Lacul Sfânta Ana

Lacul Sfânta Ana  este singurul lac vulcanic din România. Este situat în masivul

Ciomatu din județul Harghita, în stânga râului Olt, în apropiere de stațiunea Tușnad. Lacul este
așezat pe fundul craterului unui vulcan stins, denumit Ciomatu Mare din masivul vulcanic Puciosu,
locul celei mai recente erupții vulcanice în Carpați și în Europa de Est, care a avut loc acum
câteva zeci de mii de ani (probabil mai recent de acum 42.000 ani).

Lacul Sfânta Ana se află la o altitudine de 946 m. De formă aproape circulară, similar cu o
paletă de pictor, are o lungime de 620 m și o lățime maximă de 460 m, o suprafață de 19,50 ha și
o adâncime maximă de 7 m. Lacul își completează apele numai din precipitații, neavând izvoare.
Puritatea apei se apropie de aceea a apei distilate, cu numai 0,0029 ml minerale. Capacitatea
trofică redusă a apei lacului se datorează și emanațiilor mofetice prin fundul lacului și prin pereții
craterului.

Vârsta lacului Sfânta Ana nu a fost încă determinată cu exactitate, diverși cercetători
estimând că ultima erupție a avut loc cu 32.000 de ani în urmă cu 10.500 de ani în urmă sau chiar
9.800 de ani în urmă. Studiile palinologice, având ca obiect studiul polenului și al sporilor, au ajuns
la concluzia că istoria lacului Sfânta Ana a început în urmă cu circa 9.800 – 8.800 ani, cu stadiul
de turbărie și lac puțin adânc.
Lacul are o formă ovală, semiaxa mare fiind de 680 m iar cea mică de 470 m.
Conform măsurătorilor efectuate în anul 2005, adâncimea maximă a lacului este de 6,4 m.
Conform acelorași măsurători, grosimea maximă a sedimentelor este de circa 4 m. Lacul Sf. Ana
este alimentat exclusiv din precipitații, gradul de mineralizare al apei fiind din acest motiv extrem
de scăzut. Iarna, lacul este acoperit cu un strat de gheață de până la 1 m.
Deși vulcanul în craterul căruia este lacul este în prezent aparent inactiv, un studiu din anul
2019 a indicat însă faptul că există totuși un potențial de reactivare, în viitor.