Lacul Cinciș

Lacul Cinciș

Lacul Cincis, Romania

Administrație
Țară/Țări  România
Sat Cinciș-Cerna
Geografie
Nedisponibil
Coordonate
(Caută locul)
Tip Acumulare
Suprafața lacului 8,67 km²
Altitudine 800 m
Lungime 4,8 km
Lățimea medie 1,8 km
Adâncime medie 30 m
Adâncime maximă 48 m
Volum 43,5 milioane m³
Hidrografie
Râu afluent Cerna
Localități[arată]
modifică 
Lacul Cinciș este un lac de acumulare din jud. Hunedoara. Lacul Cinciș este de unul
dintre cele mai mari lacuri dinTransilvania, acesta avand o adancime de 48m, si o
suprafata de aproximativ 200 ha.
Așezare geografică
Lacul Cinciș este situat in partea sud-vestică a României la 15 km de Municipiul
Hunedoara. Lacul este situat în centrul județului Hunedoara. Din cauza faptului ca județul
Hunedoara nu are ieșire la mare, lacul Cinciș mai este denumit în glumă șiMarea
hunedorenilor.[necesită  citare]
Habitate
Malurile lacului sunt alcătuite din mai multe habitate, 48% sunt considerate a fi în stare
naturală, iar restul de 52% este nisip. Principalele specii de pești
sunt crapul, somnul, știuca, amurul, șalăul, carasul.
Localități
Cinciș-Cerna - Bulbucani - Ciuleni
Turism
Sezonul turistic de vârf, se întinde de la începutul lunii iunie până la sfârșitul lui
august.Temperatura medie a apei este de 18 °C. făcând posibil înotul. Principalele atracții
turistice sunt reprezentate de pescuit, sporturi nautice, vizitarea obiectivelor turistice din
zonă. Țărmul nordic al lacului este alcătuit din plaje, în timp ce țărmul sudic este alcătuit
din dealuri și păduri. În jurul lacului sunt 2 camping-uri, 3 moteluri și mai multe pensiuni,
numeroase vile (particulare sau destinate turiștilor) o sala de popice, etc.

Lacul Sfânta Ana

Lacul Sfânta Ana

Lacul Sfânta Ana

Administrație
Țară/Țări România
Geografie

Coordonate 46.126385°N
25.88689°E
Tip De crater
Suprafața lacului 19,5 ha
Altitudine 738 m
Lungimea malului 1,737 km
Lungime 620 m
Lățimea maximă 460 m
Adâncime
7m
maximă
modifică 

Lacul Sfânta Ana

 Lacul Sfânta Ana
Lacul Sfânta Ana (în maghiară Szent-Anna tó) este un lac vulcanic, fiind singurul astfel
de lac de pe întreg teritoriul României. Este situat pe teritoriul județului Harghita, înmasivul
Ciomatu, de pe stânga Oltului, în apropiere de Tușnad. Lacul este așezat pe fundul
craterului unui vulcan stins, denumit Ciomatu (sau, după alte surse, Ciomadu), din masivul
vulcanic Puciosu, locul celei mai recente erupții vulcanice în Carpați și în Europa de Est,
care a avut loc acum câteva zeci de mii de ani (probabil mai recent de acum 42.000 ani).
Lacul Sfânta Ana se află la o altitudine de 946 m. De formă aproape circulară, similar cu o
paletă de pictor, are o lungime de 620 m și o lățime maximă de 460 m, o suprafață de
19,50 ha și o adâncime maximă de 7 m. Lacul își completează apele numai din precipitații,
neavând izvoare. Puritatea apei se apropie de aceea a apei distilate, cu numai 0,0029 ml
minerale. Capacitatea trofică redusă a apei lacului se datorează și emanațiilor mofetice
prin fundul lacului și prin pereții craterului.
Turiștii veniți la lacul Sfânta Ana nu au nevoie de prognozele meteorologilor pentru a afla
cum va fi vremea, ei având la îndemână o metodă empirică, dar exactă, oferită de muntele
vulcanic: cele două fisuri formate în munte care prevestesc vremea. Localnicii știu că
"Dacă emanațiile din fisuri pișcă la nas, atunci e semn de furtună, iar dacă nu, ziua va fi
însorită, tocmai potrivită pentru drumeții". Fenomenul are o explicație științifică. În munte
se desfășoară încă o activitate post-vulcanică, sensibilă la orice schimbare a presiunii
atmosferice. Când presiunea atmosferică scade, gazele, precum bioxidul de carbon și
sulful, urcă spre suprafață și inundă fisurile cu un miros înțepător, semn că vine ploaia.
Lacul Sfânta Ana, este o rezervație complexă naturală, geologică, floristică și faunistică,
fiind legat de Băile Tușnad prin poteci turistice.
Lângă lac se află o capelă romano-catolică cu hramul Sfintei Ana.
Legende

Lacul Sfânta Ana (relief).

Despre acest lac există și unele legende.
 Doi tineri trebuiau să se căsătorească. Fata, pe nume Ana, care urma să devină
soție, nu dorea acest lucru deoarece părinții o obligau să se căsătorească numai pentru a
pune mâna pe averea tânărului, care era destul de necioplit în ale măritișului. În seara
nunții, mireasa a fugit și s-a aruncat în acest lac, trupul ei neînsuflețit nefiind găsit nici în
ziua de astăzi. Din această cauză lacul poartă numele acelei fete. În fiecare an, de hramul
Sf. Ana, lacul este sfințit de către mitropolie.
 Odinioară, prin aceste locuri trăiau doi tirani care erau frați. Unul stăpânea o cetate
pe vârful Puciosul din apropiere, celălalt, o cetate situată pe locul actualului lac. Stăpânul
cetății de pe Puciosul avea o caleașcă minunată, câștigată la zaruri, fapt ce a stârnit
invidia fratelui său, care a pus rămășag că a doua zi va veni în vizită cu o caleașcă și mai
măreață. Pentru a câștiga rămășagul, tiranul pune să fie înhămate la caleașca sa opt din
cele mai frumoase fete din împrejurimi. Caleașca fiind foarte grea, acestea nu au putut să
o urnească, fapt ce a dezlănțuit mânia stăpânului, care a început să le biciuiască. Una din
fete, pe nume Ana, l-a blestemat pe stăpânul cel mârșav. Blestemul fetei s-a împlinit
numaidecât: s-a pornit o furtună îngrozitoare, cu fulgere și tunete, cutremure, iar cetatea,
împreună cu tiranul ei, s-a scufundat în flăcări. În locul cetății de odinioară s-a format un
lac albastru și liniștit, numit de locuitorii din zonă Lacul Sfânta Ana.

Lacul Roșu

Lacul Roșu
Lacul Ghilcoș
Lacul Ucigașul

Lacul Roșu
Administrație
Țară/Țări  România
Județul Harghita
Geografie

Coordonate Coordonate:  46°47′N 25°47′E4

6°47′N 25°47′E
Tip De baraj natural
Suprafața
11,47 ha
lacului
Altitudine 980 m
Lungimea
2,83 km
malului
Adâncime
10.5 m
maximă
modifică 
Lacul Roșu (local cunoscut și sub numele de Lacul Ghilcoș) este un lac de baraj natural
format în 1837, la poalele MunteluiHășmașul Mare, în apropierea Cheilor Bicazului, la
distanța de 26 km de Gheorgheni, în județul Harghita. La ultimele măsurători, efectuate în
anul 1987, dimensiunile acestuia sunt: lacul se întinde pe un perimetru de 2.830 m, aria
este de 114.676 m² și volumul apei care se acumulează este de 587.503 m³. Lacul s-a
format la altitudinea de 983 m, într-o depresiune cu un climat predominant subalpin.
Etimologie
Numele său provine de la Pârâul Roșu care traversează straturi de culoare roșie cu oxizi
și hidroxizi de fier. În limba germană se cheamă Mördersee ("Lacul Ucigașul"); în
maghiară, gyilkos = ucigaș, deoarece, potrivit legendei, surparea de teren ar fi acoperit un
cioban, omorându-i atât oile lui, cât și câinele și măgarul. Apa adunată a avut culoarea
roșie de așa de mult sânge, încât numele lacului a devenit atât Lacul Rosu, cât și Lacul
Ucigaș. [1]

Vedere panoramică a lacului

În 1864 apare sub denumirea Lacul Pietrii Roșii, mai târziu a fost denumit Lacul Ucigaș.
Din 1936 este denumit oficial Lacul Roșu. Vechea denumire ungurească pentru lac a
fost Veres-to (Lacul Roșu), sub forma Gyilkos-to (Lacul Ghilcoș) apare prima dată în
descrierea lui Orbán Balázs. Denumirea muntelui Ghilcoș apare de prima dată în 1773 ca
teren al contelui Lazăr.
Localizare

Relieful Lacului Roșu

Lacul Roșu se situează între Șuhardul Mic, Șuhardul Mare din partea nordică, Munții Podu
Calului din partea sud-vestică, Munții Licaș și Munții Kis-Havas din partea nord-vestică,
Csíki-Bükk din partea nord-estică și Muntele Ucigaș din partea estică. Lacul este alimentat
de patru pâraie mari și încă 12 cursuri de apă temporară, dintre care cele mai importante
sunt: Verescheul (Roșul), Licoșul, Suhardul, Oii, Ucigașul.
Formare
Cu toate că Lacul Roșu este o formație tânără, condițiile și timpul de formare a lacului sunt
foarte discutate. În timpul formării, zona lacului era o zonă greu accesibilă, din punct de
vedere economic neexplorată. După Franz Herbich, un geolog recunoscut în Ținutul
Secuiesc, Lacul Roșu s-a format în anul 1838. Acest fapt este justificat și de cutremurul
din 11 ianuarie 1838, care s-a repetat în februarie și ar fi putut provoca alunecarea de
teren. Un alt an de formare este 1837, care poate să fie argumentat de furtuni foarte
violente și ploi puternice. Despre această perioadă scrie Ditrói Puskás Ferenc în lucrarea
lui, "Istoria Borsecului". Esențial este că lacul s-a format prin deplasarea masei argiloase
depuse cu ocazia ultimei ere glaciare pe versantul nord-vestic al muntelui Ghilcoș.
Curând după obturarea văii, pădurea de brazi a fost inundată și arborii s-au pietrificat,
oferind o particularitate rară întregului peisaj. În primii ani de la formare, lacul s-a extins
mai mult – cam un kilometru mai sus în valea pârâului, dar de-a lungul timpului barajul
natural s-a erodat, nivelul apei stabilizându-se la nivelul actual.
Turism
Împrejurimile lacului au un microclimat plăcut, deosebit de benefic pentru tratarea stărilor
de extenuare fizică și psihică, insomnii, neurastenii. Temperatura medie multianuală este
de 8°C, peste media de 6°C a depresiunilor intramontane. Valea este practic ferită de
vânturi, aerul deosebit de curat, bogat în aerosoli naturali, împrejurimile pitorești oferă
condiții excelente pentru cei ce caută surse de regenerare rapidă pe cale naturală.
Începând cu anii 1900, tocmai turismul balnear-recreativ a fost cel care a adus dezvoltarea
din punctul de vedere a serviciilor turistice a acestei zone.
Lacul Vidraru
Â
Vidraru

Geografie
Râu Argeș
Bazin
Argeș
hidrografic
Localizare județul Argeș, România
45°21′58,5″N, 24°37′47,28″E
Date technice
Data dării în
1966
folosință
Cota
834,00 m d. m.
coronamentului
Înălțime 166,60 m
Lungime (la
305,00 m
coronament)
Lățime (la bază) 25,00 m
Volum 480,00 mii m3
Realizatori
Proiectant baraj Radu Prișcu
Inginer
gospodărirea Cristea Mateescu
apelor
Institut de
ISPH
proiectare
Beneficiar Hidroelectrica
Lac de acumulare
Volum 440,00 km3
Suprafață 8,93 km2
Folosințe Energie hidroelectrică,
alimentări cu apă, irigații,
combatereainundațiilor,
agrement
Plan
 modifică 
Lacul Vidraru este un lac de acumulare creat în anul 1965 de Barajul Vidraru în județul Argeș,
pe râul Argeș, pentru producția de energie electrică, irigații și prevenirea inundațiilor. De asemenea,
lacul și instalațiile adiacente sunt folosite pentru recreere, turism și sporturi.
Situat între Munții Frunții și Masivul Ghițu, lacul adună apele râurilor Capra, Buda și ale câtorva
afluenți direcți (Râul Doamnei,Cernatul și Vâlsanul, Topologul, râul Valea lui Stan și Limpedea),
cu un debit total de cca 5,5 m3/s.
Suprafața totală a lacului este de 893 ha, lungimea de 10,3 km, lațimea maximă de 2,2 km în zona
Valea Lupului – Călugărița și o circumferință de 28 km.
Adâncimea maximă a apei este de 155 m lânga barajul curbat înalt de 166 m, cu o lungime
la coronament de 307 metri. Volumul apei este de 465 milioane mł. Nivelul normal de retenție este
de 830,00 metri deasupra nivelului mării (mdM).
Construirea barajului Vidraru a durat cinci ani și jumătate începând în anul 1960[1]. Pentru această
realizare au fost necesare 42 km de tunel subteran, au fost excavate 1.768.000 de m3 de rocă, din
care aproximativ 1 milion în subteran, s-au turnat 930.000 m3 de beton din care 400.000 de m3 în
subteran și, de asemenea, au fost instalate 6300 de tone de echipament electromecanic.
La data de finalizare aceasta s-a situat, masurat la înălțime, aproximativ pe locul 8 în Europa și pe
locul al 20-lea în lume.
Pe Barajul Vidraru se poate practica sportul extrem de Bungee jumping[2].
Într-un an hidrologic mediu, uzina de energie hidroelectrică Vidraru amplasată subteran poate
produce energie electrică de aproximativ 400 GWh. Ea are o capacitate instalată de 220 MW.
De la orașul Curtea de Argeș venind spre DN1 (comuna Cărțișoară, SB), drumul care trece prin față
uzinei hidroenergetice Vidraru, pe baraj, urmat prin dreapta lacului Vidraru este
spectaculosul Transfăgărășan (DN7C).

Imagine panoramică a lacului Vidraru

Galerie imagini


Poziția geografică a barajului Vidraru

 


Barajul Vidraru
 


Statuia lui Prometeu ca simbol al electricității, lîngă Barajul Vidraru, realizată de Constantin
Popovici
 


Debarcaderul pe Lacul Vidraru

 


Barajul Vidraru
 


Hidrocentrala de la Vidraru
 
