REFERAT

”VEGETATIA ZONEI DE STEPĂ ÎN ROMÂNIA”

Coord.Prof.Dr.:

Iuliana Florentina Gheorghe

Studentă:

Dumitru Florina Nicoleta

AN:II

INTRODUCERE

1
 Studiile privind structura covorului vegetal din țara noastră s ‐au
desfăşurat la început în etapa fitogeografică(1863‐1918),având drept
caracteristică principală inventarierea florei pe anumite teritorii bine
delimitate ,ocazie cu care se fac primele raionări floristice delimitându‐se
şi unele areale cu elemente definitorii proprii pentru aşa numitele ținuturi
sau provincii floristice.

În etapa a 2‐a fitocenologică(1918‐1948) se afirmă şcoala de

la Cluj,a cărui mentor a fost profesorul Alexandru Borza .El publică
primele articole cu caracter fitocenologic:

-Studii botanice în Câmpia Ardealului(1920).

- Câteva noțiuni de fitosociologie (pădurea,stepa ierboasă)(1921)

-Studii fitosociologice în Munții Retezatului(1934)

- Vegetația Muntelui Semenic(1946)

- Vegetația Văii Sebeşului(1959)

-Vegetația Pădurii Soca(Banloc) din Banat(1962),etc.

Studiile efectuate la Cluj,Iaşi şi Bucureşti s‐au soldat cu

inventarii floristice asupra unor regiuni geografice sau catene
muntoase.Adesea s‐au investigat cu precădere anumite tipuri de
vegetație cum ar fi:păşuni şi fânețe,păduri,sărături,buruienişuri,etc

Vegetatia Zonei de Stepa

Stepa în România este cel mai bine reprezentată în sud și sud-est
respectiv în partea central și de est a Bărăganului, sudul câmpiei
Mostiştei până în Câmpia Burnazului și până în sudul Câmpiei Olteniei.
Foarte bine reprezentată este și în Dobrogea de sud și centrală, sau în
ariile joase de la periferia Dobrogei de nord. În partea de est, stepa este
reprezentată în sudul Podişului Moldovei, în Câmpia înaltă a
Covurluiului, cu o extensie spre nord pe valea Prutului, până în

2
depresiunea Elan-Horincea,și o altă extensie pe valea Bârladului, până
în dreptul localităţii cu acelaşi nume. Un alt mic areal cu stepă este cel
din partea extrem vestică a Câmpiei Tisei, între Teremia Mare și
Sânnicolau Mare. De regulă, caracterizează unitățile de relief cu
altitudini de sub 200 m, în care temperatura medie anuală se apropie
sau depăşeşte 10° C, iar precipitațiile sunt de regulă situate sub 450
mm. Stepa se leagă îndeosebi de soluri din clasa Cernisoluri,
reprezentate prin kastanoziomuriși,cernoziomuri tipice și cambice. Zona
de stepă este constituită în cea mai mare parte din specii ierboase, în
care domină accentuat Poaceele. Genul cel mai bine reprezentat este
Stipa (colilie). Astfel cele mai cunoscute sunt Stipa capillata, Stipa
lessingiana, Stipa ucrainica, Stipa pulcherima și altele. Alături de aceste
specii apar și specii de păiuş (Festuca valesiaca), pir crestat (Agropyron
pectiniforum) şi specii de Poa pratense. Pe lângă speciile menţionate
sunt bine reprezentate și speciile de dicotiledonate, mai rar apărând și
specii de arbuști (măceşul - Rosa canina, porumbarul -Prunus spinosa
etc).

Imagini reprezentative

3
Zona de stepă se împarte în două subzone:

-Stepa cu Poacee (duriherbosa), în care precipitațiile sunt de regulă

până în 400 mm;

-Dicotiledonate (altiherbosa)

În regiunea stepică există douăzeci și cinci de tipuri de habitat

incluse în Directiva Habitate. Unele dintre ele sunt tipice acestei regiuni,
de exemplu stepele ponto-sarmatice caracterizate de prezența coliliei și
a păiușului, tufișurile caducifoliate ponto-sarmatice sau pădurile de stepă
euro-siberiană dominate de stejar.Din nefericire, aceste habitate, larg
răspândite în trecut, s-au păstrat în foarte mică măsură, iar ceea ce a
rămas este puternic fragmentat, întâlnindu-se doar pe platourile
îndepărtate sau în zone izolate în peisajul de terenuri cultivate intensiv.
În prezent, lanțul Munților Măcin este unul dintre puținele locuri unde mai
există suprafețe importante cu vegetație naturală de stepă .

Bibliografie

4
1.Bölöni J., Molnár Zs., Kun, A., (eds.), 2011,Magyarország élőhelyei –
Vegetációtípusok leírása és határozója (Habitatele din Ungaria – Descrierea şi
identificarea tipurilor de vegetaţie), ÁNÉR (Sistemul Naţional de Monitorizarea
Biodiversităţii. I. Habitate), Magyar 2.Természettudományi Múzeum, Budapest,

3..Chombroux, I., Schworer C., 2007 Ghid metodologic “Evaluarea statutului de

conservare al habitatelor şi speciilor de interes comunitar din România”,

3.Doniţă N., Popescu A., Paucă -Comănescu Mihaela., Mihăilescu Simona.,

Biriş, I.A. (2005, 2006) Habitatele din România (I-II) Edit. Tehnică Silvică,
Bucureşti,

4.GAFTA, D., MOUNTFORD, O. (coord.), 2008, Manual de interpretare a

habitatelor Natura 2000 din România, Edit. Risoprint Cluj-Napoca,

5.Groza, G., Gergely, I. (1988): Contribuţii la corologia speciei Schoenus

ferrugineus L. în România, Contrib. Bot. Cluj-Napoca,

6.Iuliana Florentina Gheorghe,Fitocenologie si Vegetatia Romaniei;Editura

Didactica si Pedagogica,Bucuresti