Rada Caterina

Clasa VI- A

Imperiul Inca a fost cel mai mare imperiu din America precolumbiană. Inca a
reușit prin cuceriri și asimilări să încorporeze o mare parte din vestul Americii de Sud,
având centrul în jurul Anzilor și a inclus o mare parte din teritoriul ocupat în prezent
de Ecuador, Peru, Bolivia, Argentina și Chile.
Numele Imperiului Inca în limba Quechua, era Tawantin Suyu care poate fi
tradus: Cele patru regiuni sau Uniunea celor patru regiuni.

ORIGINEA POPORULUI INCA

Incașii aveau trei mituri ale originii.
În unul dintre aceste mituri- Ticei Viracocha din Colina de Las
Venturas în Pacaritambo și-a trimis cei patru fii și cele patru fiice să ridice un sat. Pe
drum s-a născut Sinchi Roca (fiul lui Manco și Ocllo), și acesta i-a îndrumat spre
Valea Cuzco unde și-au fondat noul oraș. Manco a devenit liderul lor fiind cunoscut
ca Manco Capac.
În alt mit, zeul Soare Inti le-a poruncit lui Manco Capac și Mama Ocllo să se
ridice din adâncurile Lacului Tititaca și să găsească orașul Cuzco. Ei au mers prin
peșteri subterane până au găsit Cuzco fondând aici Hurin Cuzco, prima dinastie a
Regatului din Cuzco.
În cel de al treilea mit al originilor un zeu incaș al soarelui i-a spus soției lui că
era singur. Aceasta i-a propus să creeze o civilizație care să-l venereze și să-i țină
companie. Zeul a primit acest sfat ca o idee înțeleaptă și l-a pus în aplicare și așa s-au
născut incașii din Lacul Cazco și au populat Anzii și și-au venerat zeul.
Miturile au fost transmise pe cale orală încă din vremurile cȃnd incașii nu
foloseau scrisul. Probabil că a existat un Manco Capac ce a devenit șef al tribului său.
Dovezile arheologice indică faptul că Inca era un trib relativ neimportant până la
Sinchi Roca, numit și Cinchi Roca, cel ce este prima figură importantă în mitologia
incașă, existența lui istorică fiind foarte probabilă.

Formare si expansiune
Istoria incașă a ȋnceput ȋn jurul anului 1100, cȃnd cȃteva
triburi au coborȃt din munţi și s-au stabilit ȋn Cuzco. Ȋn
perioada 1438-1532, ei au fondat cel mai mare imperiu al
perioadei pre-hispanice. Ȋn timpul ȋn care imperiul a
ajuns la apogeul dezvoltarii sale, avea o suprafaţă mai
mare de 906.000 km pătraţi .
Capitala Cuzco
Poporul incaș a apărut ca un trib în zona Cuzco în secolul XII. Sub conducerea
lui Manco Capac, ei au format mica cetate-stat Cuzco (Quechua Qosqo). În 1438 sub
conducerea lui Sapa Inca (în traducere numele lui înseamna zguduitorul lumii) Inca a
început o extraordinară campanie de expansiune, la sfârșitul căreia aproape întreaga
zonă a Anzilor a ajuns sub controlul incașilor.
Pachacuti a reorganizat regatul din Cuzco transformându-l în imperiu, Tahuantinsuyu
cu un sistem federal ce consta dintr-o putere centrală cu Inca la conducerea ei și patru
conduceri provinciale cu lideri puternici: Chinchasuyu  (NW),  Antisuyu  (NE),
Contisuyu (SW) și Collasuyu (SE).
Machu Picchu se crede a fi fost construit tot de Pachacuti.
În tradiția Inca fiul era cel ce conducea armata,
astfel Túpac Inca fiul lui Pachacuti a început
campania de cuceriri în nord, în 1463,
continuând-o și după moartea tatălui său în
1471. Cea mai importantă cucerire a sa a fost
Regatul Chimor singurul rival serios pe coasta
Peru. Imperiul lui Túpac se întindea la nord
pană în actualele Ecuador și Columbia.

Harta Imperiului Incaș

Huayna Cápac, fiul lui Túpac Inca, a adăugat teritorii semnificative la sud. La apogeu
Tahuantinsuyu includea Peru și Bolivia, majoritatea a ceea ce este azi  Ecuador, mare
parte din Chile, și zone din Argentina și Columbia.
Tahuantinsuyu era casa unei multitudini de limbi( peste sapte sute de limbi locale),
culturi și oameni, dar limba oficială a imperiului era Quechua. Multe teritorii ale
acestui imperiu nefiind uniform loiale, de exemplu  provincia Chimú a continuat să
folosească propia monedă în comerț, în timp ce imperiul, ca un întreg, avea o
economie bazată pe schimb și pe taxarea prin produse de lux și muncă.

Relgia

Dumnezeul suprem al incasilor era Virachocha,

dar ei venerau şi zeul soarelui, Inti. Incaşii mai
credeau ca unele locuri şi obiecte sunt sfinte,
numindu-le haucas. Un huaca putea fi un mare
templu construit de oameni, un obiect gǎsit în
natura: un deal.
Zeul Virachocha Zeul Soarelui
Incaşii mai credeau şi într-o a doua viaţǎ şi venerau spiritele strǎmoşilor lor.
Trupurile şi mormintele morţilor erau tratate ca haucas. Dupa moartea unui incaş
familia sa mergea la înmormantare timp de opt zile şi trebuiau sǎ poarte haine negre
timp de un an, iar femeile trebuiau sǎ-şi taie în fiecare dimineaţǎ cȃte o suviţǎ de pǎr.
La unele sărbători mai importante, sau la evenimente mai importante se sacrificau
animale și oameni.

Organizarea politicǎ
Sistemul incaş de guvernare era unul dintre cele mai complexe organizaţii politice
dintre toate popoarele americii.
Societatea incaşilor a fost organizatǎ strict, de la împǎrat şi familia regalǎ la simplii
ţǎrani şi oameni de rȃnd. Împǎratul era considerat descendent al zeului soarelui, Inti, şi
conducea ca autoritate divinǎ. Toatǎ puterea stǎtea în mȃinile sale. Împǎratul alegea pe
cei mai importanţi administratori dintre fii sǎi.
Urmǎtoarea clasǎ socialǎ dupǎ împǎrat era aristrocraţia, care cuprindea descendenţi şi
rude ale împǎraţilor. Aceştia deţineau cele mai importante posturi din: guvernare,
religie şi armatǎ. Nobilii dintre popoarele cucerite fǎceau şi ei parte din aristocraţie şi
erau consideraţi "Incaşi adoptaţi".
Din motive administrative, imperiul a fost împǎrţit în mai multe organizaţii, cunoscute
ca: "Cele patru suyus (sfert) ale lumii", cu capitala Cusco in centru. Incasii si-au numit
imperiul "Tahuatinsuyu", care insemna "Taramul celor patru sferturi".
Un suyu Antisuyu se întindea la est de Cusco şi conţinea vǎi adȃnci, acoperite cu
pǎduri, care se prelungeau pȃnǎ la junglele bazinului Amazon.
Al doilea suyu, Contisuyu cuprinde regiunile de la vest de Cusco, pȃnǎ la Arequipa.
Al treilea suyu, Collasuyu era cea mai mare parte. Era situat la sud de Cusco şi
conţinea lacul Titicaca şi regiunile din Bolivia, Chile şi Argentina.
Al patrulea suyu, Chincosuyu conţinea toate pǎmȃnturile rǎmase din nord de Cusco.
Mai tȃrziu, incaşii au împǎrţit fiecare parte în unitǎţi mai mici, progresive, fiecare cu
oficiali care supravegheau activitǎţile locuitorilor acestor unitǎţi.

Ocupaţiile Incaşilor
Cu toate ca incaşii s-au lipsit de un limbaj scris şi de faptul cǎ nu cunoşteau
roata şi bronzul, ei au realizat inovaţii de inginerie fǎrǎ seamǎn în alte pǎrţi ale
Americii, întrecȃndu-le pȃnǎ şi pe cele Europene. Au construit structuri de piatrǎ
imense, au construit drumuri şi poduri suspendate pentru a putea traversa vǎile înguste
şi abrupte ale munţilor Anzi.
În arta Inca arhitectura a fost de departe cea mai importantă, ceramica și
textilele reflectau motive ce își găsiseră apogeul în arhitectură. Cel mai bun exemplu
este Machu Picchu, templul din piatră construit printr-un proces ce nu implica
folosirea mortarului. Pietrele folosite în constucții erau sculptate să se îmbine exact
coborând în mod repetat o piatră peste cealaltă și sculptând zonele din piatra inferioară
unde praful era compresat. Această îmbinare precisă, împreună cu concavitatea
blocurilor de piatră inferioare dădeau clădirilor o extraordinară stabilitate în codițiile
frecventelor cutremure ce se înregistrau în zonă. Incșii construiau întregul oraș odată.
Incașii au mărit suprafața agricolă prin
construirea unor terase alpine. Prelucrarea în
comun a pământului era prima obligaţie a
fiecărui om de rând din imperiul incaș. În
perioada de sfârșit a imperiului, culturile de
plante au fost extinse și în zonele de mijloc și
Terase incase din Valea Sacra de coastă. Datorită introducerii unui sistem de
terase irigate, unele plante au fost cultivate și în zonele aride. Lângă Cuzco există
rămășițele unui gigantic rezervor de apă din care, pe timp de secetă la mare distanţa
se irigau culturile agricole.
Incașii au fǎcut o serie de descoperiri şi în medicină, efectuau trepanații reușite
ce constau în executarea unor găuri în craniu pentru eliberarea presiunii cheagurilor de
sânge asupra creierului. Frunzele de Coca erau folosite (și în Anzi încă sunt) pentru a
ușura foamea și durerea. Mesagerii (Chasqui) obișnuiau să mestece frunze de coca
pentru extra energia, ce le era necesară îndeplinirii însărcinării de a transmite mesaje
în tot imperiul.
Dieta incașilor consta în principal din pește, verdețuri și nuci, suplimentate
uneori de carne (de cobai); în plus vânau diverse animale pentru carne, blănuri și pene.
Porumbul era folosit pentru obținerea unei băuturi alcolice fermentate numite chicha.
Sistemul de drumuri incaș a fost cel care a asigurat succesul agriculturii permițând
distribuția alimentelor pe distanțe mari. Incașii au construit și mari depozite ce le-au
permis un trai normal (spre deosebire de civilizațiile învecinate) în anii în care El
Niño afecta zona.
Incașii credeau în reîncarnare. Cei care se supuneau codului moral incaș
— ama suwa, ama llulla, ama quella (nu fura, nu minții, nu fi leneș)— urmau să
trăiască în căldura Soarelui, celalți își petreceau eternitatea pe pănântul rece.
Inca practicau și deformarea cranială prin înfășurarea strânsă a capului noilor-
născuți, acest proces necauzând însă leziuni cerebrale.

Cucerirea de către spanioli

Ȋn jurul anului 1493, in timpul cȃnd Imperiul Inca era la

apogeul dezvoltarii sale, spaniolii apăreau pe coastele
Americii de Sud. La sfȃrșitul unui război civil din imperiu,
ȋn anul 1532, spaniolul Francisco Pitzarro, a organizat o
expediţie ȋmpotriva imperiului. Profitȃnd de faptul ca tocmai
se terminase un crunt război civil și de faptul că incașii nu
cunoșteau caii, cu numai 180 de oameni, el reușește să
răpeascăa regele Atahualpa, și să nimicească
Regele Atahualpa conducǎtorul, garda sa personalǎ şi alţi oameni nevinovaţi,
în total aproximativ 10.000 de oameni. Incaşii încearcǎ sǎ-şi rǎscumpere împǎratul,
însǎ, cu tot aurul şi bogaţiile oferite spaniolilor, nu reuşesc. În final, spaniolul, primind
întǎriri şi rǎpind şi pe principalul general al armatei, reuşeşte sǎ cucereascǎ capitala şi,
odatǎ cu ea, aproape tot imperiul. Însǎ, el nu reuşeşte sǎ gǎseascǎ unul dintre cele mai
strǎlucite şi bogate oraşe ale incaşilor, Machu Picchu.
Astǎzi, mai mult de 8 milioane de descendenţi ai imperiului, se gǎsesc pe
fostele teritorii ale marelui imperiu.