Noţiunea, importanţa şi principiile dreptului civil

- noţiunea dreptului civil

- principiile dreptului civil
- delimitarea dreptului civil de alte ramuri ale dreptului
Noţiunea dreptului civil
I. DEFINIŢIA, ROLUL, PRINCIPIILE ŞI DELIMITAREA
DREPTULUI CIVIL
 Dreptul (in general)– reprezinta ansamblul normelor care
impun anumite reguli de conduita in societate, ele sunt o
creatie a omului, care avand la baza realitatile sociale a condus
la elaborarea de-a lungul timpului a unor norme cu scopul
aplicarii acestora in viata sociala.
 Norma de drept este o regulă de conduită generală,
impersonală şi obligatorie, instituită sau sancţionată de
autoritatea publică (forta statului), aplicată din conştiinţa
juridică a oamenilor şi, în caz de abatere, prin constrângerea
asigurată de autoritatea publică.
Noţiunea dreptului civil
Norma de drept se caracterizeaza prin:
Generalitate, adică regula de conduită prescrisă este tipică, ea urmând să se aplice ori de
câte ori se ivesc condiţiile prevăzute în ipoteza ei.
Impersonalitate, în sensul că se adresează unui număr nedeterminat de persoane.
Obligativitate, ceea ce înseamnă că norma juridică reprezintă o dispoziţie care trebuie
aplicată, la nevoie, prin intervenţia forţei de constrângere a autorităţii publice.
Validitate,adica norma trebuie să fie în vigoare şi să existe un act legal al emiterii ei,
acesta însemnând, pe de o parte, existenţa ca atare a normei, iar pe de altă parte,
legalitatea actului de emitere a acestei norme.
Coercibilitate. (COERCITÍV, -Ă, coercitivi, -e, adj. Care are puterea, dreptul de a
constrânge. – Din fr. coercitif.) Dacă, în principiu, norma este reprezentată de bună
voie, prin esenţa sa însă ea este coercibilă, în cazul în care nu se aplică, aplicarea ei
putându-se realiza cu forţa (sanctiunea care se aplica in caz de neexecutare).

După caracterul conduitei prescrise, normele juridice se împart în:

 
Norme imperative sau categorice care sunt normele de la dispoziţia cărora nu se admite
nici o derogare, sub sancţiune.
Norme permisive sau dispozitive acestea sunt normele care lasă subiectelor de drept
latitudinea de a-şi alege comportarea în ipoteza dată.
Delimitarea dreptului civil de alte ramuri ale dreptului
Stiinta care se ocupa cu studiul normelor de drept este
stiinta juridica, generic denumita „drept”.
Dreptul public se caracterizeaza prin raportul de subordonare dintre subiectele
raportului juridic, respectiv statul sau colectivităţile publice in raport cu persoanele
private. Putem enumera printre cele mai importante ramuri ale dreptului public:
Dreptul penal - reglementează relaţiile dintre individ şi societate, individ ca membru al
societăţii organizate (în stat) şi societatea în întregul ei (statul). Dreptul penal, prin Codul
Penal şi alte legi, stabileşte care din acţiunile sau inacţiunile oamenilor au caracter penal
şi, astfel, necesită o tragere la răspundere a persoanei sau persoanelor care se fac vinovate.
Dreptul procesual penal - reglementează modul de desfăşurare a proceselor cu caracter
penal în instanţă
Dreptul constituţional - reglementează organizarea etatică a statului
Dreptul administrativ- totalitate de norme juridice şi principii de drept, care se referă la
organizarea şi funcţionarea administraţiei publice.
Dreptul financiar- reglementează politica financiar-fiscală a statului
Dreptul bancar- reglementează activitatea băncilor şi a altor instituţii de credit
Dreptul internaţional public - reglementează raporturile juridice la nivel de stat
 Delimitarea dreptului civil de alte ramuri ale dreptului
Dreptul privat – se caracterizeaza de o egalitate a subiectelor raportului juridic. Ramurile dreptului
privat sunt:
Dreptul civil- reglementează raporturile patrimoniale şi nepatrimoniale în care părţile figurează ca
subiecte egale în drepturi, unele raporturi personale legate de individualitatea persoanei, precum şi
condiţia juridică a persoanelor fizice şi a altor subiecte colective, în calitatea lor de participante la
raporturile juridice civile.
Dreptul procesual civil - reglementează modul de desfăşurare a proceselor în instanţă, altele decât cele cu
caracter penal.
Dreptul comercial- este definit ca fiind o ramură a dreptului privat, cuprinzând ansamblul
reglementărilor privind relaţiile sociale cu caracter de comercialitate. Obiectul dreptului comercial este
raportul juridic comercial, adică o relaţie socială formată pe baza unei norme juridice comerciale şi în
care participanţii devin titulari de drepturi şi obligaţii comerciale şi a căror poziţie juridică este egală.
Dreptulul muncii- cuprinde normele juridice aplicabile relaţiilor individuale şi colective care se nasc între
patroni (persoane fizice sau persoane juridice) şi salariaţii care prestează muncă sub autoritatea lor.
Izvorul acestor relaţii îl constituie contractul individual de muncă.
Dreptul familiei - cuprinde norme de reglementare a relaţiilor sociale ce au la bază familia
Dreptul proprietăţii intelectuale - reglementează dreptul de autor şi alte drepturi conexe, dreptul de
proprietate industrială, precum şi alte relaţii sociale ce ţin de domeniul proprietăţii intelectuale
Drept internaţional privat - reglementează raporturile juridice dintre persoane fizice sau juridice ce au în
componenţă un element de extraneitate.
Dreptul comerţului internaţional - reglementează raporturile juridice dintre comercianţi cu caracter de
internaţionalitate
Delimitarea dreptului civil de alte ramuri ale dreptului
Dreptul civil, ca ramură de drept, este ansamblul normelor juridice care reglementează
raporturile patrimoniale şi nepatrimoniale stabilite între persoane fizice şi persoane juridice aflate
pe poziţii de egalitate juridică.
Raportul juridic civil, prin raport juridic civil se înţelege relaţia socială, patrimonială sau
nepatrimonială, reglementată de norma de drept civil.
Daca orice raport juridic civil este o relatie sociala, nu orice relatie sociala este un raport juridic civil.
O conditie a raportului juridic civil o reprezinta reglementarea unei relatii sociale prin norme ce intra
în continutul dreptului civil.
 

Caractere:
 

a) Raportul juridic civil are caracter social, evident, care nu trebuie administrat, doarece toate raporturile
juridice se stabilesc între oameni, fie priviti ca persoane fizice, fie priviti ca persoane juridice. Chiar daca "legea
vorbeste" despre "regimul juridic al bunurilor", în realitate se are în vedere conduita oamenilor cu privire la bunuri
sau lucruri
b) Raportul juridic civil are caracter volitional (VOLIȚIONÁL, -Ă, voliționali, -e, adj. Care se referă la voință,
care este determinat de voință; volitiv). Se poate vorbi de un caracter dublu volitional. Pe lânga vointa exprimata de
legiuitor din norma de drept civil care reglementeaza actul juridic civil, exista si vointa autorilor sau autorului
actului juridic civil dupa cum suntem în prezenta unui act bilateral sau unilateral.
c)Raportul juridic civil se caracterizeaza prin pozitia de egalitate juridica a partilor. Aceasta pozitie de
egalitate este nu numai metoda de reglementare a dreptului civil, ci si un caracter propriu raportului juridic civil.
Aceasta se exprima în nesubordonarea unei parti fata de cealalta.
Structura raportului juridic civil
Raportul juridic cuprinde în structura sa trei elemente:
partile, continutul si obiectul.
 
Raport juridic patrimonial: este acel raport social care, datorită
conţinutului şi valorii economice, poate fi evaluat pecuniar (in bani) (de
exemplu, raportul născut din contractul de vânzare).
Raport juridic nepatrimonial: este acel raport social lipsit de un conţinut
economic (nu de valoare!!), deci al cărui conţinut nu poate fi evaluat în bani
(spre exemplu, raportul ce are în conţinutul său dreptul la nume sau denumire).
(feed back) Dupa felul subiectelor lor , raporturile civile pot fi:
- raporturi numai intre persoane fizice (doua sau mai multe);
- raporturi numai intre persoane juridice;
- raporturi mixte, intre o persoane fizice si persoane juridice.