9

CAP 3.Forme de turism practicate in judeţul Suceava...........pag: 11

CAP 4.Turismul religios in zilele noastre..............................pag:13

CAP 5.Obiective cultural-religioase reprezentative pentru turismul


religios in judeţul Suceava......................................................pag:15

Studiu de caz………………………………………….pag: 23

ARGUMENT:

3
Turismul reprezintă ansamblul de activităţi prin care omul îşi petrece
timpul liber călătorind în altă localitate sau ţară pentru a vizita oameni
şi locuri, monumente şi muzee, pentru a-şi îmbogăţi cunoştinţele
generale, pentru a se distra şi a face sport, pentru odihnă sau
tratament s.a
Formele de turism pot fi: turism de odihnă si recreere,turism
balnear, ecoturism, turism religios – ecumenic, turism sportiv,turism
de cumparaturi.
Turismul religios a aparut din cele mai vechi timpuri avand o
importanţă deosebită in viaţa oricui fie prin vizite lacaşele de cult in
scop religios fie pentru a descoperi multitudinea de stiluri şi modele
arhitecturale.

Această lucrare este intitulată “Turismul religios in judeţul Suceava”


şi este structurată in 5 capitole:
Capitolul1: Scurt istoric al turismului.
Capitolul 2: Scurtă prezentare a judeţului Suceava.
Capitolul 3: Forme de turism practicate in judeţul Suceava.
Capitolul 4: Turismul religios in zilele noastre.
Capitolul 5: Obiective cultural-religioase reprezentative pentru
turismul religios in judeţul Suceava.

Lucrarea atinge următoarele competenţe cheie


1. Gândire critică şi rezolvare de probleme
2. Managementul relaţiilor între persoane
3. Utilizarea calculatorului şi prelucrarea informaţiei
4. Comunicare
5. Dezvoltarea carierei profesionale
6. Iniţierea unei afaceri
7. Igiena, securitatea muncii şi protecţia mediului
8. Tipologia agenţiilor de turism
9. Operaţiuni tehnice ale agenţiei de turism
10.Organizarea agenţiei de turism
11.Oferta de produse şi servicii în cadrul agenţiei de turism
12.Politici şi strategii de marketing în agenţia de turism
13.Relaţii publice şi de protocol
14.Negocierea şi argumentarea vânzării produselor şi
serviciilor turistice
15Norme de dezvoltare durabilă

4
Capitolul 1:
Scurt istoric al turismului.

Turismul a devenit in zilele noastre o activitate la fel de importanta


precum cea desfăşurată în alte sectoare-cheie din economia
mondială (industrie, agricultură, comerţ). Fenomenul turistic este
extrem de greu de delimitat deoarece, ca orice activitate umană,
cade sub incidenţa studiului interdisciplinar, antrenând deopotrivă
economişti , geografi, psihologi şi sociologi. Primele menţiuni privind
preocupările de a voiaja, apar în antichitate în operele geografului
Strabon. Descrierile lăsate de Marco Polo cu ocazia periplului său
asiatic (secolul al XIII-lea), cele ale lui Arthur Young (secolul al XVIII-
lea) sau, mai aproape de noi, ale lui Henri Monfreid au jalonat
preocupările viitoare privind practicarea călătoriei.
Turismul devine un complex fenomen de masă la sfârşitul
secolului al XIX-lea fiind puternic articulat în mediul înconjurător.
Privit ca un fenomen social-economic creator de benifici,
turismul a fost defint în variante dinte cele mai felurite: “arta de a
călători pentru propria plăcere” (M. Peyromarre Debord); “activitate
din timpul liber care constă în a voiaja sau locui departe de locul de
reşedinţă, pentru distracţie, odihnă, îmbogăţirea experienţei şi culturi,
datorită cunoaşteri unor noi aspecte umane şi a unor peisaje
necunoscute” (Jan Medecin); “fenomen al timpurilor noastre, bazat pe
creşterea necesităţi de refacere a sănătăţi şi de schimbare a mediului
înconjurător, cultivare a sentimentului pentru frumuseţile naturi ca
rezultat al dezvoltări comerţului, industriei şi al perfecţionări
mijloacelor de transport” (Guy Freuler).
Activitatea turistică este bine susţinută de un valoros potenţial
turistic – natural antropic – diferenţiat de la ţară la ţară, în funcţie de
care sunt organizate diferite tipuri de turism. Mai cunoscute în
practica turismului mondial sunt: turismul balnear maritim, cu o larga
dezvoltare în teritoriu, practicat pentru cura heliotermă sau
climaterică sau având alte motivaţii terapeutice; turismul montan şi de
sporturi de iarnă, practicat pe arie largă pentru drumeţie, cura
climaterică şi practicarea sporturilor de iarna; turismul de cură
balneară, prin care se valorifică însuşirile terapeutice ale unor factori
naturali (izvoare termal şi minerale, nămoluri, aer ionizat); turismul
cultural, organizat pentru vizitarea monumentelor de artă, cultură şi a

5
altor realizări ale activităţi umane; turismul comercial expoziţional, a
cărui practicare este ocazionată de mari manifestări de profil (târguri,
expoziţii), care atrag numeroşi vizitatori; turismul festivalier, prilejuit
de manifestări cultural-artistice (etnografice, folclorice) naţionale sau
internaţionale; turismul sportiv, de care cunoaştem o mare extindere
pe plan naţional şi internaţional, având ca motivaţie diferite competiţii
pe discipline sportive, interne şi internaţionale , până la manifestări
sp0ortive de amploare (olimpiade, competiţii sportive regionale,
campionate mondiale etc.); turismul de vânătoare (safari), practicat
de ţările occidentale, in general pe teritoriul Africi, al Americi Latine,
în teritoriile artice şi antartice. Este o forma de turism “distractiv”, a
cărui dezvoltare – marcată de spectaculos şi inedit – aduce mari
prejudicii echilibrului ecologic al planetei, ameninţând cu diminuarea
sau, după caz cu dispariţia unor specii extrem de valoroase ale
patrimoniului faunistic al Terrei.
Tipurile de turism de diferenţiază de la ţară la ţară, asigurând
varietatea şi, prin acesta, atracţia asupra turiştilor autohtoni şi străini.
Una dintre bogăţiile actuale de bază în domeniul turismului
priveşte studiul elementelor regionale, în funcţie de care se
organizează activităţi turistice tipice anumitor zone, şi se pun în
evidentă posibilităţile de amenajare complexă a acestora. Deşi nu s-a
ajuns la o viziune taxonomică unitară în domeniu, diferitele accepţiuni
utilizate pe plan internaţional şi în ţara noasta relevă următoarele
unităţi ce pot fi luate în consideraţie:
♦ Regiunea turistică, concepută ca un spaţiu de mari
dimensiuni, cu o structură organizatorică bine consolidată şi
un patrimoniu turistic diversificat (de exemplu, regiunea
Alpilor Dianarici, iar pentru România – cea a Carpaţilor
Orientali)
♦ Zona turistică – un areal mai restrâns consacrat pentru
activitatea turistică de un anumit tip, puternic marcat de
importante obiective sau alte motivaţii pentru turism
(exemplu : zona turistică a Coastei Dalmaţiei din Alpii
Dinarici sau zona Bucovinei din Carpaţi Orientali)
♦ Centre turistice, reprezentând puncte de convergenţă
(puncte de plecare pentru zonele montane, porturi, alte
centre consacrate prin patrimoniul lor turistic) a unor fluxuri
de turism, putând fi, în general, staţiuni alpine (Plitvice, în
Alpii Dinarici) sau balneare şi de odihnă (Dubrovnik, Split,
Rijeka – pe coasta Dalmaţiei). Pentru România, rămânând în

6
acelaşi cadru al Carpaţilor Orientali, se pot menţiona Vatra
Dornei şi Borşa.
♦ Puncte turistice amenajate (peşteri, defilee, gheţari,
mănăstiri, case memoriale, hoteluri alpine etc.)
În literatura recentă de specialitate sunt depistate, în funcţie de
potenţialul natural (geomorfologic, climatic, hidrologic, floristic-
faunistic) şi antropic o serie de unităţi turistice cu vocaţie
polarizatoare, în jurul cărora s-au dezvoltat veritabile noduri turistice
cu vocaţie locală ce susţin activitatea nucleului central.
Este cazul unor localităţi satelit ce apar pe rivierele franco-
italiene, Coasta Brava şi Coasta del Sol în Spania, unele
microstaţiuni apărute pe litoralul marocan în apropiere de Agadâr sau
între Rabat şi Casablanca. Alte asemenea centre polarizate apar în
zonele montane, oraşul Chamonix (din Alpi Francezi) fiind un astfel
de exemplu. Practic, aceste staţiuni nu sunt altceva decât centre de
primire şi redistribuire a fluxurilor turistice în funcţie de “apetitul”
individual sau colectiv pentru un anumit element al potenţialului
turistic al zonei.
Pentru regiunile geografice mari receptoare ale unor fluxuri
majore de turism, aceeaşi literatură mondială de specialitate
vehiculează termenul de bazin turistic distingând :
♦ Bazinul mediteranean – prima zonă de primire pentru
turismul mondial, cu un potenţial natural şi antropic de
excepţie;
♦ Bazinul mezo-american, cuprinzând “arcul Antilelor” din
America centrală, în majoritate “alimentat” de S.U.A şi
Canada cu efective de vizitatori ce au crescut lent în ultimele
decenii.
♦ Bazinul Asia-pacific, constituit din ansamblu insular şi
faţada Pacificului, inclusiv Thailanda, în care principali
“furnizori” sunt Japonia, Australia şi Noua Zeelandă.

7
Într-o serie de ţări cu vechi tradiţii (Austria, Canada, Germania,
Finlanda, Danemarca, Franţa, S.U.A, Italia etc.), turismul este
susţinut de un patrimoniu natural şi antropic de excepţie, mai
importante fiind parcurile şi rezervaţiile naturale sau alte zone cu
peisaj deosebit (ex. Yellowstone, Grand Canyon, Cascada Niagara,
Death Vally, precum şi cele două mari regiuni turistice – California şi
Florida, în S.U.A; Alpii Francezi, Munţii Pirinei, peisaje andine cu
aşezări ce urcă pană la 5.000 m altitudine, pădurea amazoniană etc.)
se adaugă un bogat patrimoniu istoric constituit din elemente unicat
ale culturi şi civilizaţiei universale, precum vestigiile antichităţii din
Italia, Grecia şi Egipt, cele ale vechilor civilizaţii din America Latină,
monumentele istorice şi de artă ale ţărilor din vestul Europei, China,
Japonia, Orientul Mijlociu şi Apropiat ş.a., elementele ale culturi
populare, etnografice şi manifestări folclorice care personalizează
modelele culturale naţionale, făcând din fiecare naţiune a Terrei un
unicat în timp ţi spaţiu.

8
Capitolul 2:

Scurtă prezentare a judeţului Suceava.

Suceava are o suprafaţa de 8553 kmp, aproximativ 700.000 de


locuitori dintre care 250.000 în zona urbană şi 450.000 locuitori in
zona rurală, un climat umed-temperat cu o temperatură medie anuală
de8°C.
Judeţul Suceava este amplasat in nord-estul României şi are granita
la nord şi est cu Ucraina, la sud cu judeţele Neamţ şi Mureş, la vest
cu judeţele Maramureş şi Bistriţa. Municipiul Suceava, reşedinţa
administrativă a judeţului Suceava, are 120.000 locuitori.
Dealurile si munţii sunt formele de relief predominate, iar 54 % din
suprafata judeţului este acoperită de păduri, terenurile arabile având
o suprafaţă de 1813 kmp iar bazinul hidrografic cuprinde 136 kmp de
râuri si iazuri.

Judeţul Suceava este un pământ al legendelor, locul de nastere a


unei vechi civilizaţii, cunoscut sub numele de Bucovina, un loc unde
istoria este prezentă în pământul imbibat de glorie.

Una din trăsăturile de bază ale acestei zone este faptul că, pe o
suprafată restrânsă se găsesc un mare număr de atracţii turistice, se
găsesc facilitaţi pentru practicarea sporturilor de iarnă, pentru pescuit
si vânătoare, dar mai ales pentru odihnă şi recreere.

Munţii judeţului Suceava au un potenţial deosebit, fiind variaţi şi

9
pitoreşti. Drumul ce trece prin masivul Călimani (Vf. Pietrosu),
Masivele Giumalău si Rarău. Privelişti minunate oferite de cheile
râurilor Bistriţa, Moldova şi Suceava, apele învolburate prăvălindu-se
peste rocile din albii.

Puncte de interes turistic: Cetatea de Scaun Suceava, Mănăstirea Sf.


Ioan din Zamca, Biserica Sf. Dumitru şi Biserica Miruli. Muzeul
Naţional Bucovina cu exponate arheologice şi istorice valoroase.

Zona Dornei poate fi considerată una din cele mai frumoase îmbinări
intre natură şi creatia umană, rezervaţiile naturale, printre care şi
pădurea seculară de la Slătioara ce oferă o remarcabilă privelişte a
naturii desfăşurate, monumentele pictate incluse de UNESCO între
capodoperele de artă ale lumii.
Printre aceste monumente se numără Mănăstirea Voroneţ(1488). La
mică distanţă una de alta, se gasesc mănăstirile ortodoxe: Humor
(1530), Moldoviţa (1532), Suceviţa (1584) vizitate de iubitorii de artă
şi cultură. De asemenea se mai gasesc Mănăstirile Dragomirna
(1609), o broderie in piatra, Putna (1469) construită de Voievodul
Stefan cel Mare, care adăposteşte mormântul acestuia.

Alte mănăstiri de mare valoare istorică si religioasă sunt cele de la


Stânişoara, Slatina, Râşca şi Pobota.

Un loc special îl ocupă satul Marginea, unde olari îndemânatici


realizează faimoasa ceramica neagră, renumită in toată lumea.

10
Capitolul 3:
Forme de turism practicate in judeţul Suceava.

Una dintre cele mai bogate zone ale României din punct de vedere
turistic este fară dar si poate, Bucovina. Desigur, pe tot cuprinsul
judeţului Suceava se pot practica o multitudine de forme de turism,
dar potenţialul cel mai mare il arată perimetrul situat in Nordul şi NV
judeţului.
Cea mai bine valorificată ramură a turismului este cea culturală
deoarece prezintă posibilităţi de atracţie pentru turiştii străini prin
integrarea valorilor de patrimoniu cultural naţional în cel european şi
mondial, iar aici ca exemplu sunt mănăstirile pictate din nordul
regiunii. Revelator in privinţa potenţialului cultural al zonei este faptul
că in presa germană se vehiculează sloganul “Bucovina - ţara celor
1000 de biserici”, atrăgând atenţia asupra dezvoltării deosebite a
turismului ecumenic si de pelerinaj. O altă atracţie deosebită a zonei
o constituie numeroasele activităţi artizanale ce au loc aici, ca de
exemplu: pictarea icoanelor, incondeierea ouălelor, meştesugul
lemnului, olăritul, sculptura in piatră, ţesutul si maştile populare.
O altă ramură destul de bine dezvoltată este cea cu privire la
turismul balnear, dar infrastructura acestei zone trebuie restructurată.
Municipiul Vatra Dornei s-a evidenţiat cu acest tip de turism datorită
izvoarelor de apă minerală cu multiple calitaţi terapeutice.
Turismul rural este o formă particulară de turism, mai complexă, şi
cuprinde activitatea turistică propriu-zisă, referitoare la pensiuni,
circulaţie turistică, prestare de servicii suplimentare, dar vizează si o
activitate economică, agricolă in cea mai mare parte. Zona cu cel mai
mare potenţial pe această ramura din judeţul Suceava este cea din

11
apropierea municipiului Rădăuţi, agricultura fiind puternic dezvoltată
in această regiune din cauza aspectului de depresiune, dar este
strâns legată de turism, deoarece bogăţiile peisagistice sunt
nenumărate, în imediata vecinătate aflându-se frumoasele Obcini ale
Bucovinei.
După cum probabil se ştie, ramurile turismului sunt multiple, multe
dintre ele nelipsind din judeţul Suceava. Turismul de tranzit trebuie
imbunătaţit cel mai mult deoarece reţeaua de căi rutiere si ferate se
prezintă intr-o stare dezamăgitoare.
Pentru cei pasionaţi de vanătoare şi pescuit, acest segment turistic
este foarte fertil, fauna acestei zone fiind una foarte bogată.
Sporturile de iarna se pot practica la Câmpulung Moldovenesc si
Vatra Dornei, aceste 2 municipii oferindu-le turştilor pârtii moderne la
standarde europene. Si impătimiţii sporturilor extreme se vor simţi
foarte bine in această zonă, turismul extrem evidenţiindu-se prin
alpinism, parapantă, navigaţie si caving, practicate indeosebi in
Munţii Suhardului dar si Giumalău si Călimani.
Ultimul dar nu cel din urmă este turismul de congrese si reuniuni.
Probabil pentru unii această ramură nici măcar nu există, dar
infrastructura acestor segmente a fost puternic imbunătăţită in oraşe
precum Suceava, Gura Humorului, Câmpulung Moldovenesc şi Vatra
Dornei, iar cei implicaţi în acest tip de turism ştiu foarte multe despre
el.

12
Cap 4: Turismul religios in zilele noastre.

Turismul religios este o formă de turism care există, de secole şi care


mai păstrează încă unele trăsături, în privinţa pelerinajului propriu-zis,
dar care a evoluat enorm. Astăzi turismul religios implică din partea
turiştilor un nivel de instruire şi un grad de cultură ridicate care să
permită aprecierea obiectivelor cultural-religioase din punct de vedere
al arhitecturii, construcţiei, valorii, semnificaţiilor spirituale şi
conţinutului de obiecte de artă. Se păstreaza încă pelerinajele
determinate de tradiţiile religioase din diferite ţări (pelerinajul
obligatoriu la Mecca), sau cele legate de evenimente si manifestări
specifice (moaşte de sfinţi, icoane făcătoare de minuni).
Turismul religios este un fenomen complex care se află în continuă
transformare şi diversificare, pastrându-si însă elementul de bază
care l-a consacrat: religia.
Turismul de factură religioasă apare în a II-a etapă a evoluţiei
turismului, numita etapa pseudo-turistică, ce coincide perioadei evului
mediu timpuriu şi mijlociu pâna în epoca renaşterii. Pelerinajele
religioase se îndreptau spre Roma si Ierusalim pentru crestini, Meka
şi Medina în Arabia Saudită pentru musulmani, Lhasa şi sanctuarele
din India şi Indochina pentru budişti, muntele Fuji pentru japonezi.
Turismul religios este acel tip de turism care are ca scop vizitarea
edificiilor religioase cu implicaţii de ordin spiritual. Noţiunea de
religios s-a dezvoltat de la înţelegerea motivaţiilor turiştilor. Diferenţa
dintre această forma de turism şi altele o constituie motivaţia
religioasă a turiştilor. Formele de manifestare ale turismului religios
sunt diverse: vizite la lăcaşurile sfinte, pelerinaje religioase, tabere
religioase pentru tineret.

13
Taberele religioase pentru tineret se desfăsoara în toată lumea în
perioada de vara. În cazul României, conform strategiei propuse prin
programul „Orizont 2025”, autorităţile vor sprijini bisericile de diferite
culte, în special pe cele care ajută tinerii cu probleme sociale. El
poate fi individual sau în grup organizat cum sunt pelerinajele şi
taberele religioase. Se practică de catre o anumită categorie de
persoane si vizează atât promovarea valorilor culturale, cât si a celor
spirituale. De aceea nu se poate face o distincţie neta între turismul
cultural, referindu-ne la vizitarea edificiilor religioase, şi turismul
religios. Spre exemplu, turiştii care merg la mănăstiri din curiozitate,
din nevoia de a cunoaşte locuri şi lucruri noi, atraşi de frumuseţea lor
prin artă, prin faptul că sunt situate în locuri mai retrase, pitoreşti dar
si prin viaţa deosebită pe care o duc cei ce locuiesc în ele, în
momentul întâlnirii cu lăcaşul de cult ei se transformă subit în pelerini:
îşi schimbă vestimentaţia, aprind o lumânare, se închină la icoane.
Întâlnirea cu sacrul modifică motivaţia exterioară a călătoriei,
vizitatorul descoperind si o motivatie interioară, de alt ordin decât cel
pur turistic.
Pelerinajele reprezinta călatoriile la un altar sau alt loc sacru
întreprinse pentru a obţine ajutor divin, ca un act de mulţumire sau de
pocăinţă, sau pentru a demonstra devotamentul.

14
Cap 5.: Obiective cultural-religioase reprezentative pentru turismul
religios in judeţul Suceava

Manastirea Sf. Ioan cel Nou:

Biserica a fost începută de voievodul Bogdan al III-lea, fiul lui Ştefan


cel Mare, ăn 1514 şi terminată de Ştefăniţă Vodă, fiul lui Bogdan, în
1522, aşa cum ne arată şi pisania aflată asupra uşii de intrare în
pridvor. A fost sfinţită de Mitropolitul Teoctist. La ănceput a avut
acoperiş din tablă de plumb pe care Despot- Vodă îl ia în 1563 pentru
a fece gloanţe. În 1589 Voievodul Petru Şchiopul o acoperă cu
draniţă. I se fac reparaţii între 1750-1760. În 1796 este reparată de
Mitropolitul Iacob Putneanu, care o acoperă din nou. Catapeteasma
este înlocuită cu o alta din lemn de tei, existentă şi azi. Între 1828-
1829 este acoperită de Mitropolitul Veniamin Costache, care îi pune
şi pardoseală din lespezi de piatră, iar în 1837 îi adaugă pridvorul de
le intrare. S-au mai făcut reparaţii în 1888 şi 1894-1896 , iar în 1904-
1910 în timul egumenului Ghedeon Balmoş, sub conducerea
arhitectului Karol A. Romstorfer s-a executat actualul acoperiş din
ţiglă smălţuită şi s-a înlocuit portalui intrării in pridvor. Cu prilejul
reparaţiilor din 1976-1991 aduse mănăstirii şi casei arhiereşti,
biserica s-a pardosit ci plăci de marmură. Dupa 1522, pînă la sfîrşitul
sec al XVII, şi apoi în mai multe rânduri, biserica a fost Catedrală
Mitropolitană. Din 1991 aici se află şi reşedinţa Arhiepiscopiei
Sucevei şi Rădăuţilor. În biserică sunt moaştele Sfântului Ioan cel
Nou (martirizat in1303 în Cetatea Albă), care au fost aduse la
Suceava în 1402 de Alexandru cel Bun şi aşzate la început în
biserica Mirăuţi din faţa Cetăţii de Scaun. Racla în care se află
sfintele moaşte este de mare valoare artistică şi a fost executată în

15
1410 de meşteri argintari din Suceava, în timpul domniei lui
Alexandru cel Bun. Turnul de clopotniţă de la intrare a fost construit
în 1589 de voievodul Petru Şchiopul, iar în 1910 i s-au mai adăugat
încă două etaje.
Arhitectura bisericii
Este construită în stilul bisericilor lui Ştefan cel Mare în plan triconic.
Are pridvor închis, pronaos, naosţi altar. Pridvorul este boltit, cu o
calotă sferică, sprijinită pe arcuri piezişe şi pe două arcuri
longitudinale. Uşa de intrare în pronaos are aspectul unui portal, în
stil gotic-moldovenesc, cu o ramă dreptunghuilară şi patru rânduri de
muluri terminate în arc frânt. Bolta pronaosului este împărţită în două
compartimente, printr-un arc transversal. Fiecare compartimentare
are câte o calotă de arcuri piezişe. Pilaştrii dreptunghiulari care au
capiteluri profilate, simple, susţin arcele de piatră. Peretele
despărţitor dintre naos şi pronaos a fost îndepărtat în 1796. Deasupra
naosulşui se înalţă turla aşezată pe două baze poligonale în arcuri
piezişe şi pandativi caracteristici stilului moldovenesc. Este ornată cu
ocniţe şi discuri smălţuite. Bolţile absidelor sunt în semicalotă, în
exterior are nouă contraforturi, câte patru de fiecare latură, iar unul
mai mic la altar. Absidele laterale au câte cinci firide lungi, iar în
absidia altarului sunt nouă firide. Sub streaşină sunt două rânduri de
ocniţe semicirculare. Ferestrele au fost mărite ulterior. Acoperişul din
1910 peste pridvor şi pronaos este în patru ape, iar partea din faţă
este semicirculară.
Pictura
Este executată în tehnica frescă, în stil bizantin, în anul 1534 domn
fiind Petru Rareş nu se cunoaşte numele meşterilor. A fost curăţată
de fum şi reâmprospătată în anii 1906-1909 de pictorul Iohan
Viertelberger. Menţionăm o parte a scenelor pictate. În altar sunt
reprezentate Maica Domnului, Împărtăşirea Apostolilor. În naos, în
calota turlei se află Iisus Pantocrator. În tabloul votiv pe latura de vest
se mai păstrează doar chipul lui Ştefăniţă vodă, iar pe latura de sud
se pot vedea chipurile lui Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare, şi ale
familiei Movileştilor. În pronaos sunt reprezentate Sinoadele
Ecumenice, iar în calotă, Fecioara rugându-se. La exterior, pictura s-
a deteriorat şi a fost tencuită, în afară de latura sudică, unde se mai
păstrează încă. Pe fond albastru se poate vedea „Arborele lui Iesei”
încadrat de filosofii antici, „Acatistul Maicii Domnului”, „Pilda fiului
rătăcitor” şi „Cucerirea Constantinopolului”. La est de biserică este
Paraclisul construit în anii 1626-1629 de Mitropolitul Anastasie

16
Crimca. A fost reparat în 1976-1977. Corpul de chilii a fost construit
în sec. al XVIII-lea, iar reşedinţa în 1894. În mănăstire se află
depozitul de carte veche romănească al judeţului Suceava.

Mănăstirea Humor

Mănăstirea îşi are începutul în vremea lui Alexandru cel Bun, când, în
anul 1415, marele vornic Oană ridică prima aşezare mânăstirească,
ascunsă între codri. Ştefan cel Mare a înzestrat biserica cu obiecte
preţioase şi manuscrise, dintre care se mai păstrează numai
Tetravanghelul (1473). În anul 1527 mânăstirea a fost jefuită şi
distrusă de tătari. Ruinele acestei mânăstiri se pot vedea şi astăzi la
circa 300 m de actuala biserică. La 15 august 1530 jupân Toader
Bubulog, mare logofăt, sluga credincioasă a lui Petru Rareş şi soţia
sa Anastasia, au ridicat actuala biserică când era egumen chiar
Paisie, după cum ne informează pisania. În 1535, o echipă de patru
meşteri zugravi a executat decorarea marii biserici. Există indicii
serioase că între aceştia se află zugravul de biserici (şi curtean al
măriei sale Petru, Voievodul Moldovei) Toma din Suceava. Lunga
existenţă a mânăstirii a facut necesară renovarea în mai multe
rânduri a bisericii în 1868, 1888, apoi în secolul al XX-lea în 1960 -
1961 şi 1967 - 1970, restaurarea picturii fiind făcută în anii 1971 -
1972. Desfiinţată îin 1786, funcţionează ca biserică de mir până în
1990, când este reactivată ca mânăstire cu obşte de călugăriţe.

Mănastirea Voroneţ.

Mânăstirea Voroneţ este situată în satul cu acelaşi nume, la 36 km de


Suceava şi la numai 4 km de centrul oraşului Gura Humorului. Ea
constituie una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Ştefan cel
Mare. Biserica a fost ridicată în anul 1488 în numai patru luni şi
jumătate ceea ce constituie un record pentru acea vreme.

Legenda “originii” bisericii uneşte pe vecie douã mari personalitãţi în


destinul nostru naţional: ctitorul mãnãstirii Ştefan cel Mare şi cuviosul
pãrinte Daniil, primul stareţ al mãnãstirii, unul din cei mai mari sfinţi
pe care i-a odrãslit pãmântul Moldovei, sihastru şi duhovnic vestit.O
sfântã candelã aprinsã vegheazã mormântul Sfântului Daniil Sihastru

17
de unde obştea mãnãstirii ia binecuvântarea pentru slujbele de:
dimineaţã, dupã-amiazã, şi de la miezul nopţii.

Viata monahală s-a întrerupt in anul 1785 dupa anexarea Bucovinei


la Imperiul Habsburgic şi s-a reluat în anul 1991, de data aceasta cu
obşte de călugăriţe sub stareţia Stavroforei Irina Pântescu

Arhitectura

De mici proporţii, cu plan trilobat, având turla cu boltă moldovenească


pe naos, biserica face parte dintre puţinele monumente de arhitectură
religioasă din nordul Moldovei care-şi păstrează în mare măsură
forma iniţială. În anul 1547 mitropolitul Grigore Roşca, văr al lui Petru
Rareş a iniţiat adăugirea unui pridvor închis, pentru care adoptă o
soluţie unică, în cadrul căreia arhitectura este vizibil subordonată
decorului pictat: peretele de vest al pridvorului este un perete plin fără
nici o deschidere, precum şi pictarea zidurilor exterioare, din temelie
până în streaşină, lucrări ce au dat construcţiei o mare stralucire.

Pictura

Pictura interioară a bisericii datează în cea mai mare parte din timpul
lui Ştefan cel Mare, anul l496. În scenele din altar şi din naos artistul
a urmărit să redea îndeosebi sensul teologal al imaginilor, realizând
un ansamblu solemn, dar cu vădit caracter de monumentalitate.
Printre aceste picturi de interior atrag atenţia mai ales: Cina cea de
Taină, Împărtăşirea Apostolilor, Spălarea picioarelor (in altar), Ciclul
patimilor şi tabloul votiv al domnitorului Ştefan cel Mare (în naos).

Pictura exterioară a Voroneţului, datând din timpul domniei lui Petru


Rareş, este realizată la un înalt nivel artistic, fiind socotită drept cel
mai reuşit ansamblu al artei feudale moldoveneşti. Figurile biblice din
aceste fresce exterioare sunt apropiate de viaţă, însufleţite, fireşti.
Frescele se disting prin coloritul lor viu, apropiat de cel al naturii
înconjurătoare şi în care predomină verdele şi albastrul, prin
compoziţia larg desfăşurată a diferitelor scene. Faţada de vest, cu
impresionanta scenă a Judecaţii de Apoi, este alcatuită compoziţional
pe patru registre. În partea superioară se află Dumnezeu Tatăl,
registrul al doilea cuprinde scena Deisis, încadrată de apostoli
aşezaţi pe scaune. De la picioarele Mântuitorului porneşte un râu de
foc în care păcătoşii îşi află chinurile. Cel de-al treilea registru este

18
Etimasia Sfântului Duh, simbolizat în forma unui porumbel, Sfânta
Evanghelie şi Protopărinţii neamului românesc - având spre nord un
grup de credincioşi călăuziţi de Sfântul Apostol Pavel, iar spre sud
grupurile de necredincioşi care primesc dojana lui Moise. În registrul
al patrulea, la mijloc, apare cumpăna care cântareşte faptele bune şi
pe cele rele, lupta dintre îngeri şi demoni pentru suflete; în zona de
nord raiul, iar în cea de sud iadul.

O notă caracteristică a acestor fresce o constituie şi bogata


imaginaţie creatoare a realizatorilor ei, care introduc în compoziţie
elemente folclorice (spre exemplu arhanghelii care suflă din buciume,
instrumente specifice păstorilor de munte). În interiorul bisericii reţin
atenţia jilţurile şi stranele din secolul al XVI-lea (printre altele un jilţ
domnesc, o adevarată capodoperă a sculpturii în lemn), mormântul
mitropolitului Grigore Roşca, din pridvor, mormântul sihastrului Daniil
(Daniil Sihastrul), din pronaos.

Mănăstirea Moldoviţa

Mănăstirea Moldoviţa este una din vechile aşezări călugăreşti, cu un


important şi glorios trecut istoric, străjuitoare de veacuri la hotarul
Moldovei de nord, situată în comuna Vatra Moldoviţei la o distanţă de
circa 15 km de comuna Vama.

Biserica pictată a mănăstirii este înscrisă pe lista patrimoniului


cultural mondial UNESCO.

Originea acestei mănăstiri rămâne învăluită în negura vremii, tradiţia


aminteşte de existenţa ei încă din timpul voievozilor Muşatini, care au
ocrotit-o.

Sub paşnica domnie a lui Alexandru cel Bun, ocrotită şi înzestrată de


ctitori, a dăinuit până la sfârşitul veacului al XV-lea când, din cauza
unei alunecări de teren, s-a prăbuşit. Ruinele ei se văd şi astăzi la
500m distanţă de actuala Mănăstire.

Voievodul Petru Rareş, iubitor de artă ca şi tatăl său, Ştefan cel


Mare, vrând să continue existenţa Mănăstirii Moldoviţa, alege locul
puţin mai la şes de vechea biserică a lui Alexandru cel Bun şi
construieşte actuala Biserică a Moldoviţei în anul 1532, închinând-o
aceluiaşi hram "Buna Vestire". În aceeaşi epocă, Domnul

19
împrejmuieşte Biserica cu ziduri şi turnuri de apărare, dându-i
aspectul unei mici fortăreţe. Fără îndoială că au existat locuinţe, după
fundaţiile care se văd în partea nordică, pe a căror temelii Episcopul
Efrem de Rădăuţi, între anii 1610-1612, a construit clişarniţa (casă
egumenească) pentru locuinţa sa, pentru păstrarea odoarelor
Bisericii şi organizarea unei şcoli de copişti şi miniaturişti, continuând
în acest fel opera culturală a lui Rareş.

Mănăstirea Suceviţa

Mănăstirea Suceviţa este o mănăstire din România, situată la 18 km


de Rădăuţi (judeţul Suceava). Tradiţia aşează pe valea râului
Suceviţa, între dealuri, o biserică din lemn şi o schivnicie de pe la
începutul veacului al XVI-lea.

Legenda spune că, mai târziu, pentru răscumpărarea a cine ştie căror
păcate, o femeie a adus cu carul ei tras de bivoli, timp de treizeci de
ani, piatra necesară actualei construcţii. Documentar, mănăstirea
este atestată la 1582, în vremea domnitorului Petru Şchiopul.

Monumentul este în realitate ctitorie comună a familiilor Movileştilor


(mari boieri, cărturari şi chiar domnitori ai Moldovei şi Ţării
Româneşti, sec. XVI-XVII). Construit în stilul arhitecturii moldoveneşti
- îmbinare de elemente de artă bizantină şi gotică, la care se adaugă
elemente de arhitectură ale vechilor biserici de lemn din Moldova,
edificiul, de mari proporţii, păstrează planul trilobat şi stilul statornicit
în epoca lui Ştefan cel Mare, cu pridvorul închis. Notă aparte fac
celelalte două mici pridvoare deschise (stâlpi legaţi prin arcuri în
acoladă) plasaţi mai târziu pe laturile de sud şi de nord; prin
excelenţă "munteneşti", ele constituie un evident ecou al arhitecturii
din Ţara Românească. Se menţin firidele absidelor, chenarele gotice
din piatră şi ocniţele numai la turlă, inclusiv pe baza ei stelată. Incinta
este un patrulater (100x104 m) de ziduri înalte (6 m) şi groase (3 m)
prevăzute cu contraforturi, metereze, drum de strajă, patru turnuri de
colţ şi unul cu paraclis peste gangul intrării (stema Moldovei); se mai
află încăperi ale vechii case domneşti şi beciuri.

20
Mănăstirea „Putna” 1466

Situată la 28 km NV de Rădăuţi are hramul de „Adormirea Maicii


Domnului” - 15 august "Ierusalim al neamului românesc" cum o numea
marele poet Mihai Eminescu, necropolă domnească, Mănăstirea Putna este
una dintre cele mai de seamă ctitorii ale lui Ştefan cel Mare, ridicată între
1466-1469 pe vatra unei sihăstrii mult mai vechi. Reconstruită de Vasile
Lupu şi Gheorghe Ştefan între 1654-1662, reparată după nenumărate pustiiri
şi prădăciuni între 1756-1760, mănăstirea nu mai păstrează din epoca
ştefaniană decât turnul tezaurului. În biserică se află mormintele familiei
ctitorului, sub un baldachin de marmură aflându-se osemintele Sf. Ştefan cel
Mare. Centru cultural renumit prin copiştii şi miniaturiştii săi în secolele
XV-XVI, astăzi, mănăstirea păstrează în muzeul său multe piese rămase de
la ctitor: icoane, manuscrise şi broderii.

Mănăstirea „Râşca” 1542

Situată la 28 km SV de Fălticeni Are hramul de „Sf. Nicolae” - 6


decembrie

Datând din anul 1542, ctitorie a lui Petru Rareş, Mănăstirea Râşca
constituie, din punct de vedere arhitectural, rezultatul mai multor
etape de construcţie. Marele vornic al Ţării de Jos - Costea Băioc, a
adăugat vechii biserici un pridvor, refăcând şi turla naosului (1611-
1617). Biserica a fost zugrăvită la interior şi la exterior în 1552 prin
grija lui Ştefan Rareş de către Stamatello Cotronas. Mitropolitul
Veniamin Costachi renovează în 1827 biserica, cu acest prilej fiind
repictat in intregime interiorul. Ultima restaurare a mănăstirii a avut
loc intre anii 1972-1991.

Mănăstirea „Dragomirna” 1609

Situată la 12 km NE de Suceava Are hramul de „Pogorârea Sfântului


Duh” - 50 zile după Paşti

21
Ctitorită în 1602-1609 de Mitropolitul cărturar Anastasie Crimca,
Mănăstirii Dragomirna i s-au adăugat în 1627 cele patru turnuri de
apărare clădite de domnitorul Miron Barnovschi. Pictura exterioară a
bisericii este înlocuită cu sculptura în piatră, turla fiind în întregime
împodobită cu motive florale şi geometrice. Unică între mănăstirile
moldave prin linia arhitectonică deosebit de suplă, biserica păstrează,
numai în naos şi altar, fragmente din fresca în stil bizantin originală.
Puternic centru de cultură în secolul al XVII-lea, mănăstirea devine
izvor de înnoire duhovnicească pentru întreaga Moldovă între anii
1763-1775, în timpul stăreţiei Prea Sf. Paisie Velicikovski.

22
STUDIU DE CAZ.

West Teavel.

Ce ne defineşte ca firmă?

• rezervări şi emiteri de bilete de avion pentru orice companie


aeriană şi orice destinaţie
• rent-a-car, transferuri, asigurări de călătorie
• rezervări hoteliere în toate marile oraşe ale lumii la cele mai
bune preţuri
• vânzarea de pachete turistice în străinătate- sejururi sau
• excursii pe orice meridian
• vânzarea serviciilor turistice în România : bilete de odihnă pe
Litoralul Românesc al Mării Negre, bilete de odihnă şi vacanţe
în toate staţiunile balneoclimaterice şi de odihnă din România
• organizare de programe turistice în România pentru turişti
străini
• servicii complete pentru călătoriile de afaceri
• organizarea de evenimente: cursuri de pregătire, cocktail-uri de
afaceri, team building-uri, petreceri de firmă cu diferite ocazii,
etc
• organizare de conferinţe, în pachet de servicii complet :
cazare /alimentaţie/transferuri/bilete de avion/alocare săli de
conferinţa echipate/realizare materiale publicitare
specifice/asistenţă şi secretariat/primire-predare
delegaţi/programe sociale de recreere pentru
participanţi/excursii post congres,etc.

WEST TRAVEL va găsi varianta cea mai buna pentru vacanţă sau
călătoria ta de afaceri, oriunde vei dori să iţi îndrepţi paşii!

23
Ne puteti contacta pe chat (Yahoo Messenger) la ID-ul
nostru ,"westsv" , intre orele 9.00 - 17.00.

Circuit in judetul Suceava- 2zile

Ziua 1: plecare ora 08:00 Suceava-Mănăstirea Sf. Ioan, ora 10.00


Mănăstirea Pătrăuţi, 11.30 Mănăstirea Putna,ora 13.00 pranz-
restaurantul Cabana Putna Dorina 16.00 Mănăstirea
Moldoviţa…..cazare la pensiunea Elena 70 RON-noapte

Ziua 2 ora 08.30 mic dejun, plecare ora 10.00 Mănăstirea Suceviţa,
ora 13.00 Mănastirea Voroneţ, pranz la restaurantul Casa Doamnei,
ora 16.00 Mănăstirea Humorului, ora 18, sosire Suceava.

Pret . 600 ron

24