Drept

sistem de reguli și îndrumări, în general,

susținute de autoritatea guvernamentală

Acest articol se referă la un sistem.

Pentru știința socială sau teoria dreptului,
vedeți Jurisprudență. Pentru un
document care este adoptat de
legislatură, vedeți Normă juridică. Pentru
alte utilizări, vedeți Drept
(dezambiguizare).

Dreptul este un sistem de reguli, care

sunt create și puse în aplicare prin
intermediul unor instituții sociale sau
guvernamentale pentru a reglementa
comportamentul.[2] Dreptul este un
sistem care ajută la reglementare și prin
care se asigură că o comunitate arată
respect și egalitate în interiorul ei. Legile
aplicate de stat pot fi făcute printr-o
legislatură colectivă sau printr-un singur
legiuitor, care rezultă în lege, de către
executiv prin decrete și reglementări sau
stabilite de către judecători prin
precedent, în mod normal în jurisdicțiile
de drept comun.
Statuia Justiției, o zeiță care simbolizează justiția,
având o sabie – simbolizând puterea coercitivă a
unui tribunal –, balanța – reprezentând un standard
obiectiv prin care sunt cântărite plângerile depuse –
și legată la ochi, indicând faptul că justiția ar trebui
să fie imparțială și obiectivă, fără teamă sau
favoruri și fară să țină cont de bani, bogăție, putere
sau identitate.[1]

Noțiunea juridică de Drept reprezintă

totalitatea regulilor și normelor juridice
care reglementează conduita oamenilor
în relațiile sociale, într-o colectivitate
politic determinată, susceptibile de a fi
impuse prin forța coercitivă a statului.
Tot prin Drept este desemnată și știința
care studiază aceste reguli și norme
juridice.

Cuvântul Drept provine din latinescul

„directus”, ceea ce înseamnă linie
dreaptă, riglă, drept, dar corespondentul
termenului juridic este „jus” - drept,
dreptate, licit.

Dreptul în general

Definiția dreptului …

În societatea omenească acțiunile

omului sunt determinate de trebuințele
sale. Aceste acțiuni, individuale sau și
comune ale unor indivizi din societate,
trebuie însă limitate pentru că, în mod
inerent, interesele personale ale unuia vin
deseori în conflict cu cele ale altuia, ceea
ce ar putea dăuna însăși existenței
societății. Diversitatea și complexitatea
relațiilor sociale fac necesară
organizarea și reglementarea raporturilor
dintre oameni sau grupuri de oameni,
pentru a face posibilă conviețuirea în
cadrul societății.

Dreptul unui om poate fi îngrădit și prin

abuz, exercitat de o altă persoană sau
grup de persoane.
Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli
de comportare în relațiile sociale, al căror
principal caracter este obligativitatea - la
nevoie impusă - pentru toți membrii
societății organizate.

Din punctul de vedere al științei Dreptului,

prin această noțiune se înțelege atât
dreptul pozitiv (ca parte a dreptului
obiectiv), cât și dreptul subiectiv.

Prin extensie, prin Drept se înțelege și

știința - obiect de învățământ superior -
care studiază aceste reguli sub toate
aspectele.

Norma de drept …
Articol principal: Normă de drept.

Norma de drept este o regulă de conduită

generală, impersonală și obligatorie,
instituită sau sancționată de autoritatea
publică, aplicată din conștiința juridică a
oamenilor și, în caz de abatere, prin
constrângerea asigurată de autoritatea
publică.

Norma de drept sau norma juridică se

caracterizează, deci, prin:

Generalitate, manifestată prin aceea că

regula de conduită prescrisă este
tipică, ea urmând să se aplice ori de
câte ori se ivesc condițiile prevăzute în
ipoteza ei.
Impersonalitate, în sensul că se
adresează unui număr nedeterminat de
persoane.
Obligativitate, ceea ce înseamnă că
norma juridică reprezintă o dispoziție
care trebuie aplicată, la nevoie, prin
intervenția forței de constrângere a
autorității publice.
Validitate, acesta însemnând, pe de o
parte, existența ca atare a normei, iar
pe de altă parte, legalitatea actului de
emitere a acestei norme. Cu alte
cuvinte, norma trebuie să fie în vigoare
și să existe un act legal al emiterii ei.
Coercibilitate. Dacă, în principiu, norma
este reprezentată de bună voie, prin
 esența sa însă ea este coercibilă, în
cazul în care nu se aplică, aplicarea ei
putându-se realiza cu forța.

După caracterul conduitei prescrise,

normele juridice se împart în:

Norme imperative sau categorice sunt

normele de la dispoziția cărora nu se
admite nici o derogare, sub sancțiune.
Norme permisive sau dispozitive sunt
normele care lasă subiectelor de drept
latitudinea de a-și alege comportarea
în ipoteza dată.

Elementele normei juridice sunt:

Ipoteză
Dispoziție
 Sancțiune

Izvoarele de drept …

Principalul izvor formal de drept este

actul normativ, adică actul autorității
publice competente cuprinzând norme
juridice, reprezentat prin noțiunea de
lege, ce constituie ansamblul de reguli a
căror aplicare este garantată de stat.

Legile sunt de trei categorii:

Constituționale, care reglementează

cele mai importante relații sociale,
constituind baza juridică a celorlalte
legi. Ele se referă la forma de
guvernământ, definesc structurile și
atribuțiile puterilor în stat, formulează
 și proclamă drepturile, libertățile și
îndatoririle fundamentale ale
cetățenilor.
Organice, legi care reglementează
organizarea și atribuțiile unor organe
ale statului, sistemul electoral, regimul
proprietății, raporturile de muncă în
general, organizarea administrativă a
teritoriului.
Ordinare, legi adoptate în baza
Constituției, reglementând cele mai
variate relații sociale.

Drept public
Caracteristic dreptului public este
raportul de subordonare dintre subiectele
raportului juridic.
Drept penal - reglementează relațiile
dintre individ și societate, individ ca
membru al societății organizate (în
stat) și societatea în întregul ei (statul).
Dreptul penal, prin Codul Penal și alte
legi, stabilește care din acțiunile sau
inacțiunile oamenilor au caracter penal
și, astfel, necesită o tragere la
răspundere a persoanei sau
persoanelor care se fac vinovate.
Drept procesual penal - reglementează
modul de desfășurare a proceselor cu
caracter penal în instanță
Drept constituțional - reglementează
organizarea etatică a statului
 Drept administrativ- totalitate de
norme juridice și principii de drept,
care se referă la organizarea și
funcționarea administrației publice.
Drept financiar- reglementează politica
financiar-fiscală a statului
Drept bancar- reglementează
activitatea băncilor și a altor instituții
de credit
Drept internațional public -
reglementează raporturile juridice la
nivel de stat

Drept privat
Raporturile de drept privat sunt
caracterizate de o egalitate a subiectelor
raportului juridic.

Drept civil- reglementează raporturile

patrimoniale și nepatrimoniale în care
părțile figurează ca subiecte egale în
drepturi, unele raporturi personale
legate de individualitatea persoanei,
precum și condiția juridică a
persoanelor fizice și a altor subiecte
colective, în calitatea lor de
participante la raporturile juridice
civile.
Drept procesual civil - reglementează
modul de desfășurare a proceselor în
instanță, altele decât cele cu caracter
penal.
Drept comercial- este definit ca fiind o
ramură a dreptului privat, cuprinzând
ansamblul reglementărilor privind
relațiile sociale cu caracter de
comercialitate. Obiectul dreptului
comercial este raportul juridic
comercial, adică o relație socială
formată pe baza unei norme juridice
comerciale și în care participanții devin
titulari de drepturi și obligații
comerciale și a căror poziție juridică
este egală.
Dreptul muncii- cuprinde normele
juridice aplicabile relațiilor individuale
și colective care se nasc între patroni
(persoane fizice sau persoane juridice)
și salariații care prestează muncă sub
autoritatea lor. Izvorul acestor relații îl
constituie contractul individual de
muncă.
Dreptul familiei - cuprinde norme de
reglementare a relațiilor sociale ce au
la bază familia
Dreptul proprietății intelectuale -
reglementează dreptul de autor și alte
drepturi conexe, dreptul de proprietate
industrială, precum și alte relații
sociale ce țin de domeniul proprietății
intelectuale
Drept internațional privat -
reglementează raporturile juridice
dintre persoane fizice sau juridice ce
 au în componență un element de
extraneitate.
Dreptul comerțului internațional -
reglementează raporturile juridice
dintre comercianți cu caracter de
internaționalitate

Diferența între sistemul de

drept romano-german și cel
anglo-saxon
Sistemul de drept romano-german este
diferit de cel anglo-saxon (american sau
britanic) în sensul că jurisprudența
(hotărârile judecătorești) și doctrina
(comentariile de specialitate) sunt
considerate izvoare indirecte de drept,
adică nu au aplicabilitate directă, ci
mediată, doar dacă judecătorul apreciază
că sunt utile cauzei, pe când legea este
considerată izvor direct.

Alte ramuri ale Dreptului

Mai sunt de menționat:

Drept comunitar, reglementează

problemele de drept înăuntrul Uniunii
Europene.
Drept aero-spațial
Drept maritim
Drept ecleziastic
Drept canonic
Drept arhivistic

Ca obiecte de învățământ:
 Drept roman
Istoria dreptului
Teoria Generală a Dreptului

Vezi și
Abuz de Drept de Dreptul d
drept superficie proprieta
Drept Drept de uz industrial
absolut Drept de Dreptul la
Drept uzufruct autodete
comercial Drept de veto Dreptul
Drept de proprietă
Drept
abitație intelectua
economic
Drept de Dreptul
Drept
apărare pământea
internațional
Drept de Dreptul ro
Drept
autor jurisprudențial Drepturi d
Drept de autor
Drept natural
azil Drepturi
Drept
Drept de speciale d
patrimonial
creanță tragere
 Drept de Drept real Drepturile
proprietate animalelo
Drept de Drepturile
servitute omului
Declarația
Universal
Drepturilo
Omului

Bibliografie
„Mică enciclopedie a dreptului”, Ion
Deleanu, Sergiu Deleanu, Editura Dacia,
Cluj-Napoca, 2000

Referințe
1. ^ Luban, Law's Blindfold, 23.
 2. ^ Robertson, Crimes against
humanity, 90.

Legături externe
„Drept” la DEX online

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?
title=Drept&oldid=12864226

Ultima modificare efectuată acum 2 ani de către MSClaudiu.

Conținutul este disponibil sub CC BY-SA 3.0 ,

exceptând cazurile în care se specifică altfel.