Suport Curs Notiuni de Legislatie in Turism

1.
NOTIUNI DESPRE DREPT
ELEMENTE DE DREPT CIVIL
DEFINITIA DREPTULUI – Totalitatea regulilor de conduita stabilite sau

sanctionate de stat si care sunt aduse la indeplinire prin forta de constarngere a statului.
Odata cu nevoia de aparare a unor valori sociale, a aparut notiunea de drept, si a fpst
imbunatatit de-a lunbgul timpului, odata cu dezvoltarea societatii8 umanme.
Dreptul intern se imparte in drept public – care se ocupa de organizarea statului si a
autoritatilor publice, de raporturile dintre stat si cetateni si de catele facute de persoanle
einvestite cu atrivbutii speciale pentru reaklizarea uno0r interese fgenerale publice; si drept
privat- care reglementreaza raporturile private dintre cetateni.
Sistemul dreptului se imparte pe ramuri de drept, dupa specificul relatiilor sociale pe

care le reglementeaza, astfel exista:
- drept civil – cuprinde normele ce reglementeaza raporturile patrimoniale care nu au
caracter comercial, unele raporturi nepatrimoniale, precum si conditia juridica a
persoanelor fizice si juridice care au calitatea de subiecte ale raporturilor juridice.
- drept procesual civil – cuprinde ansamblul normelor care reglementeaza activitatea
de judecare a cauzelor civile si de executare a hotararilor pronuntate de catre
instante.
- drept comercial – cuprinde normele ce reglementeaza raportuirle patrimoniale
avand caracter comercial, izvorate din natura actelor si faptelor juridica - ca fapte de
comert, ori din calitatea speciala a participantilor la raproturile juridice respective.
- dreptul familiei – cuprinde normele dce reglementeaza raporturile ce decurg din
casatorie, rudenie, filiatie, adoptie, cat si norme privind ocrotirea minorilor, a celor
lipsiti de capacitate sau cu capacitate restransa.
- dreptul muncii – cuprinde normele ce reglementeaza raportuirle sociale de unca
dintre patroni si salariati, angajatori si angajati, privind fewlul muncii, natura muncii,
drepturile si obligatiile partilor, atributiile acestora, protectia salariatilor, etc.
- drept administrativ – cuprinde normele legale care privesc organizarea si
desfasurarea activitatii organelor administratiei de stat, a serviciilor publice
- drept financiar – cuprinde normele care reglementeaza relatiile referitoare la
intocmirea, apriobarea si executarea bugetului de stat
- drept penal – cuprinde totalitatea normelor care stabilesc faptele sociale cu un grad
de pericol social ridicat, denumite contraventii sau infractinui si pedepsele ce pot fi
aplicate celor care savarsesc aceste fapte
- drept procesual penal – cuprinde ansamblul normelor care reglementeaza
desfasurarea procesului penal in faza urmaririi penale si a judecatii
- drept international – care cuprind element de extraneitate
Prin drept se intelege totalitatea normelor juridice adoptate de organele competente
ale statului, in scopul reglemenatrii relatiilor dintre oameni in cadrul societatii, pentru o mai
buna convietuire.
NORMA DE DREPT - Este o regula de conduita cu caracter general si impersonal,

stabilita de organele de stat competente prin lege sau prin alte acte normative.
Norma juridica are trei elemente: ipoteza, dispozitia si sanctiunea.
Functie de felul acestora normele pot fi generale sau speciale, norme de drept penal sau
civil, norme prohibitive sau onerative, etc.
In ansamblul lor, normele juridice sunt legate intre ele si alcatuiesc un sistem. Acest
sistem de drept este format din ramuri de drept.
Ramura de drept reprezinta un ansamblu de norme juridice legate organic intre ele
prin obiectul de reglementare, adica grupul de relatii sociale supuse reglementarii – criteriul
obiectiv, si metoda de reglementare – criteriul subiectiv.
IZVOARELE DREPTULUI – Notiunea de izvor are mai multe intelesuri: izvor
material prin care se inteleg conditiile materiale, naturale, de existenta a societatii, care dau
in ultima analiza continutul si esenta dreptului; izvor formal, adica formele specifice de
exprimare a normelor juridice prin care se determina vointa care a stat la baza adoptarii lor.
Din punct de vedere formal, izvoarele pot fi diferite: Constitutia Romaniei, Codurile
Penal, civil si comercial, etc., legile complementare, care completeaza Codurile, legile
speciale cu dispozitii speciale si tratatele si conventiile internationale.
PARTICIPANTII: Persoane fizice si persoane juridice care participa la raporturile
de drept civil, penal, etc.
DREPT CIVIL – Este o ramura a dreptului privat si cuprinde un ansamblu de norme

juridice cuprinse in acte normative, care constituie izvoarele dreptului civil.
Dreptul civil este principala ramura de derept privat, pozitia sa fiind evidentiata de
sintagma drept comun. Orice alta reglementare indiferent de materie, se completaeza cu
prevederile Codului Civil.
Definitie: Este acea ramura care reglemeteaza raporturi patrimoniale si
nepatrimoniale stabilite intre persoane fizice si persoane juridice aflate pe pozitii de
egalitate juridica
Raporturile patrimoniale sunt alcatuite din raprturile reale, ce au in continutul lor
drepturi reale ( drept de proprietate) si din raporturile obligationale cxare contin drepturi de
creanta.
Raporturile nepatrimoniale sunt formate din raportuirle care privesc existenta si
integritatea subiectelor de drept civil, raproturile de ideentificare cu care se
individualizeaza subiectele de drept civil, si raprotuirle generate de creatia intelectuala
Aceste raporturi se por desfasura numai intre persoane fizice, numai intere persoane
juridice sau mixte.
IZVOARELE DREPTULUI CIVIL – Constitutia, Codul Civil, legi, decrete si alte
cate normative.
RAPORT DE DREPT CIVIL – consta intr-o relatie sociala-patrimoniala ori
nepatrimoniala, reglementata de dreptul civil.
Cuprinde 3 elemente constitutive: partile(subiectele) raprotului juridic, si aceste apot fi

persoanele fizice si persoanele juridice, titulare de drepturim si obligatii; continutul
raprotului juridic civil care este dat de totalitatea drepturilor subiective si a obligatiilor
civile pe care le au partile; si obiectul raportului juridic civil care consta in actiunile sau
inactiunile la care sunt indrituite partile sau poe care acestea sunt tinute sa le respecte, adica
conduita pe care o pot avea sau trebuie sa o aiba partile. Aceste elemente trebuie intrunite
cumulativ.
SUBIECT DE DREPT CIVIL – cuprinde persoanele fizice si persoanele juridice,

in calitate de titulari de drepturi si obligatii civile.
CATEGORII DE SUBIECTE DE DREPT CIVIL – 2 mari categorii:

- PERSOANE FIZICE - subiecte individuale de drept civil
- PERSOANE JURIDICE – subiecte colective de drept civil
Persoanele fizice sunt omul, ca titular de drepturi si obligatii civile.

- minorii sub 14 ani, care sunt persoane fizice lipsite de capacitate de exercitiu
- minorii intere 14 si 18 ani care au capacitate de exercitir restransa
- majorii care au capacitate de exercitiu deplina
Persoanele juridice sunt un colectiv de oameni, care intrunind conditiile cerute de

lege, sunt titulari de drepturi si obligatii civile, dar au o organizare proprie, un patrimoniu
distinct, si un scop anume determinat.
Persoanle juridice pot fi particulare sau private, de stat, mixte, etc.
Calitatea de subiect de drept civil presupune si capacitatea civila, cu 2 elemente
fundamentale: capacitatea de folosinta (adica aptitudinea de a avea drepturi si obligatii) si
capacitatea de exercitiu (adica aptitudinea de a-si exercita drepturile si de a-si asuma
obligatiile, savarsind acte juridice in mune propriu)
Notiunea de obligatie civila – o categorie de raporturi juridice ce contin drepturi de
creanta, indatorirea ce-i revine suboiectului pasiv intr-un raport juridic civil, de a da, a face
sau a nu face ceva, inscrisul care incorporeaza si constata existenta unei creante. Deci,
obligatia este indatorirea subiectului pasiv de a avea o anumita conduita, corespunzatoare
cerintei subiectului activ, constand in a da, a frace ceva sau a nu face ceva, conduita care
poate fi impusa la nevoie prin forta de constarngere a stattului.
In raport de obiectul lor, distingem:
- obligatii de a da, a face sau a nu face
- obligatii pozitive si negative
- obligatii de rezultate si de diligenta
In raport de grasdul de opozabilitate, dfistingem:
- obligatii obisnuite, opozabile partilor
- obligatii opozabile si tertilor
- obligatii reale
In raport de sanctiune, distingem:
- obligatii perfecte
- obligatii imperfecte
Drepturile subiectelor de drept civil pot fi absolute sua relative, patrimoniale sau
personale (nepatrimoniale).
Dreptul absolut este dreptul in temeiul caruia titularul sau, determinat, are
posibilitatea sa-l exercite singur, celelalte personae avand obligatia generala si negativa de
a nu face nimic de natura sa aduca atingere.
Dreptul relativ este dreptul in temeiul caruia subiectula citv determinat are
posibilitatewa de a pretinde de la subiectul pasiv sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva.
Dreptul patrimonial este dreptul care are un continut economic evaluabil in bani.
Dreptul personal nep[atrimonial este acela care are un continut economic, dar nu este
evaluabil in bani.
Din cuprinsul drepturilor patrimoniale amintim drepturile reale care sunt acele
drepturi subiective in virtutea carora titularul sau poate sa-si exercite in mod direct
atrbutele asupra unui lucru, fara a fi necesara interventia altei persoane; si drepturile de
creanta, care sunt drepturile subiective in virtutea carora subiectul activ poate prtetinde
subiectului pasiv sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva.
Definitia „bunului” („lucru”) – prin bun se intelege o valoare economica ce este utila
pentru satisfacerea nevoii materiale ori spirituale a omului si este susceptibila de apropiere
sub forma dreptului patrimonial. Altfel spus, proprietatea este dreptul unei persoane de a se
bucura si de a disapune de un anumit lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele
determinate de lege.
Codul civil statueaza ca numai lucrurile ce sunt in comert pot fi obiectul unui
contract.
Prin bun poate fi desemnat un lucru, sau in sens larg poate desemna atat lucrul cat si dreptul
patrimonial ce are ca obiect acel lucru.
Patrimoniul consta in totalitatea drepturilor si obligatiilor patrimoniale ce apartin unei
persoane fizice sau juridice.
Bunurile pot fi clasificate in functie de diferite criterii:
- dupa natura lor: bunuri mobile si imobile
- dupa regimul circulatiei juridice: bunuri din circuitul civil si bunuri scoase din
circuitul civil
- dupa modul in care sunt determinate: bunuri determinate individual si bunuri
determinate generic
- dupa cum pot fi sau nu inlocuite in executarea unei obligatii civile: bunuri fungibile
si bunuri nefungibile
- dupa corelatia dintre ele: bunuri principale si bunuri accesorii
- dupa cum pot fi impartite fara sa-si schimbe destinatia: bunuri divizibile si bunuri
indivizibile
- dupa modul de folosire care implica sau nu consumarea acestora:bunuri
consumptibile si bunuri neconsumptibile.
Categorii de bunuri mobile (miscatoare):

- mobile prin natura lor
- mobile prin determinarea legii
- mobile prin anticipatie
Categorii de bunuri imobile (nemiscatoare):

- imobile prin natura lor
- imobile prin obiectul la care se aplica
- imobile prin destinatie
Bunuri aflate in circuitul civil – sunt acele bunuri care pot face obiectul actelor
juridice, care pot fi dobandite sau instrainate printr-un act juridic. Din aceasta categorie fac
parte bunurile care pot circula liber si b unurile care pot fi dobandite, detinute sau
instrainate conditional.
Bunuri scoase din circuitul civil – acele bunuri care nu pot forma obiectul unui act
juridic, respectiv bunurile inalienabile.
Dreptul de proprietate – in sens obiectiv desemneaza ansamblul normelor juridice

ce privesc proprietatea in sens larg, respectiv o instituite juridica. In sens subiectiv
desemneaza orice proprietate mobiliara, imobiliara, proprietatea unui uzufruct, proprietatea
unei creante , etc., iar in sens restrans, reprezinta proprietatea corporala, respectiv dreptul
de proprietate asupra bunurilor corporale mobile si imobile.
Proprietatea este dreptul pe care il are o presoana de a se bucura si de a dispune de un
lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de lege.
Atributele dreptului de proprietate – fructus (a se bucura), abusus ( a dispune) si usus
(folosinta). Altfel spus, atributele dreptului de proprietate sunt: posesia, folosinta si
dispozitia.
Posesia – este o stare de fapt si consta in detinerea unui lucru sau folosirea unui
drept.
Folosinta – este acea prerogativa in virtutea careia proprietarul poate intrebuinta
bunul in interesul sau si poate sa-i perceapa fructele.
Dispozitia – este prerogativa proprietarului de a dispune liber de bunul sau.
Dreptul de proprietate este acel drept real care confera titularului sau, persoana fizica
sau juridica, atributele de posesie, folosinta si dispozitie asupra unui lucru, pe care le
exercita in mod exclusiv si absolut.
Caracterele dreptului de proprietate:
- caracter absolut, fiind in acest fel inviolabil
- caracter exclusiv
- caracter perpetuu si transmisibil
- caracter individual
- caracter legal
Formele dreptului de proprietate: dreptul de proprietate publica si dreptul de

proprietate privata.
Proprietatea publica apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale (comuna, oras,
judet).
Proprietatea privata apartine particularilor, persoane fizice si juridice, inclusiv
statului sau unitatilor administrativ-teritoriale.
Titularii dreptului de proprietate privata pot fi atat persoanele fizice, persoanele
juridice, cat si statul si unitatile administrativ-teritoriale.
Persoanele juridice sunt titulare ale dreptului de proprietate privata asupra bunurilor din
patrimoniul lor. Exemple de persoane juridice: societati comerciale, asociatii, sindicate, etc.
Alte drepturi reale:
- dreptul de administrare – este acel drept real consituit prin act administrativ asupra
unor bunuri care apartin statului sau unitatilor administrativ-teritoriale, in virtutea
caruia titularul poate sa exercite posesia, folosinta si in anumite limite dispozitia, cu
respectarea dreptului de proprietate al celui care l-a constituit. In ceea ce priveste
atributele acestui drept, posesia si folosinta se exercita la fel ca in cazul dreptului de
proprietate, insa dispozitia este limitata.
Obiectul actului juridic – acesta trebuie sa indeplineasca o serie de conditii:

- sa existe
- sa fie in circuitul civil
- sa fie determinat ori determinabil
- sa fie posibil
- sa fie licit
- sa fie moral
Teoria generala a obligatiilor
Contractul – este acordul intre doua sau mai multe persoane spre a consitui sau a
stinge intre dansii un raport juridic. Este un act juridic, bilateral sau multilateral, apt sa
produca efectele juridice urmarite de parti.
Vointa juridica exprimata de partile contractante nu poate produce efecte juridice daca sunt
incalcate normele juridice imperative (contrara bunelor moravuri si ordinii publice).
Sanctiunea consta in nulitatea absoluta a contractului incheiat cu nerespectarea
normelor imperative.
In functie de continut, contractele pot fi sinalagmatice (bilaterale) si unilaterale.
Contracte bilaterale – contract de vanzare-cumparare, contract de locatiune, contract
de schimb, etc.
Contracte unilaterale – contract de comodat, contract de gaj, contract de imprumut,
etc.
In functie de scopul urmarit de parti, contractele pot fi cu titlu gratuit si cu titlu
oneros.
Contract cu titlu gratuit – contract de comodat
Contract cu titlu oneros – contract de vanzare-cumparare, contract de locatiune.
Incheierea contractelor – realizarea acordului de vointa al partilor asupra clauzelor

contractuale.
Trebuie indeplinite conditii de validitate, de fond si de forma.
Exista 2 etape importante in incheierea unui contract: oferta de a contracta si acceptarea
ofertei.
Oferta de a contracta reprezinta propunerea facuta de o persoana in vederea incheierii
unui anumit contract.
Oferta poate fi scrisa, verbala sau tacita. Oferat trebuie sa intruneasca toate conditiile de
valabilitate a consimtamantului. Trebuie sa fie o manifestare de vointa reala, neviciata si sa
fie facuta cu intentia de a produce efecte juridice. Trebuie sa fie precisa si completa.
Oferta o data acceptata asistam la principiul obligativitatii. Oferta poate fi revocata in mod
licit, daca actul revocarii a ajuns la destinatarul ofertei cel mai tarziu o data cu oferta insasi.
Cea de-a doua etapa, acceptarea ofertei consta in raspunsul in care se manifesta
acordul cu oferta primita.
Acceptarea poate fi expresa, in forma scrisa , verbala sau tacita. De asemena acceptarea
trebuie sa concorde cu oferta si trebuie sa provina de la persoana careia i-a fost transmisa
oferta.
Momentul incheierii contractului trebuie determinat foarte bine si consta in stabilirea
momentului in care acceptarea inatalneste oferta, formandu-se astfel acordul de vointa.
Determinarea se face in 2 ipostaze: ofertantul si acceptantul se afla unul in prezenta
celuilalt – contract incheiat intre prezenti, si ofertantul si acceptantul nu se afla in acelasi
loc si contractul se incheie prin corespondenta – contract intre absenti.
Importanta stabilirii momentului incheierii contractului – in functie de acest moment
se stabilesc urmatoarele:
- se apreciza posibilitatea revocarii ofertei si caducitatea ofertei
- se apreciza existenta cauzelor de nulitate
- se determina legea aplicabila contractului incheiat
- incep sa se produca efectele juridice ale contractului
- incepe sa curga in anumite cazuri termenul de prescriptie extinctiva
- se determina locul incheierii contractului in vederea stabilirii instantie competente sa
judece un litigiu
2. ELEMENTE DE DREPT COMERCIAL
Fapte de comert – Codul Comercial stabileste anumite acte juridice si operatiuni pe

care le califica fapte de comert.
Fapte de comert
– cumpararile de produse sau de marfuri spre a le revinde, fie in natura, fie dupa ce se
vor fi lucrat sau pus in lucru, ori numai spre a se inchiria
– vanzarile de producte, vanzarile si inchirierile de marfuri in natura sau lucrate si
vanzarile de obligatiuni ale statului sau alte titluri de credit
– contrcatele de raport asupra obligatiunilor de stat sau asupra altor titluri de credit
circuland in comert
– cumpararile sau vanzarile de parti sau de actiuni ale societatilor comerciale
– orice intreprinderi de furnituri
– intreprinderile de spectacole publice
– intreprinderile de comisioane, agentii si oficiuri de afaceri
– intreprinderile de constructiuni
– intreprinderile de fabrici, de manufactura si imprimerie
– intreprinderile de editura, librarie si obiecte de arta
– operatiunile de banca si schimb
– operatiunile de mijlocire in afaceri comerciale
– intreprinderile de transporturi de persoane sau de lucruri pe apa sau pe uscat
– cambiile sau ordinele de producte sau marfuri
– constructiunea, cumpararea, vanzarea si revanzarea de vase pentru navigatiunea
interioara si exterioara
– expeditiunile maritime
– asigurarile terestre
– asigurarile contra riscurilor navigatiunii
– depozitele pentru cauza de comert
– depozitele in docuri si antrepozite, etc.
Enumerarea actelor si operatiunilor din art. 3 Cod Comercial apare ca imperfecta, vetusta si
incompleta.
Faptele de comert au fost clasificate in 2 categorii: fapte de comert obiective si fapte
de comert subiective.
Clasificarea faptelor de comert:
- operatiunile de interpunere in schimb sau circulatie ( cumpararea si vanzarea
comerciala)
- operatiunile care realizeaza organizarea si desfasurarea activitatii de productie, adica
intreprinderile ca organism economic
- actele juridice si operatiunile conexe (accesorii – contractele de report asupra
titlurilor de credit, cumpararile de parti sociale, depozitele pentru cauza de comert,
etc.)
Comerciantii – subiecte ale raporturilor comerciale pot fi atat comerciantii cat si

necomerciantii.
Codul comercial nu defineste termenul de comerciant, ci precizeaza cine are calitatea
de comerciant.
Potrivit art. 7 Cod comercial, comerciant poate fi orice persoana fizica sau juridica
care desfasoara o activitate comerciala adica savarseste fapte de comert cu caracter
profesional.
Inainte de inceperea activitatii comerciale comerciantul este obligat sa se

inmatriculeze la Registrul Comertului, si sa inregistreze de asemenea orice mentiuni
privind activitatea ulterioara.
Comerciantul este obligat sa desfasoare activitatea comerciala in conditiile unei concurente
loiale.
Comerciantii se impart in doua categorii:

- comercianti persoane fizice (individuali)
- societati comerciale (comertianti colectivi)
La acestea se adauga Regiile Autonome.
Comercianti persoane fizice
- au calitate de comerciant daca savarsesc fapte de comert cu caracter profesional
Societati comerciale
- acestora le e recunoscuta calitatea de comerciant prin insusi obiectul lor de activitate
DOBANDIREA CALITATII DE COMERCIANT
- persoana fizica pentru a deveni comerciant trebuie sa savarseasca anumite fapte de

comert obiective
- dupa dobandirea calitatii de comerciant toate actele si faptele juridice ale
comerciantului se prezuma a fi comerciale
- sunt comercianti aceia care fac fapte de comert avand comertul ca profesiune
obisnuita
- societatea comerciala pentru a dobandi calitatea de comerciant trebuie sa se
constituie cu respectarea conditiilor prevazute de lege
3. SOCIETATILE COMERCIALE
Codul Comercial si Legea nr. 31/1990 nu definesc societatea comerciala. Din
dispozitiile art. 1491 si 1492 Cod Civil si din art. 1 Legea nr. 31/1990 rezulta ca societatea
este un contract in temeiul caruia doua sau mai multe persoane (asociati) se invoiesc sa
punha in comun, anumite bunuri, pentru a desfasura impreuna o activiate, in vederea
realizarii si impartirii beneficiilor care vor rezulta.
Din aceasta definitei reiese ca societatea comerciala in calitate de persoana juridica are o
organizare de sine statatoare, isi constituie un capital necesar obiectului de activitate si
urmareste satisfacerea intereselor economice si sociale ale asociatilor.
Tipuri de societati comerciale:
- societatea in nume colectiv – este aceea in care raspunderea asociatilor este solidara
si nelimitata, iar obligatiile sunt garantate cu patrimoniul social
- societatea in comandita simpla – este aceea ale carei obligatii sociale sunt garantate
cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor
comanditati; acestia raspund numai in limita aportului lor
- societatea in comandita pe actiuni, al carui capital social este impartit in actiuni, iar
obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea solidara si
nelimitata a asociatilor comanditati; acestia sunt obligati numai la plata actiunilor lor
- societatea pe actiuni – ale carei obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social;
actionarii sunt obluigati la plata actiunilor lor
- societatea cu raspundere limitata – ale carei oblifgatii sociale sunt garantate cu
patrimoniul social; asociatii sunt obligati numai la plata partilor sociale.
-
Societatea in nume colectiv- acea societate constituita prin asocierea, pe baza deplinei
increderi, a doua sau mai multe persoane, care pun in comun anumite bunuri pentru a
desfasura o activitate comerciala, in scopul impartirii beneficiilor rezultate si in care
asociatii raspund nelimitat si solidar, pentru obligatiile societatii.
Societatea in comandita simpla- este societatea care se constituie pe baza deplinei

increderi, a uneia sau mai multor persoane, numite comanditati, care asigura gestiunea si
conducerea societatii si raspund pentru obligatiile sociale, solidar si nelimitat, cu una
sau mai multe persoane, numite comanditari, care nu participa la conducerea societatii si
raspund pentru obligatiile sociale, numai in limita, a aportului lor la capitalul societatii.
Societatea pe actiuni- este acea societate constituita prin asocierea mai multor persoane
numite actionari, care contribuie la formarea capitalului social prin cote de participare
de valoare egala, reprezentate prin titluri de credit circulabile, numite actiuni, in scopul
impartirii beneficiilor, si care raspund pentru obligatiile sociale, in limita aportului lor
incorporat in actiuni.
Societatea cu raspundere limitata- este acea societata ce se constituie pa baza deplinei

increderi a doua sau mai multe persoane care pun in comun anumite bunuri pentru a
desfasura o activitate comerciala, in vederea dobandirii si impartirii beneficiilor si care
raspund pentru obligatiile societatii in limita aportului.
Dizolvarea societatii – prin acesta se intelege desfiintarea ei, ca persoana juridica,
incetarea existentei ei si nu numai a contractului de societate sau a statului societatii.
Cauze generale de dizolvare:

- trecerea timpului stabilit pentru durata societatii
- imposibilitatea realizarii obiectului societatii sau realizarea acestuia
- hotararea adunarii generale
- falimentul
- declararea nulitatii societatii
- reducerea la jumatate a capitalului social al societatilor pe actiuni sau micsorarea
acestuia sub limita legala
- hotararea tribunalului la cererea oricarui asociat pentru motive temeinice, precum
neantelegerile grave dintre asociati care impiedica functionarea societatii
Lichidarea societatii – constituie un ansamblu de operatiuni avand ca scop

incheierea afacerilor aflate in curs de desfasurare, la data dizolvarii societatii,
transformarea activului in numerar, si impartirea intre asociati a sumelor de bani ramase
dupa efectuarea platilor
INTREPRINZATORI INDIVIDUALI SI ASOCIATII FAMILIALE

Premize
-intreprinzatorii individuali nu pot fi decat persoanele cu domiciliul in Romania.
-asociatiile familiale se infiinteaza de catre membrii aceleiasi familii.
Avantaje
-autorizarea rapida
-costuri de infiintare mai mici
Dezavantaje
-impozitarea se face asupra veniturilor (40%)
-putere financiara redusa
-limitari in stabilirea obiectului de activitate
-nu se poate angaja personal
SOCIETATI COMERCIALE Legea societatilor comerciale 31/1990 (republicata)
Societatea in nume colectiv (SNC)

Caracteristici
-obligatiile sociale sunt garantate atat cu patrimoniul societatii cat si cu raspunderea
nelimitata a asociatilor
Avantaje
-organizare simpla
-nu exista restrictii in privinta limitei minime a capitalului social
Dezavantaje
-raspunderea nelimitata a asociatilor (in caz de faliment, in momentul in care capitalul
social nu poate acoperi datoriile societatii, se trece la vanzarea activelor personale ale
asociatilor)
Societatea in comandita simpla (SCS)

Caracteristici
-asociatii sunt de doua tipuri: comanditari si comanditari
-raspunderea este nelimitata pentru asociatii comanditati si in limita aportului la capital in
cazul comanditarilor
-exista cel putin 2 asociati (comanditar si comanditat)
Avantaje
-organizare simpla
-nu exista restrictii in privinta limitei minime a capitalului social
Dezavantaje
-comanditarii participa la beneficii nu si la conducerea firmei
Societatea pe actiuni (SA)

Caracteristici
-garantarea se face cu patrimoniul social, actionarii raspund numai pentru plata actiunilor
lor
-in derularea activitatii, se delimiteaza de proprietarii acesteia care pot vinde actiunile fara a
afecta derularea afacerii
-capital social minim 25.000 Euro in echivalent lei
Avantaje
-raspunderea limitata a actionarilor
-posibilitati ridicate de finantare datorita fluiditatii circulatiei actiunilor
-proprietatea asupra societatii, totala sau partiala, poate fi transferata cu usurinta altui
investitor
Dezavantaje
-infiintarea este greoaie, cu multe formalitati
-este necesara asocierea a cel putin 5 persoane pentru infiintarea societatii
Societatea in comandita pe actiuni (SCA)

Caracteristici
-raspunderea este nelimitata pentru asociatii comanditati, comanditarii fiind obligati numai
la plata actiunilor
-capital social minim 25.000 Euro in echivalent lei
-constituirea si functionarea acestui tip de societate este apropiata de cea a SA
Societatea cu raspundere limitata (SRL)

Caracteristici
-garantarea se face numai cu patrimoniul social iar asociatii raspund in limita partilor
sociale
-limitarea la maxim de 50 de asociati
-capital social minim 200 lei, in parti sociale ce nu pot fi mai mici de 10 lei
Avantaje
-raspunderea limitata a asociatilor
-limita minima a capitalului de 2 min. lei
-control asupra managementului afacerii
-poate avea un singur asociat
Dezavantaje
-obiectele de activitate permise sunt limitate
-o persoana poate fi asociat unic al unui singur SRL
LEGISLATIE pentru societati comerciale
LEGEA NR. 31/1990 REPUBLICATA SI CU MODIFICARILE ULTERIOARE –

privind societatile comerciale
LEGEA NR. 85 PRIVIND PROCEDURA INSOLVENTEI (s-a modificat legea nr. 64
privind procedura falimentului si reorganizarii judiciare)
3. Legislatie specifica activitatii turistice
Cadru legislativ general al activitatii turistice
- Hotarare nr. 1719 din 30/12/2008 (Hotarare 1719/2008) privind organizarea si
functionarea Ministerului Turismului
- Ordonanţa Guvernului nr. 58/1998 privind organizarea si desfăşurarea activităţii de
turism în România
- Hotărâre de Guvern nr. 314 din 18 martie 2009
- ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 8 din 18 februarie 2009
- Hotărâre nr. 24 din 22/01/2009 (Hotărâre 24/2009)
- Hotărâre pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.544/2001
privind liberul acces la informaţiile de interes public
-LEGEA nr. 544/2001privind liberul acces la informaţiile de interes public
- Ordin 261/03.03.2008
- Ordin 379/21.03.2008
- Ordin 530/21.04.2008
- Ordin 741/04.06.2008
- Ordin 600/06.05.2008
- Ordin 261/06.03.2009
Cadrul legislativ specific – anexe
LEGISLATIE PRIVIND PROTECTIA CONSUMATORULUI
GENERALA:
Hotărâre nr. 284/2009 din 11/03/2009
privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia

Consumatorilor
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 182 din 24/03/2009
Actul a intrat in vigoare la data de 24 martie 2009
Ordonanţă nr. 21/1992 din 21/08/1992 privind protecţia consumatorilor
Lege nr. 449/2003

din 12/11/2003
privind vânzarea produselor şi garanţiile asociate acestora
SPECIFICA:
Pachete de servicii turistice
- OG 107/1999 privind activitatea de comercializare a pachetelor de servicii

turistice modificată prin Legea 631 din 16/11/2001;
- Ordin 516 din 12/04/2005 pentru aprobarea contractului-cadru de comercializare

a pachetelor de servicii turistice.
- Ordin 235 din 06/06/2001 privind asigurarea turistilor în cazul insolvabilitatii sau
falimentului agentiei de turism, publicat in Monitorul Oficial, Partea I 433 din
02/08/2001;
- Legea 148/2000 privind publicitatea cu modificările şi completările ulterioare;
- OG 21/1992 privind protecţie consumatorilor, republicată (2).
Servicii de cazare turistica
- OG 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată (2),
- Legea 148/2000 privind publicitatea, cu modificările şi completările ulterioare,
- HG 1328/2001 privind clasificarea structurilor de primire turistice,
- Ordinul Ministrului Turismului 203/2002 privind preschimbarea certificatelor de

clasificare şi/sau a licenţelor de turism,
- Ordinul 636/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind clasificarea

structurilor de primire turistice, norme de aplicare
- Legea 349/2002 pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului

produselor din tutun, cu modificarile si completarile ulterioare,
- HG 805 din 23/08/2001 privind unele măsuri de informare asupra tarifelor
maximale pentru serviciile de cazare în structurile de primire turistice cu funcţiuni
de cazare turistică la turismul neorganizat, publicat în Monitorul Oficial, Partea I
519 din 30/08/2001,
- HG 237 din 08/02/2001 pentru aprobarea Normelor cu privire la accesul, evidenţa

şi protecţia turiştilor în structuri de primire turistice, publicat in Monitorul Oficial,
Partea I 92 din 22/02/2001,
- HG 306/2001 privind practicarea de către agenţii economici din turism de tarife şi

taxe nediscriminatorii între turiştii români şi străini.
- Ordin 536 din 23/06/1997 pentru aprobarea Normelor de igienă şi a

recomandărilor privind mediul de viaţă al populaţiei, publicat în Monitorul Oficial,
Partea I 140 din 03/07/1997, cu modificările şi completările ulterioare,
- Ordin 330 din 15/04/2002 privind dezinsectia şi deratizarea structurilor de primire

turistice în staţiunile de pe litoral, publicat in Monitorul Oficial, Partea I 270 din
23/04/2002,
- HG 1412/2002 pentru modificarea şi completarea HG 1328/2001 privind

clasificarea structurilor de primire turistică,
- Ordin 500 /545/725/354/2001 privind unele măsuri de reducere a poluării fonice

în staţiunile turistice din zona litoralului Mării Negre şi în celelalte staţiuni
balneoclimatice, Publicat in Monitorul Oficial, Partea I 481 din 21/08/2001.
Servicii de igiena personala
- OG 21/1992 cu modificarile ulterioare privind protectia consumatorilor, republicata

(2);
- Legea 148/2000 privind publicitatea, cu modificarile ulterioare;
- Legea 178/2000 privind produsele cosmetice, cu modificarile si completarile

ulterioare;
- Ordinul 536/1997 pentru aprobarea Normelor de igiena si a recomandarilor

privind mediul de viata al populatiei; Norma de igiena privind mediul de viata al
populatiei din 23/06/1997 elaborata de Ministerul Sanatatii, Publicata in Monitorul
Oficial, Partea I 140 din 03/07/1997,
- Ordin 1136/2007 privind aprobarea Normelor de igienă pentru cabinetele de

înfrumuseţare corporală, publicat in Monitorul Oficial, Partea I 484 din 19/07/2007
- H.G. 947/2000 privind modalitatea de indicare a preturilor produselor oferite

consumatorilor spre vanzare,
LISTA ACTELOR NORMATIVE DIN DOMENIUL PRODUSELOR SI SERVICIILOR

ALIMENTARE
ACTE NORMATIVE CU CARACTER GENERAL
1. OG nr.21/ 1992 privind protectia consumatorilor cu modificarile si completarile

ulterioare;
2. Legea nr. 363/ 2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor
în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană
privind protecţia consumatorilor;
3. HG nr.947/ 2000 privind modalitatea de indicare a preturilor produselor oferite
consumatorilor spre vanzare;
4. HG. 530/ 2001 pentru aprobarea Instrucţiunilor de metrologie legală IML 8-01
“Preambalarea unor produse în funcţie de masă sau volum”, modificată prin HG
nr. 402/ 2003;
5. Lege nr. 150/2004 (r1) privind siguranţa alimentelor şi a hranei pentru animale;
6. REGULAMENTUL (CE) nr. 178/2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor

generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru
Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor
alimentare;
7. REGULAMENTUL (CE) NR. 882/2004 privind controalele oficiale efectuate
pentru a asigura verificarea conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale
şi produsele alimentare şi cu normele de sănătate animală şi de bunăstare a
animalelor;
8. OUG nr. 97/ 2001 privind reglementarea productiei, circulatiei si comercializarii
alimentelor, aprobata prin legea nr. 57/ 2002 cu modificarile si completarile
ulterioare;
9. Ordonanta nr. 42/1995 privind productia de produse alimentare destinate
comercializarii;
10. Ordin nr. 772/ 856/ 68/ 442/ 2005 pentru aprobarea Normei privind Sistemul
rapid de alertă pentru alimente şi furaje;
11. Ordinul 438/ 295/ 2002 pentru aprobare Normelor privind aditivii alimentari
destinaţi utilizării în produsele alimentare pentru consum uman, cu modificarile si
completarile ulterioare, modificat şi completat prin Ordinul nr. 62/ 103/ 2004 şi prin
Ordinul nr. 154/ 43/ 318/ 2005;
12. OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobată si modificata
prin Legea nr.180/2002, cu modificarile şi complrtările ulterioare;
ETICHETAREA GENERALA A ALIMENTELOR
13. HG nr. 106/2002 privind etichetarea alimentelor, modificată şi completată prin

HG nr. 511/ 2004, HG nr. 1719/ 2004, HG nr. 1870/ 2005, HG nr. 1357/ 2006, HG
nr. 1529/ 2007, HG nr. 751/ 2008;
14. REGULAMENTUL (CE) nr. 1924/2006 privind menţiunile nutriţionale şi de
sănătate asociate alimentelor;
15. REGULAMENTUL(CE) nr.1925/2006 privind adăugarea de vitamine şi
minerale şi de alte substanţe la alimente ;
16. Ordin nr. 851/1.505/271/300/2006 privind abrogarea unor acte normative în
scopul aplicării directe a regulamentelor şi deciziilor comunitare;
17. Regulamentul nr. 608/2004/CE al Comisiei cu privire la etichetarea alimentelor
şi ingredientelor alimentare cu adaos de fitosteroli, esteri ai fitosterolilor, fitostanoli
şi/sau esteri ai fitostanolului;
CARNE, PRODUSE DIN CARNE, PESTE, OUA
18. REGULAMENTUL (CEE) NR. 1234/2007 de instituire a unei organizări comune

a pieţelor agricole şi privind dispoziţii specifice referitoare la anumite produse
agricole („Regulamentul unic OCP”);
19. Ordinul nr. 560/1271/339/ 210/ 2006 pentru aprobarea Normelor cu privire la
comercializarea produselor din carne;
20. Ordinul nr. 333/ 2002 prin producerea, comercializarea şi utilizarea cărnii
separate mecanic;
21. Ordinul comun 510/ 944/ 147/ 2002 pentru aprobarea Normelor de
comercializare a peştelui şi a altor vieţuitoare acvatice;
22. Regulamentul (CE) nr. 2406/96 de stabilire a normelor comune de
comercializare pentru produsele din peşte;
23. Regulamentul (CE) nr. 2065/2001 de stabilire a informaţiilor pentru
consumatori în sectorul produselor de peşte şi acvacultură;
24. Regulamentul (CE) nr.589/2008 de stabilire a normelor de aplicare a
Regulamentului (CE) nr.1234/2007 privind standardele de comercializare aplicabile
ouălor;
25. Regulamentul (CE) nr.543/2008 de stabilire a normelor de aplicare a
Regulamentului (CE) nr.1234/2007 în ceea ce priveşte standardele de
comercializare a cărnii de pasăre;
26. Ordinul 206/ 447/ 86/ 2002 aprobarea Normelor cu privire la comercializarea
cărnii de pasare ( cu exceptia prevederilor acoperite de R 1234/2007);
27. Ordinul 494/ 859/ 138/ 2002 pentru aprobarea Normelor cu privire la
comercializarea cărnii de porc( cu exceptia prevederilor acoperite de R 1234/2007);
LAPTE DE CONSUM, LAPTE CONSERVAT, UNT

29. Regulamentul (CE) nr. 1153/2007 de modificare a Regulamentului (CE) nr.
2597/97 de stabilire a unor norme suplimentare privind organizarea comună a
pieței în sectorul laptelui și al produselor lactate în ceea ce privește laptele de
consum;
30. Comunicare a Comisiei (2008/C 27/05) privind includerea în Regulamentul
(CE) nr. 1234/2007 al Consiliului (Regulamentul unic OCP) a reformelor recente ale
politicilor din sectorul laptelui și produselor lactate și din sectorul zahărului ;
31. Ordinul 230/ 457/ 76/ 2002 pentru aprobarea Normei privind denumirile sub
care se vinde şi conditiile de calitate ale laptelui de consum( cu exceptia
prevederilor acoperite de R 1234/2007) ;
32. Ordinul nr. 521/ 832/ 321/ 2003 pentru aprobarea Normei privind definirea,
denumirile sub care se vând, etichetarea şi condiţiile de calitate ale anumitor
sortimente de lapte conservat, parţial sau total deshidratat, destinate consumului
uman, modificat prin Ordinul nr.586/1701/360/2008;
33. Ordinul comun 524/ 958/ 8/ 2003 pentru aprobarea Normei privind denumirile
sub care se vând şi condiţiile de calitate ale grăsimilor tartinabile destinate
comercializării ( cu exceptia prevederilor acoperite de R 1234/2007);
VIN, VIN AROMATIZAT, BAUTURI SPIRTOASE
34. Legea nr. 244/2002 a viei şi vinului în sistemul organizării comune a pieţei

vitivinicole (republicată);
35. ORDIN nr. 224/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind condiţiile
decomercializare cu amănuntul a vinului de masă în vrac
36. REGULAMENTUL (CE) nr. 479/2008 privind organizarea comună a pieţei
vitivinicole, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1493/1999, a Regulamentului
(CE) nr. 1782/2003, a Regulamentului (CE) nr. 1290/2005 și a Regulamentului
(CE) nr. 3/2008 și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2392/86 și a
Regulamentului (CE) nr. 1493/1999;
37. REGULAMENTUL (CE) NR. 753/2002 de stabilire a anumitor norme de
aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1493/1999 al Consiliului în ceea ce privește
descrierea, denumirea, prezentarea și protejarea anumitor produse vitivinicole;
38. REGULAMENTUL (CE) NR. 382/2007 de modificare a Regulamentului (CE) nr.
753/2002 de stabilire a anumitor norme de aplicare a Regulamentului (CE) nr.
1493/1999 al Consiliului în ceea ce privește descrierea, denumirea, prezentarea și
protejarea anumitor produse vitivinicole;
39. REGULAMENTUL (CE) nr.114/2009 al Comisiei de stabilire a unor măsuri
tranzitorii pentru aplicarea Regulamentului (CE) nr.479/2008 al Consiliului în ceea
ce priveşte trimiterile la vinurile cu denumire de origine protejată şi indicaţie
geografică protejată;
40. Ordin 142/ 1307/ 185/ 2008 pentru aprobarea Normelor cu privire la natura,
conţinutul, originea, fabricarea, ambalarea, etichetarea, marcarea şi calitatea
vinurilor aromantizate, a băuturilor aromatizate pe bază de vin si a cocteilurilor
aromatizate din produse vitivinicole, destinate comercializării pentru consumul
uman;
41. REGULAMENTUL (CEE) NR. 1601/91 de stabilire a normelor generale privind
definirea, descrierea și prezentarea vinurilor aromatizate, a băuturilor aromatizate
pe bază de vin și a cocteilurilor aromatizate din produse vitivinicole;
42. Ordinul nr. 368/1160/212/2003 pentru aprobarea Normelor privind definirea,
descrierea, prezentarea şi etichetarea băuturilor tradiţionale româneşti;
43. REGULAMENTUL (CE) nr. 110/2008 privind definirea, desemnarea,
prezentarea, etichetarea şi protecţia indicaţiilor geografice ale băuturilor spirtoase
şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 1576/89;
45. ORDIN nr. 147/2005 pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile geografice
protejate si recunoscute în România pentru bauturi spirtoase;
FAINA DE GRAU, PRODUSE DE CACAO SI CIOCOLATA,
46. Ordinul nr. 250/ 531/ 83/ 2002 pentru aprobarea Normei cu privire la
fabricarea, conţinutul, ambalarea, etichetarea şi calitatea făinii de grâu destinată
comercializării pentru consumul uman, modificată prin Ordinul nr. 545/ 2003;
47. OUG nr. 12/ 2006 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieţei pe
filiera cerealelor şi a produselor procesate din cereale;
48. Ordin 335/714/318/2003 al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor şi al
ministrului sănătăţii şi familiei şi al preşedintelui Autoritãţii Naţionale pentru
Protecţia Consumatorilor pentru aprobarea Normelor cu privire la natura ,
conţinutul, originea, fabricarea, etichetarea şi marcarea unor produse din cacao şi
ciocolată destinate consumului uman;
ULEI VEGETAL, ULEI DE MASLINE, GRASIMI TARTINABILE, MAIONEZE
49. Ordinul nr. 454/917/22/2002 pentru aprobarea Normelor cu privire la natura,

conţinutul, originea, fabricarea, ambalarea, etichetarea, marcarea, păstrarea şi
calitatea uleiurilor vegetale şi a maionezelor destinate comercializării pentru
consumul uman, modificat prin Ordinul nr. 997/ 495/ 10/ 2003 (cu exceptia
prevederilor acoperite de R 1234/2007);
50. REGULAMENTUL (CE) NR. 1019/2002 privind standardele de comercializare
a uleiului de măsline, cu modificarile si completarile ulterioare;
51. REGULAMENTUL (CEE) NR. 2568/91 privind caracteristicile uleiurilor de
măsline și ale uleiurilor din resturi de măsline, precum și metodele de analiză a
acestora cu modificarile si completarile ulterioare;
MIERE SI ZAHAR
53. Ordin 522/798/317/2003 al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor şi al

ministrului sănătăţii şi familiei şi presedintelui Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia
Consumatorilor pentru aprobarea Normelor cu privire la natura , conţinutul,
originea, prezentarea, compoziţia, calitatea şi etichetarea mierii;
54. Ordin 269/ 453/ 81/ 2003 pentru aprobarea Normelor cu privire la natura ,
conţinutul, originea, prezentarea, compoziţia, calitatea, etichetarea şi marcarea
unor zaharuri destinate consumului uman;
agricole („Regulamentul unic OCP”) completează atât ordinal cu mierea cât şi cel
cu zaharurile;
LEGUME SI FRUCTE
LEGUME SI FRUCTE PROASPETE
56. Ordin nr. 592/2006 privind efectuarea controlului de conformitate cu

standardele de comercializare la legumele şi fructele proaspete;
57. REGULAMENTUL (CE) 2200/96 privind organizarea comună a pieţei fructelor
şi legumelor;
58. REGULAMENTUL (CE) NR. 1580/2007 de stabilire a normelor de aplicare a
Regulamentelor (CE) nr. 2200/96, (CE) nr. 2201/96 și (CE) nr.1182/2007 ale
Consiliului în sectorul fructelor și legumelor;
59. REGULAMENTUL (CE) nr. 1148/01 privind controalele de conformitate cu
normele de comercializare care se aplica în sectorul fructelor si legumelor
proaspete, modificat prin REGULAMENTUL (CE) nr. 2379/01 ;
60. REGULAMENTUL (CE) NR. 1221/2008 de modificare a Regulamentului (CE)
nr. 1580/2007 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentelor (CE) nr.
2200/96, (CE) nr. 2201/96 și (CE) nr. 1182/2007 ale Consiliului în sectorul fructelor
și legumelor privind standardele de comercializare;
LEGUME SI FRUCTE IN CONSERVA
61. Ordin nr. 523/808/351/2003 al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor,

al ministrului sănătăţii şi preşedintelui Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia
Consumatorilor pentru aprobarea Normelor cu privire la natura , conţinutul,
fabricarea şi etichetarea gemurilor din fructe, jeleului, marmeladei şi piureului de
castane îndulcit ;
62. Ordinul nr. 350/ 671/ 137/ 2003 pentru aprobarea Normelor cu privire la
natura, conţinutul, fabricarea , calitatea , ambalarea, etichetarea, marcarea şi
păstrarea sucurilor de legume, modificat prin Ordinul nr. 416/ 628/ 406/ 2005;
63. Ordinul nr. 362/ 670/ 107/ 2002 pentru aprobarea Normelor cu privire la
conţinutul, fabricarea, calitatea , ambalarea, etichetarea, marcarea şi păstrarea
bulionului şi a pastei de tomate;
64. Ordinul comun nr. 378/ 865/ 228/ 2004 pentru aprobarea Normei cu privire la
natura, conţinutul, fabricarea, calitatea, ambalarea, etichetarea, marcarea,
depozitarea şi transportul măslinelor de masă;
depozitarea şi transportul ciupercilor conservate şi al produselor derivate din
ciuperci, modificat prin Ordinul nr.218/945/342/2006;
depozitarea şi transportul tomatelor în conservă, modificat prin Ordinul
nr.214/944/338/2006;
depozitarea şi transportul ananasului în conservã, modificat prin Ordinul
nr.210/952/350/2006;
68. Ordinul comun nr. 773/ 1492/ 326/ 2004 pentru aprobarea Normei cu privire
la natura, conţinutul, fabricarea, calitatea, ambalarea, etichetarea, marcarea,
depozitarea şi transportul fasole păstăi în conservă, modificat prin Ordinul
nr.211/943/355/2006;
depozitarea şi transportul morcovilor în conservă, modificat prin Ordinul
nr.206/947/346/2006;
depozitarea şi transportul castraveţilor conservaţi, modificat prin Ordinul
nr.213/946/337/2006;
depozitarea şi transportul produsului mazăre verde în conservă, modificat prin
Ordinul nr.205/954/345/2006;
depozitarea şi transportul produsului mazăre rehidratată în conservă, modificat prin
Ordinul nr.216/957/341/2006;
depozitarea şi transportul sparanghelului în conservă, modificat prin Ordinul
nr.203/949/343/2006;
depozitarea şi transportul piersicilor în conservă, modificat prin Ordinul
nr.212/941/336/2006;
depozitarea şi transportul caiselor în conservă, modificat prin Ordinul
nr.215/956/339/2006;
depozitarea şi transportul prunelor în conservă, modificat prin Ordinul
nr.204/953/344/2006;
depozitarea şi transportul zmeură în conservă, modificat prin Ordinul
nr.207/951/347/2006;
depozitarea şi transportul amestecului de fructe în conservă, modificat prin Ordinul
nr.217/950/340/2006;
depozitarea şi transportul căpşunilor în conservă, modificat prin Ordinul
nr.209/942/349/2006;
depozitarea şi transportul perelor în conservă, modificat prin Ordinul
nr.219/955/335/2006;
81. Ordinul nr.355/2004 pentru aprobarea Normei cu privire la natura, conţinutul,
fabricarea, calitatea, ambalarea, etichetarea, marcarea, depozitarea şi transportul
piureului de mere conservat;
mandarinelor în conservă;
83. Ordinul nr.349/2004 pentru pentru aprobarea Normei cu privire la natura,
conţinutul, fabricarea, calitatea, ambalarea, etichetarea, marcarea, depozitarea şi
transportul porumbului zaharat în conservă;
LEGUME SI FRUCTE CONGELATE
depozitarea şi transportul piersicilor congelate;
depozitarea şi transportul fasolei păstăi congelate;
depozitarea şi transportul porumbului congelat;
depozitarea şi transportul morcovilor congelaţi;
depozitarea şi transportul spanacului congelat;
depozitarea şi transportul verzei de Bruxelles congelate;
depozitarea şi transportul conopidei congelate;
depozitarea şi transportul cartofilor prăjiţi congelaţi;
92. Ordin nr.356/2004 pentru aprobarea Normei cu privire la natura, conţinutul,
mazării verzi congelate;
93. Ordin nr.354/2004 pentru aprobarea Normei cu privire la natura, conţinutul,
broccoli congelat;
afinelor congelate;
95. ORDIN nr. 932/649/2002 pentru aprobarea Normelor privind fabricarea,
transportul, depozitarea, comercializarea şi controlul temperaturii alimentelor
congelate rapid, destinate consumului uman
LEGUME SI FRUCTE DESHIDRATATE
96. ORDIN nr. 346/2004 pentru aprobarea Normelor privind fabricarea, transportul,

depozitarea, comercializarea şi transportul piersici deshidratate;
97. ORDIN nr. 347/2004 pentru aprobarea Normelor privind fabricarea, transportul,
depozitarea, comercializarea cepei deshidratate;
98. ORDIN 350/2004 pentru aprobarea Normelor privind fabricarea, transportul,
depozitarea, comercializarea şi transportul stafidelor ;
depozitarea, comercializarea şi transportul ciupercilor deshidratate;
depozitarea, comercializarea şi transportul legume radacinoase deshidratate;
depozitarea, comercializarea şi transportul merelor deshidratate;
APE MINERALE NATURALE, APE POTABILE IMBUTELIATE, SUCURI SI NECTARURI

DIN FRUCTE
102. Legea nr. 458/ 2002 privind calitatea apei potabile;

103. HG nr.1020/ 2005 pentru aprobarea Normelor tehnice de exploatare şi
comercializare a apelor minerale naturale;
104. Ordinul nr. 978/ 2006 privind etichetarea apei naturale îmbuteliate utilizate în
alimentaţia sugarului, în conformitate cu art. 25 din HG nr. 1020/ 2005 pentru
aprobarea Normelor tehnice de exploatare şi comercializare a apelor minerale
naturale;
105. Ordinul nr. 341/ 2007 pentru aprobarea normelor de igienă şi a procedurii de
notificare a apelor potabile îmbuteliate, altele decât apele minerale naturale sau
decât apele de izvor, comercializate sub denumirea de apă de masă;
106. Ordin 510/ 768/ 319/ 2003 pentru aprobarea Normelor cu privire la natura ,
conţinutul, originea, prezentarea, compoziţia, calitatea şi etichetarea sucurilor din
fructe şi ale altor produse similare destinate consumului uman;
SARE IODATA, OTET
107. HG nr. 568/2002 privind iodarea universala a sarii destinate consumului

uman, hranei animalelor si utilizarii in industria alimentara, modificata şi completată
prin HG nr. 473/2004 şi HG nr. 1904/ 2006;
108. Ordinul nr. 232/ 313/ 130/ 2003 pentru aprobarea normelor cu privire la
definirea, descrierea şi prezentarea oţetului şi a acidului acetic de calitate
alimentară;
SUPLIMENTE ALIMENTARE
109. ORDIN nr. 1069/2007 pentru aprobarea Normelor privind suplimentele
alimentare;
110. ORDIN nr.1228/244/63/2006 pentru aprobarea Normelor tehnice privind
comercializarea suplimentelor alimentare predozate de origine animală şi vegetală
şi/sau a amestecurilor acestora cu vitamine, minerale şi alţi nutrienţi;
111. ORDIN nr. 244/401/2005 privind prelucrarea, procesarea şi comercializarea
plantelor medicinale şi aromatice utilizate ca atare, parţial procesate sau procesate
sub formă de suplimente alimentare;
112. Legea nr. 491/2003 a plantelor medicinale;
ORGANISME MODIFICATE GENETIC
113. Regulamentul nr. 1830/2003/CE privind trasabilitatea si etichetarea

organismelor modificate genetic si trasabilitatea alimentelor si hranei pentru
animale, produse din organisme modificate genetic şi de modificare a Directivei
2001/18/CE;
114. REGULAMENTUL (CE) nr. 1829/2003 privind produsele alimentare şi
furajele modificate genetic;
115. REGULAMENTUL (CE) nr. 641/2004 privind normele de aplicare a
Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului în
ceea ce priveşte cererea de autorizare a alimentelor şi hranei pentru animale,
provenite din organisme modificate genetic, notificarea produselor existente şi
prezenţa întâmplătoare sau inevitabilă din punct de vedere tehnic a materialelor
modificate genetic, care au beneficiat de o evaluare de risc favorabilă;
116. HG nr. 173/2006 privind trasabilitatea şi etichetarea organismelor modificate
genetic şi trasabilitatea alimentelor şi hranei pentru animale, obţinute din organisme
modificate genetic;
PRODUSE ECOLOGICE
117. Regulamentul (CE) nr.834/2007 privind producția ecologică si etichetarea

produselor ecologice, precum şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr.2092/91;
118. Regulamentul ( CE) nr. 889/2008 de stabilire a normelor de aplicare a
Regulamentului (CE) nr.834/2007 al Consiliului privind producţia ecologică şi
etichetarea produselor ecologice în ceea ce priveşte producţia ecologică,
etichetarea şi controlul;
119. Ordinul comun nr. 417/110/2002 pentru aprobarea Regulilor specifice privind
etichetarea produselor alimentare ecologice cu modificarile si completarile
ulterioare ;
PRODUSE ALIMENTARE TRADITIONALE
120. HG nr. 134 / 2008 privind specialităţile tradiţionale garantate ale produselor
agricole şi produselor alimentare;
121. REGULAMENTUL (CE) nr. 509/2006 privind specialităţile tradiţionale
garantate din produse agricole şi alimentare;
122. REGULAMENTUL (CE) nr. 1216/ 2007 de stabilire a normelor de aplicare a
Regulamentului (CE) nr. 509/2006 al Consiliului privind specialitățile tradiționale
garantate din produse agricole și alimentare;
123. Ordinul nr.368/1160/212/2003 pentru aprobarea Normelor privind definirea,
descrierea, prezentarea şi etichetarea băuturilor tradiţionale româneşti;
INDICATII GEOGRAFICE SI DENUMIRI DE ORIGINE
124. HG nr. 828/ 2007 privind înfiintarea Sistemului de protectie a indicatiilor

geografice si denumirilor de origine ale produselor agricole si produselor
alimentare;
125. REGULAMENTUL (CE) nr. 510/ 2006 privind protecţia indicaţiilor geografice
şi a denumirilor de origine ale produselor agricole şi alimentare;
126. REGULAMENTUL (CE) nr. 1898/ 2006 de stabilire a normelor de aplicare a
Regulamentului (CE) nr. 510/2006 al Consiliului privind protectia indicatiilor
geografice si a denumirilor de origine ale produselor agricole si alimentare,
modificat prin REGULAMENTUL (CE) NR. 628/2008;
127. ORDIN nr. 147 / 2005 pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile
geografice protejate si recunoscute în România pentru bauturi spirtoase;
SERVICII ALIMENTARE
128. OG nr. 99/ 2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă,

aprobată prin Legea nr. 650/ 2002, cu modificările şi completările ulterioare;
129. HG nr. 348/ 2004 privind exercitarea comerţului cu produse şi servicii de piaţă
în unele zone publice;
130. HG nr. 1328/2001 (r1) privind clasificarea structurilor de primire turistice cu
modificările şi completările ulterioare;
131. Ordinul nr. 636/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind
clasificarea structurilor de primire turistice;
132. HG nr. 843/ 1999 privind încadrarea pe tipuri a unităţilor de alimentaţie publică
neincluse în structurile de primire turistice;
133. Ordinul nr.535/2001 privind unele măsuri de informare a consumatorilor;
134. Ordin nr. 1.955/1995 pentru aprobarea Normelor de igienă privind unităţile
pentru ocrotirea, educarea şi instruirea copiilor şi tinerilor cu modificările şi
completările ulterioare (Ordinul nr. 1033/2004);
135. OUG nr. 96/2002 (cu modificările şi completările din OUG nr. 70/2003 şi OUG
nr. 95/2008) privind acordarea de produse lactate şi de panificaţie pentru elevii din
clasele I - VIII din învăţământul de stat precum si pentru copiii preşcolari din
grădiniţele de stat cu program normal de 4 ore.
136. HG nr. 714/2008 privind actualizarea limitei valorii zilnice pentru produsele
lactate şi de panificaţie acordate pentru elevii din clasele I-VIII din învăţământul de
stat, precum şi pentru copiii preşcolari din grădiniţele de stat cu program normal de
4 ore şi pentru aprobarea conţinutului/specificaţiilor tehnice ale caietului de sarcini
pentru procedurile de atribuire a contractelor de furnizare a produselor lactate şi de
panificaţie pentru elevi şi preşcolari.
137. Legea nr. 123/2008 pentru o alimentaţie sănătoasă in unitatile de invatamant
preuniversitar;
138. Ordin nr. 1563/2008 pentru aprobarea Listei alimentelor nerecomandate
preşcolarilor şi şcolarilor şi a principiilor care stau la baza unei alimentaţii
sănătoase pentru copii şi adolescenţi;
139. HG nr. 559/2001 privind unele măsuri de comercializare a produselor
alimentare şi nealimentare în staţiunile turistice;
140. Legea nr. 349/2002 pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului
produselor din tutun, modificată şi completată prin O.G. nr. 13/2003, Legea nr.
275/2003 si Legea nr. 90/ 2004, cu modificările şi completările ulterioare;
141. Lege nr. 148/2000 privind publicitatea;
142. Legea nr. 457/2004 privind publicitatea şi sponsorizarea pentru produsele din
tutun;
143. HG nr.128/1994 privind unele măsuri pentru asigurarea condiţiilor de
dezvoltare fizică şi morală a elevilor şi studenţilor;

Legislaţia muncii, relaţii de muncă
 Ordin nr. 539/28.04.2009 al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale

pentru aprobarea Procedurii privind declararea stării de insolvabilitate a
debitorilor persoane fizice sau juridice, conform prevederilor art. 176 din
Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (M.O.
nr. 328/18.05.2009)
Legea nr 53/2003 (Codul Muncii)
 Ordonanţa de urgenţă nr. 148/04.11.2008 pentru modificarea Legii nr.

53/2003 - Codul muncii (M.O. nr. 765/13.11.2008)
 Legea nr. 202/21.10.2008 pentru modificarea alin. (1) al art. 134 din Legea
nr. 53/2003 - Codul muncii (M.O. nr. 728/28.10.2008)
 Legea nr. 7/09.01.2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 115/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 116/2006 privind protecţia socială acordată
persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate ca urmare a
restructurării şi reorganizării unor societăţ naţionale, regii autonome,
companii naţionale şi societăţ comerciale cu capital majoritar de stat, precum
şi a societăţilor comerciale şi regiilor autonome subordonate autorităţilor
administraţiei publice locale
 Legea 67/2006 privind protecţia drepturilor salariaţilor în cazul transferului
întreprinderii, al unităţii sau al unor părţi ale acestora
 Legea 217/2005 privind constituirea, organizarea şi funcţionarea comitetului
european de întreprindere
 Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ
 Legea nr.168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă
 Legea nr.130/1996 republicată, privind contractele colective de muncă
 Decretul nr.92/1976 privind carnetul de muncă
ANEXE
ANEXA 1
LEGISLATIE pentru licente de turism si brevete de turism
ORDIN Nr. 170 din 3 aprilie 2001

pentru aprobarea Normelor metodologice privind criteriile şi metodologia pentru eliberarea
licenţelor şi brevetelor de turism
Text în vigoare începând cu data de 29 iulie 2005

REALIZATOR: COMPANIA DE INFORMATICĂ NEAMŢ
Text actualizat prin produsul informatic legislativ LEX EXPERT în baza actelor
normative modificatoare, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la 29
iulie 2005:
- Ordinul ministrului turismului nr. 691/2002;
- Ordinul ministrului turismului nr. 910/2002;
- Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 1192/2005.
În temeiul prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 24/2001 privind organizarea şi

funcţionarea Ministerului Turismului,
în temeiul art. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 238/2001 privind condiţiile de acordare a
licenţei şi brevetului de turism,
ministrul turismului emite următorul ordin:
ART. 1
Se aprobă Normele metodologice privind criteriile şi metodologia pentru eliberarea
licenţelor şi brevetelor de turism, prevăzute în anexa care face parte integrantă din
prezentul ordin.
ART. 2
La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului turismului nr.
125/1998 pentru aprobarea Normelor metodologice privind activitatea de comercializare a
serviciilor turistice, criteriile şi metodologia de acordare a licenţelor şi brevetelor de turism,
publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 2 decembrie 1998, cu
modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
ANEXA 1
NORME METODOLOGICE
privind criteriile şi metodologia pentru eliberarea licenţelor şi brevetelor de turism
CAP. 1
Dispoziţii generale
1.1. Prezentele norme metodologice, elaborate în conformitate cu prevederile art. 7 din

Hotărârea Guvernului nr. 238/2001 privind condiţiile de acordare a licenţei şi brevetului de
turism, se aplică persoanelor juridice şi fizice care desfăşoară activitate de turism în
România.
1.2. În sensul prezentelor norme metodologice următorii termeni se definesc astfel:
- agentul economic din turism reprezintă societatea comercială sau persoana fizică
autorizată, care prestează sau comercializează servicii turistice;
- filiala agenţiei de turism constituie un punct de lucru al societăţii comerciale, titular al
licenţei de turism, situat în afara sediului agenţiei, în care se desfăşoară activităţi specifice
agenţiei de turism.
CAP. 2
Acordarea, vizarea, radierea, suspendarea şi retragerea licenţei de turism
2.1. Acordarea, vizarea şi radierea licenţei de turism
2.1.1. Licenţa de turism se eliberează de către Ministerul Turismului - Direcţia generală
de autorizare şi control, la cererea agenţilor economici.
2.1.2. Criteriile minime de acordare a licenţei şi brevetului de turism sunt prevăzute în
anexa nr. 1 şi, respectiv, în anexa nr. 2 care fac parte integrantă din prezentele norme
metodologice.
2.1.3. Macheta licenţei de turism este prezentată în anexa nr. 3 la prezentele norme
metodologice pentru agenţii de turism şi, respectiv, în anexa nr. 3 bis pentru filiale.
2.1.4. În vederea obţinerii licenţei de turism agentul economic va prezenta următoarele
documente:
a) cerere de eliberare a licenţei de turism;
b) certificat constatator de la oficiul registrului comerţului din care să rezulte următoarele
informaţii: obiectul de activitate al societăţii, structura acţionariatului, datele de identificare
a societăţii ce se înscriu în certificatul de înmatriculare şi sediul punctului de lucru unde se
înfiinţează agenţia de turism*);
c) copie de pe brevetul de turism al persoanei care conduce agenţia de turism;
d) copie de pe contractul de muncă al persoanei care deţine brevetul de turism;
e) dovada achitării contravalorii prestaţiei efectuate pentru eliberarea licenţei.
------------
*) Agentul economic poate furniza informaţiile respective şi prin prezentarea copiilor de
pe actele oficiale ale societăţii, din care rezultă informaţiile sus-menţionate.
2.1.5. Documentaţia astfel întocmită se transmite reprezentantului zonal al Ministerului

Turismului - Direcţia generală de autorizare şi control, care verifică documentaţia primită,
solicitând eventuale completări. Termenul de soluţionare a cererii este de 30 de zile şi
curge de la data înregistrării documentaţiei complete.
Eliberarea licenţei se face după consultarea cu reprezentanţii din teritoriu ai asociaţiei
profesionale de profil şi verificarea la faţa locului a îndeplinirii criteriilor minime prevăzute
în anexa nr. 1 la prezentele norme metodologice.
2.1.6. La schimbarea sediului agenţiei de turism sau a titularului licenţei agentul
economic în cauză este obligat să solicite eliberarea unei noi licenţe, întocmind în acest
sens următoarea documentaţie:
a) cerere;
b) certificat constatator de la oficiul registrului comerţului privind noul sediu*);
c) licenţa de turism eliberată anterior, în original;
d) dovada achitării contravalorii prestaţiei efectuate.
Termenul şi procedura de eliberare a noii licenţe de turism sunt cele prevăzute la pct.
2.1.5.
------------
2.1.7. Pentru înscrierea filialei unei agenţii de turism se va întocmi următoarea

documentaţie:
a) cerere;
b) certificat constatator de la oficiul registrului comerţului privind sediul filialei*);
c) licenţa de turism a agenţiei de turism, în copie;
d) brevetul de turism şi contractul de muncă, în copie, al persoanei care conduce filiala
din altă localitate decât agenţia de turism sau copie de pe documentul de calificare ca agent
de turism şi contractul de muncă al persoanei care conduce filiala din aceeaşi localitate cu
agenţia de turism;
e) dovada achitării contravalorii prestaţiei efectuate.
Termenul şi procedura de eliberare a noii licenţe de turism sunt cele prevăzute la pct.
2.1.5.
------------
2.1.8. Pentru vizarea, din 3 în 3 ani a licenţei pentru agenţia de turism şi filiala acesteia
se va întocmi următoarea documentaţie:
a) cerere;
b) licenţa de turism, în original, pentru agenţie şi, respectiv, anexa licenţei pentru filială;
c) brevetul de turism al persoanei care conduce agenţia, în copie;
d) contractul de muncă al persoanei care deţine brevetul de turism, în copie;
e) dovada achitării contravalorii prestaţiei efectuate.
Termenul şi procedura de acordare sunt cele prevăzute la pct. 2.1.5 pentru eliberarea
licenţei de turism.
2.1.9. Pentru radierea agenţiei de turism şi, respectiv, a filialei acesteia se va prezenta
următoarea documentaţie:
a) cerere;
b) licenţa de turism şi, respectiv anexa licenţei de turism, în original.
Termenul şi procedura de operare a modificărilor sunt similare cu cele prevăzute la pct.
2.1.5.
2.2. Suspendarea licenţei de turism
2.2.1. Licenţa de turism se suspendă de către Ministerul Turismului în cazul în care se
constată nerespectarea uneia dintre situaţiile prevăzute la art. 8 din Hotărârea Guvernului
nr. 238/2001. Suspendarea se face pentru o perioadă de până la un an.
2.2.2. În cazul în care cu ocazia verificărilor efectuate în vederea vizării licenţei de
turism se constată că nu mai sunt îndeplinite condiţiile care au stat la baza acordării
acesteia, licenţa se suspendă până la remedierea deficienţelor.
2.2.3. Licenţa de turism este suspendată din oficiu pe perioada în care agentul economic
nu are încheiată poliţa de asigurare pentru riscul de insolvabilitate sau faliment al agenţiei.
2.3. Retragerea licenţei de turism
2.3.1. Retragerea licenţei de turism de către Ministerul Turismului - Direcţia generală de
autorizare şi control se face în situaţiile prevăzute la art. 9 din Hotărârea Guvernului nr.
238/2001.
2.3.2. În situaţia în care, la verificarea efectuată de reprezentanţii Ministerului
Turismului - Direcţia generală de autorizare şi control se constată că agenţia de turism nu
mai funcţionează la sediul înscris în licenţa de turism, aceasta se retrage din oficiu, în
termen de 15 zile de la notificarea agentului economic, titular al licenţei în cauză, prin
scrisoare recomandată.
2.4. Alte prevederi
2.4.1. Desfăşurarea de activităţi turistice specifice agenţiilor de turism de către agenţii
economici fără licenţă de turism se sancţionează potrivit prevederilor art. 41 lit. a) din
Ordonanţa Guvernului nr. 58/1998 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de turism
în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 26 august
1998.
2.4.2. Agenţilor economici care desfăşoară activităţi turistice specifice agenţiilor de
turism fără licenţă sau după retragerea ori suspendarea licenţei le sunt aplicabile sancţiunile
prevăzute la art. 6 alin. 1 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva
unor activităţi comerciale ilicite, cu modificările ulterioare.
2.4.3. Desfăşurarea de activităţi turistice specifice agenţiilor de turism de către agenţii
economici cu licenţa de turism suspendată, nevizată sau cu viza expirată se sancţionează
potrivit art. 14 lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 238/2001 privind condiţiile de acordare a
licenţei şi brevetului de turism.
CAP. 3
Acordarea brevetului de turism
3.1. Conducerea operativă a agenţiei de turism, a filialei acesteia din alte localităţi, a
hotelului, a motelului, a campingului (cu o capacitate de peste 100 de locuri de cazare), a
satului de vacanţă, a cabanei şi a unităţii de alimentaţie pentru turism de categoria I şi
"Lux", cu o capacitate mai mare de 50 de locuri la mese, se asigură de persoane care deţin
brevet de turism.
3.2. În funcţie de nivelul şi de pregătirea profesională, precum şi de îndeplinirea
criteriilor minime prevăzute în anexa nr. 2 la prezentele norme metodologice se eliberează
brevet de turism pentru următoarele funcţii:
a) manager în activitatea de turism;
b) director de agenţie de turism touroperatoare;
c) director de agenţie de turism detailistă;
d) director de hotel;
e) director de restaurant;
f) cabanier.
Posesorul brevetului de turism poate ocupa şi alte funcţii decât cele înscrise pe acesta,
astfel:
a) managerul în activitatea de turism poate ocupa oricare dintre funcţiile prevăzute la pct.
3.1;
b) directorul de agenţie de turism touroperatoare poate ocupa fie funcţia înscrisă în
brevet, fie funcţia de director de agenţie de turism detailistă;
c) directorul de hotel poate asigura fie funcţia înscrisă în brevet, fie conducerea operativă
a activităţilor unui alt tip de unitate de cazare.
Macheta brevetului de turism este prezentată în anexa nr. 4 la prezentele norme
metodologice.
3.3. În vederea obţinerii brevetului de turism persoana în cauză trebuie să prezinte
următoarea documentaţie:
a) cerere;
b) *** Abrogată
c) curriculum vitae cu precizarea expresă a pregătirii profesionale şi a experienţei
profesionale, precum şi cu următoarea declaraţie: "Declar pe propria răspundere că datele
cuprinse în prezentul înscris sunt reale, iar în cazul în care se constată contrariul, să îmi fie
anulat brevetul de turism".;
d) copie de pe actul de identitate;
e) copii de pe actele care atestă pregătirea profesională;
f) copii de pe documentele de atestare a perioadei lucrate în turism;
g) atestat de limbă străină de circulaţie internaţională, cu excepţia cabanierului şi a
directorului agenţiei de turism detailiste;
h) *** Abrogată
i) certificat de cazier judiciar;
j) dovada achitării contravalorii prestaţiei efectuate.
3.4. Documentaţia întocmită potrivit pct. 3.3 se transmite reprezentantului teritorial al
Ministerului Turismului - Direcţia generală de autorizare şi control, care va verifica şi va
solicita eventualele completări.
În situaţia în care solicitantul nu îndeplineşte condiţiile pentru eliberarea brevetului de
turism, i se comunică în scris motivul.
Termenul de eliberare sau de răspuns, după caz, este de 30 de zile de la data primirii şi
înregistrării documentaţiei complete.
3.5. Brevetul de turism se eliberează pe o perioadă nelimitată.
ANEXA 1
la normele metodologice
CRITERIILE MINIME
pentru eliberarea licenţei de turism
________________________________________________________________________________
Nr. Agenţia Agenţia Filiala Filiala
crt. Criteriile de turism de turism touroperatoare detailistă
touroperatoare detailistă *5)
________________________________________________________________________________
0 1 2 3 4 5
________________________________________________________________________________
1. Agentul economic
trebuie să aibă
prevăzute în obiectul
de activitate servicii
turistice x x
2. Agentul economic
trebuie să fie
înregistrat în
registrul comerţului x x
3. Starea şi aspectul
clădirii în care
funcţionează agenţia:
- foarte bună şi
salubră x x
- bună şi salubră x x
4. Amplasarea agenţiei în
clădire la demisol,
parter, mezanin sau la
etajul I, uşor
accesibilă*1) x x x x
5. Suprafaţa comercială a
agenţiei:
- peste 16 mp x x
- peste 10 mp x x
6. Suprafaţa comercială să
fie folosită în
exclusivitate pentru
turism*2) x x x x
7. Grup sanitar propriu
pentru personal sau cu
acces facil x x x x
8. Persoana care conduce
activitatea agenţiei de
turism trebuie să fie
posesoare a brevetului
de turism*3), *4) x x x x
9. Asigurarea cu personal
calificat ca agent de
turism şi cu ghizi,
posesori ai atestatului
de ghid de turism,
corespunzător
serviciilor turistice
comercializate x x x x
10. Poliţa de asigurare
pentru riscul de
insolvabilitate sau
faliment al agenţiei*6) x x
11. Utilizarea de autocare
clasificate x x x x
12. Asigurarea serviciilor
de cazare şi masă numai
în structuri de primire
turistice clasificate x x x x
13. Firmă x x x x
14. Mobilier adecvat
activităţii desfăşurate x x x x
15. Mijloace de
telecomunicaţii:
- telefon şi fax x x x x
16. Placheta cu numărul de
telefon al Ministerului
Turismului, precum şi
al Autorităţii
Naţionale pentru
Protecţia
Consumatorilor, conform
anexei nr. 5 la normele
metodologice, amplasată
în spaţiul comercial x x x x
________________________________________________________________________________
*1) Pot fi acceptate şi alte amplasamente, dacă sunt situate în clădiri cu destinaţie publică.
Agenţia de turism touroperatoare care nu are activitate de vânzare directă către turişti poate funcţiona şi la alte niveluri ale
clădiri.
*2) Pot fi acceptate, în măsura în care spaţiul permite, şi alte activităţi, cum sunt: schimb valutar, xerox, vânzări de suveniruri,
ilustrate, cărţi de turism, ghiduri, hărţi.
*3) În situaţia în care încetează contractul de muncă încheiat între persoana brevetată şi agentul economic, înlocuirea acesteia
se va face în termen de 30 de zile.
*4) În cazul filialei situate în aceeaşi localitate cu agenţia de turism persoana care conduce filiala trebuie să fie calificată ca
agent de turism.
Persoana calificată trebuie să posede un document care să certifice absolvirea uneia dintre următoarele forme de învăţământ:
- facultate de turism;
- şcoală postliceală de turism;
- liceu sau clasă cu profil de turism;
- curs de calificare în meseria de agent de turism, organizat de instituţii autorizate.
*5) Doar agentul economic care deţine agenţie de turism touroperatoare poate înfiinţa filială touroperatoare.
*6) Cuantumul sumelor asigurate pe tip de agenţie de turism şi procedura de asigurare se stabilesc periodic de Ministerul
Turismului, prin ordin al ministrului turismului.
ANEXA 2
la normele metodologice
CRITERIILE MINIME
pentru eliberarea brevetului de turism
Semnificaţia coloanelor din tabelul de mai jos este următoarea:

A = Manager în activitatea de turism
B = Director de agenţie de turism touroperatoare
C = Director de agenţie de turism detailistă
D = Director de hotel
E = Director de restaurant
F = Cabanier
________________________________________________________________________________
Nr. Criteriile A B C D E F
crt.
________________________________________________________________________________
0 1 2 3 4 5 6 7
________________________________________________________________________________
1. Cetăţenie
Să îndeplinească una dintre condiţiile:
- să fie cetăţean al României. x x x x x x
Cetăţenii străini trebuie:
- să domicilieze în România; x x x x x x
- să deţină permis de muncă în România. x x x x x x
2. Pregătire profesională
2.1. Să fie posesor al unui atestat*1) de limbă
străină de circulaţie internaţională x x - x x -
2.2.1. Să fie absolvent cu examen de licenţă al
unei facultăţi acreditate cu profil de turism şi
să facă dovada unei activităţi în turism de
minimum 2 ani sau a absolvirii unui curs de
formare managerială specific funcţiei, cu o
durată de cel puţin 6 luni, efectuat după data
de 1 ianuarie 1990, organizat de instituţii
autorizate. x x x x x x
2.2.2. Să fie absolvent cu examen de licenţă al
unei facultăţi acreditate sau al unui colegiu
universitar şi să facă dovada unei activităţi în
turism*2) de minimum ...... ani în una dintre
funcţiile:
2.2.2.1. - funcţie de conducere în societăţi
comerciale din domeniul turismului, cu excepţia
sectorului administrativ 3 2 1 2 2 -
2.2.2.2. - funcţii de specialitate în Ministerul
Turismului sau în asociaţii profesionale din
turism**) 3 2 1 2 2 -
2.2.2.3. - funcţii de specialitate în societăţi
comerciale de turism, cu excepţia sectorului
administrativ 5*) 3 2 3 3 1
2.2.2.4. - recepţioner - 4*) 3*) 3 3 1
2.2.2.5. - agent de turism - 3 2 4*) 3*) 1
2.2.2.6. - lucrător gestionar în alimentaţia
publică (bucătar, gestionar, barman cu gestiune) N N N 5*) 4*) -
2.2.2.7. - şef de sală N N N 6 5 -
2.2.2.8. - ghid de turism***) N 5*) 3*) N N 2
2.2.2.9. - cabanier N N N 5 4*) -
2.2.3. Să fie absolvent al unei şcoli
postliceale în domeniul turismului, cu durata de
1 - 2 ani sau al unui liceu cu profil de turism
şi:
a) să facă dovada unei activităţi în turism
de minimum .... ani în una dintre funcţiile:
2.2.3.1. - funcţii de conducere în societăţi
sectorului administrativ N 3 2 3 3 1
2.2.3.2. - funcţii de specialitate în Ministerul
Turismului sau în asociaţii profesionale din
turism N 3 2 3 3 1
2.2.3.3. - funcţii de specialitate în societăţile
comerciale de turism, cu excepţia sectorului
administrativ N 4 3 4 4 1
2.2.3.4. - recepţioner - 5*) 4*) 4 4 1
2.2.3.5. - agent de turism - 4 3 5*) 4*) 1
2.2.3.6. - şef de unitate, tehnolog în alimentaţia
publică N N N 4 4 1
2.2.3.7. - lucrător gestionar în alimentaţia
publică (bucătar-gestionar, barman cu gestiune sau
şef de sală) N N N 7 6 1
b) să fie absolvent al unui curs de formare
managerială în industria hotelieră şi
turistică, specific funcţiei, efectuat după
data de 1 ianuarie 1990****) - x x x x -
2.2.3.8. - cabanier N N N 6 5 -
2.2.4. Să fie absolvent de liceu:
a) să facă dovada unei activităţi în turism
de minimum ... ani în una dintre funcţiile:
2.2.4.1. - funcţii de specialitate în
Ministerul Turismului sau în asociaţii
profesionale din turism N 4 3 4 4 1
2.2.4.2. - funcţii de conducere în societăţi
2.2.4.3. - funcţii de specialitate în societăţi
2.2.4.4. - şef agenţie N 4 3 N N 1
2.2.4.5. - administrator hotel (şef hotel) N N N 4 N 1
2.2.4.6. - şef unitate alimentaţie publică N N N N 4 1
2.2.4.7. - recepţioner N N N 6 N 1
2.2.4.8. - agent de turism N 5 4 N N 1
2.2.4.9. - şef recepţie N N N 5 N 1
2.2.4.10. - lucrător gestionar în alimentaţie
publică (şef sală, tehnolog în alimentaţie,
barman cu gestiune, bucătar-gestionar) N N N N 5 2
2.2.4.11. - ospătar sau barman N N N N 6 2
2.2.4.8. - cabanier N N N 6 5 1
b) să fie absolvent al unui curs de formare
managerială în industria hotelieră şi
turistică, specific funcţiei, efectuat
după data de 1 ianuarie 1990****) - x x x x -
________________________________________________________________________________
*) Funcţiile de director de agenţie de turism touroperatoare sau detailistă, director de hotel, director de restaurant pot fi
ocupate numai după absolvirea unui curs de formare managerială specific funcţiei, cu o durată de cel puţin 6 luni, efectuat după
data de 1 ianuarie 1990, organizat de instituţii autorizate.
**) Vechimea în activitatea specifică categoriei de brevet solicitat va fi dovedită cu act de proprietate sau cu contract de
locaţie de gestiune sau de închiriere şi cu certificat de clasificare ori cu licenţă de turism.
***) Vechime dovedită prin carnet de muncă, contract de muncă sau convenţie civilă.
****) Organizat de instituţii autorizate.
*1) Atestatul trebuie să fie eliberat de instituţii autorizate.
Se exceptează:
- absolvenţii unor forme de învăţământ cu predare într-o limbă de circulaţie internaţională;
- absolvenţii facultăţilor de specialitate într-o limbă străină de circulaţie internaţională şi cei ai facultăţilor de relaţii
internaţionale şi turism;
- cei care fac dovada că au lucrat la firme de turism în străinătate cel puţin un an;
- [Liniuţa a 4-a] *** Abrogată
Alineatul 3 *** Abrogat
*2) Criteriul privind activitatea în turism se reduce cu 50% în situaţia în care solicitantul face dovada absolvirii unui curs de
formare managerială specific funcţiei, cu o durată de cel puţin 6 luni, efectuat după data de 1 ianuarie 1990, organizat de
instituţii autorizate.
N - Nu poate ocupa funcţia respectivă.
ANEXA 2
HOTĂRÂRE Nr. 238 din 8 februarie 2001

privind condiţiile de acordare a licenţei şi brevetului de turism
EMITENT: GUVERNUL ROMÂNIEI
PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 88 din 21 februarie 2001
În temeiul prevederilor art. 107 din Constituţia României şi ale art. 27 alin. (3) din
Ordonanţa Guvernului nr. 58/1998 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de turism
în România,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
ART. 1
(1) Agenţiile de turism îşi pot desfăşura activitatea de oferire, comercializare şi vânzare a
serviciilor şi a pachetelor de servicii turistice pe teritoriul României numai în baza licenţei
de turism emise de Ministerul Turismului.
(2) Persoana care asigură conducerea operativă a unei agenţii de turism, a unei filiale a
acesteia din altă localitate sau a unei structuri de primire turistică va deţine brevet de
turism, prin care se atestă pregătirea profesională în domeniul turismului.
ART. 2
În sensul prezentei hotărâri, următorii termeni se definesc astfel:
a) licenţa de turism este documentul prin care se atestă capacitatea titularului de a
comercializa servicii turistice în condiţii de calitate şi siguranţă pentru turişti şi posibilitatea
de a înfiinţa o agenţie de turism;
b) brevetul de turism este documentul prin care se atestă capacitatea profesională în
domeniul turismului a persoanelor fizice care asigură conducerea agenţiilor de turism sau a
structurilor de primire turistice.
ART. 3
(1) Licenţele şi brevetele de turism se eliberează de Ministerul Turismului, la cererea
agentului economic şi, respectiv, a persoanelor fizice care solicită obţinerea brevetului de
turism.
(2) În termen de maximum 30 de zile de la data înregistrării cererii agentului economic,
respectiv a persoanei fizice, Ministerul Turismului, cu consultarea asociaţiilor profesionale
din domeniul turismului, va efectua verificările necesare şi va elibera licenţa şi, respectiv,
brevetul de turism.
(3) În situaţia în care nu sunt îndeplinite criteriile pentru emiterea licenţei şi, respectiv, a
brevetului de turism, Ministerul Turismului va comunica solicitanţilor, în termenul
prevăzut la alin. (2), motivul pentru care acestea nu pot fi eliberate.
ART. 4
(1) Licenţa şi brevetul de turism sunt netransmisibile şi se afişează în copie autentificată
la loc vizibil în incinta agenţiei de turism şi a filialelor acesteia, pentru a da posibilitatea
turiştilor să cunoască dacă agenţia în cauză funcţionează legal.
(2) Pe documentele emise de agenţiile de turism şi filialele acestora este obligatoriu să se
înscrie numărul licenţei de turism; opţional acesta va fi înscris şi pe firma agenţiei şi a
filialelor.
ART. 5
În situaţia în care nu mai sunt îndeplinite criteriile care au stat la baza acordării licenţei
de turism pentru agenţia de turism sau pentru filialele acesteia, agentul economic în cauză
are obligaţia să solicite în termen de 10 zile Ministerului Turismului eliberarea unei noi
licenţe de turism, potrivit condiţiilor efectiv îndeplinite.
ART. 6
Licenţele de turism vor fi vizate de Ministerul Turismului din 3 în 3 ani. Agentul
economic va solicita vizarea licenţei de turism cu cel puţin 30 de zile înainte de expirarea
termenului de 3 ani de la emiterea acesteia sau de la ultima viză.
ART. 7
Criteriile şi metodologia pentru eliberarea licenţelor şi brevetelor de turism vor fi
stabilite de Ministerul Turismului, cu consultarea asociaţiilor profesionale, patronale şi
sindicale din domeniul turismului, prin norme metodologice, aprobate prin ordin al
ministrului turismului, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ART. 8
(1) Licenţa de turism se suspendă pentru o perioadă de până la un an de către Ministerul
Turismului, în una dintre următoarele situaţii:
a) comercializarea pachetelor de servicii turistice se realizează fără respectarea
reglementărilor legale în vigoare;
b) neasigurarea de ghizi atestaţi pentru derularea în bune condiţii a programelor turistice,
conform reglementărilor în vigoare;
c) utilizarea de autocare neclasificate;
d) asigurarea de servicii de cazare şi alimentaţie în structuri de primire turistice care nu
deţin certificate de clasificare;
e) funcţionarea agenţiei de turism sau a filialei acesteia din altă localitate decât cea în
care este situat sediul agenţiei fără ca persoana care asigură conducerea să deţină brevet de
turism;
f) prestarea de servicii turistice prin filiale ale agenţiei turistice care nu au obţinut licenţa
de turism.
(2) Licenţa de turism este suspendată pe perioada în care agentul economic nu mai are
achitată poliţa de asigurare.
ART. 9
(1) Licenţa de turism se retrage de către Ministerul Turismului în următoarele situaţii:
a) când se repetă una dintre situaţiile prevăzute la art. 8 alin. (1);
b) când agentul economic comunică Ministerului Turismului, din proprie iniţiativă,
renunţarea la desfăşurarea activităţii de turism;
c) când licenţa de turism este transmisă în scopul utilizării de către alt agent economic
care nu a obţinut licenţa;
d) când agentul economic nu mai îndeplineşte criteriile care au stat la baza eliberării
licenţei.
(2) Titularul unei licenţe de turism retrase în condiţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)
nu mai are dreptul să solicite eliberarea unei noi licenţe de turism timp de 2 ani de la data
retragerii.
ART. 10
Ministerul Turismului va publica periodic lista cuprinzând licenţele de turism suspendate
sau retrase şi, respectiv, lista cuprinzând brevetele de turism retrase. Publicarea se va face
cel puţin într-un cotidian central şi într-unul local din judeţul în care sunt situate agenţiile
de turism în cauză.
ART. 11
Brevetul de turism se retrage de Ministerul Turismului în una dintre următoarele situaţii:
a) când nu mai sunt îndeplinite criteriile care au stat la baza eliberării acestuia;
b) când, din motive imputabile titularului brevetului de turism, s-a anulat licenţa de
turism sau, respectiv, certificatul de clasificare a structurii de primire turistice pe care
acesta o conduce.
ART. 12
Neacordarea sau retragerea licenţei sau brevetului de turism, precum şi nevizarea sau
suspendarea licenţei de turism pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ în
condiţiile legii.
ART. 13
Constituie contravenţii următoarele fapte, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii
încât, potrivit legii penale, să constituie infracţiuni:
a) desfăşurarea de activităţi turistice specifice agenţiilor de turism de către agenţi
economici cu licenţa de turism suspendată, nevizată sau cu viza expirată;
b) nerespectarea obiectului de activitate înscris în licenţa de turism, corespunzător tipului
de licenţă de turism obţinut;
c) desfăşurarea de activităţi turistice prin filiale care nu au obţinut licenţa;
d) desfăşurarea de activităţi turistice în alte sedii decât cele înscrise în licenţa de turism;
e) neasigurarea conducerii de către persoane posesoare de brevet de turism a agenţiilor şi
structurilor de primire turistice în condiţiile stabilite potrivit normelor metodologice
prevăzute la art. 7;
f) nerespectarea condiţiilor şi criteriilor în baza cărora s-a eliberat licenţa de turism;
g) neafişarea licenţei de turism în condiţiile prevăzute la art. 4 alin. (1).
ART. 14
Contravenţiile prevăzute la art. 13 se sancţionează după cum urmează:
a) faptele prevăzute la lit. a) - f), cu amendă de la 800.000 lei la 1.000.000 lei;
b) fapta prevăzută la lit. g), cu amendă de la 600.000 lei la 800.000 lei.
ART. 15
Contravenţiile se constată şi amenzile se aplică de salariaţii cu atribuţii de control din
cadrul Ministerului Turismului.
ART. 16
Contravenţiilor prevăzute la art. 13 le sunt aplicabile prevederile Legii nr. 32/1968
privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare,
cu excepţia art. 25 şi 26.
ART. 17
Licenţele şi brevetele de turism eliberate până la data intrării în vigoare a prezentei
hotărâri rămân valabile în măsura în care corespund criteriilor stabilite prin normele
metodologice prevăzute la art. 7. Celelalte licenţe şi brevete de turism eliberate îşi
păstrează valabilitatea numai pentru o durată de două luni, perioadă în care titularii acestora
vor solicita eliberarea de noi licenţe şi brevete de turism.
ART. 18
(1) Prevederile prezentei hotărâri intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data
publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, termen în care vor fi publicate
normele metodologice prevăzute la art. 7.
(2) La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr.
513/1998 privind activitatea de comercializare a serviciilor turistice şi de acordare a
brevetelor şi licenţelor de turism, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
312 din 27 august 1998, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
PRIM-MINISTRU
ADRIAN NĂSTASE
Contrasemnează:
Ministrul turismului,
Matei-Agathon Dan
ANEXA 3
ORDONANŢĂ Nr. 107 din 30 iulie 1999

privind activitatea de comercializare a pachetelor de servicii turistice
EMITENT: GUVERNUL ROMÂNIEI
PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 431 din 31 august 1999
În temeiul dispoziţiilor art. 107 alin. (1) şi (3) din Constituţia României şi ale art. 1 lit. P
pct. 2 din Legea nr. 140/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,
Guvernul României emite următoarea ordonanţă:
CAP. 1
Definiţii şi domeniul de aplicabilitate
ART. 1
Prezenta ordonanţă are ca obiect armonizarea legislaţiei cu cea a statelor membre ale
Uniunii Europene privind pachetele de servicii turistice vândute sau oferite spre vânzare pe
teritoriul României, indiferent de locul de realizare al acestora.
ART. 2
În sensul prezentei ordonanţe, prin următorii termeni se înţelege:
1. pachet de servicii turistice - combinaţia prestabilită a cel puţin două dintre următoarele
trei grupe de servicii, cu condiţia ca durata neîntreruptă a acestora să depăşească 24 de ore
sau să cuprindă o înnoptare, şi anume:
a) transport;
b) cazare;
c) alte servicii, fără legătură cu transportul sau cazarea sau care nu sunt accesorii ale
acestora şi care reprezintă o parte semnificativă a pachetului de servicii turistice, cum ar fi:
alimentaţie, tratament balnear, agrement şi altele asemenea;
2. contract de organizare de călătorii turistice - orice contract prin care o agenţie de
turism touroperatoare se angajează, în nume propriu, să procure alteia sau unei persoane
fizice, în schimbul plăţii unui preţ, un pachet de servicii turistice sau prestaţii izolate ale
acestuia;
3. contract de intermediere de călătorii turistice - orice contract prin care o agenţie de
turism detailistă se obligă să procure, în numele alteia, în schimbul plăţii unui preţ, fie un
contract de călătorii turistice, fie una sau mai multe prestaţii izolate ce permit efectuarea
unei călătorii turistice sau a unei cazări oarecare.
Facturarea separată a diferitelor prestaţii ale aceluiaşi pachet de servicii nu exonerează
agenţia de turism touroperatoare sau detailistă de obligaţiile ce decurg din prezenta
ordonanţă;
4. agenţia de turism - orice unitate specializată care organizează, oferă şi vinde pachete
de servicii turistice sau componente ale acestora.
Agenţiile de turism pot fi de următoarele tipuri:
a) agenţie de turism touroperatoare, având ca obiect de activitate organizarea şi vânzarea
pe cont propriu a pachetelor de servicii turistice sau a componentelor acestora, direct sau
prin intermediari;
b) agenţie de turism detailistă, care vinde sau oferă spre vânzare, în contul unei agenţii
de turism touroperatoare, pachete de servicii turistice sau componente ale acestora
contractate cu aceasta;
5. consumator - orice persoană care cumpără sau se angajează să cumpere pachetul de
servicii turistice - contractant principal - sau orice persoană în numele căreia contractantul
principal se angajează să cumpere pachetul de servicii turistice - alţi beneficiari - sau orice
persoană în favoarea căreia contractantul principal sau alţi beneficiari cedează pachetul de
servicii turistice - cesionarul.
ART. 3
Dacă o agenţie de turism acţionează în calitate de intermediar pentru o agenţie de turism
touroperatoare care nu este stabilită în România, aceasta este considerată ca organizator de
călătorii turistice în raporturile cu consumatorul.
CAP. 2
Informarea consumatorului de servicii turistice
ART. 4
Orice informaţii privind pachetul de servicii turistice, preţul acestuia şi toate celelalte
condiţii aplicabile contractului, comunicate de organizator sau de detailist consumatorului,
trebuie să conţină indicaţii corecte şi clare, care să nu permită interpretări echivoce ale
acestora.
ART. 5
Materialele publicitare turistice puse la dispoziţie consumatorului în vederea încheierii
contractului - cataloage sau pliante - trebuie să indice, în mod lizibil, clar şi precis, preţul şi
informaţiile corespunzătoare referitoare la:
a) destinaţie;
b) ruta;
c) mijloacele de transport utilizate, caracteristicile şi categoria acestora;
d) tipul unităţilor de cazare, denumirea, categoria de clasificare şi principalele lor
caracteristici; în cazul călătoriilor turistice efectuate în alte ţări se vor preciza diferenţele
dintre categoriile de clasificare din ţările respective şi cele conform normelor din România;
e) serviciile de masă oferite şi categoria de clasificare a unităţilor de alimentaţie;
f) informaţii de ordin general privind paşapoartele, vizele şi formalităţile sanitare
necesare pentru călătorie şi şedere;
g) valoarea sau procentul din preţ ce trebuie achitat cu titlu de avans şi graficul pentru
efectuarea restului de plată;
h) numărul minim de persoane ce trebuie realizat pentru a avea loc călătoria şi, în acest
caz, data limita de informare a consumatorului în caz de anulare a călătoriei turistice;
i) posibilităţi de încheiere a unor asigurări facultative pentru asistenţă în caz de boală,
accidente etc.;
j) specificul călătoriei turistice şi publicul căreia i se adresează.
ART. 6
Informaţiile conţinute de materialele publicitare turistice angajează organizatorul sau
detailistul de călătorii turistice, în afara cazului în care:
- eventualele schimbări în aceste informaţii au fost comunicate în mod clar
consumatorului înaintea încheierii contractului;
- modificările au fost efectuate, cu acordul părţilor contractante, ulterior încheierii
contractului.
ART. 7
Organizatorul şi/sau detailistul trebuie să comunice consumatorului, în scris sau prin
orice altă formă corespunzătoare, înaintea încheierii contractului, informaţiile de ordin
general privind regimul paşapoartelor şi al vizelor şi formalităţile de sănătate necesare
pentru călătorie şi şedere.
ART. 8
Organizatorul şi/sau detailistul trebuie să furnizeze în scris consumatorului, într-un
termen stabilit prin contract, înainte de data plecării, următoarele informaţii:
a) orarele, locurile escalelor şi legăturile, precum şi locul ce urmează a fi ocupat de
consumator în fiecare dintre mijloacele de transport incluse în contract;
b) numele, adresa, numărul de telefon şi de fax al reprezentanţei locale a organizatorului
şi/sau detailistului sau, în lipsa acesteia, cele ale autorităţilor locale care pot ajuta
consumatorul în caz de nevoie.
În cazul în care aceste reprezentanţe sau autorităţi locale nu există, consumatorul trebuie
să dispună de un număr de apel de urgenţă sau de orice altă informare care să îi permită
contactarea organizatorului şi/sau detailistului;
c) pentru călătoriile şi şederile minorilor, informaţii care să permită stabilirea unui
contact direct cu copilul sau cu responsabilul de la locul şederii copilului;
d) posibilitatea semnării unui contract de asigurare facultativă, care să acopere taxele de
transfer ale consumatorului, sau a unui contract de asistenţă, care să acopere taxele de
repatriere în caz de accidentare sau de boală.
CAP. 3
Contractul de organizare de călătorii turistice
ART. 9
(1) Agenţia de turism touroperatoare sau detailistă este obligată să furnizeze
consumatorului, în momentul rezervării călătoriei, un bon de comandă.
(2) Contractul ia naştere în momentul în care consumatorul primeşte confirmarea scrisă a
rezervării, transmisă de organizatorul sau detailistul călătoriei turistice - care acţionează în
numele organizatorului - în cel mult 60 de zile calendaristice de la data semnării bonului de
comandă.
(3) În cazul în care conţinutul bonului de comandă diferă de conţinutul confirmării
călătoriei turistice sau dacă această confirmare nu s-a făcut în termenul de 60 de zile
calendaristice de la data semnării bonului de comandă, consumatorul poate considera că
voiajul nu a fost rezervat şi are dreptul la rambursarea imediată a tuturor sumelor deja
plătite.
(4) Nerespectarea dispoziţiilor cuprinse la alin. (1) - (3) nu împiedică încheierea cu
întârziere a contractului de călătorie turistică, indiferent de perioada rămasă până la plecare,
dacă părţile sunt de acord.
ART. 10
(1) Bonul de comandă şi contractul de călătorie turistică trebuie să menţioneze, în scris,
cel puţin:
a) destinaţia(iile) călătoriei turistice şi, în cazul perioadelor de sejur, durata şi datele de
sosire şi de plecare;
b) mijloacele de transport utilizate, caracteristicile şi categoriile de clasificare ale
acestora, datele, orele şi locurile de plecare/sosire, la ducere şi la întoarcere;
c) în cazul în care pachetul de servicii turistice include şi cazarea, adresa, caracteristicile
şi categoria de clasificare a structurilor de primire turistice în care se face aceasta,
conformitatea sa cu reglementările ţării de primire şi menţionarea diferenţelor între acestea
şi normele în vigoare din România;
d) serviciile de masă furnizate - pensiune completă, demipensiune, mic dejun - şi
categoria de clasificare a unităţilor de alimentaţie;
e) dacă realizarea pachetului de servicii turistice necesită un număr minim de persoane,
data limită de informare a consumatorului privind anularea călătoriei turistice comandate;
f) ruta;
g) vizitele, excursiile sau alte servicii care sunt incluse în preţul total convenit al
pachetului de servicii turistice;
h) numele şi adresa agenţiei(iilor) de turism organizatoare şi, după caz, a agenţiei de
turism detailiste şi a societăţii de asigurări;
i) preţul pachetului de servicii, cu indicarea cazurilor în care acesta poate fi modificat, şi
preţurile pentru anumite servicii - taxe de aterizare, îmbarcare/debarcare în porturi şi pe
aeroporturi, taxe de turist - dacă acestea nu sunt incluse în preţul pachetului de servicii
turistice;
j) termenele şi modalitatea de plată a preţului;
k) solicitările speciale ale consumatorului, făcute cunoscute agenţiei de turism
organizatoare sau celei detailiste în momentul efectuării comenzii şi acceptate de cele două
părţi;
l) termenele în care consumatorul trebuie să transmită o eventuală reclamaţie pentru
neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a contractului călătoriei turistice;
m) condiţiile de reziliere a contractului de către consumator;
n) obligaţiile agenţiei(iilor) de turism în cazul anulării călătoriei turistice.
(2) În toate cazurile agenţia de turism are obligaţia să înmâneze consumatorului un
exemplar din contract.
(3) Contractul poate fi prezentat şi sub forma unui catalog, pliant sau alt înscris, dacă
consumatorul este informat despre aceasta şi dacă documentul conţine informaţiile
prevăzute la alin. (1).
ART. 11
(1) În cazul în care consumatorul nu poate să participe la călătoria turistică, acesta poate
să transfere contractul unei terţe persoane care îndeplineşte toate condiţiile prevăzute în
pachetul de servicii turistice contractat.
(2) Transferul poate fi realizat numai cu anunţarea agenţiei de turism semnatare a
contractului.
(3) Consumatorul care cedează pachetul său de servicii, precum şi cesionarul sunt
responsabili, în mod solidar, de plata preţului călătoriei şi a eventualelor costuri
suplimentare apărute cu ocazia aceste cedări.
ART. 12
(1) Preţurile stabilite în contract nu pot fi modificate, cu excepţia cazului în care
contractul prevede în mod explicit acest lucru, atât în vederea majorării, cât şi a reducerii,
precum şi modul de calcul al acestora, şi numai dacă modificarea are loc ca urmare a
variaţiilor:
a) costurilor de transport, inclusiv costul carburantului;
b) redevenţelor şi taxelor aferente serviciilor de aterizare, debarcare/îmbarcare în porturi
şi aeroporturi şi a taxelor de turist;
c) cursurilor de schimb valutar aferente pachetului de servicii turistice contractat.
(2) Preţurile stabilite în contract nu pot fi majorate, în nici un caz, în cursul celor 20 de
zile calendaristice care preced data plecării.
(3) În cazul în care preţurile stabilite în contract sunt majorate cu peste 10%, indiferent
de motivele majorării, consumatorul poate rezilia contractul fără nici o obligaţie faţă de
agenţia de turism, aceasta din urmă având obligaţia de a rambursa imediat consumatorului
toate sumele aferente călătoriei turistice plătite de acesta.
ART. 13
În cazul în care agenţia de turism este nevoită să modifice una din prevederile esenţiale
ale contractului, aceasta are obligaţia să informeze consumatorul cu cel puţin 15 zile înainte
de data plecării, iar acesta să comunice agenţiei de turism în termen de 5 zile de la primirea
înştiinţării hotărârea sa de a opta fie pentru:
a) rezilierea contractului fără plată de penalităţi;
b) acceptarea noilor condiţii ale contractului.
ART. 14
În cazul în care consumatorul reziliază contractul conform prevederilor art. 13 sau
agenţia de turism anulează călătoria turistică înaintea datei de plecare, consumatorul are
dreptul:
a) să accepte la acelaşi preţ un alt pachet de servicii turistice de calitate echivalentă sau
superioară, propus de agenţia de turism;
b) să accepte un pachet de servicii de calitate inferioară, propus de agenţia de turism, cu
rambursarea imediată a diferenţei de preţ;
c) să i se ramburseze imediat toate sumele achitate în virtutea contractului.
ART. 15
Consumatorul poate, în orice moment, să rezilieze, în totalitate sau în parte, contractul.
În cazul în care consumatorul reziliază contractul pentru un motiv care îi este imputabil, ei
va despăgubi agenţia de turism pentru prejudiciul creat acesteia ca urmare a rezilierii.
Despăgubirea se poate ridica la maximum preţul călătoriei turistice.
ART. 16
În cazurile menţionate la art. 13 şi 14 consumatorul are dreptul să solicite agenţiei de
turism şi o despăgubire pentru neîndeplinirea prevederilor contractului iniţial, cu excepţia
cazurilor în care:
a) anularea s-a făcut datorită nerealizării numărului minim de persoane menţionat în
contract, iar agenţia de turism a informat consumatorul, în scris, în termenul menţionat în
contract, termen care nu poate fi mai mic de 15 zile calendaristice premergătoare datei
plecării;
b) anularea s-a datorat unui caz de forţă majoră, prin acesta înţelegându-se circumstanţe
anormale şi imprevizibile, independente de voinţa celui care le invocă, şi ale căror
consecinţe nu au putut fi evitate, în ciuda oricăror eforturi depuse, în aceasta nefiind incluse
suprarezervările;
c) anularea s-a făcut din vina consumatorului.
ART. 17
În cazul în care, după începerea călătoriei turistice, o parte importantă din serviciile
prevăzute în contract nu este realizată sau agenţia de turism organizatoare constată că nu le
va putea realiza, aceasta este obligată:
a) să ofere consumatorului alternative corespunzătoare în vederea continuării călătoriei
turistice, fără majorarea preţului;
b) să restituie consumatorului sumele ce reprezintă diferenţa dintre serviciile achitate şi
cele efectiv prestate în timpul călătoriei turistice;
c) în cazul în care nu pot fi oferite consumatorului alternative corespunzătoare sau acesta
nu le acceptă din motive întemeiate, să asigure, fără costuri suplimentare, transportul retur
al consumatorului la locul de plecare ori în alt loc agreat de acesta şi, după caz,
despăgubirea pentru serviciile neprestate.
ART. 18
(1) Agenţia de turism este răspunzătoare pentru buna executare a obligaţiilor asumate
prin contract, inclusiv în situaţia în care aceste obligaţii trebuiau îndeplinite de către o altă
agenţie de turism sau de către alţi prestatori de servicii.
(2) De la prevederile alin. (1) se exceptează următoarele cazuri:
a) când neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a obligaţiilor asumate prin contract
se datorează consumatorului;
b) când neîndeplinirea obligaţiilor este atribuită unui terţ care nu este parte în contract,
iar cauzele nerealizărilor nu puteau fi prevăzute sau evitate;
c) când neîndeplinirea obligaţiilor se datorează unor cauze de forţă majoră sau unor
împrejurări pe care nici agenţia de turism, nici prestatorii de servicii nu le puteau prevedea
sau evita.
(3) În cazurile prevăzute la alin. (2) lit. b) şi c), agenţia de turism parte în contract este
obligată să acorde asistenţă promptă consumatorului aflat în dificultate.
ART. 19
(1) Pentru daunele materiale cauzate de nerespectarea de către agenţia de turism
organizatoare a serviciilor cuprinse în contract, responsabilitatea acesteia privind
despăgubirea consumatorului nu poate depăşi de două ori preţul pachetului de servicii
turistice înscris în contract.
(2) Agenţia de turism organizatoare şi/sau detailistă nu pot exclude sau limita
responsabilitatea lor pentru prejudiciul cauzat de moartea sau de rănirea consumatorului ca
urmare a acţiunilor sau a neglijenţei lor.
ART. 20
(1) Deficienţele constatate de către consumator la faţa locului, cu privire la realizarea
pachetului de servicii contractat, vor fi sesizate prompt, în scris sau sub orice altă formă,
atât prestatorului de servicii, cât şi agenţiei de turism de la care consumatorul a cumpărat
pachetul de servicii turistice.
(2) Această obligaţie a consumatorului trebuie menţionată clar şi explicit în contract.
ART. 21
În cazul unor reclamaţii ale consumatorului cu privire la realizarea serviciilor turistice
contractate, agenţia de turism organizatoare, agenţia de turism detailistă, precum şi
prestatorii de servicii vor acţiona imediat pentru soluţionarea reclamaţiilor şi vor face proba
eforturilor depuse de ei în acest scop.
ART. 22
Agenţia de turism parte contractantă trebuie să dovedească, cu garanţii acoperitoare
proprii sau prin poliţe de asigurare, că poate asigura, în caz de insolvabilitate sau de
faliment, rambursarea sumelor achitate de către consumator, precum şi a celor necesare
repatrierii acestuia.
CAP. 4
Acţiuni în justiţie
ART. 23
(1) Acţiunile cărora le poate da naştere un contract de călătorii turistice care cade sub
incidenţa prezentei ordonanţe, din cauză de deces, de rănire sau altă atingere a integrităţii
fizice sau psihice a turistului, se prescriu după 2 ani.
(2) În cazul rănirii sau al altei atingeri aduse integrităţii fizice sau psihice care a cauzat
moartea după data la care contractul prevedea că ia sfârşit prestaţia ce a dat naştere la
diferend, termenul de prescripţie de 2 ani prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data
decesului, dar nu mai târziu de 3 ani de la data executării prestaţiei prevăzute în contract.
(3) Acţiunile cărora le-a dat naştere un contract de călătorii turistice care cade sub
incidenţa prezentei ordonanţe, altele decât cele prevăzute la alin. (1) şi (2), se prescriu în
termen de un an.
(4) Termenul de prescripţie curge de la data la care contractul prevede că ia sfârşit
prestaţia ce a dat naştere la diferend.
CAP. 5
Supravegherea activităţii de organizare sau de intermediere de călătorii turistice
ART. 24
Controlul respectării dispoziţiilor prezentei ordonanţe se face de către organele de
specialitate ale Autorităţii Naţionale pentru Turism şi ale Oficiului pentru Protecţia
Consumatorilor.
ART. 25
Organele de control efectuează verificări la sesizarea persoanelor prejudiciate prevăzute
la art. 2 pct. 5 şi din oficiu.
ART. 26
Organizatorul şi/sau intermediarul de călătorii turistice are obligaţia de a prezenta
organelor de control contractele încheiate cu turiştii, în original.
ART. 27
Organele de control încheie, după caz, procese-verbale în care se consemnează faptele
constatate cu ocazia verificărilor făcute şi se înscriu articolele din ordonanţă încălcate şi vor
aplica sancţiunea prevăzută de lege.
CAP. 6
Sancţiuni
ART. 28
Dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor,
aprobată şi modificată prin Legea nr. 11/1994, republicată, sunt aplicabile prezentei
ordonanţe.
ART. 29
Constituie contravenţie, în măsura în care fapta nu este săvârşită în astfel de condiţii
încât, potrivit legii penale, să fie considerată infracţiune, încălcarea prevederilor art. 4, 5, 7,
8, 9, 10, 12, 13, art. 14 lit. c), art. 17, art. 18 alin. (1) şi (3), art. 21 şi 23.
ART. 30
Contravenţiile prevăzute la art. 29 se sancţionează cu amendă de la 4.000.000 lei la
10.000.000 lei.
Prevederile prezentei ordonanţe se completează cu dispoziţiile Legii nr. 32/1968 privind
stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu excepţia celor de la art. 25 - 27.
CAP. 7
Dispoziţii finale
ART. 31
Prezenta ordonanţă intră în vigoare după 60 de zile de la publicarea ei în Monitorul
Oficial al României.
Pe aceeaşi dată se abrogă orice dispoziţii contrare.
PRIM-MINISTRU
RADU VASILE
Contrasemnează:
p. Preşedintele
Autorităţii Naţionale pentru Turism,
Dorin Anton
Oficiul pentru Protecţia

Consumatorilor
Eliade Mihăilescu,
secretar de stat
LEGE Nr. 631 din 16 noiembrie 2001

pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 107/1999 privind activitatea de comercializare
a pachetelor de servicii turistice
EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 754 din 27 noiembrie 2001
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
ART. 1
Se aprobă Ordonanţa Guvernului nr. 107 din 30 august 1999 privind activitatea de
comercializare a pachetelor de servicii turistice, emisă în temeiul art. 1 lit. P pct. 2 din
Legea nr. 140/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 31 august 1999, cu următoarele
modificări şi completări:
1. Punctul 2 al articolului 2 va avea următorul cuprins:
"2. contract de comercializare a pachetului de servicii turistice, denumit în continuare
contract - acordul de voinţă dintre agenţia de turism şi turist, care are ca obiect cumpărarea
unui pachet de servicii turistice de către turist şi eliberarea documentelor de plată şi a
documentelor de călătorie de către agenţia de turism."
2. Punctul 3 al articolului 2 se abrogă.
3. La articolul 2, partea introductivă a punctului 4 va avea următorul cuprins:
"4. agenţia de turism - orice unitate specializată, persoană juridică, care organizează,
oferă şi vinde pachete de servicii turistice sau componente ale acestora.
Agenţiile de turism pot fi de următoarele tipuri:"
4. După articolul 2 se introduc articolele 2^1 şi 2^2 cu următorul cuprins:
"ART. 2^1
În sensul prezentelor prevederi, turistul este persoana definită ca beneficiar la art. 2 pct. 5
sau care a cumpărat pachetul de servicii turistice ori componente ale acestuia de la agenţia
de turism.
ART. 2^2
Facturarea separată a diferitelor prestaţii ale aceluiaşi pachet de servicii nu exonerează
agenţia de turism touroperatoare sau detailistă de obligaţiile ce decurg din prezenta
ordonanţă."
5. Articolul 3 va avea următorul cuprins:
"ART. 3
Dacă o agenţie de turism acţionează în calitate de intermediar pentru o agenţie de turism
touroperatoare care nu este stabilită în România, aceasta este considerată organizator de
călătorii turistice în raporturile cu turistul."
6. Titlul capitolului II va avea următorul cuprins:
"Informarea turistului"
"ART. 5
Agenţia de turism are obligaţia să furnizeze turiştilor, în scris, în vederea încheierii
contractului, informaţii referitoare la:
a) localitatea de destinaţie;
b) ruta de parcurs;
c) mijlocul/mijloacele de transport utilizat/utilizate, caracteristicile şi categoria
acestuia/acestora;
d) tipul unităţilor de cazare, adresele şi categoriile de clasificare a acestora;
e) serviciile de masă oferite şi categoria de clasificare a unităţilor de alimentaţie;
f) durata programului, cu indicarea datei sosirii şi a plecării;
g) informaţii generale privind regimul paşapoartelor şi al vizelor, precum şi al
asigurărilor de sănătate necesare pentru călătorie şi sejur;
h) cuantumul avansului, dacă este cazul, precum şi termenul pentru achitarea restului de
plată;
i) numărul minim de persoane necesar pentru realizarea programului şi termenul limită
pentru informarea turistului, în caz de anulare a călătoriei turistice;
j) posibilităţi de încheiere a unor asigurări facultative pentru asistenţă în caz de boală,
accidente şi altele asemenea.
k) durata pentru care operează oferta turistică."
"ART. 6
Informaţiile conţinute în materialele publicitare turistice angajează organizatorul sau
detailistul de călătorii turistice, în afara cazului în care:
a) eventualele schimbări în aceste informaţii au fost comunicate în mod clar turistului
înaintea încheierii contractului;
b) modificările au fost efectuate, cu acordul părţilor contractante, ulterior încheierii
contractului."
"ART. 7
Organizatorul şi/sau detailistul trebuie să comunice turistului, în scris sau prin orice altă
formă corespunzătoare, înaintea încheierii contractului, informaţiile de ordin general
privind regimul paşapoartelor şi al vizelor şi formalităţile de sănătate necesare pentru
călătorie şi şedere."
"ART. 8
Organizatorul şi/sau detailistul trebuie să furnizeze în scris turistului, într-un termen
stabilit prin contract, înainte de data plecării, următoarele informaţii:
a) orarele, locurile escalelor şi legăturile, precum şi, după caz, locul ce urmează să fie
ocupat de turist în fiecare dintre mijloacele de transport incluse în contract;
b) denumirea, sediul/adresa, numărul de telefon şi de fax ale reprezentanţei locale a
organizatorului şi/sau a detailistului ori, în lipsa acesteia, cele ale autorităţilor locale care
pot ajuta turistul în caz de nevoie; în cazul în care aceste reprezentanţe sau autorităţi locale
nu există, turistul trebuie să dispună de un număr de apel de urgenţă sau de orice altă
informaţie care să îi permită contactarea organizatorului şi/sau a detailistului;
c) pentru călătoriile şi şederile minorilor, informaţii care să permită stabilirea unui
contact direct cu copilul sau cu responsabilul de la locul şederii copilului;
d) posibilitatea semnării unui contract de asigurare facultativă, care să acopere taxele de
transfer al turistului, sau a unui contract de asistenţă, care să acopere taxele de repatriere în
caz de accidentare sau de boală."
11. Titlul capitolului III va avea următorul cuprins:
"Contractul de comercializare a pachetului de servicii turistice"
"ART. 9
(1) Agenţia de turism touroperatoare sau detailistă este obligată să furnizeze turistului un
bon de comandă numai în cazul solicitării unor pachete de servicii turistice care nu fac
parte din oferta agenţiei de turism.
(2) Contractul ia naştere în momentul în care turistul primeşte confirmarea scrisă a
rezervării, ce se transmite de organizatorul sau detailistul călătoriei turistice, care
acţionează în numele organizatorului, în cel mult 60 de zile calendaristice de la data
semnării bonului de comandă.
(3) În cazul în care conţinutul bonului de comandă diferă de conţinutul confirmării
călătoriei turistice sau dacă această confirmare nu s-a făcut în termenul de 60 de zile
calendaristice de la data semnării bonului de comandă, turistul poate considera că voiajul
nu a fost rezervat şi are dreptul la rambursarea imediată a tuturor sumelor deja plătite.
(4) Nerespectarea dispoziţiilor cuprinse la alin. (1) - (3) nu împiedică încheierea cu
întârziere a contractului de comercializare a pachetului de servicii turistice, indiferent de
perioada rămasă până la plecare, dacă părţile sunt de acord."
"ART. 10
(1) Bonul de comandă cuprinde următoarele elemente:
a) destinaţia/destinaţiile călătoriei turistice, durata şi datele de sosire şi de plecare;
b) mijlocul/mijloacele de transport şi categoria acestuia/acestora;
c) tipul şi categoria structurilor de primire;
d) serviciile de masă (pensiune completă/demipensiune/mic dejun);
e) programul turistic solicitat;
f) numărul de persoane pentru care se comandă pachetul de servicii turistice, numărul de
copii, vârsta şi actele de identificare a acestora;
g) alte solicitări speciale.
(2) Contractul cuprinde cel puţin următoarele clauze:
a) destinaţia/destinaţiile călătoriei turistice şi, în cazul perioadelor de sejur, durata şi
datele de sosire şi de plecare;
b) mijlocul/mijloacele de transport utilizat/utilizate, caracteristicile şi categoriile de
clasificare a acestuia/acestora, datele, orele şi locurile de plecare/sosire, la ducere şi la
întoarcere;
c) în cazul în care pachetul de servicii turistice include şi cazarea, adresa şi categoria de
clasificare ale structurilor de primire turistice, în conformitate cu reglementările ţărilor de
primire;
d) serviciile de masă furnizate: pensiune completă, demipensiune, mic dejun;
e) dacă realizarea pachetului de servicii turistice necesită un număr minim de persoane,
data limită de informare a turistului privind anularea călătoriei turistice comandate;
f) ruta;
g) vizitele, excursiile sau alte servicii care sunt incluse în preţul total convenit al
pachetului de servicii turistice;
h) denumirea şi sediul/adresa agenţiei/agenţiilor de turism organizatoare şi, după caz, ale
agenţiei de turism detailiste şi ale societăţii de asigurări;
i) preţul pachetului de servicii, cu indicarea cazurilor în care acesta poate fi modificat, şi
tarifele pentru anumite servicii: taxe de aterizare, îmbarcare/debarcare în porturi şi pe
aeroporturi, taxe de turist, dacă acestea nu sunt incluse în preţul pachetului de servicii
turistice;
j) termenele şi modalitatea de plată;
k) solicitările speciale ale turistului făcute cunoscute agenţiei de turism organizatoare sau
celei detailiste în momentul efectuării comenzii şi acceptate de cele două părţi;
l) termenele în care turistul trebuie să transmită o eventuală reclamaţie pentru
neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a contractului de călătorie turistică;
m) condiţiile de modificare şi de reziliere a contractului;
n) obligaţiile agenţiei/agenţiilor de turism în cazul anulării călătoriei, al înlocuirii sau al
neasigurării unor servicii;
o) posibilitatea de transfer al contractului de către turist unei terţe persoane şi modul de
realizare a acestuia;
p) eventualele modificări pe care agenţia de turism le poate aduce serviciilor cumpărate;
r) răspunderea agenţiei şi despăgubirea turistului în cazul nerespectării clauzelor
contractuale.
(3) În toate cazurile agenţia de turism are obligaţia să înmâneze turistului un exemplar
din contract.
(4) Contractul poate fi prezentat şi sub forma unui catalog, pliant sau alt înscris, dacă
turistul este informat despre aceasta şi dacă documentul conţine informaţiile prevăzute la
alin. (2)."
"ART. 11
(1) În cazul în care turistul nu poate să participe la călătoria turistică, acesta poate să
cesioneze contractul unei terţe persoane care îndeplineşte toate condiţiile prevăzute în
pachetul de servicii turistice contractat.
(2) Cesionarea poate fi realizată numai cu anunţarea agenţiei de turism semnatare a
contractului.
(3) Turistul care cedează pachetul său de servicii, precum şi cesionarul sunt responsabili
în mod solidar la plata preţului călătoriei şi a eventualelor costuri suplimentare apărute cu
ocazia acestei cedări."
15. Alineatul (3) al articolului 12 va avea următorul cuprins:
"(3) În cazul în care preţurile stabilite în contract sunt majorate cu peste 10%, indiferent
de motivele majorării, turistul poate rezilia contractul fără nici o obligaţie faţă de agenţia de
turism, aceasta din urmă având obligaţia de a rambursa imediat turistului toate sumele
aferente călătoriei turistice plătite de acesta, inclusiv comisionul."
16. Partea introductivă a articolului 13 va avea următorul cuprins:
"ART. 13
În cazul în care agenţia de turism este nevoită să modifice una dintre prevederile
esenţiale ale contractului, aceasta are obligaţia să informeze turistul cu cel puţin 15 zile
înainte de data plecării, iar acesta este obligat să comunice agenţiei de turism, în termen de
5 zile de la primirea înştiinţării, hotărârea sa de a opta fie pentru:"
17. Partea introductivă a articolului 14 va avea următorul cuprins:
"ART. 14
În cazul în care turistul reziliază contractul conform prevederilor art. 13 sau agenţia de
turism anulează călătoria turistică înaintea datei de plecare, turistul are dreptul:"
"ART. 15
Turistul poate să rezilieze în orice moment, în totalitate sau în parte, contractul. În cazul
în care turistul reziliază contractul pentru un motiv care îi este imputabil, el va despăgubi
agenţia de turism pentru prejudiciul creat acesteia ca urmare a rezilierii. Despăgubirea se
poate ridica la maximum preţul călătoriei turistice."
"ART. 16
În cazurile menţionate la art. 13 şi 14 turistul are dreptul să solicite agenţiei de turism şi
o despăgubire pentru neîndeplinirea prevederilor contractului iniţial, cu excepţia cazurilor
în care:
a) anularea s-a făcut datorită nerealizării numărului minim de persoane menţionat în
contract, iar agenţia de turism a informat turistul în scris, în termenul menţionat în contract,
termen care nu poate fi mai mic de 15 zile calendaristice premergătoare datei plecării;
b) anularea s-a datorat unui caz de forţă majoră, prin acesta înţelegându-se circumstanţe
anormale şi imprevizibile, independente de voinţa celui care le invocă, şi ale căror
consecinţe nu au putut fi evitate în ciuda oricăror eforturi depuse, în aceasta nefiind incluse
suprarezervările;
c) anularea s-a făcut din vina turistului."
"ART. 17
În cazul în care, după începerea călătoriei turistice, o parte importantă din serviciile
prevăzute în contract nu este realizată sau agenţia de turism organizatoare constată că nu le
va putea realiza, aceasta este obligată:
a) să ofere turistului alternative corespunzătoare în vederea continuării călătoriei
turistice, fără majorarea preţului;
b) să restituie turistului sumele ce reprezintă diferenţa dintre serviciile achitate şi cele
efectiv prestate în timpul călătoriei turistice;
c) în cazul în care nu pot fi oferite turistului alternative corespunzătoare sau acesta nu le
acceptă din motive întemeiate, să asigure fără costuri suplimentare transportul retur al
turistului la locul de plecare ori în alt loc agreat de acesta şi, după caz, despăgubirea pentru
serviciile neprestate."
"ART. 18
(1) Agenţia de turism este răspunzătoare pentru buna executare a obligaţiilor asumate
prin contract, inclusiv în situaţia în care aceste obligaţii trebuiau îndeplinite de către o altă
agenţie de turism sau de către alţi prestatori de servicii.
(2) De la prevederile alin. (1) se exceptează următoarele cazuri:
a) când neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a obligaţiilor asumate prin contract
se datorează turistului;
b) când neîndeplinirea obligaţiilor se datorează unor cauze de forţă majoră."
"ART. 19
(1) Pentru daunele materiale cauzate de nerespectarea de către agenţia de turism
organizatoare a serviciilor cuprinse în contract, responsabilitatea acesteia privind
despăgubirea turistului nu poate depăşi de două ori preţul pachetului de servicii turistice
înscris în contract.
(2) Agenţia de turism organizatoare şi/sau detailistă nu pot exclude sau nu pot limita
responsabilitatea lor pentru prejudiciul cauzat de moartea sau de rănirea turistului ca
urmare a acţiunilor ori a neglijenţei lor."
"ART. 20
(1) Deficienţele constatate de către turist la faţa locului, cu privire la realizarea
pachetului de servicii contractat, vor fi sesizate prompt, în scris, atât prestatorului de
servicii, cât şi agenţiei de turism de la care turistul a cumpărat pachetul de servicii turistice.
(2) Această obligaţie a turistului trebuie menţionată clar şi explicit în contract."
"ART. 21
În cazul unor reclamaţii ale turistului cu privire la realizarea serviciilor turistice
contractate, agenţia de turism organizatoare, agenţia de turism detailistă, precum şi
prestatorii de servicii vor acţiona imediat pentru soluţionarea reclamaţiilor şi vor face proba
eforturilor depuse de ei în acest scop."
"ART. 22
(1) Agenţia de turism parte contractantă trebuie să dovedească cu garanţii acoperitoare
sau prin poliţe de asigurare că poate asigura, în caz de insolvabilitate sau de faliment,
rambursarea sumelor achitate de turist, precum şi a celor necesare în vederea repatrierii
acestuia.
(2) Sistemul prin poliţe de asigurare se va aplica începând cu data de 1 octombrie 2000
pentru agenţiile de turism nou-înfiinţate, iar pentru celelalte agenţii de turism, eşalonat, pe
măsura expirării termenului de valabilitate a scrisorilor de garanţie bancară sau a
angajamentelor de plată în favoarea Ministerului Turismului, dar nu mai târziu de 1
ianuarie 2001."
"ART. 23
(1) Acţiunile cărora le poate da naştere un contract de comercializare a pachetului de
servicii turistice care cade sub incidenţa prezentei ordonanţe, din cauză de deces, de rănire
sau altă atingere a integrităţii fizice ori psihice a turistului, se prescriu după 2 ani.
(2) În cazul rănirii sau al altei atingeri aduse integrităţii fizice ori psihice, care a cauzat
moartea după data la care contractul prevedea că ia sfârşit prestaţia ce a dat naştere la
diferend, termenul de prescripţie de 2 ani prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data
decesului, dar nu mai târziu de 3 ani de la data executării prestaţiei prevăzute în contract.
(3) Acţiunile cărora le-a dat naştere un contract de comercializare a pachetului de servicii
turistice care cade sub incidenţa prezentei ordonanţe, altele decât cele prevăzute la alin. (1)
şi (2), se prescriu în termen de un an.
(4) Termenul de prescripţie curge de la data la care contractul prevede că ia sfârşit
prestaţia ce a dat naştere diferendului."
"ART. 24
Controlul respectării dispoziţiilor prezentei ordonanţe se face de către organele de
specialitate ale Ministerului Turismului."
"ART. 26
Organizatorul şi/sau intermediarul de călătorii turistice au obligaţia de a prezenta în
original organelor de control contractele încheiate cu turiştii."
"ART. 28
Dispoziţiile prezentei ordonanţe se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului
nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 75 din 23 martie 1994, cu modificările ulterioare."
ART. 2
Ordonanţa Guvernului nr. 107/1999, cu modificările şi completările aduse prin prezenta
lege, va fi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă
numerotare.
Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 8 octombrie 2001, cu respectarea
prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
GHEORGHE BUZATU
Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 15 octombrie 2001, cu
respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ Nr. 195 din 22 decembrie 2005
privind protecţia mediului
Text în vigoare începând cu data de 3 decembrie 2008

REALIZATOR: COMPANIA DE INFORMATICĂ NEAMŢ
Text actualizat prin produsul informatic legislativ LEX EXPERT în baza actelor normative modificatoare, publicate
în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la 3 decembrie 2008:
- Rectificarea publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 31 ianuarie 2006;
- Legea nr. 265/2006;
- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007;
- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2007;
- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 164/2008.
NOTĂ:
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 265/2006.
Având în vedere necesitatea îndeplinirii angajamentelor asumate de ţara noastră în procesul de integrare
europeană, este imperios necesară adoptarea, în regim de urgenţă, a prezentului act normativ, în baza căruia să
poată fi adoptată legislaţia subsecventă în domeniul protecţiei mediului şi
Ţinând cont de necesitatea creării cadrului unitar prin care se statuează principiile care guvernează întreaga
activitate de protecţie a mediului şi care trasează direcţiile de reglementare a activităţilor economice în vederea
atingerii obiectivelor dezvoltării durabile, elemente care vizează interesul public şi care constituie situaţii de urgenţă
extraordinare.
În temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,
Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă:
CAP. 1
Principii şi dispoziţii generale
ART. 1
(1) Obiectul prezentei ordonanţe de urgenţă îl constituie un ansamblu de reglementări juridice privind protecţia
mediului, obiectiv de interes public major, pe baza principiilor şi elementelor strategice care conduc la dezvoltarea
durabilă.
(2) Mediul reprezintă ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul, subsolul, aspectele
caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii,
sistemele naturale în interacţiune, cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv unele valori materiale şi
spirituale, calitatea vieţii şi condiţiile care pot influenţa bunăstarea şi sănătatea omului.
ART. 2
În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:
1. accident ecologic - evenimentul produs ca urmare a unor neprevăzute deversări/emisii de substanţe sau
preparate periculoase/poluante, sub formă lichidă, solidă, gazoasă ori sub formă de vapori sau de energie, rezultate
din desfăşurarea unor activităţi antropice necontrolate/bruşte, prin care se deteriorează ori se distrug ecosistemele
naturale şi antropice;
2. acte de reglementare - aviz de mediu, acord de mediu, aviz Natura 2000, autorizaţie de mediu, autorizaţie
integrată de mediu, autorizaţie privind emisiile de gaze cu efect de seră, autorizaţie privind activităţi cu organisme
modificate genetic;
3. acord de mediu - actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, prin care sunt
stabilite condiţiile şi, după caz, măsurile pentru protecţia mediului, care trebuie respectate în cazul realizării unui
proiect;
4. acord de import pentru organisme modificate genetic - actul administrativ emis de autoritatea competentă
pentru protecţia mediului, care dă dreptul titularului să realizeze activitatea de import de organisme/microorganisme
modificate genetic şi stabileşte condiţiile în care aceasta se poate desfăşura, conform legislaţiei în vigoare;
5. arie/sit - zonă definită geografic exact delimitată;
6. arie naturală protejată - zonă terestră, acvatică şi/sau subterană, cu perimetru legal stabilit şi având un regim
special de ocrotire şi conservare, în care există specii de plante şi animale sălbatice, elemente şi formaţiuni
biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de altă natură, cu valoare ecologică, ştiinţifică
sau culturală deosebită;
7. *** Abrogat
8. audit de mediu - instrument managerial de evaluare sistematică, documentată, periodică şi obiectivă a
performanţei organizaţiei, a sistemului de management şi a proceselor destinate protecţiei mediului, cu scopul:
a) de a facilita controlul managementului practicilor cu posibil impact asupra mediului;
b) de a evalua respectarea politicii de mediu, inclusiv realizarea obiectivelor şi ţintelor de mediu ale organizaţiei;
9. autorizaţie de mediu - actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, prin care
sunt stabilite condiţiile şi/sau parametrii de funcţionare ai unei activităţi existente sau ai unei activităţi noi cu posibil
impact semnificativ asupra mediului, obligatoriu la punerea în funcţiune;
10. autorizaţie integrată de mediu - actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului,
care acordă dreptul de a exploata în totalitate sau în parte o instalaţie, în anumite condiţii, care să garanteze că
instalaţia corespunde prevederilor privind prevenirea şi controlul integrat al poluării; autorizaţia poate fi emisă pentru
una sau mai multe instalaţii ori părţi ale acesteia, situate pe acelaşi amplasament şi exploatate de acelaşi operator;
11. autorizaţie privind activităţi cu organisme modificate genetic - actul administrativ emis de autoritatea
competentă pentru protecţia mediului, conform dispoziţiilor legale în vigoare, care reglementează condiţiile de
introducere deliberată în mediu şi/sau pe piaţă a organismelor modificate genetic şi pentru utilizarea în condiţii de
izolare a microorganismelor modificate genetic;
12. autoritate competentă pentru protecţia mediului - autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului,
Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului sau agenţiile pentru protecţia mediului, respectiv agenţiile regionale
pentru protecţia mediului şi agenţiile judeţene pentru protecţia mediului, Administraţia Rezervaţiei Biosferei "Delta
Dunării", precum şi Garda Naţională de Mediu şi structurile subordonate acesteia;
13. avize de mediu emise de autoritatea competentă pentru protecţia mediului:
a) aviz de mediu - actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, care confirmă
integrarea aspectelor privind protecţia mediului în planul sau programul supus adoptării;
b) avizul de mediu pentru produse de protecţie a plantelor, respectiv pentru autorizarea îngrăşămintelor chimice -
act administrativ emis de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, necesar în procedura de omologare
a produselor de protecţie a plantelor şi, respectiv, de autorizare a îngrăşămintelor chimice;
c) aviz Natura 2000 - actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, care conţine
concluziile evaluării adecvate şi prin care se stabilesc condiţiile de realizare a planului sau proiectului din punctul de
vedere al impactului asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar, incluse sau care urmează să fie incluse
în reţeaua ecologică Natura 2000;
14. bilanţ de mediu - lucrare elaborată de persoane fizice sau juridice care au acest drept, potrivit legii, în scopul
obţinerii autorizaţiei de mediu, care conţine elementele analizei tehnice prin care se obţin informaţii asupra cauzelor
şi consecinţelor efectelor negative cumulate, anterioare, prezente şi anticipate ale activităţii, în vederea cuantificării
impactului de mediu efectiv de pe un amplasament; în cazul în care se identifică un impact semnificativ, bilanţul se
completează cu un studiu de evaluare a riscului;
15. biodiversitate - variabilitatea organismelor din cadrul ecosistemelor terestre, marine, acvatice continentale şi
complexelor ecologice; aceasta include diversitatea intraspecifică, interspecifică şi diversitatea ecosistemelor;
16. biotehnologie - aplicaţie tehnologică în care se utilizează sisteme biologice, organisme vii, componentele sau
derivatele acestora, pentru realizarea ori modificarea de produse sau procedee cu folosinţă specifică;
17. biotehnologie modernă - aplicarea in vitro a tehnicilor de recombinare a acidului nucleic şi a tehnicilor de
fuziune celulară, altele decât cele specifice selecţiei şi ameliorării tradiţionale, care înlătură barierele fiziologice
naturale de reproducere sau de recombinare genetică;
18. cele mai bune tehnici disponibile - stadiul de dezvoltare cel mai avansat şi eficient înregistrat în dezvoltarea
unei activităţi şi a modurilor de exploatare, care demonstrează posibilitatea practică de a constitui referinţa pentru
stabilirea valorilor-limită de emisie în scopul prevenirii poluării, iar în cazul în care acest fapt nu este posibil, pentru a
reduce în ansamblu emisiile şi impactul asupra mediului în întregul său:
a) tehnicile se referă deopotrivă la tehnologia utilizată şi modul în care instalaţia este proiectată, construită,
întreţinută, exploatată, precum şi la scoaterea din funcţiune a acesteia şi remedierea amplasamentului, potrivit
legislaţiei în vigoare;
b) disponibile se referă la acele cerinţe care au înregistrat un stadiu de dezvoltare ce permite aplicarea lor în
sectorul industrial respectiv, în condiţii economice şi tehnice viabile, luându-se în considerare costurile şi beneficiile,
indiferent dacă aceste tehnici sunt sau nu utilizate ori realizate la nivel naţional, cu condiţia ca aceste tehnici să fie
accesibile operatorului;
c) cele mai bune - se referă la cele mai eficiente tehnici pentru atingerea în ansamblu a unui nivel ridicat de
protecţie a mediului în întregul său;
18^1. certificat de emisii de gaze cu efect de seră - titlul care conferă dreptul de a emite o tonă de dioxid de
carbon echivalent într-o perioadă definită;
19. deşeu - orice substanţă, preparat sau orice obiect din categoriile stabilite de legislaţia specifică privind regimul
deşeurilor, pe care deţinătorul îl aruncă, are intenţia sau are obligaţia de a-l arunca;
20. deşeu reciclabil - deşeu care poate constitui materie primă într-un proces de producţie pentru obţinerea
produsului iniţial sau pentru alte scopuri;
21. deşeuri periculoase - deşeurile încadrate generic, conform legislaţiei specifice privind regimul deşeurilor, în
aceste tipuri sau categorii de deşeuri şi care au cel puţin un constituent sau o proprietate care face ca acestea să fie
periculoase;
22. deteriorarea mediului - alterarea caracteristicilor fizico-chimice şi structurale ale componentelor naturale şi
antropice ale mediului, reducerea diversităţii sau productivităţii biologice a ecosistemelor naturale şi antropizate,
afectarea mediului natural cu efecte asupra calităţii vieţii, cauzate, în principal, de poluarea apei, atmosferei şi
solului, supraexploatarea resurselor, gospodărirea şi valorificarea lor deficitară, ca şi prin amenajarea
necorespunzătoare a teritoriului;
23. dezvoltare durabilă - dezvoltarea care corespunde necesităţilor prezentului, fără a compromite posibilitatea
generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesităţi;
24. echilibru ecologic - ansamblul stărilor şi interrelaţiilor dintre elementele componente ale unui sistem ecologic,
care asigură menţinerea structurii, funcţionarea şi dinamica ideală a acestuia;
25. ecosistem - complex dinamic de comunităţi de plante, animale şi microorganisme şi mediul abiotic, care
interacţionează într-o unitate funcţională;
26. ecoturism - formă de turism în care principalul obiectiv este observarea şi conştientizarea valorii naturii şi a
tradiţiilor locale şi care trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să contribuie la conservarea şi protecţia naturii;
b) să utilizeze resursele umane locale;
c) să aibă caracter educativ, respect pentru natură - conştientizarea turiştilor şi a comunităţilor locale;
d) să aibă impact negativ nesemnificativ asupra mediului natural şi socio-cultural;
27. efluent - orice formă de deversare în mediu, emisie punctuală sau difuză, inclusiv prin scurgere, jeturi, injecţie,
inoculare, depozitare, vidanjare sau vaporizare;
28. emisie - evacuarea directă ori indirectă, din surse punctuale sau difuze, de substanţe, vibraţii, radiaţii
electromagnetice şi ionizante, căldură ori de zgomot în aer, apă sau sol;
29. eticheta ecologică - un simbol grafic şi/sau un scurt text descriptiv aplicat pe ambalaj, într-o broşură sau alt
document informativ, care însoţeşte produsul şi care oferă informaţii despre cel puţin unul şi cel mult trei tipuri de
impact asupra mediului;
30. evaluare de mediu - elaborarea raportului de mediu, consultarea publicului şi a autorităţilor publice interesate
de efectele implementării planurilor şi programelor, luarea în considerare a raportului de mediu şi a rezultatelor
acestor consultări în procesul decizional şi asigurarea informării asupra deciziei luate;
30^1. evaluare adecvată - procesul menit să identifice, să descrie şi să stabilească, în funcţie de obiectivele de
conservare şi în conformitate cu legislaţia în vigoare, efectele directe şi indirecte, sinergice, cumulative, principale şi
secundare ale oricărui plan ori proiect, care nu are o legătură directă cu sau nu este necesar pentru managementul
unei arii naturale protejate de interes comunitar, dar care ar putea afecta în mod semnificativ aria, în mod individual
ori în combinaţie cu alte planuri sau proiecte;
31. evaluarea impactului asupra mediului - proces menit să identifice, să descrie şi să stabilească, în funcţie de
fiecare caz şi în conformitate cu legislaţia în vigoare, efectele directe şi indirecte, sinergice, cumulative, principale şi
secundare ale unui proiect asupra sănătăţii oamenilor şi a mediului;
32. evaluarea riscului - lucrare elaborată de persoane fizice sau juridice care au acest drept, potrivit legii, prin
care se realizează analiza probabilităţii şi gravităţii principalelor componente ale impactului asupra mediului şi se
stabileşte necesitatea măsurilor de prevenire, intervenţie şi/sau remediere;
33. exemplar - orice plantă sau animal în stare vie sau moartă, sau orice parte sau derivat din acestea, precum şi
orice alte produse care conţin părţi sau derivate din acestea, aşa cum sunt specificate în documentele ce le
însoţesc, pe ambalaje, pe mărci sau etichete sau în orice alte situaţii;
34. experţi - persoane fizice, recunoscute şi/sau atestate pe plan naţional şi/sau internaţional de către autorităţile
competente în domeniu;
35. habitat natural - arie terestră, acvatică sau subterană, în stare naturală sau seminaturală, ce se diferenţiază
prin caracteristici geografice, abiotice şi biotice;
36. *** Abrogat
37. *** Abrogat
38. - informaţia privind mediul - orice informaţie scrisă, vizuală, audio, electronică sau sub orice formă materială
despre:
a) starea elementelor de mediu, cum sunt aerul şi atmosfera, apa, solul, suprafaţa terestră, peisajul şi ariile
naturale, inclusiv zonele umede, marine şi costiere, diversitatea biologică şi componentele sale, inclusiv
organismele modificate genetic, precum şi interacţiunea dintre aceste elemente;
b) factorii, cum sunt substanţele, energia, zgomotul, radiaţiile sau deşeurile, inclusiv deşeurile radioactive,
emisiile, deversările şi alte evacuări în mediu, ce afectează sau pot afecta elementele de mediu prevăzute la lit. a);
c) măsurile, inclusiv măsurile administrative, cum sunt politicile, legislaţia, planurile, programele, convenţiile
încheiate între autorităţile publice şi persoanele fizice şi/sau juridice privind obiectivele de mediu, activităţile care
afectează sau pot afecta elementele şi factorii prevăzuţi la lit. a) şi, respectiv, b), precum şi măsurile sau activităţile
destinate să protejeze elementele prevăzute la lit. a);
d) rapoartele referitoare la implementarea legislaţiei privind protecţia mediului;
e) analizele cost-beneficiu sau alte analize şi prognoze economice folosite în cadrul măsurilor şi activităţilor
prevăzute la lit. c);
f) starea sănătăţii şi siguranţei umane, inclusiv contaminarea, ori de câte ori este relevantă, a lanţului trofic,
condiţiile de viaţă umană, siturile arheologice, monumentele istorice şi orice construcţii, în măsura în care acestea
sunt sau pot fi afectate de starea elementelor de mediu prevăzute la lit. a), sau, prin intermediul acestor elemente,
de factorii, măsurile şi activităţile prevăzute la lit. b) şi, respectiv, c);
39. infrastructura pentru informaţii spaţiale - metadate, seturi de date spaţiale şi servicii de date spaţiale; servicii şi
tehnologii de reţea; acorduri privind folosirea în comun, accesul şi utilizarea; procedurile, procesele şi mecanismele
de monitorizare şi coordonare stabilite, operate sau puse la dispoziţie în conformitate cu prevederile legale;
40. instalaţie - orice unitate tehnică staţionară sau mobilă precum şi orice altă activitate direct legată, sub aspect
tehnic, cu activităţile unităţilor staţionare/mobile aflate pe acelaşi amplasament, care poate produce emisii şi efecte
asupra mediului;
41. *** Abrogat
42. mediu geologic - ansamblul structurilor geologice de la suprafaţa pământului în adâncime: sol, ape subterane,
formaţiuni geologice;
43. microorganism - orice entitate microbiologică, celulară sau necelulară, capabilă de replicare sau de transfer
de material genetic, inclusiv virusurile, viroizii şi celulele vegetale şi animale în culturi;
44. monitorizarea mediului - supravegherea, prognozarea, avertizarea şi intervenţia în vederea evaluării
sistematice a dinamicii caracteristicilor calitative ale elementelor de mediu, în scopul cunoaşterii stării de calitate şi a
semnificaţiei ecologice a acestora, a evoluţiei şi implicaţiilor sociale ale schimbărilor produse, urmate de măsurile
care se impun;
45. monument al naturii - specii de plante şi animale rare sau periclitate, arbori izolaţi, formaţiuni şi structuri
geologice de interes ştiinţific sau peisagistic;
46. organism modificat genetic - orice organism, cu excepţia fiinţelor umane, în care materialul genetic a fost
modificat printr-o modalitate ce nu se produce natural prin împerechere şi/sau recombinare naturală;
46^1. autorizaţie privind emisiile de gaze cu efect de seră - actul administrativ emis de autoritatea competentă
pentru protecţia mediului, prin care se stabilesc obligaţiile privind monitorizarea şi raportarea emisiilor de gaze cu
efect de seră; de asemenea, se stabileşte obligaţia de a returna anual în Registrul naţional al emisiilor de gaze cu
efect de seră un număr de certificate de emisii de gaze cu efect de seră egal cu cantitatea de emisii de gaze cu
efect de seră, monitorizate şi verificate pentru anul anterior;
47. plafon naţional de emisie - cantitatea maximă dintr-o substanţă care poate fi emisă la nivel naţional, în
decursul unui an calendaristic;
48. planuri şi programe - planurile şi programele, inclusiv cele cofinanţate de Comunitatea Europeană, ca şi orice
modificări ale acestora, care se elaborează şi/sau se adoptă de către o autoritate la nivel naţional, regional sau local
ori care sunt pregătite de o autoritate pentru adoptarea, printr-o procedură legislativă, de către Parlament sau
Guvern şi sunt cerute prin prevederi legislative, de reglementare sau administrative;
49. plan de acţiuni - plan de măsuri cuprinzând etapele care trebuie parcurse în intervale de timp precizate prin
prevederile autorizaţiei integrate de mediu de către titularul activităţii sub controlul autorităţii competente pentru
protecţia mediului în scopul respectării prevederilor legale referitoare la prevenirea şi controlul integrat al poluării;
planul de acţiune face parte integrantă din autorizaţia integrantă de mediu;
50. poluant - orice substanţă, preparat sub formă solidă, lichidă, gazoasă sau sub formă de vapori ori de energie,
radiaţie electromagnetică, ionizantă, termică, fonică sau vibraţii care, introdusă în mediu, modifică echilibrul
constituenţilor acestuia şi al organismelor vii şi aduce daune bunurilor materiale;
51. poluare - introducerea directă sau indirectă a unui poluant care poate aduce prejudicii sănătăţii umane şi/sau
calităţii mediului, dăuna bunurilor materiale ori cauza o deteriorare sau o împiedicare a utilizării mediului în scop
recreativ sau în alte scopuri legitime;
52. prejudiciu - efectul cuantificabil în cost al daunelor asupra sănătăţii oamenilor, bunurilor sau mediului,
provocat prin poluanţi, activităţi dăunătoare ori dezastre;
53. proiect - execuţia lucrărilor de construcţii sau alte instalaţii ori amenajări, alte intervenţii asupra cadrului
natural şi peisajului, inclusiv cele care implică extragerea resurselor minerale;
54. program pentru conformare - plan de măsuri necesare pentru îndeplinirea cerinţelor privind protecţia mediului,
la termenele stabilite de autoritatea competentă pentru protecţia mediului; programul pentru conformare face parte
integrantă din autorizaţia de mediu;
55. program operaţional sectorial - document aprobat de Comisia Europeană pentru implementarea acelor
priorităţi sectoriale din Planul Naţional de dezvoltare care sunt aprobate spre finanţare prin cadrul de sprijin
comunitar;
56. public - una sau mai multe persoane fizice sau juridice şi, în concordanţă cu legislaţia ori cu practica
naţională, asociaţiile, organizaţiile sau grupurile acestora;
57. raport de mediu - parte a documentaţiei planurilor sau programelor, care identifică, descrie şi evaluează
efectele posibile semnificative asupra mediului, ale aplicării acestora şi alternativele sale raţionale, luând în
considerare obiectivele şi aria geografică aferentă, conform legislaţiei în vigoare;
58. raport de amplasament - documentaţie elaborată de persoane fizice sau juridice care au acest drept, potrivit
legii, în scopul obţinerii autorizaţiei integrate de mediu şi care evidenţiază starea amplasamentului, situaţia poluării
existente înainte de punerea în funcţiune a instalaţiei şi oferă un punct de referinţă şi comparaţie la încetarea
activităţii;
59. raport de securitate - documentaţie elaborată de persoane fizice sau juridice care au acest drept, potrivit legii,
necesară pentru obiective în care sunt prezente substanţe periculoase conform prevederilor legislaţiei privind
controlul activităţilor, care prezintă pericole de accidente majore în care sunt implicate substanţe periculoase;
60. resurse naturale - totalitatea elementelor naturale ale mediului ce pot fi folosite în activitatea umană: resurse
neregenerabile - minerale şi combustibili fosili, regenerabile - apă, aer, sol, floră, fauna sălbatică, inclusiv cele
inepuizabile - energie solară, eoliană, geotermală şi a valurilor;
61. sistem de management de mediu - componentă a sistemului de management general, care include structura
organizatorică, activităţile de planificare, responsabilităţile, practicile, procedurile, procesele şi resursele pentru
elaborarea, aplicarea, realizarea, analizarea şi menţinerea politicii de mediu;
62. *** Abrogat
63. *** Abrogat
64. *** Abrogat
65. *** Abrogat
66. substanţă - element chimic şi compuşi ai acestuia, în înţelesul reglementărilor legale în vigoare, cu excepţia
substanţelor radioactive şi a organismelor modificate genetic;
67. substanţa periculoasă - orice substanţă clasificată ca periculoasă de legislaţia specifică în vigoare din
domeniul chimicalelor;
68. substanţe prioritare - substanţe care reprezintă un risc semnificativ de poluare asupra mediului acvatic şi prin
intermediul acestuia asupra omului şi folosinţelor de apă, conform legislaţiei specifice din domeniul apelor;
69. substanţe prioritar periculoase - substanţele sau grupurile de substanţe care sunt toxice, persistente şi care
tind să bioacumuleze şi alte substanţe sau grupe de substanţe care creează un nivel similar de risc, conform
legislaţiei specifice din domeniul apelor;
70. sursă de radiaţii ionizante - entitate fizică, naturală, realizată sau utilizată ca element al unei activităţi care
poate genera expuneri la radiaţii, prin emitere de radiaţii ionizante sau eliberare de substanţe radioactive;
71. trasabilitate - posibilitatea identificării şi urmăririi organismelor modificate genetic şi a produselor rezultate din
acestea pe parcursul tuturor etapelor activităţilor care implică astfel de organisme şi produse;
72. utilizare în condiţii de izolare - orice operaţiune prin care microorganismele sunt modificate genetic, cultivate,
multiplicate, stocate, folosite, transportate, distruse şi/sau anihilate în condiţii controlate, în spaţii/medii închise.
Pentru toate aceste operaţiuni se iau măsuri specifice de izolare, pentru a se evita/limita contactul lor cu oamenii şi
cu mediul;
73. *** Abrogat
74. zonă umedă - întindere de bălţi, mlaştini, turbării, de ape naturale sau artificiale, permanente sau temporare,
unde apa este stătătoare sau curgătoare, dulce, salmastră sau sărată, inclusiv întinderea de apă marină a cărei
adâncime la reflux nu depăşeşte 6 m.
ART. 3
Principiile şi elementele strategice ce stau la baza prezentei ordonanţe de urgenţă sunt:
a) principiul integrării cerinţelor de mediu în celelalte politici sectoriale;
b) principiul precauţiei în luarea deciziei;
c) principiul acţiunii preventive;
d) principiul reţinerii poluanţilor la sursă;
e) principiul "poluatorul plăteşte";
f) principiul conservării biodiversităţii şi a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural;
g) utilizarea durabilă a resurselor naturale;
h) informarea şi participarea publicului la luarea deciziilor, precum şi accesul la justiţie în probleme de mediu;
i) dezvoltarea colaborării internaţionale pentru protecţia mediului.
ART. 4
Modalităţile de implementare a principiilor şi a elementelor strategice sunt:
a) prevenirea şi controlul integrat al poluării prin utilizarea celor mai bune tehnici disponibile pentru activităţile cu
impact semnificativ asupra mediului;
b) adoptarea programelor de dezvoltare, cu respectarea cerinţelor politicii de mediu;
c) corelarea planificării de amenajare a teritoriului şi urbanism cu cea de mediu;
d) efectuarea evaluării de mediu înaintea aprobării planurilor şi programelor care pot avea efect semnificativ
asupra mediului;
e) evaluarea impactului asupra mediului în faza iniţială a proiectelor cu impact semnificativ asupra mediului;
f) introducerea şi utilizarea pârghiilor şi instrumentelor economice stimulative sau coercitive;
g) rezolvarea, pe niveluri de competenţă, a problemelor de mediu, în funcţie de amploarea acestora;
h) promovarea de acte normative armonizate cu reglementările europene şi internaţionale în domeniu;
i) stabilirea şi urmărirea realizării programelor pentru conformare;
j) crearea sistemului naţional de monitorizare integrată a calităţii mediului;
k) recunoaşterea produselor cu impact redus asupra mediului, prin acordarea etichetei ecologice;
l) menţinerea şi ameliorarea calităţii mediului;
m) reabilitarea zonelor afectate de poluare;
n) încurajarea implementării sistemelor de management şi audit de mediu;
o) promovarea cercetării fundamentale şi aplicative în domeniul protecţiei mediului;
p) educarea şi conştientizarea publicului, precum şi participarea acestuia în procesul de elaborare şi aplicare a
deciziilor privind mediul;
q) dezvoltarea reţelei naţionale de arii protejate pentru menţinerea stării favorabile de conservare a habitatelor
naturale, a speciilor de floră şi faună sălbatică ca parte integrantă a reţelei ecologice europene - Natura 2000;
r) aplicarea sistemelor de asigurare a trasabilităţii şi etichetării organismelor modificate genetic;
s) înlăturarea cu prioritate a poluanţilor care periclitează nemijlocit şi grav sănătatea oamenilor.
ART. 5
Statul recunoaşte oricărei persoane dreptul la un mediu sănătos şi echilibrat ecologic, garantând în acest scop:
a) accesul la informaţia privind mediul, cu respectarea condiţiilor de confidenţialitate prevăzute de legislaţia în
vigoare;
b) dreptul de asociere în organizaţii pentru protecţia mediului;
c) dreptul de a fi consultat în procesul de luare a deciziilor privind dezvoltarea politicii şi legislaţiei de mediu,
emiterea actelor de reglementare în domeniu, elaborarea planurilor şi programelor;
d) dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul organizaţiilor pentru protecţia mediului, autorităţilor
administrative şi/sau judecătoreşti, după caz, în probleme de mediu, indiferent dacă s-a produs sau nu un
prejudiciu;
e) dreptul la despăgubire pentru prejudiciul suferit.
ART. 6
(1) Protecţia mediului constituie obligaţia şi responsabilitatea autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale,
precum şi a tuturor persoanelor fizice şi juridice.
(2) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale prevăd în bugetele proprii fonduri pentru îndeplinirea
obligaţiilor rezultate din implementarea legislaţiei comunitare din domeniul mediului şi pentru programe de protecţie
a mediului şi colaborează cu autorităţile publice centrale şi teritoriale pentru protecţia mediului în vederea realizării
acestora.
ART. 7
(1) Coordonarea, reglementarea şi implementarea în domeniul protecţiei mediului revin autorităţii publice centrale
pentru protecţia mediului, Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, agenţiilor regionale şi judeţene pentru
protecţia mediului, Administraţiei Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării".
(2) În perimetrul Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării" autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului este
reprezentată de Administraţia Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării".
(3) Controlul respectării măsurilor de protecţia mediului se realizează de:
a) comisari şi persoane împuternicite din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu, Administraţiei Rezervaţiei Biosferei
"Delta Dunării";
b) autorităţile administraţiei publice locale, prin personalul împuternicit;
c) Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul
Administraţiei şi Internelor, prin personalul împuternicit, în domeniile lor de activitate, conform atribuţiilor stabilite prin
lege.
CAP. 2
Procedura de reglementare
ART. 8
(1) Autorităţile competente pentru protecţia mediului, cu excepţia Gărzii Naţionale de Mediu şi a structurilor
subordonate acesteia, conduc procedura de reglementare şi emit, după caz, acte de reglementare, în condiţiile legii.
(2) În derularea procedurilor de reglementare pentru proiecte sau activităţi care pot avea efecte semnificative
asupra teritoriului altor state, autorităţile competente pentru protecţia mediului au obligaţia să respecte prevederile
convenţiilor internaţionale la care România este parte.
ART. 9
(1) Solicitarea şi obţinerea avizului de mediu pentru planuri şi programe sunt obligatorii pentru adoptarea
planurilor şi programelor care pot avea efecte semnificative asupra mediului.
(2) Evaluarea de mediu are ca scop integrarea obiectivelor şi cerinţelor de protecţie a mediului în pregătirea şi
adoptarea planurilor şi programelor.
(3) Procedura de evaluare de mediu, structura raportului de mediu şi condiţiile de emitere a avizului de mediu
pentru planuri şi programe, inclusiv pentru cele cu efecte transfrontieră, sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului, la
propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
(4) Aprobarea planurilor şi programelor, la orice nivel ierarhic, este condiţionată de existenţa avizului de mediu
pentru respectivul plan sau program.
ART. 10
(1) În cazul în care titularii de activităţi pentru care este necesară reglementarea din punctul de vedere al
protecţiei mediului prin emiterea autorizaţiei de mediu, respectiv a autorizaţiei integrate de mediu urmează să
deruleze sau să fie supuşi unei proceduri de vânzare a pachetului majoritar de acţiuni, vânzare de active, fuziune,
divizare, concesionare ori în alte situaţii care implică schimbarea titularului activităţii, precum şi în caz de dizolvare
urmată de lichidare, lichidare, faliment, încetarea activităţii, conform legii, dispoziţiile art. 15 alin. (2) lit. a) se aplică
în mod corespunzător.
(1^1) Autoritatea competentă pentru protecţia mediului informează titularii prevăzuţi la alin. (1) cu privire la
obligaţiile de mediu care trebuie asumate de părţile implicate, pe baza evaluărilor care au stat la baza emiterii
actelor de reglementare existente. În situaţia în care titularii prevăzuţi la alin. (1) nu deţin acte de reglementare,
obligaţiile de mediu sunt identificate pe baza bilanţului de mediu.
(2) În termen de 60 de zile de la data semnării/emiterii documentului care atestă încheierea uneia dintre
procedurile menţionate la alin. (1), părţile implicate transmit în scris autorităţii competente pentru protecţia mediului
obligaţiile asumate privind protecţia mediului, printr-un document certificat pentru conformitate cu originalul.
(3) Clauzele privind obligaţiile de mediu cuprinse în actele întocmite în cadrul procedurilor prevăzute la alin. (1) au
caracter public.
(4) Îndeplinirea obligaţiilor de mediu este prioritară în cazul procedurilor de: dizolvare urmată de lichidare,
lichidare, faliment, încetarea activităţii.
(5) *** Abrogat
ART. 11
(1) Solicitarea şi obţinerea acordului de mediu sunt obligatorii pentru proiecte publice ori private sau pentru
modificarea ori extinderea activităţilor existente, care pot avea impact semnificativ asupra mediului.
(2) Pentru obţinerea acordului de mediu, proiectele publice sau private care pot avea impact semnificativ asupra
mediului, prin natura, dimensiunea sau localizarea lor, sunt supuse, la decizia autorităţii competente pentru protecţia
mediului, evaluării impactului asupra mediului.
(3) Procedura-cadru de evaluare a impactului asupra mediului, inclusiv pentru proiecte cu impact transfrontieră şi
lista proiectelor publice sau private supuse procedurii sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului, la propunerea
autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
(4) *** Abrogat
ART. 12
(1) Desfăşurarea activităţilor existente precum şi începerea activităţilor noi cu posibil impact semnificativ asupra
mediului se realizează numai în baza autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu.
(2) Procedura de emitere a autorizaţiei de mediu şi lista activităţilor supuse acestei proceduri sunt stabilite prin
ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
(3) Pentru obţinerea autorizaţiei de mediu, activităţile existente, care nu sunt conforme cu normele şi
reglementările de mediu în vigoare, sunt supuse bilanţului de mediu, la decizia autorităţii competente pentru
protecţia mediului.
(4) Procedura de realizare a bilanţului de mediu este stabilită prin ordin al conducătorului autorităţii publice
centrale pentru protecţia mediului.
(5) Autoritatea competentă pentru protecţia mediului stabileşte cu titularul activităţii programul pentru conformare,
pe baza concluziilor şi recomandărilor bilanţului de mediu.
(6) Este obligatorie îndeplinirea măsurilor cuprinse în programul pentru conformare la termenele stabilite.
(7) Activităţile desfăşurate de structurile componente ale sistemului de apărare, ordine publică şi securitate
naţională sunt exceptate de la obţinerea autorizaţiei de mediu.
ART. 13
(1) Măsurile privind prevenirea şi controlul integrat al poluării şi lista activităţilor supuse procedurii de emitere a
autorizaţiei integrate de mediu sunt stabilite prin lege.
(2) Procedura de emitere a autorizaţiei integrate de mediu şi normele metodologice de aplicare a acestei
proceduri sunt stabilite prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
ART. 14
(1) *** Abrogat
(2) Funcţionarea fără autorizaţie de mediu este interzisă pentru activităţile care fac obiectul procedurii de
autorizare din punct de vedere al protecţiei mediului.
(3) Funcţionarea fără autorizaţie integrată de mediu este interzisă pentru activităţile supuse legislaţiei privind
prevenirea şi controlul integrat al poluării.
(4) Titularul activităţii are obligaţia de a informa autorităţile publice teritoriale competente pentru protecţia mediului
cu privire la rezultatele automonitorizării emisiilor de poluanţi reglementaţi, precum şi cu privire la accidente sau
pericole de accidente.
ART. 15
(1) Autoritatea competentă pentru protecţia mediului emite sau revizuieşte, după caz, actele de reglementare.
(2) Titularii planurilor/programelor/proiectelor/activităţilor au obligaţia:
a) de a notifica autoritatea competentă pentru protecţia mediului dacă intervin elemente noi, necunoscute la data
emiterii actelor de reglementare, precum şi asupra oricăror modificări ale condiţiilor care au stat la baza emiterii
actelor de reglementare, înainte de realizarea modificării;
b) de a respecta termenele stabilite de autoritatea competentă pentru protecţia mediului în derularea procedurilor
de emitere a actelor de reglementare.
(3) Nerespectarea termenelor prevăzute la alin. (2) lit. b) conduce la respingerea solicitării.
ART. 16
(1) Avizul de mediu şi acordul de mediu îşi păstrează valabilitatea pe toată perioada punerii în aplicare a planului
sau programului, respectiv proiectului.
(2) Autorizaţia de mediu şi autorizaţia integrată de mediu sunt valabile 10 ani.
(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), autorizaţiile de mediu emise cu program pentru conformare sunt
valabile pe toată perioada derulării programului, dar nu mai mult de 60 de zile de la data scadentă de realizare a
ultimei măsuri din programul respectiv.
(4) În cazul în care intervin elemente noi, necunoscute la data emiterii actelor de reglementare, sau se modifică
condiţiile care au stat la baza emiterii lor, autoritatea competentă decide, după caz, pe baza notificării titularului,
prevăzută la art. 15 alin. (2) lit. a), menţinerea actelor de reglementare sau necesitatea revizuirii acestora, informând
titularul cu privire la această decizie.
(5) Până la adoptarea unei decizii de către autoritatea competentă, în sensul prevăzut la alin. (4), este interzisă
desfăşurarea oricărei activităţi sau realizarea proiectului, planului ori programului care ar rezulta în urma
modificărilor care fac obiectul notificării.
ART. 17
(1) În situaţia în care se decide revizuirea actelor de reglementare, autoritatea competentă poate solicita
refacerea raportului privind impactul asupra mediului sau a bilanţului de mediu, după caz.
(2) Autorizaţia integrată de mediu se revizuieşte în condiţiile prevăzute de legislaţia specifică privind prevenirea şi
controlul integrat al poluării.
(3) Acordul de mediu, autorizaţia de mediu şi autorizaţia integrată de mediu se suspendă de către autoritatea
emitentă, pentru nerespectarea prevederilor acestora, după o notificare prealabilă prin care se poate acorda un
termen de cel mult 60 de zile pentru îndeplinirea obligaţiilor. Suspendarea se menţine până la eliminarea cauzelor,
dar nu mai mult de 6 luni. Pe perioada suspendării, desfăşurarea proiectului sau a activităţii este interzisă.
(4) În cazul în care nu s-au îndeplinit condiţiile stabilite prin actul de suspendare, autoritatea competentă pentru
protecţia mediului dispune, după expirarea termenului de suspendare, anularea acordului de mediu sau
autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu, după caz.
(5) Dispoziţiile de suspendare şi, implicit, de încetare a desfăşurării proiectului sau activităţii sunt executorii de
drept.
ART. 18
Litigiile generate de emiterea, revizuirea, suspendarea sau anularea actelor de reglementare se soluţionează de
instanţele de contencios administrativ competente.
ART. 19
Acordul de mediu sau decizia de respingere a solicitării, autorizaţia/autorizaţia integrată de mediu pentru
proiectele/activităţile miniere care utilizează substanţe periculoase în procesul de prelucrare şi concentrare, pentru
capacităţi de producţie mai mari de 5 milioane tone/an sau dacă suprafaţa pe care se desfăşoară activitatea este
mai mare de 1.000 ha se emit prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia
mediului.
ART. 20
(1) Autoritatea competentă pentru protecţia mediului, împreună cu celelalte autorităţi ale administraţiei publice
centrale şi locale, după caz, asigură informarea, participarea publicului la deciziile privind activităţi specifice şi
accesul la justiţie, în conformitate cu prevederile Convenţiei privind accesul la informaţie, participarea publicului la
luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998, ratificată prin Legea
nr. 86/2000.
(2) Informarea publicului în cadrul procedurilor de reglementare pentru planuri, programe proiecte şi activităţi se
realizează conform legislaţiei specifice în vigoare.
(3) Consultarea publicului este obligatorie în cazul procedurilor de emitere a actelor de reglementare, potrivit
legislaţiei în vigoare. Procedura de participare a publicului la luarea deciziei este stabilită prin acte normative
specifice.
(4) Modalităţile de realizare a participării publicului la elaborarea unor planuri şi programe specifice în legătură cu
mediul se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, în
termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
(5) Accesul la justiţie al publicului se realizează potrivit reglementărilor legale în vigoare.
(6) Organizaţiile neguvernamentale care promovează protecţia mediului au drept la acţiune în justiţie în probleme
de mediu, având calitate procesuală activă în litigiile care au ca obiect protecţia mediului.
ART. 21
(1) Raportul de mediu, raportul privind impactul asupra mediului, bilanţul de mediu, raportul de amplasament,
raportul de securitate, studiul de evaluare adecvată se realizează de către persoane fizice şi juridice care au acest
drept, potrivit legii.
(2) Condiţiile de elaborare a raportului de mediu, raportului privind impactul asupra mediului, bilanţului de mediu,
raportului de amplasament, raportului de securitate, studiului de evaluare adecvată se stabilesc prin ordin al
conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
(3) Cheltuielile privind elaborarea lucrărilor prevăzute la alin. (1) revin titularului planului, programului, proiectului
sau activităţii.
(4) Răspunderea pentru corectitudinea informaţiilor puse la dispoziţia autorităţilor competente pentru protecţia
mediului şi a publicului revine titularului planului, programului, proiectului sau al activităţii, iar răspunderea pentru
corectitudinea lucrărilor prevăzute la alin. (1) revine autorului acestora.
ART. 22
(1) Autorităţile publice pentru protecţia mediului încasează sumele provenite din taxele pentru emiterea actelor de
reglementare.
(2) Taxele prevăzute la alin. (1) se fac venit la Fondul pentru mediu, iar cuantumul acestora se stabileşte prin
hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
ART. 23
(1) Autorităţile competente pentru protecţia mediului încasează, de asemenea, sume provenite din tarife pentru
lucrările şi serviciile prestate la solicitarea persoanelor fizice şi juridice, în cadrul activităţilor pe care le desfăşoară în
limitele competenţelor lor legale.
(2) Nomenclatorul lucrărilor şi serviciilor prestate, precum şi cuantumul tarifelor se stabilesc prin ordin al
conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a
prezentei ordonanţe de urgenţă.
(3) Autorităţile publice pentru protecţia mediului constituie un fond de stimulare a personalului prin utilizarea unui
procent de 25%, obţinut din încasarea tarifelor prevăzute la alin. (1), iar diferenţa de 75% se varsă la bugetul de
stat.
(4) Metodologia de utilizare a fondului de stimulare este stabilită prin hotărâre a Guvernului, la propunerea
autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
(5) Disponibilităţile înregistrate şi neutilizate la finele anului se reportează în anul următor şi se utilizează cu
aceleaşi destinaţii prevăzute la alineatul (3).
(6) Autorităţile competente pentru protecţia mediului au dreptul să primească şi să utilizeze fonduri provenite din
sponsorizări şi donaţii de la persoane fizice şi juridice, române sau străine, în condiţiile legii.
CAP. 3
Regimul substanţelor şi preparatelor periculoase
ART. 24
Activităţile privind fabricarea, introducerea pe piaţă, utilizarea, depozitarea temporară sau definitivă, transportul
intern, manipularea, eliminarea, precum şi introducerea şi scoaterea din ţară a substanţelor şi preparatelor
periculoase sunt supuse unui regim special de reglementare şi gestionare.
ART. 25
(1) Transportul internaţional şi tranzitul substanţelor şi preparatelor periculoase se realizează conform acordurilor
şi convenţiilor privind transportul internaţional al mărfurilor periculoase, la care România este parte.
(2) Importul şi exportul substanţelor şi preparatelor periculoase restricţionate sau interzise la utilizare de către
anumite state sau de către România se realizează în conformitate cu prevederile acordurilor şi convenţiilor
internaţionale la care România este parte.
ART. 26
Autoritatea publică centrală şi autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului, precum şi alte autorităţi
publice abilitate prin lege, după caz, controlează respectarea reglementărilor privind regimul substanţelor şi
preparatelor periculoase.
ART. 27
Pentru controlul importului, exportului şi tranzitului substanţelor şi preparatelor periculoase în vamă, autoritatea
vamală convoacă autorităţile competente în domeniul substanţelor şi preparatelor periculoase, în conformitate cu
prevederile legale în vigoare.
ART. 28
Persoanele fizice şi juridice care gestionează substanţe şi preparate periculoase au următoarele obligaţii:
a) să respecte prevederile art. 24 privind substanţele şi preparatele periculoase;
b) să ţină evidenţă strictă - cantitate, caracteristici, mijloace de asigurare - a substanţelor şi preparatelor
periculoase, inclusiv a recipientelor şi ambalajelor acestora, care intră în sfera lor de activitate, şi să furnizeze
informaţiile şi datele cerute de autorităţile competente conform legislaţiei specifice în vigoare;
c) să elimine, în condiţii de siguranţă pentru sănătatea populaţiei şi pentru mediu, substanţele şi preparatele
periculoase care au devenit deşeuri şi sunt reglementate în conformitate cu legislaţia specifică.
d) să identifice şi să prevină riscurile pe care substanţele şi preparatele periculoase le pot reprezenta pentru
sănătatea populaţiei şi să anunţe iminenţa unor descărcări neprevăzute sau accidente autorităţilor pentru protecţia
mediului şi de apărare civilă.
CAP. 4
Regimul deşeurilor
ART. 29
Gestionarea deşeurilor se efectuează în condiţii de protecţie a sănătăţii populaţiei şi a mediului şi se supune
prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, precum şi legislaţiei specifice în vigoare.
ART. 30
Controlul gestionării deşeurilor revine autorităţilor publice competente pentru protecţia mediului şi celorlaltor
autorităţi cu competenţe stabilite de legislaţia în vigoare.
ART. 31
Autorităţile administraţiei publice locale, precum şi persoanele fizice şi juridice care desfăşoară activităţi de
gestionare a deşeurilor au atribuţii şi obligaţii în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă şi a
celor specifice din domeniul gestionării deşeurilor.
ART. 32
(1) Introducerea pe teritoriul României a deşeurilor de orice natură, în scopul eliminării acestora, este interzisă.
(2) Introducerea pe teritoriul României a deşeurilor, în scopul recuperării, se realizează în baza reglementărilor
specifice în domeniu, cu aprobarea Guvernului, în conformitate cu prevederile Tratatului privind aderarea României
la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005.
(3) Valorificarea deşeurilor se realizează numai în instalaţii, prin procese sau activităţi autorizate de autorităţile
publice competente.
(4) Tranzitul şi exportul de deşeuri de orice natură se realizează în conformitate cu acordurile şi convenţiile la
care România este parte şi cu legislaţia naţională specifică în domeniu.
ART. 33
(1) Transportul intern al deşeurilor periculoase se realizează în conformitate cu prevederile legale specifice.
(2) Transportul internaţional şi tranzitul deşeurilor periculoase se realizează în conformitate cu prevederile
acordurilor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte.
CAP. 5
Regimul îngrăşămintelor chimice şi al produselor de protecţie a plantelor
ART. 34
Îngrăşămintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor sunt supuse unui regim special de reglementare
stabilit prin legislaţie specifică în domeniul chimicalelor.
ART. 35
Regimul special de reglementare a îngrăşămintelor chimice şi a produselor de protecţie a plantelor se aplică
activităţilor privind fabricarea, plasarea pe piaţă, utilizarea, precum şi importul şi exportul acestora.
ART. 36
Autorităţile publice centrale competente conform legislaţiei specifice din domeniul chimicalelor, în colaborare cu
autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, au următoarele obligaţii:
a) să reglementeze regimul îngrăşămintelor chimice şi al produselor de protecţie a plantelor;
b) să organizeze, la nivel teritorial, reţeaua de laboratoare pentru controlul calităţii îngrăşămintelor chimice şi al
produselor de protecţie a plantelor;
c) să verifice, prin reţeaua de laboratoare, concentraţiile reziduurilor de produse de protecţie a plantelor în sol,
recolte, furaje, produse agroalimentare vegetale şi animale.
ART. 37
Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, împreună cu autorităţile publice centrale pentru agricultură,
silvicultură, sănătate şi cele din domeniul transporturilor sau serviciile descentralizate ale acestora, după caz,
supraveghează şi controlează aplicarea reglementărilor privind îngrăşămintele chimice şi produsele de protecţie a
plantelor, astfel încât să se evite poluarea mediului de către acestea.
ART. 38
(1) Persoanele juridice care produc, stochează, comercializează şi/sau utilizează îngrăşăminte chimice şi produse
de protecţie a plantelor, au următoarele obligaţii:
a) să producă, stocheze, comercializeze şi să utilizeze produse de protecţia plantelor numai cu respectarea
prevederilor legale în vigoare;
b) să nu folosească îngrăşămintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor în zonele sau pe suprafeţele
unde sunt instituite măsuri speciale de protecţie;
c) să administreze produse de protecţie a plantelor cu mijloace aviatice, numai cu avizul autorităţilor competente
pentru protecţia mediului, autorităţilor competente în domeniul sanitar şi al comisiilor judeţene de bază meliferă şi
stupărit pastoral, potrivit reglementărilor în vigoare, după o prealabilă înştiinţare prin mass-media;
d) să aplice, în perioada înfloririi plantelor a căror polenizare se face prin insecte, numai acele tratamente cu
produse de protecţie a plantelor care sunt selective faţă de insectele polenizatoare;
e) să livreze, să manipuleze, să transporte şi să comercializeze îngrăşămintele chimice şi produsele de protecţie
a plantelor ambalate cu inscripţii de identificare, avertizare, prescripţii de siguranţă şi folosire, în condiţii în care să
nu provoace contaminarea mijloacelor de transport şi/sau a mediului, după caz;
f) să stocheze temporar îngrăşămintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor numai ambalate şi în locuri
protejate, bine aerisite.
(2) Persoanele juridice interesate în fabricarea şi/sau plasarea pe piaţă a produselor de protecţia plantelor şi
îngrăşămintelor chimice au obligaţia să solicite şi să obţină, în cazul în care legislaţia specifică prevede aceasta,
avizul de mediu pentru produse de protecţie a plantelor, respectiv pentru autorizarea îngrăşămintelor chimice, în
vederea producerii, comercializării şi utilizării acestora în agricultură şi silvicultură.
(3) Obligaţiile prevăzute la alin. (1) lit. b) - f) revin şi persoanelor fizice, în condiţiile legii.
CAP. 6
Regimul organismelor modificate genetic, obţinute prin tehnicile biotehnologiei moderne
ART. 39
(1) Activităţile care implică organisme modificate genetic obţinute prin tehnicile biotehnologiei moderne, sunt
supuse unui regim special de reglementare, autorizare şi administrare, conform dispoziţiilor prezentei ordonanţe de
urgenţă, a legislaţiei specifice şi convenţiilor şi acordurilor internaţionale la care România este parte.
(2) Activităţile prevăzute la alin. (1) includ:
a) utilizarea în condiţii de izolare a microorganismelor modificate genetic;
b) introducerea deliberată în mediu şi pe piaţă a organismelor modificate genetic vii;
c) importul organismelor/microorganismelor modificate genetic.
(3) Activităţile prevăzute la alin. (2) se desfăşoară numai în condiţiile asigurării protecţiei mediului, precum şi a
sănătăţii oamenilor şi animalelor, în baza actelor de reglementare, emise de autoritatea competentă.
ART. 40
(1) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului emite autorizaţiile şi acordurile de import privind
activităţile cu organisme modificate genetic prevăzute la art. 39 alin. (2) lit. c).
(2) În procesul decizional privind activităţile de la art. 39 alin. (2) lit. b) şi c), autoritatea publică centrală pentru
protecţia mediului solicită avizele autorităţilor publice centrale pentru agricultură, sănătate, siguranţa alimentelor,
protecţia consumatorului, precum şi ale altor instituţii implicate, conform legislaţiei specifice, consultă Comisia pentru
Securitate Biologică şi asigură informarea şi participarea publicului.
(3) În procesul decizional privind activităţile prevăzute la art. 39 alin. (2) lit. a), autoritatea publică centrală pentru
protecţia mediului aplică procedura stabilită prin legislaţia specifică privind microorganismele modificate genetic.
ART. 41
(1) Autorizaţiile privind introducerea deliberată în mediu şi pe piaţă a organismelor modificate genetic vii şi privind
utilizarea în condiţii de izolare a microorganismelor modificate genetic se emit numai persoanelor juridice, conform
prevederilor legislaţiei specifice.
(2) Importul pe teritoriul României şi exportul unui organism modificat genetic se realizează numai de către
persoane juridice, conform prevederilor legislaţiei specifice în vigoare.
(3) Transportul internaţional al organismelor modificate genetic se realizează conform legislaţiei naţionale,
acordurilor şi convenţiilor privind transportul internaţional de mărfuri/mărfuri periculoase, după caz, la care România
este parte.
ART. 42
Autoritatea vamală permite importul/exportul organismelor modificate genetic şi colaborează cu autorităţile
publice centrale pentru protecţia mediului, agricultură, siguranţa alimentelor, sănătate şi alte autorităţi implicate, în
conformitate cu legislaţia specifică.
ART. 43
Titularii acordurilor de import pentru organisme modificate genetic şi ai autorizaţiilor privind activităţile cu
organisme modificate genetic au obligaţia să se conformeze cerinţelor legale privind asigurarea trasabilităţii,
etichetării, monitorizării şi să raporteze autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi altor autorităţi, după
caz, rezultatele activităţii, conform legislaţiei specifice în vigoare.
ART. 44
Persoanele juridice care desfăşoară activităţi care implică organisme modificate genetic au următoarele obligaţii:
a) să solicite şi să obţină acordul de import pentru organisme modificate genetic şi/sau autorizaţiile privind
activităţile cu organisme modificate genetic, după caz;
b) să respecte prevederile acordurilor de import pentru organisme modificate genetic şi/sau ale autorizaţiilor
privind activităţile cu organisme modificate genetic, după caz;
c) să oprească activitatea sau să schimbe condiţiile de desfăşurare, la solicitarea autorităţii competente, dacă
apar informaţii noi, privind riscurile asupra mediului şi sănătăţii umane şi animale;
d) să răspundă, potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă şi a legislaţiei specifice în vigoare, pentru prejudiciile
rezultate din aceste activităţi;
e) să acopere costurile măsurilor necesare pentru prevenirea şi/sau reducerea consecinţelor efectelor adverse
ale acestor activităţi;
f) să aplice măsurile de eliminare a deşeurilor rezultate din activităţile care implică organisme/microorganisme
modificate genetic, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
CAP. 7
Regimul activităţilor nucleare
ART. 45
Activităţile în domeniul nuclear se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă şi a
reglementărilor naţionale şi internaţionale specifice la care România este parte.
ART. 46
(1) Acordul de mediu pentru o practică sau o activitate din domeniul nuclear se eliberează înainte de emiterea
autorizaţiei de către autoritatea competentă de autorizare, reglementare şi control în domeniul nuclear, conform
legislaţiei în vigoare.
(2) Autorizaţia de mediu se emite după eliberarea autorizaţiei de către autoritatea competentă de autorizare,
reglementare şi control în domeniul nuclear.
(3) Pentru instalaţiile cu risc nuclear major - centrale nuclearoelectrice, reactoare de cercetare, uzine de fabricare
a combustibilului nuclear şi depozite finale de combustibil nuclear ars - acordul de mediu sau autorizaţia de mediu
se emit prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii centrale pentru protecţia mediului.
ART. 47
(1) Controlul activităţilor nucleare se realizează de autoritatea competentă în domeniul activităţilor nucleare.
(2) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului are următoarele atribuţii:
a) organizează monitorizarea radioactivităţii mediului pe întregul teritoriu al ţării;
b) supraveghează, controlează şi dispune luarea măsurilor ce se impun în domeniul activităţilor nucleare, pentru
respectarea prevederilor legale privind protecţia mediului;
c) colaborează cu organele competente în apărarea împotriva dezastrelor, protecţia sănătăţii populaţiei şi a
mediului.
ART. 48
Persoanele fizice şi juridice autorizate, care desfăşoară activităţi în domeniul nuclear, au următoarele obligaţii:
a) să evalueze, direct sau prin structuri abilitate, riscul potenţial, să solicite şi să obţină autorizaţia de mediu;
b) să aplice procedurile şi să prevadă echipamentele pentru activităţile noi, care să permită realizarea nivelului
raţional cel mai scăzut al dozelor de radioactivitate şi al riscurilor asupra populaţiei şi mediului, şi să solicite şi să
obţină acordul de mediu sau autorizaţia de mediu, după caz;
c) să aplice, prin sisteme proprii, programe de supraveghere a contaminării radioactive a mediului, care să
asigure respectarea condiţiilor de eliminare a substanţelor radioactive prevăzute în autorizaţie şi menţinerea dozelor
de radioactivitate în limitele admise;
d) să menţină în stare de funcţionare capacitatea de monitorizare a mediului local, pentru a depista orice
contaminare radioactivă semnificativă care ar rezulta dintr-o eliminare accidentală de substanţe radioactive;
e) să raporteze prompt autorităţii competente orice creştere semnificativă a contaminării mediului şi dacă aceasta
se datorează sau nu activităţii desfăşurate;
f) să verifice continuu corectitudinea presupunerilor făcute prin evaluările probabilistice privind consecinţele
radiologice ale eliberărilor radioactive;
g) să asigure depozitarea deşeurilor radioactive, în condiţii de siguranţă pentru sănătatea populaţiei şi a mediului.
CAP. 8
Conservarea biodiversităţii şi arii naturale protejate
ART. 49
(1) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului împreună cu autorităţile publice centrale şi locale, după
caz, elaborează reglementări tehnice privind măsurile de protecţie a ecosistemelor, de conservare şi utilizare
durabilă a componentelor diversităţii biologice.
(2) Regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice se supun
prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, precum şi legislaţiei specifice în vigoare.
(3) La proiectarea lucrărilor care pot modifica cadrul natural al unei arii naturale protejate este obligatorie
procedura de evaluare a impactului asupra acesteia, urmată de avansarea soluţiilor tehnice de menţinere a zonelor
de habitat natural, de conservare a funcţiilor ecosistemelor şi de protecţie a speciilor sălbatice de floră şi faună,
inclusiv a celor migratoare, cu respectarea alternativei şi a condiţiilor impuse prin acordul de mediu,
automonitorizarea, precum şi monitorizarea de către structurile de administrare, până la îndeplinirea acestora.
(4) Deţinătorii cu orice titlu de suprafeţe terestre şi acvatice supuse refacerii ecologice sau aflate într-o arie
naturală protejată au obligaţia de a aplica şi/sau respecta măsurile stabilite de autoritatea competentă pentru
protecţia mediului.
ART. 50 *** Abrogat
ART. 51 *** Abrogat
ART. 52
(1) Respectarea prevederilor din planurile de management şi regulamentele ariilor naturale protejate, aprobate
conform legislaţiei specifice, este obligatorie.
(2) Pe suprafaţa ariilor naturale protejate este interzis accesul cu mijloace motorizate care utilizează carburanţi
fosili în scopul practicării de sporturi, cu excepţia drumurilor permise accesului public.
(3) Pe suprafaţa ariilor naturale protejate, pe lângă interdicţiile prevăzute în planurile de management şi
regulamente, este interzisă exploatarea oricăror resurse minerale neregenerabile din parcurile naţionale, rezervaţiile
naturale, rezervaţiile ştiinţifice, monumentele naturii şi din zonele de protecţie strictă, zonele de protecţie integrală şi
zonele de management durabil ale parcurilor naturale.
(4) În ariile naturale protejate sunt interzise: orice activităţi de obţinere, cultivare, depozitare, prelucrare,
comercializare a organismelor vii modificate genetic.
(5) Orice plan ori proiect care nu are o legătură directă cu sau nu este necesar pentru managementul ariei
naturale protejate de interes comunitar, dar care ar putea afecta în mod semnificativ aria, în mod individual ori în
combinaţie cu alte planuri sau proiecte, este supus unei evaluări adecvate a efectelor potenţiale asupra ariei
naturale protejate de interes comunitar, ţinându-se cont de obiectivele de conservare a acesteia, potrivit legislaţiei
specifice în domeniu.
(6) Procedura de evaluare adecvată se finalizează cu emiterea avizului Natura 2000 sau a deciziei de respingere
a proiectului ori planului, după caz.
ART. 53
(1) Activităţile de recoltare, capturare şi/sau achiziţie şi/sau comercializare, pe teritoriul naţional ori la export, a
florilor de mină, a fosilelor de plante şi fosilelor de animale vertebrate şi nevertebrate, precum şi a speciilor de plante
şi animale din flora şi fauna sălbatică sau a unor părţi ori produse ale acestora, în stare vie, proaspătă ori
semiprelucrată, se pot organiza şi desfăşura de către persoane fizice sau juridice autorizate, în condiţiile legii.
(2) Procedurile de autorizare prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin ordin al conducătorului autorităţii publice
centrale pentru protecţia mediului.
(3) Cerinţele privind asigurarea bunăstării animalelor din faună sălbatică aflate în captivitate se stabilesc prin
legislaţie specifică, conform standardelor internaţionale.
ART. 54
(1) *** Abrogat
(2) *** Abrogat
(3) Distanţa minimă faţă de ariile naturale protejate, în care activitatea de cultivare şi/sau de testare a plantelor
superioare modificate genetic este interzisă, se stabileşte prin ordin comun al conducătorilor autorităţii publice
centrale pentru protecţia mediului şi gospodăririi apelor şi autorităţii publice centrale pentru agricultură, păduri şi
dezvoltare rurală.
CAP. 9
Protecţia apelor şi a ecosistemelor acvatice
ART. 55
(1) Protecţia apelor de suprafaţă şi subterane şi a ecosistemelor acvatice are ca obiect menţinerea şi
îmbunătăţirea calităţii şi productivităţii biologice ale acestora, în scopul evitării unor efecte negative asupra mediului,
sănătăţii umane şi bunurilor materiale.
(2) Conservarea, protecţia şi îmbunătăţirea calităţii apelor costiere şi maritime urmăreşte reducerea progresivă a
evacuărilor, emisiilor sau pierderilor de substanţe prioritare/prioritar periculoase în scopul atingerii obiectivelor de
calitate stipulate în Convenţia privind protecţia Mării Negre împotriva poluării, semnată la Bucureşti la 21 aprilie
1992, ratificată prin Legea nr. 98/1992.
ART. 56
(1) Activităţile de gospodărire şi protecţie a resurselor de apă şi a ecosistemelor acvatice se supun prevederilor
prezentei ordonanţe de urgenţă, precum şi legislaţiei specifice în vigoare.
(2) Reglementarea activităţilor din punct de vedere al gospodăririi apelor şi controlul respectării prevederilor
privind protecţia apelor şi a ecosistemelor acvatice se realizează de către autorităţile competente pentru protecţia
mediului, de gospodărire a apelor şi de sănătate.
ART. 57 *** Abrogat
ART. 58
Persoanele fizice şi juridice au următoarele obligaţii:
a) să execute toate lucrările de refacere a resurselor naturale, de asigurare a migrării faunei acvatice şi de
ameliorare a calităţii apei, prevăzute cu termen în avizul sau autorizaţia de gospodărire a apelor, precum şi în
autorizaţia de mediu, şi să monitorizeze zona de impact;
b) să se doteze, în cazul deţinerii de nave, platforme plutitoare sau de foraje marine, cu instalaţii de stocare sau
de tratare a deşeurilor, instalaţii de epurare a apelor uzate şi racorduri de descărcare a acestora în instalaţii de mal
sau plutitoare;
c) să amenajeze porturile cu instalaţii de colectare, prelucrare, reciclare sau neutralizare a deşeurilor petroliere,
menajere sau de altă natură, stocate pe navele fluviale şi maritime, şi să constituie echipe de intervenţie în caz de
poluare accidentală a apelor şi a zonelor de coastă;
d) să nu evacueze ape uzate de pe nave sau platforme plutitoare direct în apele naturale şi să nu arunce de pe
acestea nici un fel de deşeuri;
e) să nu spele obiecte, produse, ambalaje, materiale care pot produce impurificarea apelor de suprafaţă;
f) să nu deverseze în apele de suprafaţă, subterane şi maritime ape uzate, fecaloid menajere, substanţe
petroliere, substanţe prioritare/prioritar periculoase;
g) să nu arunce şi să nu depoziteze pe maluri, în albiile râurilor şi în zonele umede şi de coastă deşeuri de orice
fel şi să nu introducă în ape substanţe explozive, tensiune electrică, narcotice, substanţe prioritare/prioritar
periculoase.
CAP. 10
Protecţia atmosferei, schimbările climatice, gestionarea zgomotului ambiental
ART. 59
Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului are următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
a) elaborează politica naţională şi coordonează acţiunile la nivel naţional, regional şi local privind protecţia
atmosferei, schimbările climatice, precum şi pentru protecţia populaţiei faţă de nivelurile de expunere la zgomotul
ambiental ce poate avea efecte negative asupra sănătăţii umane, în conformitate cu politicile europene şi
internaţionale specifice;
b) elaborează, promovează şi actualizează Strategia naţională în domeniul protecţiei atmosferei şi Planul naţional
de acţiune în domeniul protecţiei atmosferei;
c) elaborează, promovează şi, după caz, actualizează Programul naţional de reducere a emisiilor de dioxid de
sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din instalaţii mari de ardere;
d) coordonează elaborarea Programului naţional de reducere progresivă a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de
azot, compuşi organici volatili şi amoniac;
e) elaborează, promovează şi actualizează Strategia naţională privind schimbările climatice, Planul naţional de
acţiune privind schimbările climatice;
f) asigură integrarea politicilor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră şi adaptarea la efectele
schimbărilor climatice în strategiile sectoriale;
g) administrează Registrul naţional al emisiilor de gaze cu efect de seră;
h) coordonează Sistemul naţional de estimare a emisiilor de gaze cu efect de seră;
i) coordonează implementarea mecanismelor flexibile prevăzute de Protocolul de la Kyoto la Convenţia-cadru a
Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice;
j) aprobă şi promovează Planul Naţional de Acţiune pentru reducerea nivelurilor de zgomot;
k) organizează activitatea de monitoring privind calitatea aerului la nivelul întregii ţări;
l) stabileşte, după caz, prin actele de reglementare, valori limită de emisie mai restrictive şi măsurile necesare în
vederea respectării plafoanelor naţionale de emisii, respectiv a încărcărilor şi nivelelor critice.
ART. 60
(1) Schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efecte de seră şi condiţiile de elaborare a
planurilor naţionale de alocare a acestor certificate se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii
publice centrale pentru protecţia mediului, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe
de urgenţă.
(2) Gestionarea durabilă şi unitară a fondurilor obţinute în urma tranzacţionării unităţii de cantitate atribuită,
prevăzută de Protocolul de la Kyoto la Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, adoptat la
11 decembrie 1997, ratificat prin Legea nr. 3/2001, se realizează prin structuri special constituite în cadrul
Administraţiei Fondului pentru Mediu.
ART. 61
Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, prin autorităţile publice din subordinea sa, supraveghează
şi controlează aplicarea prevederilor legale privind protecţia atmosferei şi gestionarea zgomotului ambiental, în care
scop:
a) dispune încetarea temporară sau definitivă a activităţilor generatoare de poluare, în vederea aplicării unor
măsuri de urgenţă sau pentru nerespectarea programului pentru conformare/planului de acţiuni;
b) solicită aplicarea măsurilor tehnologice, a restricţiilor şi interdicţiilor în scopul prevenirii, limitării sau eliminării
emisiilor de poluanţi;
c) solicită luarea măsurilor în vederea respectării nivelului maxim admis al zgomotului ambiental.
ART. 62
Deţinătorii, cu orice titlu, de terenuri pe care se găsesc perdelele şi aliniamentele de protecţie, spaţiile verzi,
parcurile, gardurile vii sunt obligaţi să le întreţină pentru îmbunătăţirea capacităţii de regenerare a atmosferei,
protecţia fonică şi eoliană.
ART. 63
Autorităţile cu responsabilităţi privind securizarea frontierei au obligaţia să nu permită intrarea/ieşirea din ţară a
surselor mobile poluante care nu respectă prevederile legale în vigoare.
ART. 64
Persoanele fizice şi juridice au următoarele obligaţii în domeniu:
a) să respecte reglementările privind protecţia atmosferei, adoptând măsuri tehnologice adecvate de reţinere şi
neutralizare a poluanţilor atmosferici;
b) să doteze instalaţiile tehnologice, care sunt surse de poluare, cu sisteme de automonitorizare şi să asigure
corecta lor funcţionare;
c) să asigure personal calificat şi să furnizeze, la cerere sau potrivit programului pentru conformare, autorităţilor
competente pentru protecţia mediului, datele necesare;
d) să îmbunătăţească performanţele tehnologice în scopul reducerii emisiilor şi să nu pună în exploatare
instalaţiile prin care se depăşesc limitele maxime admise prevăzute în legislaţia în vigoare;
e) să asigure, la cererea autorităţilor competente pentru protecţia mediului, diminuarea, modificarea sau încetarea
activităţii generatoare de poluare;
f) să asigure măsuri şi dotări speciale pentru izolarea şi protecţia fonică a surselor generatoare de zgomot şi
vibraţii, astfel încât să nu conducă, prin funcţionarea acestora, la depăşirea nivelurilor limită a zgomotului ambiental.
CAP. 11
Protecţia solului, subsolului şi a ecosistemelor terestre
ART. 65
Protecţia solului, a subsolului şi a ecosistemelor terestre, prin măsuri adecvate de gospodărire, conservare,
organizare şi amenajare a teritoriului, este obligatorie pentru toţi deţinătorii, cu orice titlu.
ART. 66
(1) Reglementările privind modalităţile de investigare şi evaluare a poluării solului şi subsolului, remedierea în
zonele în care solul, subsolul şi ecosistemele terestre au fost afectate şi cele referitoare la protecţia calităţii solului,
subsolului şi a ecosistemelor terestre se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice
centrale pentru protecţia mediului, în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
(2) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, cu consultarea celorlalte autorităţi publice centrale
competente, stabileşte sistemul de monitorizare a calităţii mediului geologic în scopul evaluării stării actuale şi a
tendinţelor de evoluţie a acesteia.
ART. 67
Controlul respectării reglementărilor legale privind protecţia, conservarea, amenajarea şi folosirea judicioasă a
solului, a subsolului şi a ecosistemelor terestre se organizează şi se exercită de autorităţile competente pentru
protecţia mediului, precum şi, după caz, de alte autorităţi ale administraţiei publice competente, potrivit dispoziţiilor
legale.
ART. 68
Deţinătorii de terenuri, cu orice titlu, precum şi orice persoană fizică sau juridică care desfăşoară o activitate pe
un teren, fără a avea un titlu juridic, au următoarele obligaţii:
a) să prevină, pe baza reglementărilor în domeniu, deteriorarea calităţii mediului geologic;
b) să asigure luarea măsurilor de salubrizare a terenurilor neocupate productiv sau funcţional, în special a celor
situate de-a lungul căilor de comunicaţii rutiere, feroviare şi de navigaţie;
c) să respecte orice alte obligaţii prevăzute de reglementările legale în domeniu.
ART. 69
Deţinătorii cu orice titlu ai fondului forestier, ai vegetaţiei forestiere din afara fondului forestier şi ai pajiştilor,
precum şi orice persoană fizică sau juridică care desfăşoară o activitate pe un astfel de teren, fără a avea un titlu
juridic, au următoarele obligaţii:
a) să menţină suprafaţa împădurită a fondului forestier, a vegetaţiei forestiere din afara fondului forestier, inclusiv
a jnepenişurilor, tufişurilor şi pajiştilor existente, fiind interzisă reducerea acestora, cu excepţia cazurilor prevăzute
de lege;
b) să exploateze masa lemnoasă în condiţiile legii precum şi să ia măsuri de reîmpădurire şi, respectiv de
completare a regenerărilor naturale;
c) să gestioneze corespunzător deşeurile de exploatare rezultate, în condiţiile prevăzute de lege;
d) să asigure respectarea regulilor silvice de exploatare şi transport tehnologic al lemnului, stabilite conform legii,
în scopul menţinerii biodiversităţii pădurilor şi a echilibrului ecologic;
e) să respecte regimul silvic în conformitate cu prevederile legislaţiei în domeniul silviculturii şi protecţiei mediului;
f) să asigure aplicarea măsurilor specifice de conservare pentru pădurile cu funcţii speciale de protecţie, situate
pe terenuri cu pante foarte mari, cu procese de alunecare şi eroziune, pe grohotişuri, stâncării, la limita superioară
de altitudine a vegetaţiei forestiere, precum şi pentru alte asemenea păduri;
g) să respecte regimul silvic stabilit pentru conservarea vegetaţiei lemnoase de pe păşunile împădurite care
îndeplinesc funcţii de protecţie a solului şi a resurselor de apă;
h) să asigure exploatarea raţională, organizarea şi amenajarea pajiştilor, în funcţie de capacitatea de refacere a
acestora;
i) să exploateze resursele pădurii, fondul cinegetic şi piscicol, potrivit prevederilor legale în domeniu;
j) să exploateze pajiştile, în limitele bonităţii, cu numărul şi speciile de animale şi în perioada stabilită, în baza
studiilor de specialitate şi a prevederilor legale specifice;
k) să protejeze patrimoniul forestier, cinegetic, piscicol şi al pajiştilor din cadrul ariilor naturale protejate, în
termenii stabiliţi prin planurile de management şi regulamentele specifice;
l) să sesizeze autorităţile pentru protecţia mediului despre accidente sau activităţi care afectează ecosistemele
forestiere sau alte asemenea ecosisteme terestre.
CAP. 12
Protecţia aşezărilor umane
ART. 70
Pentru asigurarea unui mediu de viaţă sănătos, autorităţile administraţiei publice locale, precum şi, după caz,
persoanele fizice şi juridice au următoarele obligaţii:
a) să îmbunătăţească microclimatul localităţilor, prin amenajarea şi întreţinerea izvoarelor şi a luciilor de apă din
interiorul şi din zonele limitrofe acestora, să înfrumuseţeze şi să protejeze peisajul, să menţină curăţenia stradală;
b) să prevadă, la elaborarea planurilor de urbanism şi amenajarea teritoriului, măsuri de menţinere şi ameliorare a
fondului peisagistic natural şi antropic al fiecărei zone şi localităţi, condiţii de refacere peisagistică şi ecologică a
zonelor deteriorate, măsuri de protecţie sanitară a captărilor de apă potabilă şi lucrări de apărare împotriva
inundaţiilor;
c) să respecte prevederile din planurile de urbanism şi amenajarea teritoriului privind amplasarea obiectivelor
industriale, a căilor şi mijloacelor de transport, a reţelelor de canalizare, a staţiilor de epurare, a depozitelor de
deşeuri menajere, stradale şi industriale şi a altor obiective şi activităţi, fără a prejudicia ambientul, spaţiile de
odihnă, tratament şi recreere, starea de sănătate şi de confort a populaţiei;
d) să informeze publicul asupra riscurilor generate de funcţionarea sau existenţa obiectivelor cu risc pentru
sănătatea populaţiei şi mediu;
e) să respecte regimul de protecţie specială a localităţilor balneoclimaterice, a zonelor de interes turistic şi de
agrement, a monumentelor istorice, a ariilor protejate şi a monumentelor naturii. Sunt interzise amplasarea de
obiective şi desfăşurarea unor activităţi cu efecte dăunătoare în perimetrul şi în zonele de protecţie a acestora;
f) să adopte elemente arhitecturale adecvate, să optimizeze densitatea de locuire, concomitent cu menţinerea,
întreţinerea şi dezvoltarea spaţiilor verzi, a parcurilor, a aliniamentelor de arbori şi a perdelelor de protecţie stradală,
a amenajamentelor peisagistice cu funcţie ecologică, estetică şi recreativă, în conformitate cu planurile de urbanism
şi amenajarea teritoriului;
g) să reglementeze, inclusiv prin interzicerea temporară sau permanentă, accesul anumitor tipuri de autovehicule
sau desfăşurarea unor activităţi generatoare de disconfort pentru populaţie în anumite zone ale localităţilor, cu
predominanţă în spaţiile destinate locuinţelor, în zonele destinate tratamentului, odihnei, recreerii şi agrementului;
h) să nu degradeze mediul natural sau amenajat, prin depozitări necontrolate de deşeuri de orice fel;
i) să adopte măsuri obligatorii, pentru persoanele fizice şi juridice, cu privire la întreţinerea şi înfrumuseţarea,
după caz, a clădirilor, curţilor şi împrejurimilor acestora, a spaţiilor verzi din curţi şi dintre clădiri, a arborilor şi
arbuştilor decorativi;
j) să iniţieze, pe plan local, proiecte de amenajare, de întreţinere şi dezvoltare a canalizării.
ART. 71
(1) Schimbarea destinaţiei terenurilor amenajate ca spaţii verzi şi/sau prevăzute ca atare în documentaţiile de
urbanism, reducerea suprafeţelor acestora ori strămutarea lor este interzisă, indiferent de regimul juridic al acestora.
(2) Actele administrative sau juridice emise ori încheiate cu nerespectarea prevederilor alin. (1) sunt lovite de
nulitate absolută.
ART. 72
La elaborarea planurilor de urbanism şi amenajarea teritoriului se respectă prevederile prezentei ordonanţe de
urgenţă şi a reglementărilor speciale şi se prevăd, în mod obligatoriu, măsuri de menţinere şi ameliorare a fondului
peisagistic natural şi antropic al fiecărei zone şi localităţi, condiţii de refacere peisagistică şi ecologică a zonelor
deteriorate şi măsuri de dezvoltare a spaţiilor verzi, de protecţie sanitară a captărilor de apă potabilă şi lucrări de
apărare împotriva inundaţiilor.
ART. 73
Planurile de urbanism şi amenajarea teritoriului se supun procedurii de evaluare de mediu, în vederea obţinerii
avizului de mediu pentru planuri şi programe, conform legislaţiei în vigoare.
CAP. 13
Comitetul regional pentru protecţia mediului
ART. 74
(1) La nivelul fiecărei agenţii regionale pentru protecţia mediului se organizează un Comitet regional pentru
protecţia mediului, denumit în continuare Comitet regional.
(2) Componenţa Comitetului regional este următoarea:
a) un reprezentant al autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;
b) un reprezentant al Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului;
b^1) un reprezentant al Agenţiei Naţionale pentru Ariile Naturale Protejate şi Conservarea Biodiversităţii;
c) un reprezentant al agenţiei regionale pentru protecţia mediului;
d) un reprezentant al agenţiilor judeţene pentru protecţia mediului din regiunea respectivă, desemnat de către
Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului;
e) un reprezentant al Comisariatului regional din regiunea respectivă al Gărzii Naţionale de Mediu;
f) un reprezentant desemnat de autoritatea publică centrală în domeniul finanţelor publice, din cadrul unui judeţ
din regiunea respectivă;
g) un reprezentant al autorităţii publice în domeniul sănătăţii, din regiunea respectivă;
h) un reprezentant al autorităţii publice centrale din domeniul agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale, din
regiunea respectivă;
i) un prefect din regiunea respectivă, nominalizat de autoritatea publică centrală în domeniul administraţiei
publice;
j) un preşedinte de consiliu judeţean, nominalizat de preşedinţii consiliilor judeţene din regiunea respectivă;
k) un reprezentant al Direcţiei Apelor din regiunea respectivă;
l) un reprezentant al operatorilor din regiunea respectivă, desemnat de agenţia regională pentru protecţia
mediului;
m) un reprezentant al autorităţii publice centrale în domeniul transporturilor, construcţiilor şi turismului;
n) un reprezentant ales de organizaţiile neguvernamentale cu sediul în regiunea respectivă;
o) un primar de municipiu reşedinţă de judeţ, nominalizat de primarii celorlalte municipii reşedinţă de judeţ din
regiunea respectivă.
(3) Reprezentanţii autorităţilor publice sunt desemnaţi de conducătorii autorităţilor respective.
(4) Reprezentanţii administraţiei publice locale care fac parte din Comitetul regional funcţionează în cadrul
acestuia numai pe durata exercitării mandatului funcţiei pe care o reprezintă.
(5) Comitetul regional colaborează cu agenţia regională pentru protecţia mediului la aplicarea, la nivel regional, a
strategiei şi politicii naţionale de protecţie a mediului, în care scop are următoarele atribuţii:
a) avizează planul regional de acţiune pentru protecţia mediului şi planurile regionale sectoriale specifice şi
analizează stadiul realizării acestora;
b) avizează lista de proiecte prioritare care urmează să fie finanţate din fonduri comunitare şi/sau alte fonduri
identificate la nivel regional şi urmăreşte aplicarea lor;
c) evaluează stadiul îndeplinirii angajamentelor asumate în negocierea capitolului de mediu la nivelul regiunii
respective şi recomandă acţiunile prioritare pentru conformare;
d) stabileşte programe de educare şi de conştientizare a publicului privind protecţia mediului.
(6) Secretariatul Comitetului regional este asigurat de către agenţia regională pentru protecţia mediului.
(7) Comitetul regional are acces la informaţiile privind mediul deţinute de sau pentru orice autoritate publică, la
informaţiile privind mediul deţinute de instituţii publice şi de operatorii economici, potrivit legii.
(8) Regulamentul de organizare şi funcţionare a comitetelor regionale pentru protecţia mediului se stabileşte prin
hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, în termen de 120 de zile
de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
CAP. 14
Atribuţii şi răspunderi
Secţiunea 1
Atribuţii şi răspunderi ale autorităţilor pentru protecţia mediului
ART. 75
Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului are următoarele atribuţii şi răspunderi:
a) reactualizează strategia protecţiei mediului, cu respectarea principiilor şi elementelor strategice prevăzute în
prezenta ordonanţă de urgenţă;
b) elaborează recomandările şi acţionează pentru integrarea politicilor de mediu în strategiile şi politicile
sectoriale;
c) coordonează activitatea de instruire în domeniul protecţiei mediului;
d) corelează planificarea de mediu cu cea de amenajare a teritoriului şi urbanism şi stabileşte măsuri de
reconstrucţie ecologică;
e) creează sistemul de informare propriu şi stabileşte condiţiile şi termenii care permit accesul liber la informaţiile
privind mediul şi participarea publicului la luarea deciziilor privind mediul;
f) stabileşte infrastructura pentru informaţia spaţială care serveşte scopurilor politicilor de mediu şi politicilor sau
activităţilor care pot avea un impact asupra mediului;
g) iniţiază proiecte de acte normative, norme tehnice, reglementări şi proceduri specifice;
h) avizează normele şi reglementările referitoare la activităţi cu impact asupra mediului, elaborate de alte
autorităţi şi controlează aplicarea acestora;
i) organizează sistemul naţional de monitorizare integrată a calităţii mediului, coordonează activitatea acestuia şi
asigură informarea autorităţii centrale pentru sănătate privind rezultatele monitorizării contaminării radioactive a
mediului;
j) creează cadrul instituţional-administrativ pentru identificarea şi promovarea programelor de cercetare, pentru
formarea şi instruirea unui personal calificat pentru supraveghere, analiză, evaluare şi control al mediului;
k) implementează politicile, strategiile şi reglementările de protecţia mediului prin Agenţia Naţională pentru
Protecţia Mediului şi agenţiile regionale şi judeţene pentru protecţia mediului;
l) numeşte comisii de experţi pentru evaluarea prejudiciului adus mediului prin anumite activităţi care implică
organisme modificate genetic;
m) asigură, contra cost, consultarea organismelor ştiinţifice şi a experţilor interni şi externi, după caz;
n) elaborează şi implementează programe şi elaborează materiale educative privind protecţia mediului;
o) urmăreşte, în sfera sa de competenţă, respectarea obligaţiilor asumate prin convenţiile internaţionale la care
România este parte;
p) urmăreşte şi analizează aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă, întocmeşte, prin intermediul Agenţiei
Naţionale de Protecţia Mediului, rapoarte anuale privind starea mediului;
q) colaborează cu organizaţii şi autorităţi similare din alte ţări şi reprezintă Guvernul în relaţiile internaţionale în
domeniul protecţiei mediului;
r) aplică sancţiuni, prin Garda Naţională de Mediu, pentru nerespectarea legislaţiei de mediu şi pentru
neconformarea la condiţiile impuse prin actele de reglementare, titularilor activităţilor;
s) colaborează cu autorităţile publice şi alte persoane juridice, în scopul diminuării efectelor negative ale
activităţilor economice asupra mediului şi încurajează introducerea tehnicilor şi tehnologiilor adecvate pentru mediu;
t) pune la dispoziţie publicului date privind starea mediului, programele şi politica de protecţie a mediului;
ţ) se consultă cel puţin o dată pe an cu reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale şi cu alţi reprezentanţi ai
societăţii civile pentru stabilirea strategiei protecţiei mediului;
u) identifică, în colaborare cu Ministerul Finanţelor Publice, noi instrumente financiare care favorizează protecţia
şi îmbunătăţirea calităţii elementelor de mediu;
v) realizează activitatea de inspecţie şi control în domeniul protecţiei mediului prin Garda Naţională de Mediu;
w) colaborează cu autorităţile publice de protecţie civilă pentru elaborarea planurilor operative şi pentru
executarea în comun a intervenţiilor în caz de poluări sau accidente ecologice;
x) elaborează Programul Operaţional Sectorial Mediu având responsabilitatea managementului, implementării şi
gestionării asistenţei financiare alocate acestui program;
y) propune, în situaţii speciale constatate pe baza datelor obţinute din supravegherea mediului, declararea prin
hotărâre a Guvernului de zone de risc înalt de poluare în anumite regiuni ale ţării şi elaborează, împreună cu alte
autorităţi publice centrale şi locale, programe speciale pentru înlăturarea riscului survenit în aceste zone, care se
aprobă prin hotărâre a Guvernului. După eliminarea factorilor de risc înalt de poluare, pe baza noilor date rezultate
din supravegherea evoluţiei stării mediului, zona respectivă este declarată reintrată în normalitate;
z) autorizarea laboratoarelor pentru controlul calităţii mediului.
ART. 76
(1) Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, instituţie publică cu personalitate juridică, finanţată integral de la
bugetul de stat, este organul de specialitate pentru implementarea politicilor şi legislaţiei în domeniul protecţiei
mediului, în subordinea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
(2) Structura organizatorică, numărul de personal, atribuţiile şi competenţele Agenţiei Naţionale pentru Protecţia
Mediului sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
ART. 77
Autorităţile competente pentru protecţia mediului sunt instituţii publice cu personalitate juridică, finanţate integral
de la bugetul de stat.
ART. 78
Pentru exercitarea atribuţiilor sale, autoritatea competentă pentru protecţia mediului solicită informaţiile necesare
altor autorităţi publice centrale, autorităţilor administraţiei publice locale, persoanelor fizice şi juridice.
ART. 79
(1) În exercitarea atribuţiilor ce le revin, comisarii regionali, comisarii şefi şi comisarii Gărzii Naţionale de Mediu,
precum şi persoane împuternicite din cadrul acesteia, au acces, în condiţiile legii, oricând şi în orice incintă unde se
desfăşoară o activitate generatoare de impact asupra mediului.
(2) Mijloacele de transport şi intervenţie auto şi navale din dotarea autorităţilor competente pentru protecţia
mediului sunt prevăzute cu girofar de culoare albastră şi avertizare acustică.
(3) Persoana fizică sau juridică prejudiciată ca urmare a exercitării atribuţiilor de verificare, inspecţie şi control
poate depune plângere organelor competente în termen de 15 zile de la constatarea prejudiciului.
(4) În obiectivele, incintele şi zonele cu regim special din domeniul internelor, justiţiei şi siguranţei naţionale,
personalul prevăzut la alin. (1) are acces numai în prezenţa personalului specializat al acestora, după caz.
(5) În obiectivele, incintele şi zonele aparţinând structurilor componente ale sistemului de apărare, ordine publică
şi securitate naţională controlul se realizează de către personalul specializat din Ministerul Apărării Naţionale,
Ministerul Administraţiei şi Internelor, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de
Protecţie şi Pază şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale.
Secţiunea a 2-a
Atribuţii şi răspunderi ale altor autorităţi centrale şi locale
ART. 80
Autorităţile administraţiei publice centrale au următoarele obligaţii:
a) să elaboreze politica şi strategiile aplicabile în domeniul propriu de activitate, în conformitate cu principiile
prezentei ordonanţe de urgenţă.
b) să asigure integrarea politicilor de mediu în politicile specifice;
c) să elaboreze planuri şi programe sectoriale, cu respectarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă;
d) să asigure pregătirea şi transmiterea către autorităţile competente pentru protecţia mediului a informaţiilor şi
documentaţiilor necesare obţinerii avizului de mediu pentru planurile şi programele pentru care este necesară
evaluarea de mediu.
e) să asigure, în structura lor organizatorică, structuri cu atribuţii în domeniul protecţiei mediului, încadrate cu
personal de specialitate;
f) să dezvolte, cu sprijinul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, programe de restructurare, în
acord cu strategia pentru protecţia mediului şi politica de mediu şi să asiste unităţile aflate în coordonarea, în
subordinea sau sub autoritatea lor, la punerea în aplicare a acestor programe;
g) să elaboreze normele şi reglementările specifice domeniului de activitate în conformitate cu cerinţele legislaţiei
de protecţia mediului şi să le înainteze pentru avizare autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;
ART. 81
Autorităţile publice cu responsabilităţi în domeniile dezvoltării şi prognozei au următoarele atribuţii şi
responsabilităţi:
a) elaborează politicile de dezvoltare pe baza principiilor dezvoltării durabile, cu luarea în considerare a posibilelor
efecte asupra mediului;
b) integrează în politica proprie măsuri şi acţiuni de refacere a zonelor afectate şi măsuri de prevenire a
dezastrelor;
c) elaborează Planurile de dezvoltare regională şi celelalte planuri şi programe, conform legislaţiei în vigoare;
d) cooperează cu autorităţile competente pentru protecţia mediului la elaborarea şi aplicarea strategiilor, a
planurilor şi programelor din domeniile lor specifice de activitate;
e) colaborează cu autorităţile competente la identificarea şi implementarea proiectelor prioritare finanţate din
surse externe.
ART. 82
Autoritatea publică centrală pentru sănătate are următoarele atribuţii şi răspunderi:
a) organizează şi coordonează activitatea de monitorizare a stării de sănătate a populaţiei în relaţie cu factorii de
risc din mediu;
b) asigură supravegherea şi controlul calităţii apei potabile şi de îmbăiere, precum şi calitatea produselor
alimentare;
c) elaborează, în colaborare cu autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, reglementări privind
calitatea şi igiena mediului şi asigură controlul aplicării acestora;
d) colaborează cu autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului în managementul calităţii mediului în
relaţie cu starea de sănătate a populaţiei;
e) colaborează cu autoritatea centrală pentru protecţia mediului în autorizarea activităţilor prevăzute la art. 24 şi
39 şi la emiterea acordului de import pentru aceste activităţi;
f) exercită controlul de specialitate în domeniul activităţilor prevăzute de art. 24 - 28, şi art. 39 pentru a preveni
orice efect advers asupra stării de sănătate a populaţiei, a lucrătorilor şi a mediului şi transmite autorităţilor
competente rezultatele controalelor şi măsurile adoptate;
g) colaborează cu celelalte autorităţi publice centrale cu reţea sanitară proprie, pentru cunoaşterea exactă a stării
de sănătate a populaţiei şi pentru respectarea normelor de igienă a mediului din domeniul lor de activitate;
h) colaborează, la nivel central şi local, în asigurarea accesului publicului la informaţia de sănătate în relaţie cu
mediul.
ART. 83
Ministerul Apărării Naţionale are următoarele atribuţii:
a) elaborează norme şi instrucţiuni specifice pentru domeniile sale de activitate, în concordanţă cu legislaţia
privind protecţia mediului;
b) supraveghează respectarea de către personalul Ministerului Apărării Naţionale a normelor de protecţia
mediului pentru activităţile din zonele militare;
c) controlează acţiunile şi aplică sancţiuni pentru încălcarea de către personalul Ministerului Apărării Naţionale a
legislaţiei de protecţia mediului în domeniul militar;
d) asigură realizarea evaluării impactului asupra mediului, a raportului de amplasament şi, după caz, a raportului
de securitate, prin structuri specializate, atestate de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului,
numai pentru proiectele şi activităţile din zonele militare;
e) asigură informarea autorităţilor competente pentru protecţia mediului cu privire la rezultatele automonitorizării
emisiilor de poluanţi şi a calităţii mediului în zona de impact, precum şi cu privire la orice poluare accidentală
datorată activităţii desfăşurate.
ART. 84
Autorităţile publice centrale în domeniul securităţii naţionale au următoarele atribuţii şi răspunderi:
a) realizează activitatea de protecţie a mediului prin structuri proprii care desfăşoară acţiuni de control, îndrumare
şi coordonare, în scopul păstrării şi menţinerii echilibrului ecologic în domeniile sale de activitate;
b) elaborează norme şi instrucţiuni specifice, în concordanţă cu respectarea principiilor prezentei ordonanţe de
urgenţă, în domeniile sale de activitate;
c) supraveghează respectarea de către personalul aflat în subordine a normelor de protecţie a mediului, pentru
activităţile proprii;
d) controlează şi aplică sancţiuni pentru încălcarea de către personalul propriu a legislaţiei de protecţie a mediului
în domeniul său de activitate;
e) asigură evaluarea impactului asupra mediului a obiectivelor şi activităţilor proprii prin structuri specializate,
certificate de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului.
ART. 85
Autoritatea publică centrală pentru educaţie şi cercetare asigură:
a) adaptarea planurilor şi programelor de învăţământ la toate nivelurile, în scopul însuşirii noţiunilor şi principiilor
de protecţie a mediului, pentru conştientizarea, instruirea şi educaţia în acest domeniu;
b) promovarea tematicilor de studii şi programe de cercetare care răspund priorităţilor stabilite de autoritatea
publică centrală pentru protecţia mediului;
c) elaborarea programelor educaţionale în scopul formării unui comportament responsabil faţă de mediu;
d) elaborarea programelor şi studiilor specifice de cercetare ştiinţifică privind controlul produselor şi procedeelor
biotehnologice şi de prevenire, reducere/eliminare a riscurilor implicate de obţinerea şi utilizarea organismelor
modificate genetic prin tehnicile biotehnologiei moderne;
e) colaborează cu autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului în autorizarea activităţilor prevăzute la art.
39, din domeniul său de activitate;
f) exercită controlul de specialitate pentru activităţile prevăzute de art. 39, din domeniul său de activitate, pentru a
preveni orice efect advers asupra stării de sănătate a populaţiei, a lucrătorilor şi a mediului şi transmite autorităţilor
competente rezultatele controalelor şi măsurile adoptate.
ART. 86
Autoritatea publică centrală în domeniile economiei şi comerţului are următoarele atribuţii:
a) elaborează politica şi strategiile aplicabile în domeniul propriu de activitate în conformitate cu legislaţia privind
protecţia mediului;
b) elaborează şi aplică la nivel naţional strategia de exploatare a resurselor minerale, în concordanţă cu
prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă;
c) elaborează politica în domeniul reciclării şi valorificării deşeurilor industriale;
d) dezvoltă şi promovează legislaţia privind protecţia mediului din domeniile specifice de competenţă;
e) colaborează cu alte autorităţi publice centrale la elaborarea mecanismelor financiare pentru stimularea utilizării
tehnologiilor curate;
f) colaborează la elaborarea şi promovarea normelor care asigură implementarea cerinţelor privind prevenirea şi
controlul integrat al poluării pentru anumite categorii de activităţi industriale;
g) încurajează introducerea sistemelor de management de mediu şi a etichetei ecologice;
h) promovează norme şi asigură implementarea acestora în domeniul substanţelor şi preparatelor periculoase;
i) exercită controlul de specialitate în domeniul activităţilor prevăzute de art. 24 - 28.
ART. 87
Autoritatea publică centrală în domeniul agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale are următoarele atribuţii şi
răspunderi:
a) asigură protecţia şi conservarea solurilor şi menţinerea patrimoniului funciar;
b) iniţiază proiecte de acte normative privind volumul de masă lemnoasă ce se recoltează anual din fondul
forestier naţional, pe baza avizului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, conform legislaţiei în vigoare;
c) asigură autorizarea cultivatorilor de plante superioare modificate genetic;
d) aprobă locaţiile şi suprafeţele pe care urmează să fie cultivate plante superioare modificate genetic, în vederea
autorizării de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului;
e) colaborează cu autoritatea centrală pentru protecţia mediului în autorizarea şi controlul activităţilor prevăzute la
art. 39;
f) asigură, prin registrul naţional, evidenţa suprafeţelor cultivate şi a cultivatorilor de plante superioare modificate
genetic;
g) aplică principiul coexistenţei culturilor de plante superioare modificate genetic cu celelalte tipuri de culturi
agricole;
h) asigură informarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului asupra rezultatelor controlului şi
măsurile adoptate în domeniul organismelor modificate genetic.
ART. 88
Autoritatea publică centrală în domeniul transporturilor, construcţiilor şi turismului are următoarele atribuţii şi
răspunderi:
a) dezvoltă planuri şi programe care materializează politica naţională de amenajare a teritoriului şi localităţilor, cu
respectarea principiilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi a legislaţiei specifice privind evaluarea de mediu a
planurilor şi programelor;
b) elaborează şi aplică programe pentru dezvoltarea infrastructurii de transport, a transporturilor multimodale şi a
transportului combinat, cu respectarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă;
c) asigură controlul gazelor de eşapament;
d) elaborează şi dezvoltă planuri de acţiune şi programe privind îmbunătăţirea calităţii şi protecţiei mediului,
inclusiv în domeniul zgomotului şi vibraţiilor pentru toate modurile de transport şi infrastructurile acestora;
e) urmăreşte protejarea patrimoniului natural, inclusiv prin măsuri impuse unităţilor care desfăşoară activităţi în
domeniul turismului şi încurajează aplicarea principiilor ecoturismului.
ART. 89
Autoritatea publică centrală în domeniul administraţiei şi internelor are următoarele atribuţii şi răspunderi:
a) elaborează strategiile în domeniile gospodăririi comunale şi al producerii şi distribuţiei energiei termice în
conformitate cu legislaţia privind protecţia mediului;
b) elaborează norme şi instrucţiuni specifice, în concordanţă cu respectarea principiilor prezentei ordonanţe de
urgenţă, pentru domeniile sale de activitate;
c) supraveghează respectarea de către personalul aflat în subordine a normelor de protecţie a mediului pentru
activităţile proprii;
d) aplică sancţiuni pentru încălcarea de către personalul din domeniul internelor a legislaţiei de protecţie a
mediului;
e) sprijină autorităţile competente pentru protecţia mediului în exercitarea controlului transporturilor de substanţe
şi materiale supuse unui regim special, pe baza normelor avizate de autoritatea publică centrală pentru protecţia
mediului;
f) participă, potrivit competenţelor, la acţiunile de prevenire, protecţie şi intervenţie în caz de accidente ecologice
prin Inspectoratele pentru Situaţii de Urgenţă.
ART. 90
Autorităţile administraţiei publice locale au următoarele atribuţii şi răspunderi:
a) aplică prevederile din planurile de urbanism şi amenajarea teritoriului, cu respectarea principiilor prezentei
ordonanţe de urgenţă;
b) urmăresc respectarea legislaţiei de protecţia mediului de către operatorii economici care prestează servicii
publice de gospodărie comunală;
c) adoptă programe şi proiecte pentru dezvoltarea infrastructurii localităţilor, cu respectarea prevederilor prezentei
ordonanţe de urgenţă;
d) să aibă personal specializat pentru protecţia mediului şi să colaboreze în acest scop cu autorităţile pentru
protecţia mediului;
e) promovează o atitudine corespunzătoare a comunităţilor locale în legătură cu importanţa protecţiei mediului;
f) asigură, prin serviciile publice şi operatorii economici responsabili, luarea măsurilor de salubrizare a localităţilor,
de întreţinere şi gospodărire a spaţiilor verzi, a pieţelor şi a parcurilor publice;
g) conservă şi protejează spaţiile verzi urbane şi/sau rurale, astfel încât să se asigure suprafaţa optimă stabilită
de reglementările în vigoare. În localităţile în care nu există posibilitatea asigurării acesteia, conservarea spaţiilor
verzi existente este prioritară;
h) supraveghează operatorii economici din subordine pentru prevenirea eliminării accidentale de poluanţi sau
depozitării necontrolate de deşeuri şi dezvoltarea sistemelor de colectare a deşeurilor refolosibile.
i) *** Abrogată
ART. 91
Autoritatea naţională în domeniul sanitar-veterinar şi al siguranţei alimentelor are următoarele atribuţii şi
răspunderi:
a) elaborează, în colaborare cu autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, reglementări în domeniul
organismelor modificate genetic, pentru asigurarea unui nivel ridicat al protecţiei vieţii şi sănătăţii umane, sănătăţii şi
bunăstării animalelor;
b) asigură controlul activităţilor în domeniul său de activitate şi al trasabilităţii produselor;
c) colaborează cu autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului în stabilirea unor proceduri armonizate,
eficiente şi transparente privind evaluarea riscului şi autorizarea organismelor modificate genetic, precum şi a unor
criterii pentru evaluarea potenţialelor riscuri care rezultă din utilizarea alimentelor şi hranei modificate genetic, pentru
animale;
d) informează autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului asupra rezultatelor controlului şi măsurile
adoptate în domeniul organismelor modificate genetic.
ART. 92
Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor are următoarele atribuţii şi răspunderi:
a) elaborează, în colaborare cu autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, reglementări în domeniul
organismelor modificate genetic, pentru asigurarea unui nivel ridicat al protecţiei vieţii şi sănătăţii umane, sănătăţii şi
bunăstării animale, protecţiei mediului şi intereselor consumatorilor;
b) elaborează, împreună cu autorităţile publice centrale pentru protecţia mediului, pentru agricultură, silvicultură şi
cu autoritatea sanitar veterinară şi pentru siguranţa alimentelor, reglementările referitoare la produsele biocide,
îngrăşăminte chimice, produsele de protecţie a plantelor, organismele modificate genetic obţinute prin tehnicile
biotehnologiei moderne şi asigură controlul aplicării acestora în domeniul său de competenţă;
c) controlează trasabilitatea şi etichetarea organismelor modificate genetic în toate etapele introducerii lor pe
piaţă;
d) asigură controlul activităţilor în domeniul său de activitate şi al trasabilităţii produselor şi comunică autorităţii
centrale pentru protecţia mediului rezultatele controlului.
ART. 93
Poliţia, Jandarmeria, Inspectoratele pentru Situaţii de Urgenţă şi Garda financiară sunt obligate să acorde sprijin,
la cerere, reprezentanţilor autorităţilor competente pentru protecţia mediului în exercitarea atribuţiilor lor.
Secţiunea a 3-a
Obligaţiile persoanelor fizice şi juridice
ART. 94
(1) Protecţia mediului constituie o obligaţie a tuturor persoanelor fizice şi juridice, în care scop:
a) solicită şi obţin actele de reglementare, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi a legislaţiei
subsecvente;
b) respectă condiţiile din actele de reglementare obţinute;
c) nu pun în exploatare instalaţii ale căror emisii depăşesc valorile limită stabilite prin actele de reglementare;
d) persoanele juridice care desfăşoară activităţi cu impact semnificativ asupra mediului organizează structuri
proprii specializate pentru protecţia mediului;
e) asistă persoanele împuternicite cu activităţi de verificare, inspecţie şi control, punându-le la dispoziţie evidenţa
măsurătorilor proprii şi toate celelalte documente relevante şi le facilitează controlul activităţilor ai căror titulari sunt,
precum şi prelevarea de probe;
f) asigură accesul persoanelor împuternicite pentru verificare, inspecţie şi control la instalaţiile tehnologice
generatoare de impact asupra mediului, la echipamentele şi instalaţiile de depoluare a mediului, precum şi în spaţiile
sau în zonele aferente acestora;
g) realizează, în totalitate şi la termen, măsurile impuse prin actele de constatare încheiate de persoanele
împuternicite cu activităţi de verificare, inspecţie şi control;
h) se supun dispoziţiei scrise de încetare a activităţii;
i) suportă costul pentru repararea prejudiciului şi înlătură urmările produse de acesta, restabilind condiţiile
anterioare producerii prejudiciului, potrivit principiului "poluatorul plăteşte";
j) asigură sisteme proprii de supraveghere a instalaţiilor şi proceselor tehnologice şi pentru automonitorizarea
emisiilor poluante;
k) asigură evidenţa rezultatelor şi raportează autorităţii competente pentru protecţia mediului rezultatele
automonitorizării emisiilor poluante, conform prevederilor actelor de reglementare;
l) informează autorităţile competente, în caz de eliminări accidentale de poluanţi în mediu sau de accident major;
m) depozitează deşeurile de orice fel numai pe amplasamente autorizate în acest sens;
n) nu ard miriştile, stuful, tufărişurile sau vegetaţia ierboasă fără acceptul autorităţii competente pentru protecţia
mediului şi fără informarea în prealabil a serviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgenţă;
o) aplică măsurile de conservare stabilite de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului pe suprafeţele
terestre şi acvatice supuse unui regim de conservare ca habitate naturale pe care le gestionează precum şi pentru
refacerea ecologică a acestora;
p) nu folosesc momeli periculoase în activităţile de pescuit şi vânătoare, cu excepţia cazurilor special autorizate:
q) asigură condiţii optime de viaţă, în conformitate cu prevederile legale, animalelor sălbatice ţinute în captivitate
legal, sub diferite forme;
r) asigură luarea măsurilor de salubrizare a terenurilor deţinute cu orice titlu, neocupate productiv sau funcţional,
în special a celor situate de-a lungul căilor de comunicaţie rutiere, feroviare şi de navigaţie;
s) să se legitimeze la solicitarea expresă a personalului de inspecţie şi control prevăzut în prezenta ordonanţă de
urgenţă.
(2) Persoanele fizice sau juridice care prospectează, explorează ori exploatează resursele solului şi subsolului au
următoarele obligaţii:
a) să efectueze remedierea zonelor în care solul, subsolul şi ecosistemele terestre au fost afectate;
b) să anunţe autorităţile pentru protecţia mediului sau, după caz, celelalte autorităţi competente, potrivit legii,
despre orice situaţii accidentale care pun în pericol mediul şi să acţioneze pentru refacerea acestuia.
(3) Persoanele fizice şi juridice care cultivă plante superioare modificate genetic au următoarele obligaţii:
a) să solicite şi să obţină autorizaţia din partea autorităţii publice competente pentru agricultură.
b) *** Abrogată
(4) Persoanele fizice şi juridice au următoarele obligaţii în vederea respectării regimului ariilor naturale protejate:
a) să respecte prevederile planurilor de management şi ale regulamentelor ariilor naturale protejate;
b) să nu desfăşoare activităţi care contravin planurilor de management sau regulamentelor ariilor naturale
protejate, precum şi prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă;
c) *** Abrogată
d) să permită accesul în aria naturală protejată a administratorilor sau custozilor precum şi a împuterniciţilor
acestora pe terenurile deţinute cu orice titlu.
ART. 95
(1) Răspunderea pentru prejudiciul adus mediului are caracter obiectiv, independent de culpă. În cazul pluralităţii
autorilor, răspunderea este solidară.
(2) În mod excepţional, răspunderea poate fi şi subiectivă pentru prejudiciile cauzate speciilor protejate şi
habitatelor naturale, conform reglementărilor specifice.
(3) Prevenirea şi repararea prejudiciului adus mediului se realizează conform prevederilor prezentei ordonanţe de
urgenţă şi a reglementărilor specifice.
CAP. 15
Sancţiuni
ART. 96
(1) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 3.000 lei (RON) la 6.000 lei (RON), pentru
persoane fizice, şi de la 25.000 lei (RON) la 50.000 lei (RON), pentru persoane juridice, încălcarea următoarelor
prevederi legale:
1. obligaţiile persoanelor juridice de a realiza sisteme de automonitorizare şi de a raporta autorităţii publice
teritoriale de protecţie a mediului rezultatele automonitorizării şi/sau alte date solicitate, precum şi accidentele şi
incidentele care pot conduce la pericole de accidente;
2. obligaţiile persoanelor juridice de a ţine evidenţa strictă a substanţelor şi preparatelor periculoase şi de a
furniza informaţiile şi datele cerute de autoritatea competentă pentru protecţia mediului;
3. obligaţiile persoanelor juridice de a identifica şi preveni riscurile pe care substanţele şi preparatele periculoase
le pot prezenta asupra sănătăţii populaţiei şi mediului şi de a anunţa iminenţa producerii unor descărcări
neprevăzute sau accidentale autorităţii competente pentru protecţia mediului şi de apărare civilă;
4. obligaţia persoanelor fizice şi juridice autorizate de a aplica, prin sisteme proprii, programe de supraveghere a
contaminării radioactive a mediului, care să asigure respectarea condiţiilor de eliminare a substanţelor radioactive
prevăzute în autorizaţie şi menţinerea dozelor radioactive în limitele admise;
5. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice autorizate de a menţine în stare de funcţionare capacitatea de
monitorizare a mediului local pentru a depista orice contaminare radioactivă semnificativă care ar rezulta dintr-o
eliminare accidentală de substanţe radioactive;
6. obligaţia proprietarilor şi deţinătorilor de terenuri cu titlu sau fără titlu, de a întreţine perdelele forestiere şi
aliniamentele de protecţie, spaţiile verzi, parcurile, gardurile vii pentru îmbunătăţirea capacităţii de regenerare a
atmosferei, protecţia fonică şi eoliană;
7. obligaţia proprietarilor şi deţinătorilor de terenuri cu titlu sau fără titlu, de a preveni, pe baza reglementărilor în
domeniu, deteriorarea calităţii mediului geologic;
8. obligaţia proprietarilor şi deţinătorilor de terenuri cu titlu sau fără titlu, de a asigura la amplasarea, proiectarea,
construirea şi punerea în funcţiune a obiectivelor de orice fel, cât şi la schimbarea destinaţiei terenurilor, condiţiile
prevăzute în acordul şi în autorizaţia/autorizaţia integrată de mediu;
9. obligaţia proprietarilor şi deţinătorilor de terenuri cu titlu sau fără titlu, de a nu arde miriştile, stuful, tufărişurile
sau vegetaţia ierboasă, fără acceptul autorităţii competente pentru protecţia mediului şi fără informarea în prealabil a
serviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgenţă;
10. obligaţia proprietarilor şi deţinătorilor de terenuri cu titlu sau fără titlu, de a lua măsuri de salubrizare a
terenurilor neocupate productiv sau funcţional, în special a celor situate de-a lungul căilor de comunicaţie rutiere,
feroviare şi de navigaţie;
11. obligaţiile deţinătorilor cu orice titlu ai suprafeţelor de teren de a proteja flora şi fauna sălbatică existente pe
acestea, în sensul menţinerii echilibrului ecologic şi conservării biodiversităţii, precum şi exploatării durabile a
resurselor în baza prevederilor legale în vigoare, pentru a nu crea prejudicii mediului înconjurător şi sănătăţii umane;
12. obligaţiile autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi ale persoanelor fizice şi juridice, după caz, de a
adopta şi/sau aplica măsuri obligatorii cu privire la întreţinerea şi înfrumuseţarea clădirilor, a curţilor şi împrejurimilor
acestora, a spaţiilor verzi din curţi şi dintre clădiri, a arborilor şi arbuştilor decorativi, în conformitate cu planurile de
urbanism;
13. obligaţiile autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi ale persoanelor juridice, după caz, să prevadă la
elaborarea planurilor de urbanism şi amenajarea teritoriului, măsuri de menţinere şi ameliorare a fondului peisagistic
natural şi antropic al fiecărei zone şi localităţi, condiţii de refacere peisagistică şi ecologică a zonelor deteriorate şi
măsuri de dezvoltare a spaţiilor verzi, de protecţie sanitară a captărilor de apă potabilă şi lucrări de apărare
împotriva inundaţiilor;
14. obligaţia autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi a persoanelor fizice şi juridice, după caz, de a nu
schimba destinaţia terenurilor amenajate ca spaţii verzi prevăzute în planurile urbanistice;
15. obligaţia autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi a persoanelor fizice şi juridice, după caz, de a nu
degrada mediul prin depozitări necontrolate de deşeuri de orice fel;
16. obligaţia desfăşurării pe suprafaţa ariilor naturale protejate numai a acelor activităţi conforme prevederilor
planurilor de management şi regulamentelor ariilor naturale protejate;
17. *** Abrogat
18. *** Abrogat
19. *** Abrogat
20. *** Abrogat
21. obligaţia de a nu intra pe suprafaţa ariilor naturale protejate şi a nu practica sporturi în afara drumurilor
permise accesului public cu mijloace motorizate bazate pe folosirea combustibililor fosili;
22. obligaţia de a respecta prevederile planurilor de management şi ale regulamentelor ariilor naturale protejate
aprobate conform prevederilor legale;
23. obligaţia de a se legitima la solicitarea expresă a personalului de inspecţie şi control prevăzut în prezenta
ordonanţă de urgenţă;
24. *** Abrogat
25. obligaţia de a permite accesul în aria protejată a administratorilor sau custozilor precum şi a împuterniciţilor
acestora pe terenurile deţinute cu orice titlu;
26. obligaţia persoanelor fizice de a nu deversa în apele de suprafaţă sau subterane ape uzate, fecaloid
menajere;
27. *** Abrogat
28. obligaţia persoanelor fizice şi juridice de a marca individual specimenele aparţinând speciilor de floră şi faună
sălbatică pentru care există astfel de prevederi în regulamentele Comisiei Europene privind conservarea speciilor
de faună şi floră sălbatică prin reglementarea comerţului cu acestea sau în legislaţia naţională specifică, conform
metodelor aprobate ori recomandate de Conferinţa Părţilor a Convenţiei privind comerţul internaţional cu specii
sălbatice de faună şi floră pe cale de dispariţie, şi, în particular, marcarea prin etichetare a caviarului atât pentru
comerţul intern, cât şi pentru cel internaţional.
prevederi legale:
1. obligaţia persoanelor fizice şi juridice de solicitare şi obţinere a actelor de reglementare conform prevederilor
legale, precum şi a acordului de import/export şi a autorizaţiilor privind organismele modificate genetic, conform
prevederilor legale, în termenele stabilite de autoritate;
1^1. obligaţia autorităţilor publice locale de a nu schimba destinaţia terenurilor amenajate ca spaţii verzi şi/sau
prevăzute ca atare în documentaţiile de urbanism, de a nu reduce suprafeţele acestora ori obligaţia de a nu le
strămuta;
2. *** Abrogat
3. obligaţiile autorităţilor administraţiei publice locale privind îmbunătăţirea microclimatului urban, prin amenajarea
şi întreţinerea izvoarelor şi a luciilor de apă din interiorul localităţilor şi din zonele limitrofe acestora, de a înfrumuseţa
şi proteja peisajul, de a menţine curăţenia localităţilor;
4. obligaţia autorităţilor administraţiei publice locale de a informa publicul privind riscurile generate de
funcţionarea sau existenţa obiectivelor cu risc pentru mediu şi sănătatea populaţiei;
5. obligaţiile autorităţilor administraţiei publice locale privind adoptarea elementelor arhitecturale adecvate,
optimizarea densităţii de locuire, concomitent cu menţinerea, întreţinerea şi dezvoltarea spaţiilor verzi, a parcurilor, a
aliniamentelor de arbori şi a perdelelor de protecţie stradală, a amenajamentelor peisagistice cu funcţie ecologică,
estetică şi recreativă;
6. obligaţiile autorităţilor administraţiei publice locale de a reglementa accesul anumitor tipuri de autovehicule sau
a desfăşurării unor activităţi generatoare de disconfort pentru populaţie în anumite zone ale localităţilor, cu
predominanţă în spaţiile destinate locuinţelor, zonele destinate tratamentului, odihnei, recreerii şi agrementului,
inclusiv prin interzicerea temporară sau permanentă;
7. obligaţia autorităţilor administraţiei publice locale de a supraveghea aplicarea prevederilor din planurile de
urbanism şi amenajarea teritoriului, în acord cu planificarea de mediu;
8. obligaţiile autorităţilor administraţiei publice locale de a supraveghea operatorii economici din subordine pentru
prevenirea eliminării accidentale de poluanţi sau depozitării necontrolate de deşeuri şi de a dezvolta sisteme de
colectare a deşeurilor refolosibile;
9. obligaţiile autorităţilor administraţiei publice locale de a avea personal specializat pentru protecţia mediului şi
de a colabora în acest scop cu autorităţile pentru protecţia mediului;
10. obligaţiile autorităţilor administraţiei publice locale de a asigura, prin serviciile publice şi operatorii economici
responsabili, salubrizarea stradală, a spaţiilor verzi, pieţelor şi parcurilor publice, şi întreţinerea acestora;
11. obligaţiile autorităţilor administraţiei publice locale de a respecta prevederile din planurile de urbanism cu
privire la amplasarea obiectivelor industriale, a căilor şi mijloacelor de transport, a reţelelor de canalizare, a staţiilor
de epurare, a depozitelor de deşeuri menajere, stradale şi industriale, şi a altor obiective, fără a prejudicia
ambientul, spaţiile de odihnă, tratament şi recreere, starea de sănătate şi de confort a populaţiei;
12. obligaţiile autorităţilor administraţiei publice locale de a amenaja, întreţine şi dezvolta reţele de canalizare;
13. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a furniza şi/sau utiliza informaţii corecte pentru elaborarea
evaluărilor de mediu, evaluărilor impactului asupra mediului, a bilanţurilor de mediu şi a rapoartelor de
amplasament;
14. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a asigura măsuri şi dotări speciale pentru izolarea şi protecţia fonică
a surselor generatoare de zgomot şi vibraţii, de a verifica eficienţa acestora şi de a pune în exploatare numai pe
cele care nu depăşesc pragul fonic admis;
15. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a livra, manipula, transporta şi de comercializa îngrăşămintele
chimice şi produsele de protecţie a plantelor ambalate cu inscripţii de identificare, avertizare, prescripţii de siguranţă
şi folosire, în condiţii în care să nu provoace contaminarea mijloacelor de transport şi a mediului;
16. obligaţiile persoanelor juridice de a stoca temporar îngrăşămintele chimice şi produsele de protecţie a
plantelor numai ambalate şi în locuri unde s-au prevăzut toate măsurile de securitate;
17. *** Abrogat
18. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a nu folosi îngrăşămintele chimice şi produsele de protecţie a
plantelor în zonele sau pe suprafeţele unde sunt instituite măsuri speciale de protecţie;
19. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a administra produse de protecţie a plantelor cu mijloace aviatice
numai cu avizul autorităţilor competente pentru protecţia mediului, autorităţilor competente din domeniul sanitar şi al
comisiilor judeţene de bază meliferă şi stupărit pastoral, potrivit reglementărilor în vigoare, după o prealabilă
înştiinţare prin mass-media;
20. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a aplica, în perioada înfloririi plantelor a căror polenizare se face
prin insecte, numai acele tratamente cu produse de protecţie a plantelor care sunt selective faţă de insectele
polenizatoare;
21. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a nu folosi momeli periculoase în activităţile de pescuit şi vânătoare,
cu excepţia cazurilor special autorizate;
22. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a efectua evaluarea adecvată la realizarea planurilor sau proiectelor
care pot avea impact semnificativ asupra unei arii naturale protejate de interes comunitar.
23. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice care gestionează suprafeţele terestre şi acvatice supuse unui regim de
conservare ca habitate naturale sau pentru refacere ecologică, de a aplica măsurile de conservare stabilite de
autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului;
24. obligaţia persoanelor fizice şi juridice de a asigura condiţii optime de viaţă animalelor sălbatice ţinute în
captivitate legal, sub diferite forme;
25. obligaţia persoanelor fizice şi juridice de a nu exercita acţiuni care să ducă la distrugerea habitatelor naturale,
a florei şi faunei sălbatice de pe cuprinsul ţării;
26. desfăşurarea de activităţi de recoltare, capturare şi/sau de achiziţie şi comercializare pe piaţa internă a
plantelor şi animalelor din flora şi fauna sălbatică, terestră şi acvatică, sau a unor părţi ori produse ale acestora, în
stare vie, proaspătă ori semiprelucrată, de persoane fizice sau juridice neautorizate de autorităţile publice teritoriale
pentru protecţia mediului;
27. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice, care prospectează, explorează sau exploatează resursele naturale, de
a remedia zonele în care solul, subsolul şi ecosistemele terestre au fost afectate;
28. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a executa în termen toate lucrările de asigurare a migrării faunei
acvatice şi de ameliorare a calităţii apei prevăzute în actele de reglementare;
29. obligaţia persoanelor juridice de a aplica măsurile de eliminare a deşeurilor rezultate din activităţile care
implică organisme modificate genetic;
30. obligaţia persoanelor fizice şi juridice de a asigura dotarea, în cazul deţinerii de nave, platforme plutitoare sau
foraje marine, cu instalaţii de stocare sau de tratare a deşeurilor, instalaţii de epurare a apelor uzate şi racorduri de
descărcare a acestora în instalaţii de mal sau plutitoare;
31. obligaţiile persoanelor juridice de a amenaja porturile cu instalaţii de colectare, prelucrare, reciclare sau
neutralizare a deşeurilor petroliere, menajere sau de altă natură, stocate pe navele fluviale şi maritime, şi de a
constitui echipe de intervenţie în caz de poluare accidentală a apelor şi a zonelor de coastă;
32. obligaţia persoanelor fizice şi juridice de a nu produce poluarea apelor de suprafaţă prin spălarea de obiecte,
produse, ambalaje, materiale;
33. obligaţia persoanelor juridice de a nu deversa în apele de suprafaţă sau subterane ape uzate, fecaloid
menajere;
34. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a nu arunca şi de a nu depozita pe maluri, în albiile râurilor, apele
de suprafaţă şi în zonele umede deşeuri de orice fel;
35. obligaţia persoanelor fizice şi juridice de a nu introduce în apele de suprafaţă şi în zonele umede substanţe
explozive, tensiune electrică, narcotice sau alte substanţe periculoase.
prevederi legale:
1. obligaţia persoanelor fizice de a funcţiona cu respectarea prevederilor autorizaţiei de mediu şi a persoanelor
juridice de a funcţiona cu respectarea prevederilor autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu pentru activităţile care
fac obiectul procedurilor de reglementare din punct de vedere al protecţiei mediului;
1^1. obligaţia titularului de a notifica autoritatea competentă pentru protecţia mediului când intervin elemente noi,
necunoscute la data emiterii actelor de reglementare sau cu privire la orice modificare a condiţiilor care au stat la
baza emiterii acestora, înainte de realizarea modificării;
1^2. obligaţia titularului de a nu desfăşura activităţi sau de a nu realiza proiecte, planuri ori programe care ar
rezulta în urma modificărilor care fac obiectul notificării prevăzute la art. 15 alin. (2) lit. a) până la adoptarea unei
decizii potrivit prevederilor art. 16 alin. (4);
2. obligaţia titularilor activităţilor care fac obiectul procedurilor de reglementare din punct de vedere al protecţiei
mediului de a respecta termenele impuse de autoritatea competentă de protecţia mediului în derularea acestor
proceduri;
3. *** Abrogat
4. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a diminua, modifica sau înceta activităţile generatoare de poluare la
cererea motivată a autorităţilor pentru protecţia mediului;
5. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a asista persoanele împuternicite cu activităţi de verificare, inspecţie
şi control, punându-le la dispoziţie evidenţa măsurătorilor proprii şi toate celelalte documente relevante;
6. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a prezenta autorităţilor competente pentru protecţia mediului un
document certificat pentru conformitate cu originalul, care cuprinde obligaţiile asumate privind protecţia mediului, în
termen de 60 de zile de la data semnării sau emiterii documentului care atestă încheierea uneia dintre procedurile
prevăzute la art. 10 alin. (2);
7. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a facilita verificarea, inspecţia şi controlul activităţilor ai căror titulari
sunt şi prelevarea de probe;
8. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a asigura accesul persoanelor împuternicite la instalaţiile tehnologice
generatoare de impact asupra mediului, la echipamentele şi instalaţiile de depoluare a mediului, precum şi în spaţiile
sau în zonele potenţial generatoare de impact asupra mediului;
9. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a realiza în totalitate şi la termen măsurile impuse, în conformitate cu
actele de reglementare şi prevederile legale, de persoanele împuternicite cu verificarea, inspecţia şi controlul în
domeniul protecţiei mediului;
10. obligaţiile persoanelor juridice de a acoperi costurile măsurilor necesare pentru prevenirea şi/sau reducerea
consecinţelor efectelor adverse ale activităţilor cu organisme modificate genetic;
11. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a produce îngrăşăminte chimice şi produse de protecţie a plantelor
numai prin tehnologii şi biotehnologii autorizate, potrivit prevederilor legale;
12. introducerea pe teritoriul ţării, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţia în vigoare, de culturi de
microorganisme, plante şi animale vii din flora şi fauna sălbatică, fără acordul eliberat de autoritatea publică centrală
pentru protecţia mediului cu consultarea Academiei Române şi, după caz, a autorităţii centrale pentru sănătate;
12^1. exportul exemplarelor aparţinând speciilor non-CITES de floră şi faună sălbatică sau deplasarea acestora
în vederea comercializării în una dintre ţările din Uniunea Europeană, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţia în
vigoare, fără acordul pentru export, respectiv fără certificatul de origine eliberate de autoritatea publică centrală
pentru protecţia mediului;
13. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a îmbunătăţi performanţele tehnologice în scopul reducerii emisiilor
şi de a nu pune în exploatare instalaţiile ale căror emisii depăşesc limitele stabilite prin actele de reglementare;
14. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a suporta costul pentru repararea unui prejudiciu şi de a înlătura
urmările produse de acesta, restabilind condiţiile anterioare producerii prejudiciului, potrivit principiului "poluatorul
plăteşte";
15. obligaţia persoanelor fizice şi juridice să nu deverseze în apele de suprafaţă sau subterane ape uzate,
substanţe petroliere sau periculoase, ape care conţin substanţe periculoase.
(4) Amenzile aplicate în temeiul unei legi, ordonanţe de urgenţă, ordonanţe sau hotărâri ale Guvernului din
domeniul protecţiei mediului şi gospodăririi apelor se fac 100% venit la bugetul de stat, din care o cotă de 25%,
aferentă fondului de stimulare a personalului, se virează de către unităţile Trezoreriei Statului în contul autorităţii din
care face parte agentul constatator, pe baza situaţiilor financiare lunare întocmite şi prezentate de către autorităţile
competente pentru protecţia mediului, în termen de cinci zile lucrătoare de la primirea acestora, şi este evidenţiată
într-un cont distinct care se gestionează în regim extrabugetar.
ART. 97
(1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 96 se realizează de:
a) comisari şi persoane împuternicite din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu şi Administraţiei Rezervaţiei Biosferei
"Delta Dunării";
b) autorităţile administraţiei publice locale şi personalul împuternicit al acestora;
c) Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul
Administraţiei şi Internelor prin personalul împuternicit, în domeniile lor de activitate, conform atribuţiilor stabilite prin
lege.
(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 96 se realizează şi de personalul
structurilor de administrare şi custozii ariilor naturale protejate, numai pe teritoriul ariei naturale protejate
administrate.
(3) Dispoziţiile art. 96 referitoare la contravenţii se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările
şi completările ulterioare.
(4) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal
ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, agentul
constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a
contravenţiei.
(5) Actele de constatare a contravenţiilor întocmite de agenţii constatatori din cadrul autorităţilor prevăzute la alin.
(1) sunt acte procedurale, potrivit reglementărilor legale, cu toate efectele prevăzute de legislaţia în vigoare.
ART. 98
(1) Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă penală de la 30.000
lei (RON) la 60.000 lei (RON) următoarele fapte, dacă au fost de natură să pună în pericol viaţa ori sănătatea
umană, animală sau vegetală:
1. arderea miriştilor, stufului, tufărişurilor şi vegetaţiei ierboase din ariile protejate şi de pe terenurile supuse
refacerii ecologice;
2. poluarea accidentală datorită nesupravegherii executării lucrărilor noi, funcţionării instalaţiilor, echipamentelor
tehnologice şi de tratare şi neutralizare, menţionate în prevederile acordului de mediu şi/sau autorizaţiei/autorizaţiei
integrate de mediu.
(2) Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă penală de la 50.000 lei
(RON) la 100.000 lei (RON) următoarele fapte, dacă au fost de natură să pună în pericol viaţa ori sănătatea umană,
animală sau vegetală:
1. poluarea prin evacuarea, cu ştiinţă, în apă, în atmosferă sau pe sol a unor deşeuri sau substanţe periculoase;
2. nerespectarea restricţiilor sau interdicţiilor stabilite pentru protecţia apei şi a atmosferei, prevăzute de actele
normative în vigoare;
3. folosirea de momeli periculoase şi de mijloace electrice pentru omorârea animalelor sălbatice şi a peştilor, în
scopul consumului sau al comercializării;
4. producerea de zgomote peste limitele admise, dacă prin aceasta se pune în pericol grav sănătatea umană;
5. nerespectarea restricţiilor şi a interdicţiilor la vânat şi pescuit ale unor specii protejate sau oprite temporar prin
lege şi în zonele cu regim de protecţie integrală, potrivit reglementărilor specifice;
6. continuarea activităţii după suspendarea acordului de mediu sau autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu;
7. nesupravegherea şi neasigurarea depozitelor de deşeuri şi substanţe periculoase, precum şi nerespectarea
obligaţiei de depozitare a îngrăşămintelor chimice şi produselor de protecţie a plantelor numai ambalate şi în locuri
protejate;
8. prezentarea, în lucrările privind evaluarea de mediu, evaluarea impactului asupra mediului, a bilanţului de
mediu sau a raportului de amplasament a unor concluzii şi informaţii false;
9. producerea şi/sau importul în scopul introducerii pe piaţă şi utilizarea unor substanţe şi preparate periculoase,
fără respectarea prevederilor actelor normative în vigoare şi introducerea pe teritoriul României a deşeurilor de orice
natură în scopul eliminării acestora;
10. importul şi exportul unor substanţe şi preparate periculoase interzise sau restricţionate;
11. transportul şi tranzitul de substanţe şi preparate periculoase, cu încălcarea prevederilor legale în vigoare;
12. omisiunea de a raporta imediat despre orice accident major;
13. producerea, livrarea şi utilizarea îngrăşămintelor chimice şi a produselor de protecţie a plantelor neautorizate;
14. desfăşurarea de către persoanele juridice de activităţi cu organisme modificate genetic sau produse ale
acestora, fără a solicita şi obţine acordul de import/export şi/sau autorizaţiile prevăzute de reglementările specifice.
15. *** Abrogat
(3) Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 1 la 5 ani, următoarele fapte, dacă au fost de natură
să pună în pericol viaţa ori sănătatea umană, animală sau vegetală:
1. nerespectarea interdicţiilor privind utilizarea pe terenuri agricole de produse de protecţie a plantelor sau
îngrăşăminte chimice;
2. provocarea, datorită nesupravegherii surselor de radiaţii ionizante, a contaminării mediului şi/sau a expunerii
populaţiei la radiaţii ionizante, omisiunea de a raporta prompt creşterea peste limitele admise a contaminării
mediului, aplicarea necorespunzătoare sau neluarea măsurilor de intervenţie în caz de accident nuclear;
3. descărcarea apelor uzate şi a deşeurilor de pe nave sau platforme plutitoare direct în apele naturale sau
provocarea, cu ştiinţă, de poluare prin evacuarea sau scufundarea în apele naturale, direct sau de pe nave ori
platforme plutitoare, a unor substanţe sau deşeuri periculoase.
(4) Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani, următoarele fapte:
1. continuarea activităţii după dispunerea încetării acesteia;
2. neluarea măsurilor de eliminare totală a substanţelor şi preparatelor periculoase care au devenit deşeuri;
3. refuzul intervenţiei în cazul poluării accidentale a apelor şi a zonelor de coastă;
4. refuzul controlului, la introducerea şi scoaterea din ţară a substanţelor şi preparatelor periculoase precum şi
introducerea în ţară a culturilor de microorganisme, plante şi animale vii din flora şi fauna sălbatică, fără acordul
eliberat de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului;
5. aplicarea necorespunzătoare sau neluarea măsurilor de intervenţie în caz de accident nuclear;
6. provocarea, cu ştiinţă, de poluare prin evacuarea sau scufundarea în apele naturale, direct sau de pe nave ori
platforme plutitoare, a unor substanţe sau deşeuri periculoase.
(5) În situaţia în care infracţiunile pedepsite conform alin. (3) şi (4) au pus în pericol sănătatea sau integritatea
corporală a unui număr mare de persoane, au avut vreuna dintre urmările prevăzute în art. 182 din Codul penal ori
au cauzat o pagubă materială importantă, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi,
iar în cazul în care s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane ori pagube importante economiei naţionale,
pedeapsa este închisoarea de la 7 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
(6) Tentativa se pedepseşte.
ART. 99
(1) Constatarea şi cercetarea infracţiunilor se fac din oficiu de către organele de urmărire penală, conform
competenţelor legale.
(2) Descoperirea şi stabilirea, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege, de către comisarii Gărzii Naţionale de
Mediu, Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare, jandarmi şi personalul împuternicit din cadrul
Ministerului Apărării Naţionale, a săvârşirii oricăreia dintre infracţiunile prevăzute la art. 98, se aduce de îndată la
cunoştinţa organului de urmărire penală competent potrivit legii de procedură penală.
CAP. 16
Dispoziţii tranzitorii şi finale
ART. 100
În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului este Ministerul
Mediului şi Gospodăririi Apelor.
ART. 101
În scopul aplicării eficiente a măsurilor de protecţie a mediului domeniile şi dispoziţiile generale din prezenta
ordonanţă de urgenţă se vor reglementa prin acte normative speciale.
ART. 102
(1) În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, titularii de activităţi aflaţi în
derularea procedurii de reglementare au obligaţia să depună la autoritatea competentă pentru protecţia mediului
documentaţia completă, conform legislaţiei în vigoare la data solicitării actului de reglementare.
(2) Până la adoptarea noilor proceduri de reglementare din punctul de vedere al protecţiei mediului, emiterea
actelor de reglementare se realizează conform actelor normative existente la data intrării în vigoare a legii de
aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
ART. 103 *** Abrogat
ART. 104
Prezenta ordonanţă de urgenţă intră în vigoare la 30 zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, cu
excepţia următoarelor prevederi:
a) art. 14 alin. (3) care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007 pentru activităţile puse în funcţiune după 30 octombrie
1999;
b) art. 14 alin. (3) care intră în vigoare la 30 octombrie 2007 pentru activităţile puse în funcţiune înainte de 30
octombrie 1999;
c) art. 21 alin. (1) lit. d) şi e) şi art. 54 care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007.
ART. 105
La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă:
a) Legea nr. 137/1995 privind protecţia mediului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din
17 februarie 2000, cu modificările şi completările ulterioare;
b) orice alte dispoziţii contrare.
NOTE:
1. Reproducem mai jos prevederile art. II şi III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2007.
"ART. II
(1) Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a asigura din terenul intravilan o suprafaţă de spaţiu
verde de minimum 20 mp/locuitor, până la data de 31 decembrie 2010, şi de minimum 26 mp/locuitor, până la data
de 31 decembrie 2013.
(2) Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a întocmi, în termen de 90 de zile de la data intrării în
vigoare a prezentului act normativ, un program în care vor fi evidenţiate etapele de realizare a obligaţiei prevăzute la
alin. (1), cu indicarea termenelor intermediare propuse.
ART. III
(1) Nerespectarea prevederilor art. II constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă, în cuantumul
prevăzut la art. 96 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, aprobată
cu modificări şi completări prin Legea nr. 265/2006, cu modificările ulterioare.
(2) Constatarea contravenţiei şi aplicarea sancţiunii prevăzute la alin. (1) se fac potrivit art. 97 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 265/2006, cu modificările
ulterioare.
(3) Dispoziţiile alin. (1) referitoare la contravenţii se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările
şi completările ulterioare."
2. Reproducem mai jos prevederile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 164/2008.
"ART. II
Solicitările de emitere a actelor de reglementare, depuse înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de
urgenţă, se soluţionează potrivit prevederilor legale în vigoare la data depunerii acestora. Autorizaţiile de mediu cu
program de conformare şi autorizaţiile integrate de mediu cu plan de acţiuni emise până la data intrării în vigoare a
prezentei ordonanţe de urgenţă, precum şi revizuirile ulterioare ale acestora sunt valabile până la ultimul termen
prevăzut în programul de conformare, respectiv în planul de acţiuni."
---------------

Suport Curs Notiuni de Legislatie in Turism

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Suport Curs Notiuni de Legislatie in Turism

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1.

NOTIUNI DESPRE DREPT

ELEMENTE DE DREPT CIVIL

DEFINITIA DREPTULUI – Totalitatea regulilor de conduita stabilite sau

Sistemul dreptului se imparte pe ramuri de drept, dupa specificul relatiilor sociale pe

NORMA DE DREPT - Este o regula de conduita cu caracter general si impersonal,

DREPT CIVIL – Este o ramura a dreptului privat si cuprinde un ansamblu de norme

Cuprinde 3 elemente constitutive: partile(subiectele) raprotului juridic, si aceste apot fi

SUBIECT DE DREPT CIVIL – cuprinde persoanele fizice si persoanele juridice,

CATEGORII DE SUBIECTE DE DREPT CIVIL – 2 mari categorii:

Persoanele fizice sunt omul, ca titular de drepturi si obligatii civile.

Persoanele juridice sunt un colectiv de oameni, care intrunind conditiile cerute de

Categorii de bunuri mobile (miscatoare):

Categorii de bunuri imobile (nemiscatoare):

Dreptul de proprietate – in sens obiectiv desemneaza ansamblul normelor juridice

Formele dreptului de proprietate: dreptul de proprietate publica si dreptul de

Obiectul actului juridic – acesta trebuie sa indeplineasca o serie de conditii:

Teoria generala a obligatiilor

Incheierea contractelor – realizarea acordului de vointa al partilor asupra clauzelor

2. ELEMENTE DE DREPT COMERCIAL

Fapte de comert – Codul Comercial stabileste anumite acte juridice si operatiuni pe

Comerciantii – subiecte ale raporturilor comerciale pot fi atat comerciantii cat si

Inainte de inceperea activitatii comerciale comerciantul este obligat sa se

Comerciantii se impart in doua categorii:

DOBANDIREA CALITATII DE COMERCIANT

- persoana fizica pentru a deveni comerciant trebuie sa savarseasca anumite fapte de

Societatea in comandita simpla- este societatea care se constituie pe baza deplinei

Societatea cu raspundere limitata- este acea societata ce se constituie pa baza deplinei

Cauze generale de dizolvare:

Lichidarea societatii – constituie un ansamblu de operatiuni avand ca scop

INTREPRINZATORI INDIVIDUALI SI ASOCIATII FAMILIALE

SOCIETATI COMERCIALE Legea societatilor comerciale 31/1990 (republicata)

Societatea in nume colectiv (SNC)

Societatea in comandita simpla (SCS)

Societatea pe actiuni (SA)

Societatea in comandita pe actiuni (SCA)

Societatea cu raspundere limitata (SRL)

LEGISLATIE pentru societati comerciale

LEGEA NR. 31/1990 REPUBLICATA SI CU MODIFICARILE ULTERIOARE –

LEGISLATIE PRIVIND PROTECTIA CONSUMATORULUI

Hotărâre nr. 284/2009 din 11/03/2009

privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia

Actul a intrat in vigoare la data de 24 martie 2009

Ordonanţă nr. 21/1992 din 21/08/1992 privind protecţia consumatorilor

Lege nr. 449/2003

privind vânzarea produselor şi garanţiile asociate acestora

Pachete de servicii turistice

- OG 107/1999 privind activitatea de comercializare a pachetelor de servicii

- Ordin 516 din 12/04/2005 pentru aprobarea contractului-cadru de comercializare

- Legea 148/2000 privind publicitatea cu modificările şi completările ulterioare;

- OG 21/1992 privind protecţie consumatorilor, republicată (2).

Servicii de cazare turistica

- OG 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată (2),

- Legea 148/2000 privind publicitatea, cu modificările şi completările ulterioare,

- HG 1328/2001 privind clasificarea structurilor de primire turistice,

- Ordinul Ministrului Turismului 203/2002 privind preschimbarea certificatelor de

- Ordinul 636/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind clasificarea

- Legea 349/2002 pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului

- HG 237 din 08/02/2001 pentru aprobarea Normelor cu privire la accesul, evidenţa

- HG 306/2001 privind practicarea de către agenţii economici din turism de tarife şi

- Ordin 536 din 23/06/1997 pentru aprobarea Normelor de igienă şi a

- Ordin 330 din 15/04/2002 privind dezinsectia şi deratizarea structurilor de primire

- HG 1412/2002 pentru modificarea şi completarea HG 1328/2001 privind