Şcoala Gimnazială Nr.1 Vadu Moldovei, jud.

Suceava
Prof. Beraru Dan

SCHIŢĂ DE LECŢIE

Geografie clasa a VIII-a

ACTIVITĂŢILR ECONOMICE. AGRICULTURA

I. Premisele naturale ale dezvoltării agriculturii

Factorii care favorizează practicarea agriculturii în România:
 Relieful - varietatea reliefului determină o anumită diferenţiere a tipurilor de culturi agricole:
- zonele joase( câmpii 30% şi dealuri şi podişuri 42% din suprafaţa ţării): cereale, plante
tehnice, leguminoase, legume dar şi viţă de vie şi pomi fructiferi;
- zonele deluroase ( peste 300 metri): pomicultură, viticultură, creşterea animalelor;
- zona montană: predominant creşterea animalelor în sistem extensiv( ovine şi bovine)
 Clima - climatul temperat continental moderat permite practicarea unei agriculturi
diversificate care să asigure necesarul de hrană al populaţiei.
- anumite influenţe climatice ( calde şi umede) permit cultivarea unor plante ca orezul
bumbacul, piersicul, altele( continentale) determină necesitatea realizării unor
sisteme de irigaţii;
 Apele – România dispune de o reţea hidrografică bogată şi relativ uniform repartizată care
Asigură apa necesară populaţiei, industriei şi agriculturii( irigaţii, ferme zootehnice)
 Solurile – în zonele de câmpie şi dealuri joase există soluri fertile(molisoluri/ cernisoluri) sau cu
fertilitate medie( argilurisoluri) favorabile practicării unor culturi variate. Aceste
soluri, pentru creşterea producţiei sunt amendate cu îngrăşăminte naturale sau
chimice.
 Îmbunătăţirile funciare – tipuri de lucrări executate pentru recuperarea/ creşterea calităţii
unor categorii de terenuri:
- combaterea eroziunii solurilor: zona de deal şi podiş: terasarea pantelor, plantaţii
pomicole şi viticole, împăduriri;
- fixarea şi ameliorarea nisipurilor: Câmpia Olteniei, Câmpia Carei, Câmpia Bărăganului
plantaţii pomi-viticole, culturi legumicole, perdele forestiere;
- prevenirea inundaţiilor: îndiguiri şi desecări în bazinele hidrografice ale râurilor din
vestul ţării( Mureş, Someş, Criş, Timiş, etc), dar mai ales în Lunca
Dunării ( Insula Mare a Brăilei)
- combaterea secetei: sisteme de irigaţii în Dobrogea, Câmpia Bărăganului, sudul Moldovei,
unde exisă un climat secetos ( 400-500 mm), dar şi în alte regiuni;

II. Modul de utilizare a terenurilor – vezi harta fondului funciar de la pag. 92

Fondul funciar al României este de aproximativ 23,4 milioane de hectare, din care:
- teren agricol: 14,6 mil. ha ( 61% din suprafaţa ţării) din care:
- arabil: 9,4 mil. ha ( 39% din suprafaţa ţării);
- păşuni şi fâneţe: 4,8 mil. ha ( 21% din suprafaţa ţării);
- vii : 211.347 ha ( 1% din suprafaţa ţării);
- livezi: 196.131 ha(1% din suprafaţa ţării);
- păduri: 6,8 mil. ha ( 29% din suprafaţa ţării);
- alte utilizări( aşezări/ construcţii, căi de comunicaţii, terenuri degradate, bălţi, etc):
2,4 mil. ha( 10% din suprafaţa ţării);
III. Cultura plantelor şi industrializarea produselor vegetale

A. Cultura cerealelor( două treimi din terenul arabil: grâu, porumb, orz, ovăz, secară)- vezi harta pag. 93
 Grâul: se cultivă de aproximativ 6 milenii, în regiunile joase (Câmpia Română, Dobrogea, Câmpia
Moldovei, etc.), se utilizează ca aliment pentru populaţie ( făina : pâine, paste făinoase, produse de
patiserie) şi în hrana animalelor.
 Porumbul: originar din America Centrală, introdus la noi în sec. al XVII-lea, se cultivă atât în zonele
de câmpie cât şi în zonele de dea şi podiş până la o altitudine de 800 m ( Pod. Moldovei, Pod. Getic,
Dep. Transilvaniei, Câmpia de Vest, Câmpia Română, Lunca Dunării, etc), se utilizează ca aliment
pentru populaţie ( făina de porumb - mălaiul) şi în hrana animalelor.
 Industria morăritului şi panificaţiei: repartizată în toate oraşele ţării şi în multe localităţi rurale( vezi
harta pag. 95 – Industria alimentară)
 Industria berii: cu o largă răspândire: Solca( Suceava), Azuga( Prahova), Bucureşti, Cluj, Timişoara,
Sibiu, Reghin, etc( multe firme străine de renume au fabrici la noi în ţară);
B. Cultura plantelor industriale – cuprinde: plantele textile, plantele uleioase, sfecla de zahăr, tutun, etc.
1. Plantele textile:
 Inul şi cânepa: se cultivă pe suprafeţe restrânse în Pod. Sucevei, Dep. Transilvaniei, depresiunile
montane din Carpaţi Orientali ( inul pentru fuior) şi în Câmpia Română( inul pentru ulei) –
întreprinderile de procesare( topitorii şi filaturi) care existau în zonele de cultură( Fălticeni,
Botoşani, Gheorghieni, Sighişoara, etc) s-au închis cele mai multe, industria textilă preferând
materii prime din import;
 Bumbacul: industrie de prelucrare pe baza materiei prime din import: Bucureşti, Timişoara, Arad,
Baia Mare, etc.
2. Plantele uleioase:
 Floarea soarelui - se cultivă în: Câmpia Română, Dobrogea, Podişul Moldovei; România ocupă
locul I la nivel european la producţia de seminţe de floarea soarelui în 2019. – vezi harta pag. 95
 Soia: originară din Extremul Orient, introdusă la noi în perioada interbelică, se cultivă mai ales în
zonele de câmpie,
 Ricinul, rapiţa, inul pentru ulei – se cultivă pe suprafeţe tot mai mari ( rapiţa) în zonele de câmpie
dar şi de podiş.
 Industria uleiurilor vegetale comestibile - plasată de obicei în zonele de cultură: Bucureşti,
Craiova, Constanţa, Iaşi, Oradea, Tecuci, Slobozia, etc.
3. Sfecla de zahăr: originară din N Europei ( climat mai rece şi umed), a fost introdusă la noi în jurul
anului 1870, se cultivă în prezent în Câmpia Română, Pod. Moldovei, Culoarul Siretului,
Dep. Transilvaniei, Câmpia de Vest, etc. – fabrici de zahăr găsim în zonele de cultură:
Craiova, Buzău, Giurgiu, Roman, Timişoara, Oradea, Luduş, Târgu Mureş, etc. – vezi hărţile
de la pag. 95.
C. Cultura cartofului şi a legumelor
1. Cartoful: originar din America de Sud, a fost introdus la noi în urmă cu aprox. 200 de ani, se cultivă cu
predilecţie în N Moldovei( Suceava), dep. Braşov, dep. Gheorghieni şi Ciuc ( Harghita şi
Covasna) şi în sud cartofii de vară( Dâmboviţa), se utilizează pentru consumul alimentar,
hrana animalelor şi industrie( amidon, glucoză, spirt) cu fabrici la Bucureşti, Arad, Rădăuţi,
Sfântu Gheorghe, etc.
2. Leguminoase pentru boabe: mazărea şi fasolea – se cultivă în Câmpia Română, Câmpia de Vest,
Dobrogea, etc. – consum direct sau conserve.
3. Legumele: ceapă, usturoi, tomate, ardei, conopidă, rădăcinoase, etc. – se cultivă de obicei în luncile
râurilor în apropierea marilor oraşe: Bucureşti( lunca Argeşului şi a Dâmboviţei), Galaţi şi
Brăila( lunca Dunării), Craiova( Jiu), Buzău(Buzău), Oradea( Crişul Repede), Timişoara, etc,
atât în culturi de câmp cât şi în sere şi solarii. Fabrici de conserve . Vădeni (Brăila), Buftea,
Calafat, Valea Roşie(Olteniţa), etc.
 D. Viticultura
- cultura viţei de vie se practică încă din Antichitate;
- are avantajul că foloseşte terenuri în pantă cu soluri mai puţin fertile sau zone nisipoase;
- regiuni viticole:
- Subcarpaţii de Curbură ( podgorii: Panciu, Odobeşti, Valea Călugăresacă, Dealu Mare, etc);
- Podişul Moldovei ( Cotnari şi Huşi);
- Dobrogea( Murfatlar, Niculiţel, Oltina);
- Depresiunea Transilvaniei( Târnave, Alba Iulia);
- Câmpia de Vest( Arad, Şiria, Valea lui Mihai, etc)
- Câmpia Olteniei( Segarcea, Sadova, etc)
- Podişul Getic( Strehaia, Drăgăşani, Piteşti) - vezi harta pag. 97
E. Pomicultura
- din sec. al XIX-lea pomicultura îndreptată spre producţia de piaţă,
- în prezent cele mai mari suprafeţe ocupate de: prun, măr, păr, cireş, vişin, piersici, nuci, etc.
- bazine pomicole:
- regiunea subcarpatică ( Vrancea – Gorj) – predomină prunul şi mărul
- nordul Transilvaniei( Bistriţa, Maramureş, Sălaj) – mărul
- sudul şi sud-vestul Transilvaniei – prunul şi mărul
- Banat ( Caraş-Severin şi Timiş) – mărul şi prunul
- Podişul Sucevei ( Rădăşeni – Fălticeni) – mărul
- Dobrogea – piersic
- industria conservelor de fructe: Râureni( Vâlcea), Topoloveni( Argeş), Vălenii de Munte(Prahova),
Haţeg, Baia Mare, etc. – vezi harta pag. 98.

IV. Creşterea animalelor şi prelucrarea industrială a produselor animaliere

A. Creşterea animalelor
 activitate tradiţională în ţara noastră
 animalele furnizează atât produse alimentare cât şi materii prime pentru industrie
 creşterea animalelor se realizează atât în sistem extensiv pe baza păşunilor şi fâneţelor naturale, cât mai
ales în sistem intensiv, în ferme/ complexe zootehnice, pe baza culturilor de plante furajere;
 în ultimul timp această activitate economică a fost şi este pusă în faţa unor mari provocări: trecerea la
economia de piaţă, gripa aviară, pesta porcină, concurenţa produselor din import, etc;

1. Creşterea bovinelor:
- la nivelul anului 2019, România avea un efectiv de sub 2 milioane de capete,
- se cresc cu predilecţie în zonele montane sau de podiş( păşuni şi fâneţe) – N Moldovei,
Maramureş, Subcarpaţii Getici, dar şi în zonele mai joase în mari complexe zootehnice;
- clasamentul pe judeţe: Suceava, Iaşi, Bihor, Argeş, Maramureş;
2. Creşterea porcinelor:
- la nivelul anului 2017 în România existau aproximativ 4,4 mil. capete. În 2019 se estimează sub 4
mil. capete ( pesta porcină africană)
- se cresc atât în sistem gospodăresc, cât mai ales în mari complexe zootehnice amplasate cu
predilecţie în zonele de cultură a porumbului şi cartofului: Timiş, Ialomiţa, Călăraşi, Mureş, Brăila;
3. Creşterea ovinelor:
- la nivelul anului 2017, România avea un efectiv de aprox. 16 mil. capete( oi şi capre);
- se cresc atât în zonele montane( tradiţional ) cât şi în zonele de câmpie
- rase de oi: merinos, ţigaie( lână fină şi semifină), ţurcană( lână grosieră), karakul( blăniţe);
- clasamentul pe judeţe: Timiş, Cluj, Arad, Sibiu, Mureş;
4. Creşterea păsărilor( avicultura):
- la nivelul anului 2017, România avea un efectiv de aprox. 73 mil. păsări;
 - se cresc atât în sistem gospodăresc, cât mai ales în mari „ combinate agricole” amplasate cu
predilecţie în zonele cerealiere şi în apropierea marilor oraşe; Bucureşti( Crevedia, Titu, etc),
Brăila( Baldovineşti), Iaşi( Uricani), Braşov( Hălchiu), etc.
5. Creşterea cabalinelor:
- numărul acestora a scăzut constant în timp datorită mecanizării agriculturii;
- clasamentul pe judeţe: Iaşi, Vaslui, Olt, Botoşani, Buzău;
- herghelii renumite: Lucina ( Suceava), Mangalia( Constanţa), Ruşeţu ( Buzău), Sâmbăta de Jos
( Braşov);
6. Apicultura ( creşterea albinelor): activitate străveche în ţara noastră, extinsă mai ales în zonele cu ierni
mai blânde( Dobrogea, Delta Dunării, Podişul Getic, etc), cunoaşte o dezvoltare deosebită în prezent
datorită cererii mari de produse apicole la export.
7. Sericicultura ( creşterea viermilor de mătase): introdusă la noi de turci în sec. al XVIII – lea, se practică
mai ales în Banat şi zona sudică, pe baza plantaţiilor de dud.

B. Prelucrarea industrială a produselor animaliere

1. Industria produselor lactate ( lapte conservat, unt, brânzeturi, etc)

Foarte multe întreprinderi în toate regiunile ţării. Fabrici mai mari: Vatra Dornei, Sibiu, Bucureşti,
Constanţa, Câmpulung Moldovenesc, etc.
2. Industria conservelor şi preparatelor de carne: largă răspândire. Fabrici mai mari: Bucureşti, Braşov,
Sibiu, Suceava, Mediaş, etc.
3. Industria lânii: în suferinţă în ultimul timp, întreprinderi mai cunoscute la: Braşov, Sibiu, Bacău,
Constanţa, Bucureşti, Buhuşi, etc.
4. Industria mătăsii:
- mătase naturală : Timişoara, Lugoj, etc.
- mătase artificială ( fibre celulozice): Bucureşti( Popeşti - Leordeni), Lupeni, Brăila( Chiscani), Iaşi,
Timişoara, Codlea, etc.
5. Industria pielăriei, blănăriei şi încălţămintei:
- încălţăminte( inclus pielăria) folosesc piele naturală cât şi artificială. Foarte multe întreprinderi mici
şi mijlocii ( ex. Vicov – jud. Suceava). Cele mai mari unităţi: Bucureşti, Timişoara, Cluj, Oradea, etc
- marochinărie( valize, serviete, poşete, mănuşi, etc): ateliere meşteşugăreşti şi în fabrici de
încălţăminte şi pielărie;
- blănărie şi cojocărie: ateliere meşteşugăreşti, dar şi fabrici mai mari: Oradea( blănărie),
Orăştie( cojocărie)
6. Industria tricotajelor şi confecţiilor: fabrici de obicei în marele oraşe ( Bucureşti, Bacău, Cluj, Oradea,
Arad, Botoşani, Miercurea Ciuc, etc.)
Vezi harta de la pag. 101.