Clasificarea resurselor naturale

Prin resurse naturale sunt înţelese mijloacele oferite omului de

mediul natural sau toate acele forme şi combinaţii ale materiei existente
în natură care pot fi utile societăţii omeneşti.

Clasificarea resurselor

a. După criteriul repartiţiei spaţiale

■ resurse extraatmosferice şi atmosferice, care cuprind:
energia solară, energia eoliană şi diferite elemente componente ale
atmosferei folosite ca materii prime;
■ resurse ale hidrosferei, localizate în cele două unităţi majore:
Oceanul Planetar (cu resurse energetice şi substanţe minerale utile) şi
apele continentale (care cuprind apele subterane, freatice şi de
adâncime, apele cu potenţial hidroenergetic, apele de uz industrial,
agricol sau menajer);
■ resurse ale litosferei, în cadrul cărora se evidenţiază:
combustibilii fosili, substanţele minerale utile, rocile de construcţie şi
solul;
■ resurse ale biosferei, de natură vegetală şi animală.

b. După criteriul modului de folosinţă, se pot deosebi:

■ resurse energetice cu ajutorul cărora se poate produce
energie: combustibilii fosili, forţa apei, lemnul, forţa vântului şi energia
solară;
■ resurse de materii prime industriale, în categoria cărora
sunt incluse: minereurile feroase şi neferoase, lemnul, unele gaze din
componenţa atmosferei etc;
■ resurse alimentare, ce includ produse de natură vegetală,
animală sau minerală (sarea).

c. După criteriul locului de folosinţă există două categorii:

■ resurse transportabile, care pot fi introduse în producţie
acolo unde este nevoie (substanţe minerale utile, apa, lemnul etc);
■ resurse netransportabile, care nu pot fi utilizate decât în
locul în care se găsesc (energia mareelor, a valurilor, solul etc).

d. După criteriul durabilităţii exploatării şi al particularităţilor de

refacere:
■ resurse inepuizabile, care cuprind: aerul, apa, diferite
radiaţii. Sunt denumite astfel pentru că la nivel global nu se poate
prevedea o epuizare a lor;
■ resurse epuizabile care pot fi neregenerabile şi regenerabile.
Cele neregenerabile sunt acelea care prin consum se distrug, iar pentru
refacerea lor este necesară o perioadă de timp măsurată la scară
geologică (milioane de ani); acestea sunt, în principal resurse energetice
şi minerale rezultate dintr-o evoluţie îndelungată, a căror repartiţie
spaţială este corelată cu marile structuri geologice ale scoarţei.
Resursele regenerabile sunt acelea care se pot reface în perioade de
timp mult mai scurte.