Principiile dreptului penal

2.Izvoarele dreptului penal.

Principiile dreptului penal reprezintă idei călăuzitoare ,care contribuie la elaborarea şi realizarea normelor penale .
Putem clasifica principiile în:
Principii Fundamentale:
1)Principiul legalităţii exprimă regula că întreaga activitate a dreptului penal se desfăsoara pe baza legii şi în
conformitate cu aceasta (art 3. Cod Penal al R.M).
2)Principiul umanismului presupune că întreaga relgementare juridică are menirea să apere ,în mod prioritar
,persoana ca valoare supremă a societăţii,drepturile şi libertăţile acestora.. Legea penală nu urmăreşte scopul de a
cauza suferinţe fizice sau de a leza demnitatea omului. Nimeni nu poate fi supus la torturi ,nici la pedepse sau
tratamente crude,inumane sau degradante. (art.4 Cod Penal al R.M).
3)Principiul democratismului presupune că persoanele care au săvîrşit infracţiuni sînt egale în faţa legii şi sînt supuse
răspunderii penale fără deosebire de sex, rasă,culoare,limba,religie, opinii politice sau alte opinii,origine naţională sau
socială, apartenenţa la o minoritate naţională,avere,naştere sau altă situaţie. (art.5 Cod Penal al R.M).
Principii Speciale
1)Principiul caracterului personal al răspunderii penale presupune că persoana este supusă răspunderii penale şi
pedepsei penale numai pentru fapte săvîrşite cu vinovăţie. Răspunderii penale şi pedepsei penale eeste supusă numai
persoana care a săvîrşit cu intenţie sau din imprudenţă o faptă prevăzută de legea penală. (art.6 Cod Penal al R.M).
2)Principiul individualizării răspunderii penale şi pedepsei penale presupune că la aplicare legii penale se ţine cont
de caracterul şi gradul prejudiciabil al infracţiunii săvîrşite, de persoana celui vinovat şi de circumstanţele cauzei care
atenuează sau agravează răspunderea penală. Nimeni nu poate fi supus de două ori urmăririi penale şi pedepsei penale
pentru una şi aceeaşi faptă. (art.7 Cod Penal al R.M).
2.Izvoarele dreptului penal
Izvoare interne şi izvoare externe
Izvoare interne : 1) Constituţia R.M. este cel mai important izvor de drept, deoarece reprezintă legea fundamental,care
prin normele sale consacră cele mai importante valori sociale ale statului nostru (suveranitatea , independenţa,
integritatea teritorială, persoana umană cu drepturile şi libertăţile sale, proprietatea şi alte valori care sunt apărate prin
normele de drept penal .
2)Codul Penal al R.M. prezintă un izvor de drept ce pune bazele însuşi dreptului penal ca ramură de drept, deoarece în
codul penal se conţin legile care au fost adoptate în scopul prevenirii şi combaterii cu fenomenul criminalităţii.
3)Legile speciale
Izvoare externe: 1)Tratatele şi convenţiile internaţionale la care R.M. este parte reprezintă un izvor a dreptului penal
în domeniul prevenirii şi combaterii criminalităţii.
-Tratatele şi convenţiile la care R.M s-a angajat să incrimineze şi să sancţioneze anumite fapte periculoase care duc la
atingerea unor valori şi interese commune ale societăţii( astfel de tratate sunt considerate izvor indirect de drept
penal ,pentru că prin ele se asumă obligaţia statelor de a incrimina prin legea penală internă astfel de fapte).
-Tratatele şi convenţiile internaţionale privind asistenţa juridică internaţională în materie penală şi tratatele
internaţionale privind drepturile omului sunt considerate izvoare directe de drept penal deoarece devin obligatorii .

Principiile dreptului sînt ideile care întemeiază legislația și care orientează elaborarea și realizarea dreptului. 
Principiile dreptului își au sediul în conștiința juridică a societăți ,în special conștiința juridică a legislatorului
(legiutorului).
Principiile dreptului pot fi divizate în:

1. Principiile generale sunt ideile fundamentale care stau la temelia dreptului și intemeiază ramurile
dreptului (principiul libertății,principiul egalității,principiul justiției,principiul umanismului).
2. Principiile ramurale sunt ideile care stau la temelia unei ramuri de drept. Deosebim principiile
dreptului constituțional,principiile dreptului penal,principiile dreptului familiei. Principiile dreptului familiei sunt:
egalitate între soț și soție (în drepturi),principiul fidelității,principiul educării in comun a copiilor de către părinți).
3. Princiipiile interamurale sunt ideile comune pentru două sau mai multe ramuri de drept. De
exemplu principiile interamurale de drept procesual civil și drept civil.
4. Principiile instituțiilor juridice sunt acele idei care stau la baza unei instituții juridice(ansamblu de
norme juridice).
5. Principiile generale de drept sunt exprimate în Constituția RM ,în coduri și alte legi. Totuși ele sunt
exprimate fie direct sau indirect . Direct : art 16,alin (II) principiul general al egalității. Indirect : Principiul libertății
este exprimat indirect în Constituția RM fiind dedus din Titlul II Cap. II al Constituției RM.
6. Principiul general al libertății  exprimă ideea de a face sau de a nu face ceva,potrivit liberei voințe
și conform prevedilor legislației în vigoare. Libertatea unei persoane încetează acolo unde începe libertatea altei
persoane. “Se permite tot de a face,tot ce nu este interzis direct prin lege,tot ce nu este obligatoriu de făcut prin
lege”.
7. Principiul responsabilitatea este ideea de asumare a conștientă a tuturor consecințelor,faptelor
săvîrșite, dar și pentru emoțiile și stările sufletești. Totuși pe plan juridic,răspunderea are loc doar pentru faptele
săvîrșite.
8. Principiul egalitatea este ideea potrivit căreia toate persoanele sunt pe aceeași poziție,fără deosebiri
în fața legii.
9. Principiul justiția exprimă ideea de echilibru a părților intr-un întreg. De exemplu ,unitate și
egalitate între drepturi și obligații,fapta săvîrșită și pedeapsa aplicată.
10. Principiul legalității regula esențială care impune respectarea legislației de către stat și cetățeni.

 Princiipiile expuse anterior, crează un sistem complex ce definește criteriile după care societatea și justiția se
conduce. Dacă să comparăm princiipile date,putem observa că au aceeași menire, de  a folosi balanță conștiinței și de a
face alegerea corectă în anumite situații existențiale.
3. Prezentarea analitică a principiilor generale ale dreptului
1. Principiul asigurării bazelor legale de funcționare a statului. Acest principiu constituie premisa existenței statului de
drept, deoarece caracteristica fundamentală a unui stat de drept o constituie obținerea puterii pe cale legală și
exercitarea ei ulterioară în conformitate cu cerințele legii. În statul de drept, izvorul oricarei puteri politice trebuie să
fie voința suverană a poporului, care trebuie să-și găsească formele juridice de exprimare, astfel încît puterea poporului
să poată funcționa în mod real ca o democrație. Poporul trebuie să aibă garanții constituționale eficiente, asigurîndu-se
exercițiul separat al puterii pe cele trei planuri: legislativ, executiv și judecătoresc și în acelasi timp interconexiunile și
intercontrolul fiecărei componente ale puterii.
2. Principiul garantării legalității și egalității indivizilor. Fundamente ale vieții sociale, libertatea și egalitatea trebuie
să-și gaseasca expresia lor juridica. Nu poate exista egalitate decît între oameni liberi, iar libertatea nu poate exista
decît între oameni a căror egalitate este consființită juridic. Egalitatea privește echilibrul vieții sociale, iar libertatea
privește capacitatea oamenilor de a acționa liber, dar astfel încît, prin exercitarea drepturilor proprii să nu fie vătămate
drepturile altora. Libertatea este una singură, însa căile și formele de manifestare a libertății sunt numeroase și le
corespund diverse drepturi ale individului prevăzute în Constitutie, cum ar fi: libertatea de opinie, libertatea religioasă,
libertatea de exprimare, etc.
3. Principiul responsabilității indivizilor. Responsabilitatea este un fenomen social și un act de angajare a individului
în procesul interacțiunii sociale. Concepînd responsabilitatea ca o asumare a răspunderii față de rezultatul acțiunii
sociale a omului, se admite ideea că acțiunea socială este cadrul nemijlocit de manifestare a responsabilității, și,
totodată, libertatea este o condiție fundamentală a responsabilității. Dreptul nu trebuie să fie privit și apreciat doar prin
efectul său sancționator, trebuie avută în vedere posibilitatea ca prin conținutul prescripțiilor juridice să contribuie la
fundamentarea unei anumite atitudini a indivizilor față de lege, care presupune grija față de integritatea valorilor
ocrotite de lege.
4. Principiul echității și justiției. Acțiunea principiului echității trebuie să privească, atît activitatea de elaborare a
dreptului, cît și activitatea de interpretare și aplicare a dreptului de către organele ce aplică legea. Justiția reprezintă
acea stare generală a societății care se realizează prin asigurarea pentru fiecare om în parte și pentru toți împreună a
satisfacerii drepturilor și intereselor legitime. Prin finalitatea sa, justiția devine principalul factor de consolidare a celor
mai importante relații sociale, deoarece ea întruchipează virtutea morală fundamentală, menită să asigure armonia și
pacea socială, la a căror realizare contribuie deopotrivă regulile religioase, morale și juridice

Principiul libertăţii. În sensul său metafizic, libertatea este esenţa spiritului. Libertatea este conştiinţa de sine a
spiritului, este raportarea simplă la sine însuşi. După Hegel, libertatea este ceea ce nu se raportează la altceva, ceea ce
nu atârnă de aceasta. Omul liber este omul care în conştiinţa sa are sentimentul că a atins plenitudinea conştiinţei de
sine35 . În accepţiunea filosofică, libertatea este un ideal care aşteaptă să fie realizat. De aceea, libertatea nu este doar
o posibilitate, însă o muncă spirituală consecventă, o luptă de perfecţionare continuă a fiinţei umane, indiferent de
cadrul social înconjurător. În raport de gradul de desăvârşire interioară (spirituală), omul este capabil să depăşească
dependenţele din exterior. Or, prin integritatea sa spirituală omul devine cu adevărat independent (liber) faţă de
imperfecţiunile extrinseci.
Libertatea este o noţiune absolută şi o cerinţă indiscutabilă. Ea este o realitate care nu cere nici măcar să fie justificată,
ci se impune prin sine.
- Numai pe baza acestei libertăţi, viaţa socială nu s-ar putea realiza. Libertatea absolută ar duce la anarhie.
–Nu numai libertatea individuală trebuie să se afirme, ci şi libertatea colectivă a grupului social. Pentru ca aceste două
feluri de libertate să poată exista, se impune să se limiteze una pe alta. Fiecare face o concesie în favoarea celeilalte.
- Prin libertatea limitată a individului se întemeiază şi se consolidează libertatea tuturora. Cert lucru, limitarea
libertăţii individuale, pentru crearea libertăţii tuturora e condiţionată de anumite norme. Ea nu se poate decreta oricum,
la întâmplare. Aceste norme sunt norme de drept.
Principiul justiţiei. Termenul de justiţie este folosit în mai multe accepţiuni, după cum urmează:
a) justiţia principială – dreptatea, care întemeiază orice sistem de drept;
b) justiţia comutativă – ideal al fiecărui drept pozitiv, cum îl conturează fiecare legiuitor;
c) justiţia distributivă – funcţiune justiţiară a justiţiei instituţionale;
d) justiţia subiectuală – sentiment individual de dreptate;
e) justiţia tehnică – prerogativa unui organ abilitat de a pronunţa dreptul în vigoare într-o cauză oarecare;
f) justiţia act
- Justiţia, alături de libertate, este un principiu a priori, care anticipează dreptul pozitiv, numită Justiţie ideală
(absolută).
- Justiţia faţă de dreptul pozitiv se manifestă ca principiu întemeietor, dar şi ca principiu director al sistemului juridic
al societăţii.
- Justiţia ideală este eclipsată de conştiinţa juridică socială, de dinamica raportului: guvernanţi şi guvernaţi.
- Justul şi juridicul nu se află întotdeauna în raport de identitate: nu tot ce este juridic este şi just: lex injusta non est
lex.
- Justul este echivalent cu virtutea, deci cu moralul.
- Justiţia implică echitatea care nu poate fi concepută în afara moralului.
- Justiţia ideală (absolută) se raportează la dreptul natural; justiţia pozitivă sau legală (relativă) se află în raport cu
dreptul pozitiv.
Principiul egalităţii. Prin egalitate, conform DEX-ului, înţelegem faptul de a fi egal, starea a doua sau mai multe
lucruri egale între ele. Egal înseamnă a fi la fel cu altul într-o anumită privinţă; de a avea aceleaşi drepturi şi aceleaşi
îndatoriri
- Egalitatea este principiul ce se degajă iniţial din principiul (legea) universal al Ierarhiei.
- Egalitatea, în funcţie de principiu al dreptului pozitiv, este în concordanţă cu egalitatea, în sens absolut (ideea
incipientă a egalităţii, în sens pozitiv).
- Principiul egalităţii este intercalat cu principiile libertăţii şi justiţiei.
- Egalitatea se manifestă în dreptul pozitiv în dublă postură:
1) idee generală a tuturor normelor juridice;
2) exigenţă a titularului dreptului subiectiv faţă de agenţii aplicării dreptului obiectiv.
- Egalitatea este mijlocul de realizare al echităţii sociale; unul din “elementele logice ale justiţiei”, după M. Djuvara.

Principiul responsabilităţii. Principiul (ideea) responsabilităţii este într-o legătură implicită cu principiul (ideea)
libertăţii. Responsabilitatea însoţeşte libertatea51. Voinţa liberă a omului este generatoarea responsabilităţii. Omul,
liber creator al cauzelor prin puterea voinţei sale, poate şi trebuie să fie responsabil de efectele implicit produse. A fi
responsabil înseamnă a accepta şi a suporta consecinţele gândurilor, dorinţelor şi faptelor. A contrario, a fi iresponsabil
este echivalent cu a fi involuntar şi, respectiv, a fi neliber.