RESURSELE NATURALE

Realizat de: Prof. Focșa Răzvan-Alexandru

Facultatea de Geografie și Geologie, Iași
 Definiții:
Noţiunea de rezerve se referă la
„acea parte din totalul resurselor
minerale şi energetice, măsurate
sau estimate, care sunt economic
utilizabile.”
Resursele naturale reprezintă
totalitatea zăcămintelor de
minerale și de minereuri, a
terenurilor cultivabile, a
pădurilor și apelor de care
dispune o anumită țară.
 Resursele naturale se clasifică după mai multe criterii
A. După criteriul repartiţiei spaţiale, pot fi: resurse extraatmosferice şi ale atmosferei, resurse
ale litosferei, resurse ale hidrosferei şi resurse ale biosferei.
B. După criteriul modului de folosinţă, resursele naturale pot fi grupate în: resurse energetice,
resurse de materii prime industriale şi resurse alimentare.
C. După criteriul durabilităţii exploatării şi al posibilităţii de refacere, sunt: resurse
inepuizabile şi resurse epuizabile (neregenerabile şi regenerabile).
D. După criteriul locului de folosinţă: transportabile (combustibilii fosili, substanţele
minerale utile, lemnul ş.a.) şi netransportabile (radiaţia solară, vântul, solul etc.).
E. După criteriul gradului de cunoaştere: resurse naturale bine cunoscute (energia eoliană,
resursele de apă ş.a.), resurse naturale relativ bine cunoscute (resursele solului, resursele
biosferei ş.a.) şi resurse slab cunoscute (resursele litosferei, apele subterane ş.a.).
Resursele extraatmosferice și ale
atmosferei
A. Resursele extraatmosferice
Pământul primeşte o cantitate infimă din energia emisă de Soare, dar suficientă
pentru desfăşurarea proceselor care au loc în partea exterioară a planetei. În
funcţie de latitudine şi de unele condiţii locale (puritatea şi nebulozitatea
atmosferei), radiaţia solară globală este neuniform răspândită.

B. Resursele atmosferei Atmosfera reprezintă o inepuizabilă şi indispensabilă

resursă pentru viaţa de pe Terra.
 resurse climatice = acei factori climatici care contribuie direct şi favorabil la
dezvoltarea economică;
 resurse agroclimatice = lumina, umezeala, vântul etc.;
 resurse bioclimatice = cele care au în vedere scopuri terapeutice

Resursele atmosferei pot fi clasificate şi în raport cu modul de folosinţă: resurse

energetice (energia eoliană) şi resurse de materii prime.
 Resursele litosferei
Litosfera dispune de resurse naturale foarte variate şi reprezintă suportul solului,
biodiversităţii, omului etc. Substanţele exploatate din litosferă se clasifică astfel: resurse
energetice, resurse de minereuri feroase şi neferoase, resurse pentru industria chimică
(nemetalifere) şi roci de construcţie.
A. Resursele energetice cuprind: combustibilii fosili şi combustibilii nucleari.
 Combustibilii fosili: petrolul (ţiţeiul), gazele naturale, cărbunii şi şisturile bituminoase.
Petrolul, provenit din descompunerea materiei organogene în condiţii anaerobe, este apreciat
la cca. 140 miliarde tone. Cele mai mari concentrări de ţiţei le reprezintă zăcămintele din
Orientul Mijlociu (Golful Persic), Rusia, America de Nord şi Centrală, nordul Africii,
regiunea Golfului Guineei, Marea Nordului ş.a. Între state, cele mai mari producătoare de
petrol sunt: Arabia Saudită, SUA, Rusia, China, Canada, Iran şi Emiratele Arabe Unite.
Gazele naturale (gaze de sondă/asociate și gaz metan) sunt estimate la peste 140.000 miliarde
m 3 și înregistrează rezerve mai mari în: Rusia, Iran SUA, Canada, Olanda, Marea Britanie,
Algeria, Indonezia, Arabia Saudită, China, Kazahstan etc.
Cărbunii, roci organogene, sunt evaluaţi la peste 10.000 miliarde tone. Se împart în: cărbuni
superiori (antracit şi huilă) şi cărbuni inferiori (lignit, cărbune brun şi turbă). Principalele ţări
producătoare sunt: China, India, Rusia, Australia, Brazilia, Africa de Sud.
Șisturile bituminoase conțin kerogen. Cele mari rezerve se găsesc în: Australia (cu un
conținut de petrol de cca. 30%), Canada, Thailanda, Myanmar, SUA și Africa de Sud.
Combustibilii nucleari: uraniul, thoriul și plutoniul. Cel mai utilizat este uraniul, cu rezerve
estimate la cca. 2 milioane tone.
B. Resursele de minereuri feroase şi neferoase (resurse metalurgice)  Minereurile feroase:  Minereul de fier,
principala materie primă utilizată în siderurgie, deține rezerve mai mari în: Rusia, Ucraina, Kazahstan, Australia,
Brazilia, Canada, China, India, Suedia, Africa de Sud etc.  Alte minereuri feroase sunt: manganul (în Africa de Sud,
Rusia, Gabon, Ucraina), nichelul (în Rusia, Cuba, Noua Caledonie), cromul, wolframul, vanadiul, molibdenul ș.a.

Minereurile neferoase cuprind metale cu folosințe diferite: cuprul (în Chile, SUA, Canada, Mexic, Peru ș.a.), bauxita
– din care se produce aluminiul (în Australia, Guineea, Brazilia, India, China), zincul (în Mexic, Zair, Zambia),
platina (Africa de Sud, Rusia, Canada) aurul, argintul etc.
C. Resurse pentru Harta minereurilor feroase și neferoase industria chimică (nemetalifere)
 D. Rocile de construcție cele mai frecvent folosite și cu exploatări însemnate sunt: Marmura, în: Italia, Grecia,
Spania, Rusia, Portugalia, SUA, România etc. Granitul, în: Suedia, Finlanda, Egipt, Rusia. Bazaltul, în: India,
Marea Britanie, Franța. Caolinul, în: China, Cehia, SUA, Germania. Travertinul, în: Italia, România, Spania, SUA,
Cehia.

Resursele hidrosferei
Apa – componentă de bază a mediului înconjurător – deţine un volum apreciat la 1.380 miliarde km3 . Cea mai mare parte
(cca. 97,3%) este cantonată în Oceanul Planetar, restul (cca. 2,7%) fiind ape continentale.
A. Oceanul Planetar Cu un volum de apă de aproximativ 1.338 miliarde km3 , reprezintă un element de echilibru în cadrul
mediului înconjurător: furnizor de oxigen, factor climatic moderator, mediu de viaţă pentru cele mai multe vieţuitoare de
pe Terra ş.a.
Oceanul Planetar reprezintă un uriaş rezervor de resurse valorificate într-o măsură diferită, printre care se numără:
Dinamica apelor oceanice (mareele, curenţii oceanici şi valurile) este utilizată pentru producerea energiei electrice:
energia mareelor cu amplitudini mari (între 5 şi 12 m) este utilizată în Franţa (Rance) 4 , Marea Britanie (Severn),
Argentina, Canada şi Australia; energia curenţilor oceanici este valorificată într-o uzină din SUA (Florida); energia
valurilor este evaluată în centralele experimentale din Japonia, Marea Britanie şi China.
Materiile prime minerale: sarea (extrasă de China, India, Mexic, Brazilia, Turcia, Egipt, Australia etc.); magneziul (de:
SUA, Marea Britanie); bromul (de: Israel, Indonezia); nodulii polimetalici (concreţiuni minerale ce conţin cobalt, nichel,
mangan, fier, cupru etc.) ş.a.; Apa potabilă este obţinută prin desalinizare de: Arabia Saudită (Al Jubal – cea mai mare
uzină de desalinizare), Qatar, Kuwait, Emiratele Arabe Unite, Libia, Malta, Singapore, Egipt ş.a.
 B. Apele continentale Apa dulce (cca. 2,6% din totalul hidrosferei), utilizată în alimentaţie
şi în diferite activităţi economice (agricultură, industrie etc.), este furnizată de: apele
curgătoare (râuri şi fluvii), apele stătătoare (lacuri), apele subterane (freatice şi de
adâncime), gheţari şi zăpezi permanente.

Resursele biosferei

Biosfera oferă o varietate de resurse pentru societatea omenească. Biomasa este apreciată la aproximativ 1.000 miliarde
tone, cu o predominare a resurselor vegetale. 40% din cantitate revine uscatului și 60% oceanelor şi mărilor. A.
Bioresursele terestre (domeniul continental) cuprind: vegetația (pădurile, pajiștile și culturile agricole) și fauna (animalele
sălbatice, animalele domestice și fauna piscicolă). Pădurea (de conifere, de foioase, tropicale și ecuatoriale) reprezintă o
componentă acvatică a mediului natural și un factor de echilibru. În urmă cu două milenii pădurile acopereau cca. 55%
din suprafața uscatului. În prezent, în urma defrișărilor intense, suprafața forestieră s-a redus la cca. 26%, anual
diminuându-se cu aproximativ 11 milioane hectare. Pădurea este deosebit de importantă prin funcțiile sale: climatică,
hidrologică, antierozională, habitațional-cinegetică și estetică și de recreere.
Pajiştile (formaţiuni ierboase: stepă, savană, tundră, pajişti alpine) acoperă cca. 24% din suprafaţa
uscatului şi sunt utilizate pentru păşunatul erbivorelor. Fauna terestră – încă din cele mai vechi
timpuri – a reprezentat o resursă importantă pentru om. Ea a oferit şi încă oferă unor comunităţi
carne, blănuri, piei, pene, ouă etc. În prezent, vânătoarea este practicată de mai puţin de 50.000 de
persoane (eschimoşii/inuiţii din nordul Canadei, unele triburi din pădurea amazoniană, din Africa
Ecuatorială etc.). Între speciile faunistice cu valoare economică ridicată se evidenţiază: vulpea polară,
iepurele polar, renul, hermelina, nurca siberiană, elanul, căprioara, cerbul, jderul, antilopa, elefantul
african, rinocerul, zebra, girafa şi lama.

Fauna terestră – încă din cele mai vechi timpuri – a reprezentat o resursă importantă pentru om. Ea a
oferit şi încă oferă unor comunităţi carne, blănuri, piei, pene, ouă etc. În prezent, vânătoarea este
practicată de mai puţin de 50.000 de persoane (eschimoşii/inuiţii din nordul Canadei, unele triburi din
pădurea amazoniană, din Africa Ecuatorială etc.). Între speciile faunistice cu valoare economică
ridicată se evidenţiază: vulpea polară, iepurele polar, renul, hermelina, nurca siberiană, elanul,
căprioara, cerbul, jderul, antilopa, elefantul african, rinocerul, zebra, girafa şi lama

B. Bioresursele marine sunt insuficient cunoscute şi exploatate.

Plantele din domeniul oceanic (algele marine, iarba de mare) eliberează prin fotosinteză peste 25%
din oxigenul planetei.
Algele (albastre, verzi, brune, roşii) sunt folosite în hrana oamenilor (în Japonia, Filipine, China,
Franţa, Italia, Norvegia, Marea Britanie etc.), ca furaj pentru animale, ca îngrăşământ în agricultură şi
ca materie primă pentru industrie chimică. Unele state cultivă alge (acvacultură) în golfuri şi bazine
artificiale.
 Fauna marină cuprinde zooplanctonul, peştii, mamiferele marine etc. Krill-ul (crustaceu planctonic) este utilizat
pentru producerea făinii furajere. Peştii şi mamiferele reprezintă cele mai importante resurse faunistice marine. Anual
se pescuiesc cca. 100 mil. t (sub 0,5% din potenţialul mondial).
 VĂ MULȚUMESC
PENTRU ATENȚIE !!!