PLANTE ŞI ANIMALE DIN

ROMÂNIA PE CALE DE
DISPARIŢIE

ACESTE SPECII SUNT DECLARATE

MONUMENTE ALE NATURII ŞI SUNT OCROTITE
ÎN REZERVAŢII NATURALE, UNDE SE ÎNCEARCĂ
ÎNMULŢIREA LOR.
Şcoala gimnazială nr. 1 BRUSTURI
 ZIMBRUL
• Zimbrul (Bison bonasus
bonasus) este cel mai greu
animal european de pe
uscat. Are o lungime de 2,9
metri, o înălţime de 1,9
metri, cântărind de la 300 la
920 kg. Este mai înalt, dar
mai puţin masiv decât ruda
sa apropiată, bizonul
american, având şi părul
mai scurt decât accesta.
Zimbrii trăiesc în păduri,
având foarte puţini duşmani
naturali.
• Zimbrul trăieşte 28 de ani în
captivitate, dar în sălbăticie
trăieşte mai puţin. Pot avea
pui la vârste între 4 şi 20 de
ani femelele şi între 6 şi 12
ani masculii.
• În România, trăieşte doar în
rezervaţii naturale.
 CAPRA NEAGRĂ
Capra neagră (Rupicapra
rupicapra), o adevărată
mândrie a ţării noastre,
sălăşluieşte pe creastele
alpine, greu accesibile chiar şi
celor mai experimentaţi
alpinişti. Mamifer ierbivor,
capra neagră îşi face rareori
simţită prezenţa. Trebuie să te
consideri norocos dacă ai avut
vreodată ocazia să-i distingi
silueta pe vreunul dintre
piscurile Carpaţilor. În timpul
lunilor de vară, caprele negre
cutreieră pajiştile alpine de la
înălţimi de peste 1800 metri.
Iarna, capra neagră coboară la
altitudini mai mici(sub 1100
metri), unde se poate adăposti
în pădurile montane, dar va
rămâne aproape de pantele
stâncoase ale munţilor.
RÂSUL
• Râsul, cu denumirea
ştiinţifică Lynx lynx şi
denumirea secundară în
limba română linx, este la
ora actuală cea mai mare
felină din fauna sălbatică a
României. Denumit şi
pantera Carpaţilor, râsul
este răspândit natural din
munţi până în Delta Dunării,
având o mare adaptabilitate
şi amplitudine ecologică. La
ora actuală, însă,
exemplarele din afara
Carpaţilor şi Subcarpaţilor
sunt foarte rare, ca urmare a
vânătorii necontrolate
practicate în ultimii 100 de
ani.
COCOŞUL DE MUNTE
• Cocoşul de munte (Tetrao
urogallus) este o specie de păsări
din familia fazanului. Este o
pasăre foarte sperioasă, care se
poate vedea rar în natură.
• Arealul lui de răspândire este
frecvent Europa Centrală, unde
poate fi întâlnit numai în regiunile
de munte împădurite, puţin
circulate. Ţările unde poate fi
întâlnit cocoşul de munte sunt:
Austria, Elveţia, Slovenia,
România şi Germania. Cocoşul de
munte trăieşte mai mult în
luminişurile pădurilor de foioase
sau de conifere cu vegetaţie
abundentă, în munţii Alpi şi
Carpaţi din Europa, ca şi în
taigaua din Asia de Nord. Se
apreciază populaţia cocoşilor de
munte între 1,5 şi 2 milioane de
exemplare.
 PĂSTRĂVUL
• Denumire ştiinţifică:
Salmo trutta fario.

• Răspânire:
Mai este denumit de
pescari şi “indigenul”;
trăieşte în râurile repezi,
din Carpaţi. Este
pretenţios faţă de
condiţiile de mediu,
având nevoie de ape
limpezi şi reci a căror
temperatură să nu trecă
de 17- 18 grade, bogate
în oxigen.
 VIPERA NEAGRĂ
• Năpârca sau vipera,
căreia i se mai spune
şi vipera neagră, nu
este singura specie de
la noi, dar este cea mai
răspândită. E şarpele
căruia i se datorează
teama poporului şi
pentru ceilalţi şerpi,
mai puţini periculoşi.
Tot de la acest şarpe
vine şi vorba “Cine a
fost muşcat de şarpe,
se teme şi de şopârlă”.
• Denumirea ştiinţifică:
Vipera berus
VULTURUL BĂRBOS
• Gypaetus barbatus,
vulturul bărbos, este
o specie de vultur
mare, cu penajul
negru-cenuşiu pe
spate, coadă şi aripi,
alb-gălbui pe cap, gât
şi partea ventrală şi
cu pene negre în
formă de barbă sau
cioc.
Din păcate, această
superbă specie care
popula Munţii Ciucaş
a fost vânată până la
dispariţie.
BROASCA ŢESTOASĂ
• Broasca ţestoasă
cu capac (testudo
greaca ibera) este
răspândită în nord-
vestul Africii, Bazinul
Mării Mediterane,
Asia Mică şi
Peninsula Balcanică.
• La noi în ţară se
întâlneşte îndeosebi
în Dobrogea. De
talie mijlocie, la
vârsta de adult
poate ajunge la 20-
30 cm. Capul, gâtul
şi membrele se pot
retrage în totalitate
sub carapace.
 CERBUL CARPATIN
Cerbul carpatin (Cervus elaphus) este, după
elan, cel mai mare reprezentant al
copitatelor sălbatice din fauna ţării
noastre.Masculul,denumit cerb
 (sau taur), ajunge pînă la 350 kg ;
femela,denumită ciută (sau cerboaică), cîn
tăreşte, în medie, 150 kg, iar viţelulde un
an, 100 kg. Din greutatea totală a cerbului,
ca şi la ceilalţi reprezentanţi ai familiei,
25% o constituie viscerele. 
Cerbul poartă coarne care alcătuiesc
„trofeul". Acestea sînt lepădate, ca la toate
cervidele, în fiecare an. 
 PELICANUL CREŢ
• Pelicanul creţ (Pelecanus
crispus) este specie
primejduită în Deltă. Perioda
de incubaţie a pelicanului
este perturbată adesea de
ambarcaţiunile cu turişti care
doresc să îi admire cât mai
îndeaproape zborul.
 LEBĂDA CUCUIATĂ
Lebăda cucuiată  (Cygnus olor)
Întâlnim lebăda vara, pe cursul inferior al Dunării şi
în Deltă.
În iernile calde, poate rămâne la noi. Are gâtul
unduitor, foarte
mobil. Se hrăneşte cu plante acvatice şi insecte. Îşi
face cuib
în stuf vechi, din plante uscate. Femela depune 5-7
ouă, pe
care le cloceşte 35 de zile. Bobocii pleacă din cuib a
doua zi,
urmându-şi părinţii în şir indian. Masculul devine
ameninţător
când îi însoţeşte. Lebăda se obişnuieşte uşor cu
oamenii. Este
ocrotită de lege.
 URSUL BRUN
• Ursul brun (Ursus arctos)
• În România, ursul brun se găsește din cele mai
vechi timpuri. Până în prima jumătate a sec. XIX
se găsea în întreaga țară, din Delta Dunării până
în Carpați. Din păcate, a fost exterminat din
zonele de câmpie, pentru a nu împiedica
agricultura extensivă și creșterea extensivă a
vitelor, pescuitul extensiv și alte practici similare
din secolul XIX.
• Cu toate că este retras în Carpați, ursul își
găsește în România cel mai prielnic adăpost
din Europa .Ursul brun trăiește de-a lungul lanțului
carpatic, mai ales printre stânci, unde își poate
crea bârlogul. Animal puternic, poate parcurge
chiar și 150 de kilometri într-o singură zi și se
bazează pe auz și miros .
• În decembrie 2010, în România existau 6.000 de
urși bruni, adică 40% din totalul celor existenți
în Uniunea Europeană.
 ŞORECARUL COMUN
•  Şorecarul comun ( Buteo buteo ) este
printre cele mai des întâlnite păsări de
pradă din Europa şi din ţara noastră.
Şorecarul comun este răspândit atât
în zonele împădurite cât şi în câmpiile
întinse unde foloseşte orice punct mai
înalt ca loc de observaţie. Sunt
exemplare care s-au adaptat şi care
se înmulţesc în marile oraşe care le
oferă o varietate şi o concentraţie
mare a prăzii. Popular mai este
denumit uliu sau uliu şorecar.
 DROPIA
• Otis tarda este o pasăre de
stepă specifică stepelor din
familia Otidae care trăiește în
sud-estul Eutopei și zonelor cu
climă temperată din Asia.
În România s-a găsit până
acum câteva decenii
în Bărăgan, în prezent mai
apare regulat pe teritoriul
administrativ al
orașului Salonta, județul
Bihor respectiv al
comunei Beba Veche, județul
Timiș.
 FLOAREA DE COLŢ
• Când se vorbeşte de
floarea de colţ, toată
lumea se gândeşte la
ceva rar, lucru care
este cât se poate de
adevărat.
• Întâlnindu-se din ce în
ce mai rar, floarea de
colţ - Leontopodium
alpinum- a fost
declarată monument
al naturii şi se află
sub ocrotirea legii
încă din 1933.
BUJORUL ROMÂNESC
• Bujorul românesc (Paeonia
peregrina Mill. var. romanica)
este o specie de bujor prezentă
în pădurile de câmpie sau la
marginea acestora,
în Dobrogea,Muntenia și
sudul Moldovei. Floarea roșie
are petale mai puține decât
bujorul de grădină. Este o
plantă ocrotită de lege, nu
trebuie distrusă sau
colecționată. Se găsește în
parcurile naționale din pădurea
Comana în locurile însorite.
 LALEAUA PESTRIŢĂ
• Laleaua pestriţă
(Fritillaria
meleagris) face
parte din familia
Liliaceae.
• Este o plantă
perenă, de 20- 40
cm.
• Arealul de
răspandire a
acestei specii se
micşorează
continuu, din cauza
colectărilor masive.
Este o specie
introdusă în cartea
Roşie şi ocrotită de
stat.
SÂNGELE VOINICULUI
• Sângele voinicului
sau bobuşorul are
denumirea ştiinţifică
Lathyrus tuberosus.
Este o plantă perenă,
rizomul fiind plin de
tuberozităţi, de unde şi
numele speciei. Florile
sunt roşii- purpurii.
Este o plantă
răspândită în
semănături şi fâneţe.
 GHINŢURA GALBENĂ
Ghinţura galbenă
(gentiana lutea)
Este considerată plantă
monument al naturii în
Munţii Bucegi. Plantă
erbacee, face parte din
flora spontană, ajunge
până la 1-2 m înălţime,
aparţine familiei
Gentianaceae şi creşte
 în România din zonele
de câmpie, până la cele
subalpine, la marginea
pădurilor.
 GAROFIŢA PIETREI CRAIULUI
Garofiţa Pietrei
Craiului (Dianthus
callizonus) se
găseşte în munşii al
căror nume îl poartă
- M-ţii Piatra
Craiului. Este unică
în ţara noastră, fiind
descoperită acum
mai bine de 100 de
ani.
 Nouă ne pasă de ele!
• Peste 6000 de specii de animale au primit deja un steguleţ roşu
care anunţă pericolul de dispariţie. Distrugerea teritoriului
acestora, braconajul şi vânătoarea necontrolată au dus la
ameninşarea unora dintre cele mai diverse specii de animale.

• De la urşi, elefanţi, tigri, balene, vulturi, maimuţe sau delfini, mii de

animale aşteaptă un deznodământ pentru care nu sunt
responsabile. Iar indiferenţa şi lipsa de educaţie legate de această
situaţie vor transforma în realitate ipoteza unei lumi fără animale.

• Cu scopul de a lupta împotriva acestui viitor sumbru, instituţiile

internaţionale au devenit şi mai dinamice în efortul de a salva
speciile ameninţate. Ultima întâlnire a avut loc în decembrie 2008, la
Roma, în cadrul celei de-a IX-a Conferinţe ONU – International
Wildlife Conference.