UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE SI ASISTENTA SOCIALA

Proiect de cercetare sociologica pe tema: DELINCVENTA JUVENILA

Delincventa juvenila

1. Justificarea temei alese:

Delincventa juvenila, ca fenomen social, a inceput sa ia amploare dupa anul
1989, fapt confirmat de statisticile Ministerului de Interne pe anii 1990-1995 care
evidentiaza o crestere alarmanta in radul tinerilor delinventi:

MINORI

INTRE ANII

Nr. total
Pana la 14 ani
Intre 14-17 ani
Sursa: Ministerul de Interne, apud Marginean, I., Proiectarea cercetarii
sociologice, Bucuresti, Editura Polirom, 2004, p.101- 126.
Dupa cum se poate observa, se constata o crestere semnificativa a numarului
de minori si tineri delincventi intre anii 1990 si 1993, urmata de o scadere si apoi de o
crestere in anul 1995. Din totalul delincventilor, numarul persoanelor care nu au o
ocupatie este de 80%.Delincventa juvenila a trecut prin schimbari importante datorita
numarului tot mai mare de copii implicati in crime si infractiuni comise cu violenta. Din
numarul total de infractiuni comise in anul 2000, 7,2% au avut autori minori, un procent
asemanator existand si in anul 1999 (7,1%). Din totalul infractiunilor comise cu violenta
de catre minori, 90,6% au reprezentat infractiuni contra persoanei, varsta autorilor fiind
intre 14 si 17 ani. Totusi, cele mai multe infractiuni comise de minori au fost impotriva
proprietatii, reprezentand 70% din totalul infractiunilor comise de diferiti autori. In ceea
ce priveste structura familiei, copiii care provin din familii monoparentale, au inreg
929i85j istrat cel mai mare numar de infractiuni, iar mai mult de jumatate din copiii
delincventi se afla in abandon scolar. In structura infractiunilor, ponderea cea mai mare
o detin infractiunile impotriva avutului privat si public, care reprezinta 95% din totalul
faptelor infractionale comise de tineri. Deasemenea in categoria faptelor delincvente
includem cazuri de omor, majoritatea avand ca scop jaful, dar si talharii, violuri, precum
si fapte insotite de violenta. Gradul de criminalitate tot mai ridicat, si lipsa de securitate
personala este un fapt social deosebit de serios, ce poate avea urmari foarte grave.Una
dintre cauzele criminalitatii o reprezinta delincventa juvenila, care se afla in societatea

noastra, intr-o continua crestere. Acesta este unul dintre motivele pentru
fenomenul delincventei juvenile nu poate si nu trebuie sa treaca neobservat.

care

2. Obiectivele cercetarii:
In studiul fenomenului delincventei juvenile mi-am propus sa urmaresc ca
obiective:
a) identificarea caracteristicilor minorului cu risc si a
mediului in care traieste,
b) cauzele principale care instiga la delincventa si la un comportament antisocial,
c) factorii care determina un comportament delincvent,
d) gasirea unor solutii de prevenire a delincventei juvenile.

3. Universul cercetarii:
Universul cercetarii pe tema delincventa juvenila este format din persoanele
care sunt sub varsta la care legea trateaza oamenii ca adulti (sub 16 ani si intre 16 si
18 ani).Varsta de 16 ani reprezinta in Romania, pragul de la care orice act delincvent
trece in sfera faptelor penale si sanctionate din punct de vedere juridic. Conform legii
orice tanar care a implinit 18 ani, este major si responsabil pentru actiunile sale si
consecintele acestora. Varsta majoratului este diferita in Romania fata de alte state; de
exemplu S.U.A. unde tinerii sunt considerati majori la 21.
Specificarea universului cercetarii ma ajuta sa evidentiez caracteristicile de baza
ale acestui segment de populatie, care sunt de natura economica, sociala, culturala etc.
Deasemenea, cunoasterea caracteristicilor populatiei este folosita la elaborarea
esantionului.
4.

Cadrul teoretic

Delincventa juvenila este un concept juridic, care desemneaza totalitatea

conduitelor care incalca norma juridica si care apartin minorilor. Poate fi definita ca un
comportament de incalcare a legilor din partea celor care, din cauza varstei, nu sunt
inca vazuti ca fiind pe deplin responsabil pentru actiunile lor. Majoritatea conduitelor de
delincventa juvenila pot fi incadrate in patru mari categorii: furt, violenta pentru
obtinerea unui avantaj de ordin material, incalcarea legilor de statut (abandon scolar,
absenteism) si comportament de grup sau de banda receptat de ceilalti ca amenintator
din cauza agresivitatii fizice si verbale pe care o implica. Principalele dimensiuni sau
tipuri ale delincventei juvenile, (Sursa: Frechette, M., Le Blanc, M., 1987,
p.29, apud Grecu, F., Radulescu, S., M., Delincventa juvenila in societatea
contemporana, Bucuresti, Editura Lumina Lex, 2003, p.45) sunt: delincventa identificata
de autoritati, delincventa judecata de organele de justitie, delincventa sanctionata cu
internarea minorului in scoli sau institutii de corectie si delincventa ascunsa (invizibila).
Termenul delincventa juvenila are mai multe acceptiuni:
din punct de vedere sociologic delincventa juvenila este privita ca o forma de
devianta;
din punct de vedere juristic delincventa juvenila consta in orice abatere de la
normele penale (minorul sau tanarul este responsabil in fata legii de faptele sale,
incepand de la o anumita varsta);

din punct de vedere psihologic este sinonim cu inadaptare sociala (cu referire la
diferite categorii de minori sau tineri care prezinta dificultati de adaptare psihica si
sociala);
din punct de vedere psihiatric este perceputa ca o tulburare comportamentala, ca
o consecinta a relelor tratamente sau a abuzului sexual si fizic exercitat de familie.
La cel de-al saselea Congres al Natiunilor Unite pentru Preventia
Criminalitatii si Tratamentul Delincventilor din anul 1980, acest fenomen social a fost
definit ca produs al unei categorii a sistemului penal, care nu corespunde naturii sau
stilului de viata al individului. (Grecu, F., Radulescu, S., M., Delincventa juvenila in
societatea contemporana, Bucuresti, Editura Lumina Lex, 2003, p.26). Delincventa
juvenila reprezinta orice act infractionar savarsit de persoanele care nu au implinit inca
18 ani si nu au responsabilitatea sociala ori juridica. Deasemenea, din punct de vedere
biologic, psihologic si social, termenul are mai multe semnificatii: vagabondaj,
cersetorie, prostitutie, fuga de acasa si de la scoala, nesupunerea fata de autoritatea
parintilor, profesorilor, consumul de droguri, de alcool, etc. Un factor important in
definirea acestui fenomen il reprezinta varsta (16 ani in Romania) care practic
reprezinta granita dintre delincventa si infractiune.
Explicatiile la intrebarea de ce comit oamenii acte delincvente, sunt de la cele
de natura biologica si psihologica, pana la cele de natura sociologica. Aceste explicatii
diferite au la baza diverse ipoteze care se refera nu doar la cauzele comportamentului
uman ci si la modul in acre acest comportament deviant ar putea fi preintampinat.
In
literatura
de
specialitate
(Stanoiu,
R.,
M., Introducere
in
criminologie,Bucuresti, Editura Academiei, 1989, p.143 si p.150) studierea etiologiei
delincventei juvenile se realizeaza atat ca act individual cat si ca fenomen social, intre
aceste doua domenii de interes deosebirile fiind mai mult de natura calitativa decat
cantitativa. Astfel exista doua categorii de teorii: teorii constitutionale (care sustin ca
delincventa este un fenomen genetic, manifestat inca de la nasterea individului) si
teorii ale mediului social (care considera ca delincventa se datoreaza influentei mediului
social asupra personalitatii indivizilor). Personalitatea este ereditara, insa dezvoltarea
ei este influentata de interactiunea constanta dintre individ si mediul exterior. Procesul
de formare a personalitatii minorului se desfasoara in doua perioade: prima este
perioada copilariei in care minorul este dependant total de mediul in care traieste
(familia), fiind foarte receptiv la tot ce se intampla in jurul sau si perioada a doua,
adolescenta, in care se produce o distantare de mediul familial, minorul obtinand un
statut in grupul din care face parte.
Familia asigura copilului o siguranta necesara pentru atingerea maturitatii
intelectuale, sociale si culturale a copilului, dar si o identitate proprie, pe baza carora va
fi acceptat de societate. In cazul in care copilul se dezvolta intr-un mediu infractional,
orice perturbare in interiorul structurii familiale are efecte importante asupra copilului
atat la nivelul adaptarii sale in societate, cat si asupra structurii sale de personalitate.
Comportamentul delincvent se intalneste si in randul tinerilor care provin din familii
organizate, in care relatiile tensionate dintre parinti, agresiunile fizice, verbale,
alcoolismul, se manifesta frecvent, determinand un comportamnt irascibil, agresiv al
adolescentilor. Structura familiala este influentata de numarul membrilor, de
capacitatea parintilor de a educa proprii copii si de mobilitatea sociala si geografica a
familiei. In societatea moderna, rolul de socializare al familiei se reduce tot mai mult,
mai ales in privinta adolescentilor, datorita scolarizarii prelungite, precum si a altor
factori deosebit de importanti si cu efecte in formarea caracterului si comportamentului
social cum sunt: presa, televiziunea,filmele, dar mai ales grupurile la care adera.
Personalitatea copiilor delincventi este mai dificila si mai lipsita de ambitie in
fata exigentilor vietii, iar normele lor de comportament sunt mai putin riguroase si mai
lipsite de continut. Problemele care influenteaza dezvoltarea personalitatii acestor copii
sunt: coeziunea redusa a familiei de provenienta, starea de incordare dintre parinti,
atmosfera familiala nefavorabila, lipsa de supraveghere si de interes acordat de parinti.
La copiii delincventi se manifesta o atitudine ostila sau chiar indiferenta fata de familiile
din care provin, fapt ce are repercursiuni si asupra atitudinii generale fata de societate.
Influenta familiei in care parintii sunt divortati reprezinta un factor criminogen major
pentru copiii delincventi. Acelasi lucru se poate spune si despre familiile cu un climat

infractionar sporit, care-si implica voit copiii in diferite activitati infractionale sau ii
indruma spre imitarea unor comportamente antisociale, contrare eticii societatii si pe
care acestia si le insusesc, continuand sirul actelor delincvente.
O problema care a fost indelung dezbatuta a fost aceea de a stii daca
infractionalitatea este influentata calitativ si cantitativ de nivelul de instruire scolara. In
urma a numeroase studii s-a ajuns la urmatoarea concluzie: pe plan cantitativ, nu apar
consecinte vizibile in planul infractionalitatii, insa pe plan calitativ, nivelul de instruie
scolara se reflecta adesea prin alegerea unor forme infractionale mai putin primitive.
Dar prin actiunea sa preponderent educativa, rolul scolii este insa foarte important
pentru educarea si socializarea copiilor, pentru depistarea celor care nu se pot adapta si
aplicarea unor programe de prevenire. Este important ca scoala sa se implice,
programele de prevenire a infractionalitatii pot fi o solutie de diminuare a delincventei
juvenile.
La nivelul scolii, intalnim mai multe stiluri educative, unde procesul de
socializare se produce intr-un cadru formal si depersonalizat, in care rolul
parintilor este ocupat de profesori. Din pacate, in sistemul de invatamant inca se mai
fac unele deosebiri intre elevi , la un pol situandu-se copiii cu o capacitate intelectuala
sporita care beneficiaza de atentia dascalilor, iar la celalalt pol aflandu-se asa numitii
copii problema care provin din medii familiale dezorganizate si au un comportament
deviant. In realitate nu exista copii problema, sau copii cu grad redus de inteligenta, ci
doar probleme ale sistemului de educatie care nu le acorda suficienta atentie. Existenta
unor disfunctionalitati in ceea ce priveste sistemul de invatamant, ofera libertate
adolescentului sa aiba un comportament deviant; de aceea ar trebui luate masuri in
ceea ce priveste supravegherea in deajuns a acestor copii si cunoasterea, atat
cat este posibil, a situatiei familiale. Lipsa unui statut socio-economic, care-l pot obtine
prin scolarizarea completa, ii determina sa obtina venituri ilicite, comitand acte
infractionale. Rolul scolii este de a aduce la cunostinta parintilor toate abaterile la
care este supus elevul, indiferent de gravitatea lor: absente, rezultate scolare slabe,
lipsa de comunicare, acte violente etc.), cu scopul de a preveni un posibil
comportament deviant. Absenta comportamentului exercitat de institutia de
invatamant, dar mai ales lipsa controlului parintilor, va determina o influenta sporita a
cercului de prieteni, si de aceea o alta solutie de prevenire a acestiu fenomen ar fi
cercetarea universului in care traieste adolescentul.
Incepand cu Teoria atavismului evolutionist, pe parcursul dezvoltarii stiintei,
explicatiile comportamentului criminal au incercat sa arate daca exista vreo legatura
intre conduitele criminale si ereditate. In sensul acesta au aparut o serie de teorii:
Teoria ereditatii a lui Gorring, sustine ereditatea comportamentului social. Acest
autor este de parere ca predispozitiile deviante se mostenesc, iar indivizii nu se mai pot
adapta unei vieti sociale normale. Gorring a observat in urma cercetarilor efectuate, ca
68% din descendentii infractorilor devin la randul lor infractori.
Teoria arborelui genealogic are la baza ipoteza ca in familiile ai caror antecesori
au avut antecedente penale, numarul infractorilor este mai mare. Desi aceasta teorie a
fost aplicata de Goddard unui pescar olandez pe nume Kallikak, multi cercetatori sustin
ca aceasta teorie este fara fundament stiintific.
Teoria gemenilor apartine lui Lange si Cristiansen. Acestia au incercat sa
demonstreze ca gemenii monozigotici prezinta din punct de vedere ereditar, o
predispozitie pentru acte criminale.
Teoria copiilor adoptati are ca fundament numeroase studii, in urma carora s-a
constatat o corelatie intre comportamentul delincvent al unora dintre copii adoptati si
comportamentul parintilor biologici. S-a constatat ca desi copiii adoptati erau crescuti in
familii organizate, riscul ca acestia sa calce pe urmele parintilor biologici era mult mai
mare datorita predispozitiilor mostenite de la parinti.
Scoala biologica de la Graz a efectuat o serie de cercetari si a evaluat teoriile
ereditatii ajungand la concluzia ca genele criminale ale ascendentilor nu pot fi
transmise ereditar, ci se transmit doar tendintele ce stau la baza lor: agresivitate,

irascibilitate etc. La aceste tendinte criminogene se aduga influenta familiei, a

mediului de viata, a anturajului, a mediului ales (mediul personal, mediul profesional si
mediul extraprofesional) si influenta mediului impus (format din acele locuri special
amenajate, in care sunt tinute persoane ce savarsesc diferite infractiuni, mai mult sau
mai
putin
grave:
aresturi
preventive,
penitenciare,
centre
de
reeducare). Michel Foucault considera ca inchisorile nu diminueaza rata criminalitatii,
indiferent de dotari si de tratamentele de corectie, ci dimpotriva favorizeaza existenta
unui mediu delincvent prin solidaritatea ce se naste intre detinuti si care pe parcurs se
transforma in complicitate. Tot acesta sustine ca detentia provoaca recidiva, iar cei care
au iesit din inchisoare au toate sansele sa se reintoarca, deoarece pentru multi dintre ei
viata din inchisoare este mult mai buna decat cea de afara.
R. Gassin in lucrarea sa Criminologie departajeaza teoriile comportamentului
deviant in doua categorii: teorii principale (bazate pe explicatii directe) si teorii
complementare, ca o prelungire a etiologiei delincventei. Una dintre cea mai importanta
teorie principala esteTeoria infranarii a lui Walter Reckless. Acesta a pornit de la
intrebarea de ce in aceleasi imprejurari doar unii oameni comit acte criminale. Pentru
aceasta el a realizat mai multe cercetari constatand ca delincventii minori provin
adesea din familii destramate, fiind lipsiti de o socializare sau de un control al familiei,
al scolii. Reckless considera ca pornirile criminale pot fi infranate datorita structurii
sociale si individului. O alta teorie principala este Teoria strategica a lui Maurice Cusson,
care sustine ca delictul poate fi vazut ca un comportament orientat spre un rezultat si
inzestrat cu ratiune proprie.
Dintre teoriile complementare ma voi opri asupra a trei teorii:
Teoria psihomorala a lui Etienne de Greeff sustine ca din punct de vedere
afectiv, individul este dominat de doua categorii de instincte: de aparare si de simpatie.
Atunci cand primele experiente de viata ale minorului sunt traite zbuciumat, arata
autoarea, in locul lor se instaleaza un sentiment de injustitie, o stare de inhibitie si o
indiferenta afectiva ce va duce la delincventa.
Teoria derivei apartinand lui David Matza, sustine ca delincventa juvenila este
rezultatul unui proces de abandonare de sine in deriva, care devine posibil prin
contestarea culpabilitatii si aparitia sentimentului de injustitie, iar vointa si decizia
minorului de a comite infractiunea sunt declansate de disperare.
Teoria arborelui a lui A.K.Cohen sustine ca delictul se desfasoara pe parcursul
timpului in mai multe etape, el fiind un proces de tatonare dependent de schimbarile
ce se manifesta la nivel individual si de situatia precriminala.

5. Unitatea de analiza si de inregistrare:

Pentru cercetarea pe tema delincventei juvenile, unitatea de analiza o
reprezinta minorul, respectiv minorii, proveniti din familii organizate si familii
dezorganizate, dar si minorii proveniti din centre de reeducare. Astfel vom putea
preveni un eventual comportament delincvent sau starea de recidiva (in special in cazul
minorilor proveniti din familii instabile), si vom identifica o parte din cauzele
raspunzatoare de comportamentul deviant al minorilor proveniti din medii
stabile. Subiectul analizei se raporteaza la mediul familial al minorului (respectiv,
parinti, bunici, strabunici, frati, surori), la anturaj, la tipul delictului (daca a comis
vreunul) si starea de recidiva. Astfel se vor efectua o serie de analize ce au ca scop
prevenirea comportamentului delincvent sau a recidivei. Unitatea de analiza coincide cu
unitatea inregistrare fiind vorba despre individ (respectiv minorul chestionat).

6. Elaborarea ipotezelor:
IPOTEZELE OBIECTIVULUI 1 (identificarea caracteristicilor minorului cu risc si a
mediului
in
care
traieste):
1.a
) In
familiile
dezorganizate,
sau
monoparentale,
unde
controlul

parintilor/parintelui este scazut

sau
lipseste,
riscul
delincvent este ridicat in comparatie cu familiile organizate.

unui

comportament

IPOTEZELE OBIECTIVULUI 2 (cauzele principale care instiga la delincventa si la

un comportament antisocial):
2.a) Inadaptarea scolara si abandonul scolar amplifica frustrarea minorului datorata
lipsei de afirmare de sine, favorizand comportamentul antisocial.
2.b) Minorii care provin din familii cu o situatie materiala precara, sunt predispusi intr-o
mai mare masura la comiterea unor infractiuni.
IPOTEZELE OBIECTIVULUI 3 (factorii care determina un comportament
delincvent): 3.a) Prezenta in grupul de prieteni a unor indivizi cu antecedente penale,
proveniti din familii cu probleme, constituie un factor de risc pentru conduitele
delincvente ale minorului.
3.b) Minorii recidivisti sau cei proveniti din familii cu antecedente penale sunt mai
predispusi la infractiuni, continuand traditia familiei.
IPOTEZELE OBIECTIVULUI 4 (gasirea unor solutii de prevenire a delincventei
juvenile):
4.a) Cu cat scoala se implica mai mult, prin programe eficiente de prevenire a
infractionalitatii, cu atat cresc sansele ca delincventa sa fie redusa.
4.b) Daca parintii devin mai preocupati de situatia scolara, de anturajul si preocuparile
copiilor lor, atunci se diminueaza sansele ca minorii sa manifeste un comportament
deviant.

7. Tipul de cercetare:
In studiul asupra delincventei juvenile, voi folosi strategia standard (cu trimitere
deopotriva la nivelul teoretic si cel empiric al cunoasterii). Cercetarea empirica face
posibila cunoasterea societatii asa cum este ea in realitate. Astfel voi include analize
calitative si cantitative, studiul mai multor documente si ancheta prin chestionar.
Cercetarea se va face in profunzime si va fi reprezentativa pentru populatia
aleasa. Este o cercetare bazata pe interactiunea cu minorii si se va realiza pe baza de
ancheta.

8. Specificarea unitatilor (populatiei) studiate:

Realizarea cercetarii pe tema delincventei juvenile necesita o compatibilitate
intre
demersul
stiintific
parcurs
si
persoanele
investigate.
Populatia
studiata este formata din minorii proveniti sau nu din familii organizate dar si cei din
centrele de reeducare. Deasemenea cercetarea va cuprinde date de recensamant si
date obtinute prin studii de caz, care permit o caracterizare de ansamblu a numarului
de membrii ai familiei, a conditiilor de locuit etc. Unitatile studiate pentru cercetare vor
cuprinde autoritatile, care pe baza datelor de recensamant vor furniza informatii despre
familiile cu copii minori. Tot cu ajutorul institutiilor abilitate (organe de politie etc.), pe
baza cazierelor, vom culege informatii nu doar despre membrii in viata ai familiei (aici
incluzand si minorul) ci si despre antecesori, lucru care ne permite sa comparam traseul
social al minorului cu cel al antecesorilor sai.

9. Operationalizarea conceptului de delincventa

juvenila:

DIMENSIUNI :
1. Factori de influenta
afectiv duce
ai comportamentului deviant:

INDICATORI :
a) dezacordul dintre planul intelectual si planul

la o conduita morala inadecvata;

b) comportamentul instabil dezvoltat in familie si

stilul
educational deficitar;
c) lipsa motivatiei de a respecta normele impuse
de societate;
d) lipsa unei relatii afective intre parinti/parinte si
copil/adolescent;
e) relatii conflictuale frecvente ale minorului cu
membrii
familiei, cadre didactice, colegi.
2. Forme de delincventa:

a) furt;
b) violenta pentru obtinerea unui avantaj de ordin

material;
c) incalcarea legilor de statut;
d) comportamentul de grup sau de banda.
3. Caracteristicile minorului:

a) varsta;
b) sex;
c) nivel de educatie;
d) situatia scolara (performante, repetentie);
e) delictul comis (tipul delictului, imprejurarile

comiterii lui);
f) stare de recidiva (recidivist, nerecidivist);
g) stare de sanatate (boli fizice, boli psihice);
h) mediul de provenienta (rural/urban).
4. Caracteristicile familiei:

a) situatia economica;
b) nivelul de educatie al parintilor (analfabeti,1-4

clase, 5-8
clase, studii medii, studii superioare);

c)

nivel

de

trai

(locuinta,

dotari,

utilitati-

apa,gaze,lumina-,surse
de recidiva);
d) relatiile dintre membrii familiei, inclusiv relatia cu
minorul;
e)

antecedentele

penale

ale

parintilor

(tipul delictului, pedeapsa

executata, stare de recidiva);
5. Anturaj:

a) numarul de prieteni;
b) antecedentele penale ale prietenilor;
c) ocupatia membrilor grupului;
d) tipul infractiunilor comise.

6. Cauzele comportamentului
minor;

a) relatiile conflictuale dintre parinti/parinte si

delincvent:
membrii

b) relatiile conflictuale dintre parinti, dintre

familiei;
c) abuzurile fizice si verbale asupra minorului;
d) influenta anturajului;
e) insatisfacerea nevoilor personale de ordin
material.

10. Alegerea metodelor, tehnicilor si procedeelor

de cercetare:
Ancheta sociala in studiul delincventei juvenile ajuta la realizarea datelor
statistice. Ca metoda de investigatie, ancheta porneste de la principalele dimensiuni si
indicatori ai conceptului de delincventa juvenila. Fiecare caz ce urmeaza sa fie supus
anchetei, este ales pe baza datelor de recensamant si a informatiilor puse la dispozitie
de organele de politie competente. Ca instrument de investigatie se va folosi
chestionarul ce va fi aplicat de catre operatorii de ancheta prin discutarea cu fiecare
minor. Chestionarul va cuprinde intrebari deosebit de importante pentru problematica
avuta in discutie. Majoritatea intrebarilor confera libertate celui care raspunde prin
variantele multiple de raspuns. La elaborarea intrebarilor din chestionar au
contribuit indicatorii alesi pentru fiecare dimensiune a conceptului.

11. Elaborarea instrumentului de cercetare:

CHESTIONAR
1. Ce intelegi prin termenul de delincventa juvenila?

2. Ordoneaza, asa cum consideri tu, de la 1=cea mai putin grava la 4=cea mai
grava, formele agresivitatii de mai jos, in functie de gravitatea faptelor :
a) furt
b) violenta pentru obtinerea unui avantaj material
c) incalcarea legilor de statut (abandon scolar, absenteism)
d) comportament de banda sau de grup.
3. Crezi ca atitudinea profesorilor si a colegilor ar reprezenta pentru minor un
factor de risc privind abandonul scolar?
a) da
b) nu
c) nu stiu/ nu raspund
4. De ce crezi ca delincventii incalca normele impuse de societate? ..
5. Ce te-a(r) determina(t) sa manifesti un comportament antisocial?
a) conflictele cu parintii si familia
b) conflictele cu profesorii
c) instabilitatea afectiva
d) atitudinea societatii
e) alta .
6.
Motiveaza
alegerea
..

precedenta

7. Exista, dupa parerea ta, vreo legatura intre delincventa si nivelul de educatie?

8. Ai fost vreodata in situatia de repetentie?

a) da
b) nu
9. In acel moment care au fost sentimentele tale fata de:
a) propria persoana
b) cadre didactice ..
c) mama ta

..

d) tatal tau

e) colegii de scoala
10. Cum ai descrie relatia ta cu parintii? Dar cu profesorii?
a) foarte buna
b) buna
c) tensionata
d) distanta
11. Ai fost agresat de parinti?
a) da
b) nu
12. Aceste agresiuni au fost:
a) doar fizice
b) doar verbale
c) atat fizice cat si verbale
13. Cat de des se manifesta agresiunile?
a) zilnic
b) saptamanal
c) rar
d) frecvent
e) ori de cate ori exista o ocazie
14. Aceste agresiuni au avut urmari?
a) da
b) nu
15. Daca da, atunci urmarile au fost de natura:
a) fizica (echimoze, vanatai, fracturi, leziuni interne)
b) psihica (pierderea memoriei, leziuni)
16. Ai fost vreodata la un pas de a comite vreo fapta penala?
a) da
b) nu
17. Daca da, care a fost aceasta? .

18. Te afli la prima infractiune?

a) da
b) nu
19. Daca nu, poti sa spui motivele care te-au impins spre recidiva? (cel putin 3
motive)

:.

20. In familia ta se afla persoane cu antecedente penale?

a) da
b) nu
21. Care este delictul comis de ei si care a fost sanctiunea

primita?

22. Familia ta se confrunta cu o situatie economica:

a) precara
b) modesta
c) la limita existentei
d) buna
e) foarte buna
23. Cum poti sa descrii relatiile dintre parintii tai? Dar dintre ceilalti membrii ai
familiei? .

24. Venitul familiei tale este:

a) mai mic decat venitul minim pe economie
b) intre 3,1-5 milioane lei
c) intre 5,1-10 milioane lei
d) intre 10,1-15 milioane lei
e) peste 15 milioane lei
25. Care este ocupatia tatalui tau?
a) somer
b) liber profesionist
c) muncitor
d) pensionar

e) pensionar pe caz de boala

f) alta ..
26. Care este ocupatia mamei tale?
a) somera
b) liber profesionista
c) muncitoare
d) pensionara
e) pensionara pe caz de boala
f) alta ..

27. Care este nivelul de educatie al tatalui tau ? Dar al mamei tale?
a)

clase

TATAL.MAMA.
b) scoala primara ( 1-4 clase)
c) scoala generala ( 5-8 clase)
d) studii medii (liceu)
e) studii superioare (facultate)
28. Care este atitudinea parintilor (a familiei) cu privire la anturajul tau?
a) nu sunt de acord
b) il accepta
c) sunt indiferenti
29. Cunosti ocupatiile prietenilor tai?
a) da
b) nu

30. Printre cei

antecedente penale?

care

fac

parte

a) da
b) nu
c) nu stiu/ nu raspund

din

anturajul

tau

exista

persoane

cu

31.
Daca
da,
care
a
fost
infractiunea

comisa

de

ei?

32. Dupa parerea ta cat de grava este delincventa pentru societate? .

33. Cum crezi ca ar putea fi diminuata delincventa juvenila? Enumera cel putin
trei
modalitati:

Te rog sa precizezi:
- varsta in ani impliniti: ..
- sexul: masculin
feminin

- domiciliul stabil: urban ..

rural ..
- nivel de educatie
- delictul comis (optional) :
- stare de recidiva (optional) : recidivist.
nerecidivist..
- data cand a fost aplicat chestionarul:
* Nota: Pentru cazurile in care minorul este orfan ( cazurile minorilor proveniti din
centrele de reeducare) sau provine din familii monoparentale se vor elimina intrebarile
care fac apel la parintele inexistent !

BIBLIOGRAFIE:

1.
Marginean,
I., Tineretul
Deceniului
Bucuresti, Editura Polirom, 1996,p.317.

unu. Provocarile

anilor

90,

2. Marginean, I., Proiectarea cercetarii sociologice, Bucuresti, Editura Polirom, 2004,

p.101- 126.
3. Goodman, N., Introducere in sociologie, Bucuresti, Editura Lider, f[a], p.142.
4. Stanisor, E., Delincventa juvenila, Bucuresti, Editura Oscar Print, 2003, p. 18-21.

5. idem, p.45-73.
6.
Chipea,
F., Sociologia
Bucuresti, Editura Isogep Euxin, 1997, p.69-90.

comportamentului

infractionar,

7. Banciu, D., si Radulescu, S., M., Evolutii ale delincventei juvenile in Romania.
Cercetare si prevenire sociala, Bucuresti, Editura Lumina Lex, 2002, p.27-28.
8. idem, p.32-33.
9. idem, p.37-39.
10. idem, p.60-65.
11. Grecu, F., Radulescu, S., M., Delincventa juvenila in societatea contemporana,
Bucuresti, Editura Lumina Lex, 2003, p.45
12. Grecu, F., Radulescu, S., M., Delincventa juvenila in societatea contemporana,
Bucuresti, Editura Lumina Lex, 2003, p.26
13. Stanoiu, R., M., Introducere in criminologie, Bucuresti, Editura Academiei, 1989,
p.143.
14. idem p.150.