Ministerul Educației al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Drept

REFERAT
la tema: „ Nivelul criminalității minorilor în Republica Moldova ”

Disciplina: Delincvența Juvenilă

Efectuat: Barbacaru Dan, grupa 1601

Verificat: Mihaela Botnarenco

Chișinău, 2017
 Cuprins

 Introducere
 Nivelul criminalității minorilor
 Educaţia juridica a minorilor - prevenirea infracţiunilor
 Concluzie
 Bibliografie
 Introducere

O societate democratică promovează valori precum: libertatea, dreptatea, egalitatea în

drepturi a cetăţenilor, valori care nu pot exista de la sine, dacă nu sunt înţelese corect şi
respectate ca etalon. Pentru ca democraţia să funcţioneze din plin, membrii societăţii ar trebui
să fie activi şi responsabili, să posede o cultură civică şi juridică, să cunoască legile şi să le
respecte. Altfel nu poate fi construită o societatea democratică, bazată pe valori, unde să se
dezvolte o personalitate liberă şi deschisă, capabilă să acţioneze în condiţii de schimbare şi să
judece în funcţie de calităţile pe care le consideră necesare şi importante: corectitudinea,
onestitatea, toleranţa. Aceste şi alte calităţi sunt cultivate prin educaţie juridică, participând în
studii, dezbateri, pentru a înţelege de ce ar trebui fiecare cetăţean să respecte legile şi să fie
responsabil în primul rând în faţa propriei conştiinţe. Dar acest tip de educaţie trebuie să fie
implantat încă din timpul vârstei juvenile a cetăţeanului. Eşecul constituirii unei societăţi
criminale este că nu se acordă o atenţie educativă minorilor atât în familie, cât și în instituțiile
de învățământ.

Procesul rapid de tranziţie a generat o criză ce afectează în special adolescenţii şi

tinerii. O sursă importantă a acestei crize o reprezintă o anumită confuzie valorică în
legăturăcu modalităţile de promovare socială în noua societate şi de integrare în viaţa matură
sau de pregătire pentru o astfel de viaţă.Ca urmare criminalitatea a crescut foarte mult, oferind
adolescenţilor un cadru cu puternice influenţe negative. Din acest motiv, un loc aparte în aria
problematicii devianţei esteocupat de cercetările privind delincvenţa juvenilă, fenomen cu
implicaţii negative atât pentrusocietate, cât şi pentru destinul ulterior al tinerilor.

În societatea de astăzi apare tot mai des intrebarea ,, de ce tot mai mulți tineri încalc
normele penale ”. La această întrebare nu am găsit un răspuns concret, însă sunt un șir de
factori care influentează comportamentul minorului.

Este bine cunoscut faptul că, dintre factorii cu rol educativ şi socializator, un loc
esenţial îl ocupă familia deci familiei îi revine parte dificilă în această misiune.

Cu toate acestea, trebuie înţeles faptul că evoluţia comportamentului adolescenţilor

nudepinde numai de modalităţile de socializare familială, ci şi de un ansamblu de factori
şiinstanţe educative: şcoală, grup de prieteni, grup de muncă, etc.
 Nivelul criminalității minorilor

Criminalitatea minorilor constituie un indicator original al situației sociale din țară.

Acest tip infracțional este foarte sensibil față de starea societății. Creșterea nivelului
criminalității minorilor, de regulă, mărturisește despre procesele sociale nefavorabile care au
loc în societate. Analiza criminalității minorilor este, pe de o parte, un instrument de
identificare a factorilor criminogeni din societate, iar pe de altă parte – o bază pentru
pronosticarea criminalității în ansamblu.

Dacă criminalitatea este constituită în general din fapte antisociale comise de

persoane, atunci criminali- tatea minorilor conține o specificare, și anume – pune accent pe
vârsta persoanei care se face vinovată de săvârșirea unei fapte interzise de lege, faptă comisă
sub influența mai multor factori biologici, psihologici, so- ciali, educație ș.a. Astfel, în
delimitarea conceptului de criminalitate în general, de cel de criminalitate a minorilor, în
particu- lar, un rol extrem de important îl are vârsta persoanei.

Personalitatea infractorului minor este elementul-cheie care determină în mod

dominant specificul criminalității minorilor. Astfel, măsurile de prevenire a infracțiunilor
săvârșite de minori, realizate de către organele afacerilor interne, vor fi productive doar în
cazul în care acestea se vor baza pe studii aprofundate și multilaterale a personalității
infractorului minor. Pot fi evitate multiple erori în domeniul dat, dacă organele de ocrotire a
normelor de drept și-ar centra atenția și capacitățile profesionale pe personalitate, dar nu
numai pe condițiile de viață și pe alte influențe asupra acesteia

Factorul principal care urmează să fie luat în considerare la examinarea personlității

infractorului minor este vârsta care condiționează anumite schimbări de ordin biologic,
psihologic și psihic în structura personalității.

Trăsăturile specifice ale criminalității minorilor sunt determinate de particularitățile

fiziologice-soma- tice, psihice și morale ale minorilor, precum și de inma- turitatea socială a
acestora. În adolescență, procesul formării morale a personalității este însoțit de acumu- larea
experienței, inclusiv a celei negative care inițial poate să nu se exteriorizeze sau se poate
manifesta mult mai târziu.

Minorii de vârsta de la 14 ani până la 18 ani, pe de o parte, ating un nivel destul de

înalt al socializării (la ei apare independența, perseverența, capacitatea de a-și putea controla
comportamentul propriu, a avea stăpâ- nire de sine), iar pe de altă parte, decurge în continuare
procesul de socializare a acestora prin instruirea și fi- nalizarea studiilor în gimnazii, licee sau
colegii, prin înțelegerea de către minori a locului și rolului lor în so- cietate, prin acumularea
experienței de către aceștia în relațiile interpersonale. La această vârstă, minorii sunt prea
categorici, irascibili, violenți, dezechilibrați, inca- pabili de a evalua situația cu luarea în
vedere a tuturor circumstanțelor.

Printre diferitele etape de vârstă ale minoratului, adolescența se dovedește a fi cea mai
problematică; or, ea se situează la hotarul dintre copilărie și maturitate, iar dorința de
autoafirmare poate fi uneori excesivă, transformându-se în devianță.

O particularitate criminologică a criminalității minorilor este creșterea relativ lentă a

acesteia pe parcursul unei perioade îndelungate de timp. Este relevată tendința de „întinerire”
a criminalității minorilor, crește numărul infracțiunilor săvârșite de minori cu vârsta cuprinsă
între 14 și 15 ani, totodată, o problemă gravă este și sporirea numărului de infracțiuni
săvârșite de persoane minore de sex femenin.

Este tipică și motivația criminogenă a minorilor. Minorii săvârșesc infracțiuni, de

regulă, din intenții huliganice, din dorința de a-și ridica autoritatea în ochii persoanelor de
aceeași vârstă, din iritare (întărâtare) sau din sentimentul unei solidarități false. Infracțiunile
săvârșite de minori alcătuiesc circa 10-15 la sută din totalul infracțiunilor înregistrate. În
structura criminalității minorilor, cele mai răspândite infracțiuni sunt furturile (60 la sută),
huliganismul (12 la sută), Infractiuni legate de droguri (10 la sută), jafurile (6 la sută) și
tâlhăriile (2 la sută). Infracțiunile violente deosebit de grave și excepțional de grave constituie
un procent nesemnificativ în structura criminalității minorilor. Astfel, omorurile intenționate
constituie în structura criminalității minorilor 0,7 la sută, vătămările intenționate grave ale
integrității corporale sau a sănătății – 0,7 la sută, iar violurile și mai puțin, doar 0,5 la sută.

Deși infracțiunile contra patrimoniului domină în structura criminalității minorilor, din

motive de lăcomie se comit doar 30 la sută dintre acestea, restul infracțiunilor de acest gen se
săvârșesc din dorința minorilor de a se autoconfirma sau de a-și dobândi autoritatea printre
persoanele de aceeași vârstă.

Altă trăsătură criminologică a infracțiunilor săvârșite de minori este violența,

agresivitatea nemotivată și cruzimea. Criminalitatea minorilor se evidențiază printr-o cruzime
deosebită, prin obrăznicia și impertinența infractorilor minori în raport cu victimele lor. Este
important să constatăm că minorii deseori depășesc acea limită a violenței și cruzimii, care în
situația concretă era suficientă pentru atingerea scopului.

Sporește numărul infracțiunilor săvârșite de minori în stare de ebrietate alcoolică,

toxică sau narcotică. Fiecare a cincea infracțiune este săvârșită de minori în stare de ebrietate
alcoolică sau narcotică. Crește și rata infracțiunilor săvârșite de minori în grup. Cota-parte a
infracțiunilor comise de minori în grup depășește de 2-5 ori indicele analogic al criminalității
adulților și constituie circa 70 la sută. Infracțiunile se comit de către minori în grup mai
frecvent la vârsta de 14 ani decât la vârsta de 17 ani. Majoritatea grupurilor minorilor este
formată din 2-3 persoane, restul sunt alcătuite din 4 și mai multe persoane. Grupurile sunt
constituite, de regulă, din minori de sex masculin. Uneori pot fi și grupuri mixte, formate din
minori de sex masculin și de sex femi nin, dar și din adulți, frecvent cu antecedente penale.
Rata infracțiunilor săvârșite de minori în grup diferă în funcție de tipul infracțiunii. Frecvent
în grup se comit tâlhăriile, jafurile și furturile.

Pentru criminalitatea minorilor, este specifică latenţa înaltă, deoarece multe delicte
comise de ei sunt percepute drept zburdălnicie condiţionată de imaturitate socială (furturile în
cadrul familiei, de la vecini sau în şcoală, bătălii huliganice, înstrăinarea bunurilor şi
lucrurilor personale de la cei mici etc.).

Conform datelor Biroul Național de Statistică pe o perioadă de 10 ani se constată

urmatoarele infractiuni săvîrsite pe indicatori.

Tabelul 1. Infractiuni savirsite de minori pe Indicatori (perioada de 10 ani).

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016

Infractiuni comise de minori

Total infractiuni 1 770 1 502 1 143 1 358 1 262 1 468 1 142 1 166 998 941

Omor 11 12 8 8 5 15 4 2 7 3

Vatamari intentionate grave 16 11 8 14 8 38 1 3 3 2

Viol 24 30 23 26 22 32 12 10 10 13

Furt 1 252 1 001 726 888 881 1 021 802 854 659 600

Jaf 138 117 108 114 83 99 77 67 66 57

Tilharii 17 27 20 20 11 19 18 6 11 11

Huliganism 55 52 51 46 45 40 32 25 38 26

Infractiuni legate de droguri 37 26 33 33 39 34 9 18 26 17

În urma sintetizării acestor date s-a constatat o descreștere a totalului de infracțiuni, se

observă că în anul 2007 au fost săvârșite 1252 de furturi, spre deosebire de anul 2016, unde
infractiunile de furt săvîrșite de minori au scăzut practic în jumătate.
Tabelul 2. Infractiuni savirsite de minori pe Tipul infractiunii si Ani (pe perioada de 10 ani)

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016

Total infractiuni 1 770 1 502 1 143 1 358 1 262 1 468 1 142 1 166 998 941

Infractiuni comise de fete 147 172 120 173 150 103 89 84 78 78

Infractiuni comise de baieti 1 623 1 330 1 023 1 185 1 112 1 365 1 053 1 082 920 863

Infractiuni savirsite repetat 132 67 101 130 181 205 58 78 87 79

Infractiuni savirsite in grup 322 255 183 260 255 372 128 233 166 206

Infractiuni savirsite sub influenta alcoolului 37 38 24 18 33 25 18 22 10 34

Tabelul 3. Minori condamnati pe Tipul infractiunii (pe o perioadă de 10 ani)

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016

Total minori condamnati 662 445 477 410 329 344 320 264 374 335

Omor 14 13 14 8 10 11 5 5 5 8

Viol 19 11 17 28 40 8 10 3 11 9

Furt 285 190 231 185 163 183 165 135 199 165

Jaf 87 39 44 57 30 34 18 19 28 20

Tilharii 8 32 27 7 9 10 13 12 7 8

Huliganism 41 37 34 27 21 27 35 22 41 33

Infractiuni legate de droguri 18 17 16 16 16 16 10 5 23 9

Alte 190 106 94 82 40 55 64 63 60 83

Din anul 2007 până în anul 2016, se observă o continuă descreștere a numărului
infracțiunilor săvârșite de furt de către minori, chiar și a numărului de condamnați pentru
infracțiunile de furt. Deci, în structura criminalității minorilor, cele mai răspândite infracțiuni
sunt furturile. Se evidențiază faptul ca minorul săvârșind aceste infracțiuni are dorința de a se
autoconfirma sau de a-și dobândi autoritatea printre persoanele de aceeași vârstă.
 Educaţia juridica a minorilor - prevenirea infracţiunilor

Trăim într-o lume în care fiecare om este diferit ca gândire, concepţii, valori, intenţii.
O educaţie juridică ar oferi cetăţeanului o unealtă de apărare împotriva factorilor destructivi ai
societăţii. O unealtă cu care cetăţeanul ar fi în stare chiar să prevină săvârşirea infracţiunilor.
Lumea, societatea necesită o educaţie juridică care ar duce la prevenirea infracţiunilor. Acest
lucru ar contribui la edificarea în viitor a unei vieţi lipsită de pericol. O educaţie juridică ar
face lumea mai bună și mai deschisă spre o societate democratică.

Dacă se va impune o cultură juridică încă din fragedă copilărie, educaţie care să-i
demonstreze la concret pedeapsa penală înfricoşătoare pe care o poate primi în cazul săvârşirii
unei infracţiuni, în subconştientul minorului se va forma o concepţie bine definită asupra
faptului că este strict interzis săvârşirea acţiunilor cu caracter penal. Şi nu doar ideea că este
interzis dar se va forma chiar concepţia că acţiunile antisociale sub nici o formă nu trebuie să
existe într-o societate.

Primul lucru necesar este ca cadrele didactice să fie convinşi că lor le revine această
nobilă sarcină, poate cea mai importantă din amplul proces de formare în timp a unei societăţi
democratice, cu o nouă orientare în ceea ce priveşte crearea individualităţii umane, a unor
personalităţi cu un nou concept de viaţă, bazat în primul rând pe cunoaşterea legilor şi
respectarea lor, pe respectarea drepturilor celorlalţi şi apărarea propriilor drepturi.

O îndatorire importantă, vitală revine familiei, dar de multe ori familia nu-şi
îndeplineşte sarcina elementară a pregătirii copilului pentru intrarea lui în viaţă ca cetăţean cu
drepturi şi obligaţii depline şi aceasta pentru că familia este de multe ori tarată. Tarată de lipsa
de pregătire a părinţilor, de climatul degradant al relaţiilor de familie, de relaţiile deteriorate
iremediabil, de lipsa de afecţiune şi preocuparea faţă de copil.

Pentru a putea introduce minorul în universal valorilor morale şi a-l ajuta să discernă
elementele pozitive de cele negative se pot realiza o mulţime de activităţi cum ar fi: povestiri,
jocuri didactice, jocuri de rol, dezbaterea unor fapte reale etc. Având un caracter practic-
aplicativ, aceste forme de activităţi pot fi extinse şi la nivelul celorlalte discipline de
învăţământ, ori de câte ori avem ocazia să modelăm comportamentul civic al elevilor.
Deoarece voinţa morală a copilului are nevoie de o energie, de o motivaţie puternică pentru a
trece la practicarea deprinderilor morale, familia şi dascălul vor folosi orice prilej pentru a-i
ajuta pe copii să le practice.
 Concluzie

Pentru a reduce numărul infracțiunilor între minori în Republica Moldova, este necesar
ca începuturile educației juridice să fie făcute încă din fragedă copilărie, deoarece materialul
uman al acestor începuturi este uşor maleabil, poate fi modelat spre bine cu mai mare uşurinţă
decât mai târziu.

Astfel, consider că educatorii, cadrele didactice, alătruri de părinți și membrii societății

civile ar trebui să se implice mai activ pentru a nu provoca copiii și tinerii către fapte ilicite, să
contribuie ca ei să crească în condiții binefice dezvoltării personalității lor, pentru ca în viitor
să dezvolte practici pozitive și să promoveze valori democratice. Tinerii ar trebui să se
implice mai activ în acțiuni pentru a demonstra utilizarea forței și energiei în scopuri nobile.

Este important faptul că însăși tinerii ar trebui să aibă o atitudine mai consecventă față
de propria viață și să fie mai responsabili pentru faptele și acțiunile săvârșite. Aceasta va avea
loc dacă tinerii vor fi ocupați în diferite cercuri și cluburi pe interese, vor organiza și desfășura
activități, unde să producă valori și să se educe caractere în mediul valoric.

A fi tânăr, înseamnă a fi demn, a fi dornic de schimbare în construirea unei imagini

pozitive în crearea condițiilor pentru dezvoltarea personală și a carierei. Tineri, creați,
realizați, descoperiți, cercetați, învățați, participați pentru o viață mai bună și pentru un
viitor mai prosper!
 Bibliografie

1. Maria Mutu-Strulea, DELINCVENŢA JUVENILĂ, Chişinău 2008 ;

2. http://www.statistica.md/index.php?l=ro;
3. Rotari Oxana, Delincvența Juvenilă: probleme actuale și căi de soluționare,
Monografie, Chișinău-2010;
4. Grecu Florentina, Rădulescu Sorin M. Delincvenţa juvenilă în societatea
contemporană. București: Lumina Lex, 2003;
5. LEGE Nr. 338 din 15.12.1994, privind drepturile copilului;