Mihaela Sanduta Test nr.

21

Pentru examen la disciplina drept constitutional

1.1.Formulati definitia cetateniei

Cetatenia este o forma de resortisanta in care legatura dintre individ si stat
porneste de la anumite drepturi si obligatii reciproce,legatura in cadrul
careea si individual are drepturi,si statul obligatii,in cadrul careea individul
participa la conducerea statului,iar statul este expresia voinei cetatenilor.

1.2.Numiti si explicati teoriile care reflecta natura juridica

a cetateniei
Teoria contractuală. Părtaşii acestei teorii consideră cetăţenia o categorie a
contractului sinalagmatic dintre stat şi fiecare individ care intră în categoria
de popor ca condiţie juridică de existenţă a statului. Altfel spus, cetăţenia
este rezultatul unui“raport contractual”, ceea ce ar însemna că ea se naşte
numai dintr-un acord de voinţă aparţinând statului şi persoanei fizice.

Teoria condiţiei juridice. În acest cazcetăţenia este definită ca apartenenţă a

persoanei la stat în virtutea căreia persoana are faţă de stat drepturile
stabilite prin lege, precum şi obligaţiile corespunzătoare, ori “cauza
drepturilor şi obligaţiilor cetăţeanului”.

Teoria statutului juridic. Cei ce împărtăşesc această viziune consideră că

cetăţenia statului este un“statut personal” cum ar fi clasa socială, vârsta,
sexul, conesiunea religioasă.

Teoria raportului juridic. Conform acestei teorii, cetăţenia este un raport

politic şi juridic de “dominaţiune şi supuşenie” din care izvorăsc drepturi şi
obligaţii, reciproce între individ şi stat. Această conceptie potrivit unor
afirmaţii fetişizează statul, faţă de care cetăţeanul este un simplu supus, un
element pasiv, ba mai mult decât atât, această teorie este contestată de unii
autori care consideră, pe bună dreptate, că “cetăţenia nu poate fi
caracterizată ca un raport juridic şi pentru că în realitate ea defineşte poziţia
unei persoane nu numai în cadrul unui singur raport juridic, ci într-un
complex de raporturi juridice”.
Teoria manifestării unilaterale a voinţei de către stat. Adepţii acestui curent
aduc în calitate de argumente unele temeiuri de dobândire a cetăţeniei.
Astfel, ei consideră că în cazul dobândirii cetăţeniei prin naştere, dar mai
ales la dobândirea cetăţeniei prin cerere, statul îşi manifestă în mod
unilateral voinţa sa, astfel încît naturalizarea devenind nu altceva “decât un
act unilateral de putere publică”. Chiar dacă admitem că cetăţenia ar fi un
act unilateral de voinţă al statului, trebuie să recunoaştem că în nici un caz
nu poate fi acordată cetăţenia unui stat prin natualizare dacă persoana nu
solicită în mod expres aceasta.

Teoria cetăţeniei – element al capacităţii juridice. Adepţii acestei teorii

consideră că cetăţenia este o componenţă, un element al capacităţii
juridice, care este o prerogativă a subiectelor de drept. În calitate de
argument este adus faptul că persoanele fizice în cadrul raporturilor juridice
apar ca cetăţeni, ca străini şi ca apatrizi, ultimele două categorii de
persoane nefiind recunoscute subiecte de drept în anumite raporturi juridice.
Această situaţie este explicată prin faptul că străinii sau apatrizii nu pot fi
titulari ai unor drepturi şi obligaţii, fiindcă lor le lipseşte o parte din
capacitatea juridică, condiţia necesară pentru a deveni subiect al
raporturilor juridice şi pentru a-şi asuma în cadrul raportului juridic drepturile
subiective şi obligaţiile corespunzătoare.

Teoria legăturii de apartenenţă statului. Din acest punct de vedere, cetăţenia

exprimă legatura ce uneşte un individ, un grup de indivizi sau anumite bunuri
cu un anumit stat. Este considerată ştiinţific inconsistentă. În calitate de
argument poate servi şi următoarea constatare: raporturile juridice, ca
raporturi sociale aflate sub incidenţa unei norme juridice, care ar putea lua
naştere între bunuri şi persoane, ar pune în egalitate bunurile şi persoana.

Teoria cetăţeniei - element constitutiv al statului. Potrivit acestei opinii,

cetăţenia este pur şi simplu un element constitutiv al statului. Este adevărat
că organizarea puterii de stat se realizează numai în raport cu populaţia. Dar
cetăţenia nu trebuie redusă doar la semnificaţia unuia dintre elemente
constitutive ale statului. Ca apartenenţă a unei persoane la un anumit stat,
cetăţenia este o legătură juridică din care decurg drepturi şi obligaţii
reciproce.

1.3Descrieti procesul de evolutie istorica a institutiei cetateniei in Republica

Moldova

Articolul 11 al Legii cetăţeniei stabileşte că „este cetăţean al Republicii Moldova

copilul născut din părinţi, ambii sau unul dintre care la momentul naşterii copilului
este cetăţean al Republicii Moldova” (jus sanguinis).Copilului născut pe teritoriul
Republicii Moldova din părinţi careau cetăţenia unui alt stat sau unul dintre care
este apatrid, iar celalalt cetăţean străin, dacă statul acela nu acordă copilului
cetăţenie, i se acordă cetăţenia Republicii Moldova (jus soli).
2.Suprematia Constitutiei si garantiile juridice de asigurare a ei.

2.1 Definiti notiunea de suprematie a constitutiei .Explicati in ce masura

continutul acestei definitii este reflectata in textul Constitutiei Republicii
Moldova.

Supremaţia Constituţiei este o calitate a Constituţiei care o situează în vârful

instituţiilor politico-juridice dintr-o societate într-un stat, fiind sursa reglementărilor
în domeniile economic, politic, social şi juridic. Supremaţia constituţiei a fost şi este
fundamentată pe democratism. Constituţia este unul din mijloacele juridice de
realizare a democratismului în organizarea activităţii statului.

2.2Prezentati o analiza succinta a garantiilor care asigura suprematia

Constituei descrise in doctrina dreptului .

Controlul general al aplicării constituţiei este rezultatul faptului că întreaga

activitate statală este organizată prin constituţie. Constituţia statorniceşte formele
fundamentale de realizare a puterii de stat, categoriile de organe ale statului.
Totodată, stabilind sistemul statal, constituţia stabileşte şi competenţa organelor de
stat. Acest lucru se face având în vedere că puterea poporului nu exclude, ci
dimpotrivă presupune o diviziune a competenţelor şi o autonomie a organelor de
stat. Toate organele statului trebuie să-şi desfăşoare activitatea în conformitate şi în
limitele stabilite prin constituţie. Pentru ca acest lucru să nu rămână o simplă
cerinţă, orice constituţie organizează un sistem complex şi eficient de control al
aplicării constituţiei. Acest control general este şi prima generaţie juridică a
supremaţiei constituţiei, el realizându-se prin formele şi căile de control statornicite.

Controlul constituţionalităţii legilor este activitatea organizată de verificare a

conformităţii legii cu constituţia. Ca instituţie a dreptului constituţional cuprinde
regulile privitoare la organele competente a face această verificare, procedura de
urmat precum şi măsurile ce pot fi luate după realizarea acestei proceduri. În
general controlul constituţionalităţii legilor este considerat o garanţie a supremaţiei
constituţiei.Privită prin prisma ierarhiei normelor, supremaţia Constituţiei implică
stricta conformitate cu litera şi spiritul Constituţiei a tuturor normelor juridice.
Această concordanţă (conformitate) este verificată şi asigurată prin controlul de
legalitate, Control care este o componenţă a activităţi statale şi care se exercită
continuu în forme şi structuri instituţionalizate. Controlul de legalitate priveşte toate
actele juridice ale autorităţilor publice şi el se exercită de regulă, de autorităţile
statale ierarhice asupra celor inferioare, ierarhia implicând subordonare şi control.
„Constituţia Republicii Moldova este legea ei supremă. Nici o lege nici un alt act
juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică
2.3 Care sunt garantiile juridice care asigura suprematia Constitutiei
Republicii Moldova?Determinati eficienta acestora.

Cunoaştem trei garanţii juridice ale supremaţiei constituţiei şi anume:

– controlul general al aplicării constituţiei;

– controlul constituţionalităţii legilor;

– îndatorirea fundamentala de a respecta constituţia.