Universitatea de Stat din Tiraspol

Resursele naturale.
Resursele solului. Resursele
energetice de alternativă și
utilizarea lor.

Elena Nicolau
 „Resurse naturale” - ansamblul de mijloace de care
dispune sau poate dispune o colectivitate – mijloace oferite
omului de către natură.

Resursele
naturale

Percepția noțiunii de „resurse naturale” s-a modificat în timp,

fiind funcție de ponderea și posibilitatea exploatării lor,
necesitățile omenirii, nivelul tehnologic și condițiile
economice ale țărilor etc.
 Clasificarea resurselor naturale în
dependență de modul de repartiție
spațială a lor
• resurse extraterestre și atmosferice: energia solară, energia
eoliană, componentele atmosferice etc.;
• resurse ale hidrosferei: Oceanul Planetar (resursele
energetice, substanțe minerale utile), apele continentale
(apele subterane, apele folosite pentru industrie, agricultură,
apele menajere) etc.;
• resursele litosferei: combustibilii fosili (cărbune, petrol),
substanțele minerale utile (aur, argint, plumb, zinc), rocile de
construcții (șisturile, granitul), solul etc.;
• resursele biosferei: de natură vegetală, de natură animală.
 Resursele oferite de Soare

- în fiecare secundă, Soarele emite o cantitate de energie

comparabilă cu cantitatea obținută la arderea a 12*1015
tone de combustibil;
- potențialul de energie solară scade pe măsura deplasării
din zona tropicală spre cei doi poli;
- energia solară primită:
- determină echilibrul dintre geosferele Pământului;
- asigură existența celorlalte forme de energie utilizate
de către omenire.
 Resursele oferite de atmosferă
- asigură mediul de desfășurare a diferitor procese și fenomene
atmosferice ce determină vremea și clima;
- oferă resurse climatice și componentele sale (azot – 78 %, oxigen –
21 %, bioxid de carbon, vapori de apă, alte gaze);
- permite obținerea unor resurse energetice datorită energiei eoliene
etc.;
- azotul obținut la distilarea fracționată a aerului (circa 80% din
azotul utilizat în industrie) se folosește la producerea de amoniac,
acid azotic, azotați, medicamente, vopsele, mătăsuri, materiale
explozive etc. Oxigenul, obținut prin aceaași metodă, este utilizat
în industria siderurgică, chimică, în medicină etc. Heliul poate fi
folosit în aeronautică, iar neonul și xenonul – la umplerea tuburilor
luminoase;
- fiind mediul în care au loc diferite fenomene electrice, are
implicare directă în tehnologia telecomunicațiilor etc.
 Resursele oferite de hidrosferă
- este o resursă naturală fundamentală, cu impact direct în
existența și activitatea omului;
- volumul total al resurselor de apă este de cca 1,4 mld. km3,
fiind distribuite ca 96,5% - apă sărată și 3,5% - apă dulce.;
- cea mai mare consumatoare de apă dulce este agricultura
(70%), urmată de industrie (20%) și apoi consumul apei
pentru menaj și apa potabilă. Consumul de apă pe
locuitor/zi în diferite regiuni este foarte variat. Spre
exemplu: India (70 litri) și SUA (5000 litri);
- o parte din țări (Kuwait, Arabia Saudită, Emiratele Arabe,
Liban, Iran, Egipt, Japonia, Olanda etc.) deja produc apa
necesară prin procedee de desalinizare;
 Resursele oferite de hidrosferă
- apa este sursă importantă de substanțe necesare omenirii:
materii prime metalifere și nemetalifere, diverse substanțe
dizolvate (cloruri, sulfați și carbonați de magneziu,
potasiu, sodiu etc.), diverși compuși ai azotului, fosforului
și siliciului, zăcăminte importante de cupru, aluminiu,
zinc, platină, uraniu, aur, argint, diamante, ce se află în
zonele abisale ale oceanului menționat;
- în cazul apelor subterane - efect curativ (ape utilizate la
tratarea bolilor de nutriție, hepato-biliare, afecțiunilor
digestive, respiratorii, cardio-vasculare etc.).
 Resursele oferite de litosferă
- reprezintă scoarța terestră a planetei (până la 80-120 km
adâncime), formată din trei pături: sedimentară, granitică
și bazaltică;
- alte componente ce intră în structura internă a planetei
sunt: mantaua și nucleul;
- scoarța terestră este alcătuită din minerale și roci, ultimele
clasificându-se în dependență de formare și proprietăți
fizice în:
1. roci magmatice – formate datorită solidificării magmei
ieșite la suprafață sub formă de lavă. Aceste roci sunt
destul de rezistente și se folosesc în construcții sau
pentru ornamentare (bazalt, granit etc.);
 Resursele oferite de litosferă
2. roci sedimentare, care pot fi:
a) detritice – formate prin dezagregarea altor roci sau ca rezultat
al proceselor de cimentare naturală (ex.: nisip, pietriș, roci
conglomerate etc.);
b) de precipitare – formate prin precipitarea sărurilor minerale
existente în apă (ex.: sarea, gipsul etc.);
c) organogene – formate ca rezultat al acumulării resturilor de
schelete sau țesuturi animale, precum și resturi vegetale (ex.:
calcarul, cărbunele etc.);
d) reziduuri – formate la descompunerea chimică sau alterarea
altor roci (ex.: bauxita, solul etc.);
3. roci metamorfice – formate prin transformarea altor roci,
recristalizarea condiționată de temperaturi și presiuni înalte
(marmura, șisturile cristaline etc.);
 Resursele oferite de litosferă
- din litosferă se extrag:
1. resurse energetice (cărbune, petrol, gaze naturale,
șisturi bituminoase, substanțe radioactive ca uraniu,
plutoniu, toriu și altele);
2. resurse metalurgice feroase (fierul);
3. resurse metalurgice neferoase (cupru, plumb, zinc,
bauxită, cositor);
4. resurse chimice (săruri de potasiu, săruri de sodiu,
pirite, fosforite);
5. materiale de construcție (marmură, granit, calcar,
argilă, nisipuri, pietriș, caolin, bazalt);
 Resursele oferite de litosferă
- din punct de vedere al extragerii resurselor minerale,
litosfera reprezintă geosfera cea mai exploatată, deoarece
conține cele mai impunătoare rezerve de resurse naturale;
- o resursă naturală importantă este solul, fără care nu putem
concepe noțiunea de agricultură;
- suprafața uscatului constituie 14 mln. hectare și cuprinde
49 % soluri nefertile și 51 % soluri fertile. 11 % din
suprafața totală a uscatului este ocupată de suprafețe
agricole. La o exploatare corectă și fertilizare artificială,
capacitatea agricolă a solului poate crește; iar în cazul
exploatării incorecte a lui, solul poate sărăci în elemente
necesare dezvoltării plantelor și deveni nefertil.
 Resursele oferite de biosferă
- înmagazinează energia solară și materia organică,
contribuind la formarea combustibililor fosili;
- este reprezentată de multitudinea de organisme vii, ce
transformă substanțele anorganice în organice, asigură
necesitatea de hrană și de formare a oxigenului atmosferic
pentru omenire și alte organisme, precum și alte funcții de
importanță;
- este necesar de menționat faptul că circa 2000 ani în urmă
pădurile ocupau aproximativ 56 % din suprafața uscatului,
iar în prezent, ponderea lor este de 30-34 % și este în
scădere.
 Resursele oferite de biosferă
- în resursele vegetale ale biosferei se includ:
1. culturile cerealiere (grâul, orezul, porumbul);
2. culturile leguminoase (cartoful);
3. culturile plantelor tehnice (industriale):
a)culturile plantelor oleaginoase: arahide, palmieri,
susan, măslini, floarea soarelui, rapița, inul, cânepa,
nucul, soia etc.;
b)culturile plantelor producătoare de zahăr: sfecla de
zahăr, trestia de zahăr;
c)culturile plantelor textile: bumbacul;
4. viticultura și pomicultura: vița de vie, pomii fructiferi
etc.
 Clasificarea resurselor naturale
Criteriul de
Categoriile de resurse naturale
clasificare
a) resurse energetice - toate resursele ce produc
energie: combustibili, forța apei, lemnul, forța
vântului, energia solară etc.;
b) resurse de materii prime industriale: minereuri
după modul feroase, minereuri neferoase, lemnul, gazele din
de folosință atmosferă etc.;
c) resurse alimentare: natura animală, natură
vegetală, natură minerală.

după locul de a) transportabile (apa, combustibilii);

folosință b) netransportabile (solul, valurile).
 Clasificarea resurselor naturale
Criteriul de
Categoriile de resurse naturale
clasificare

a) resurse inepuizabile (utilizarea abuzivă a lor poate

duce la fenomene de criză pentru omenire): aerul,
după durata apa continentală, energia solară;
de b) resurse epuizabile (au termen limitat de
exploatare și exploatare):
capacitatea o epuizabile neregenerabile (prin folosire se
de refacere distrug): cărbune, petrol, gaze naturale;
o epuizabile regenerabile (periodic se
regenerează): plantele, animalele.
 Clasificarea resurselor naturale ale
Moldovei
• solul, care este preponderent cernoziom (circa 75 % din
suprafața fondului funciar), dar este afectat în mare măsură
de eroziune de diferit grad (peste 30 %). Acest fapt este
cauzat de defrișarea masivă și necontrolată a pădurilor, de
prelucrarea incorectă a solului, de pășunatul excesiv și alte
cauze. Fondul funciar al Moldovei constituie 3384,3 mii
ha, dintre care 2543,6 mii ha sunt cu destinație agricolă;
• apa dulce (Nistru, Prut, Beleu, Răut, ape subterane etc.);
• ape minerale (Soroca, Bălți, Gura Căinarului);
• ape subterane termale (Cornești și Cahul);
 Clasificarea resurselor naturale ale
Moldovei
• ape subterane cu radon (Soroca, Camenca);
• resurse vegetale;
• resurse animale;
• resurse naturale de nisip (zăcământul „Codreni”, rezerve
de 8332 m3), cremene (zăcământul „Sănătăuca 4” format
din amestec de nisip, prundiș, tripol, calcare cremnoase,
concrețiuni de cremene) lignită, fosforită, ghips;
• mai sunt descoperite minereuri de fier în r. Soroca, cu
fracția de magmatită de 30-35 %, dar nu sunt exploatate
din cauza nerentabilității.
 Resursele energetice
• La industria energetică se referă următoarele resurse
naturale: cărbune, petrol, gaze naturale, șisturi bituminoase,
substanțe radioactive ca uraniu, plutoniu, toriu și altele.
• Aceste resurse se folosesc preponderent pentru producerea
energiei electrice, dar și în alte direcții precum transport,
industria chimică etc.
• La producerea energiei electrice se consumă peste 45 % din
petrol și 25 % din gazul natural extras. Reieșind din
cantitățile enorme extrase din scoarța terestră, se estimează
că rezervele de petrol se vor epuiza în 40-45 ani, de gaz
natural – în 60-64 ani, iar de cărbune – în 230-240 ani.
 Resursele energetice
• Epuizarea resurselor va depinde de rezervele
surselor și de viteza de exploatare a lor, ultimele
fiind determinate de necesitățile consumatorilor.
• Cei mai mari consumatori ai energiei electrice
sunt: Europa, America de Nord și Centrală și
Asia.
• Cea mai mare cantitate de energie consumată pe
cap de locuitor se înregistrează în Quatar,
Canada și Emiratele Arabe, pe când cea mai
mică cantitate în: Bangladesh, Sudan, Laos.
 Resursele energetice
• Nivelul de exploatare a rezervelor de cărbune depinde nu
doar de solicitările consumatorilor, dar și de caracteristicile
straturilor carbonifere și calitatea lor.
• Cărbunii pot fi de calitate:
• superioară (antracitul, huila) și;
• inferioară, mai numiți cărbuni energetici (cărbunele
brun, lignitul, turba).
• Cele mai mari rezerve de cărbune sunt în SUA, CSI, China,
Australia, Germania, Marea Britanie etc., iar cei mai mari
producători de cărbune sunt: China, SUA și India.
• Rezervele mondiale de cărbune sunt estimate la circa
16500 mld. tone.
 Resursele energetice
• În cazul petrolului, din cele 33 de zăcăminte supergigantice 25
sunt situate în Golful Persic.
• Cele mai bogate regiuni în petrol sunt Orientul Apropiat și
Orientul Mijlociu, iar cea mai bogată țară în petrol este Arabia
Saudită.
• Rezervele mondiale de petrol sunt estimate la circa 500 mld.
tone (din ele: rezerve exploatabile – 140 mld. tone și rezerve
probabile – 360 mld. tone).
• În prezent, printre producătorii de petrol se regăsesc: Arabia
Saudită, Iran, Irak, Emiratele Arabe, Kuwait, SUA, Canada,
Mexic, Federația Rusă, China, Indonezia, Australia, Nigeria,
Libia, Egipt, Algeria, Venezuela, Argentina, Brazilia, Ecuador,
Peru, Norvegia, Marea Britanie etc.
 Resursele energetice
• Rezervele mondiale de gaz natural se estimează la circa
300000 mld. m3, fiind distribuite în diferite regiuni ale
planetei.
• Cele mai mari rezerve de gaz natural sunt înregistrate în:
Federația Rusă, Iran, Qatar, Arabia Saudită, Emiratele
Arabe, SUA, Nigeria, Algeria, Venezuela.
• În producția mondială de gaz natural, ce atinge cota de
2200 mld m3 își aduc aportul așa țări precum: Federația
Rusă, Uzbekistan, Turkmenistan, SUA, Canada, Olanda,
Marea Britanie, Algeria, Indonezia, Mexic, Norvegia,
România.
 Resursele energetice
• Actualmente, majoritatea substanțelor radioactive exploatate sunt
orientate, preponderent, în domeniul energetic.
• Acesta se bazează pe transformarea energiei de fuziune a nucleelor
atomilor în energie electrică (la transformarea unui gram de
substanță radioactivă se produce de 3 mln. ori mai multă energie
decât de la arderea unui gram de petrol).
• Industria atomoelectrică prezintă avantaje enorme, dar consumă
cantități impunătoare de apă și prezintă pericol imens de accidente
nucleare, cu consecințe dezastruoase.
• Rezervele mondiale de uraniu constituie 9 mln tone, fiind explorate
în SUA, Canada, CSI, Franța, Spania, Portugalia, Danemarca,
Africa de Sud, Zair.
• În cazul toriului, rezervele sunt considerabil mai mici și se extrag,
în marea parte, în Australia și Brazilia.
• Cele mai mari rezerve de șisturi
bituminoase se găsesc pe continentul
nord-american, iar de nisipuri
asfaltice în Canada și Venezuela.

Resurse metalurgice

• O altă categorie de resurse epuizabile o constituie resursele

metalurgice feroase și neferoase. Aici se atribuie extragerea
de diferite metale cum ar fi: fierul, cuprul, plumbul, zincul,
bauxita, cositorul și altele.
 Resurse metalurgice
• Fierul este utilizat, în special, la producerea fontei și
oțelului, cele mai importante minereuri ale lui fiind:
magnetitul, hematitul, limonitul, sideritele și altele.
• Rezervele mondiale de fier se estimează la circa 256 mln.
tone, fiind repartizate preponderent în Europa, Rusia,
America de Nord și America de Sud.
• Cele mai mari țări producătoare de fier sunt: Ucraina,
Rusia, Kazahstan, China, Brazilia, Australia, India, SUA,
Canada, Africa de Sud, Suedia, Venezuela și Franța.
• Alături de fier, în industria siderurgică se mai folosesc și
alte metale, precum: manganul, cromul, nichelul,
wolframul, cobaltul, molibdenul, titanul etc.
 Din metalele neferoase utilizate,
Resurse metalurgice o aplicare mai largă o au:

• cuprul – cei mai mari producători sunt: Chile și SUA;

• plumbul – cei mai mari producători sunt: Australia, SUA;
• zincul – cei mai mari producători sunt: Australia, SUA, Canada;
• aluminiul – se extrage din bauxită, rezervele cele mai mari fiind
în Australia, Arhipelagul Antile, vestul Africii. În pofida acestor
rezerve, țările cu cele mai mari cote în producerea de aluminiu
sunt: Canada, Australia și Germania;
• aurul – cei mai mari producători de aur sunt: Africa de Sud, Zair,
Ghana, SUA, Canada, CSI, Franța, Australia, Germania, China,
Brazilia, Australia;
• alte elemente metalice.
Atât resursele energetice, cât și cele metalurgice sunt epuizabile și se
regenerează foarte greu (ordinul ajungând la milioane de ani).
 Resurse chimice
• Resurse chimice: săruri de potasiu, săruri de sodiu, pirite,
fosforite etc.
• Majoritatea resurselor chimice sunt utilizate în industria
chimică, în scopul obținerii elementelor chimice sau altor
compuși de importanță practică.
• Spre exemplu: din sarea gemă se obține clorul și sodiul.
Totodată, ea se folosește în medicină, în industria
alimentară, la prelucrarea pieilor și alte domenii.
• Resursele mondiale de sare gemă constituie 1 mld. tone, iar
cei mai mari producători sunt: SUA, Germania și China.
 Resurse chimice
• Din sărurile de potasiu și fosfați se produc îngrășăminte
chimice.
• Sărurile de potasiu sunt produse de către Canada, SUA,
CSI, Germania, Franța, Spania, Marea Britanie, iar fosfații
– de SUA, China, Maroc, India și Siria.
• Sulful se folosește, preponderent, la producerea acidului
sulfuric, iar cele mai mari rezerve se găsesc în zona
Golfului Mexic.
• Aceste resurse pot fi regenerate cu o viteză mai mare
comparativ celor examinate anterior.
 Alte resurse naturale

• materiale de construcție: marmura, granitul,

calcarul, argila, nisipul, pietrișul, caolinul, bazaltul
etc.;
• apa potabilă;
• aerul curat;
• stratul de ozon;
• stratul de humus etc.
 Măsuri de conservare și exploatare mai
rațională a resursele naturale existente
• utilizarea surselor alternative de obținere a energie
electrice;
• utilizarea combustibililor alternativi;
• reducerea aruncării necontrolate a apelor uzate, purificarea
calitativă a apelor reziduale;
• micșorarea cantităților de emisii gazoase, purificarea lor;
• tratarea corectă și eficientă a deșeurilor;
• împădurirea teritoriilor, prelucrarea corectă a solului;
• conservarea ecosistemelor, crearea condițiilor de dezvoltare
a tuturor organismelor, păstrarea biodiversității etc.
 Obținerea energiei electrice
• Surse alternative de energie: energia solară, puterea vântului,
energia mecanică a apei, energia geotermală a Pământului etc.
• Energie primită de la Soare poate fi transformată prin:
• bioconversie – transformarea energiei solare în biomasă
(ex.: fotosinteză). Biomasa poate servi ca sursă excelentă de
energie pentru țările în curs de dezvoltare;
• conversia energiei solare în energie electrică – se poate
efectua cu ajutorul instalațiilor cu baterii fotoelectrice pe
bază de siliciu. Deși aceste fotoelemente au un randament
foarte înalt, confecționarea, procurarea și întreținerea lor
este destul de costisitoare. În prezent, utilizarea bateriilor
fotoelectrice ia o amploare evidentă în multe țări;
 Obținerea energiei electrice
• conversia energiei solare în energie termică:
• utilizarea energiei solare la temperaturi joase presupune
absorbția acesteia de către corpuri de culoare închisă sau
prin efectul de seră – procedeu utilizat pe larg de un șir de
țări precum: Japonia, Cipru, Mexic, Israel, Olanda, Marea
Britanie, Germania etc.;
• utilizarea energiei solare la temperaturi înalte presupune
concentrarea radiației solare cu ajutorul sistemelor de
oglinzi, lentile sau alte dispozitive optice. Acest procedeu
permite obținerea temperaturilor de circa 1700-3500°C și se
utilizează pentru topirea substanțelor, desalinizarea apei etc.
 Obținerea energiei electrice

• conversia energiei solare în alte forme de energie:

• folosirea căldurii înmagazinate în stratul superior al apei
oceanice – procedeu utilizat preponderent de țările din
zona intertropicală, cum ar fi: Coasta de Fildeș, Cuba,
Japonia, Brazilia, SUA (Florida) etc.;
• fotoelectroliza apei – procedeu bazat pe utilizarea
energiei solare pentru declanșarea curentului electric în
instalații cu dioxid de titan și platină, ce au ca scop
producerea de hidrogen, care poate fi utilizat ca
combustibil alternativ, ecologic pur.
 Utilizarea energiei solare
• Avantajele sursei:
• inepuizabilă;
• nepoluantă;
• cu costuri relativ mici etc.
• Probleme:
• prezintă un caracter intermitent cauzat de nebulozități;
• instalațiile de captare și conversie au un preț destul de
ridicat.
 Energia eoliană
• sursă alternativă de obținere a energiei electrice;
• este condiționată de diferența de temperatură și presiune
din troposferă, ca rezultat al încălzirii inegale a atmosferei;
• eficacitatea utilizării acestei metodologii va depinde de
• durata și viteza vântului (în dependență de poziția
geografică);
• puterea instalațiilor de la suprafața pământului;
• alți factori;
• energia eoliană este pe larg utilizată în Germania (prima
centrală eoliană construită în 1981), Danemarca (peste
1400 de aerogeneratoare) și alte state.
 Resursele hidrologice
• bază: construcția de hidrocentrale pe cursurile
râurilor mari – instalații ce asigură transformarea
energiei mecanice a apei în energie electrică;
• cele mai mari hidrocentrale se află pe râurile:
Columbia, Enisei, Nil, Volga, Dunăre etc.
• în cazul râului Nistru avem 4 hidrocentrale
plasate la: Novodnistrovsk, Nahoreanî, lângă
Respopini (raionul Secureni), Dubăsari - primele
trei se află pe teritoriul Ucrainei și ultima pe
teritoriul Republicii Moldova.
 Utilizarea energiei mareelor
• este condiționată de influența Lunii asupra Pământului;
• este foarte limitată în exploatare, deoarece necesită o
diferență relativ mare dintre flux și reflux (8 m);
• instalații de producere a energiei electrice pe baza
energiei mareelor sunt în:
• Noua Scoție;
• Golful Californiei;
• în unele regiuni de litoral din Europa, Argentina,
Australia etc.
 Alte tipuri de energie ce au la bază
proprietățile apei oceanice

- energia valurilor;
- energia curenților;
- energia termică a Oceanului Planetar;
- energia obținută pe baza gradienților de salinitate (în
baza osmozei);
- utilizarea hidrogenului obținut la descompunerea apei
etc.
 Energia geotermală
(căldura din interiorul Pământului)
• Printre cele mai importante câmpuri geotermale se
regăsesc: Cercul de Foc al Pacificului, zona Spaniei,
Franței, Italiei și Turciei, zona Caucazului și Orientului
Apropiat, zona Zairului, Etiopiei, Tanzaniei și Kenyei.

Este o sursă ieftină,

nepoluantă și se folosește în
unele țări în industrie,
agricultură și chiar la
încălzirea locuințelor (Islanda,
Franța, Ungaria etc.).
 Utilizarea combustibililor alternativi
• Hidrogenul:
• captat la descompunerea apei prin diverse metode
electrolitice sau fotolitice;
• este un combustibil ecologic pur, o sursă regenerabilă;
• are o capacitate calorică destul de înaltă.
• biogazul;
• metanolul;
• utilizarea motoarelor electrice.
Utilizarea surselor neconvenționale de obținere a energiei
electrice și de combustibil ar permite reducerea considerabilă a
vitezei de consum a resurselor energetice naturale, precum și
conservarea lor.
Deșeuri rezultate din activitatea omului
• deșeuri menajere; • sol sărăcit;
• instalații uzate; • gaze și ape poluate și
• obiecte deteriorate; evacuate etc.

• de la oamenii de știință – găsirea celor mai rentabile

metodologii de recuperare și reciclare a resurselor folosite;
• de la toți oamenii – atitudine responsabilă față de utilizarea
resurselor naturale și a tuturor mijloacelor necesare, față de
aruncarea selectivă a deșeurilor, față de posibilitatea lor de
reciclare și reutilizare.