Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
— Oraș regional —
Bilhorod-Dnistrovskîi
Drapel
Stemă
Cetatea Albă
Poziția geografică
Cetatea Albă
Poziția geografică
Coordonate: 46°11′32″N 30°20′0″E46°11′32″N
30°20′0″E
Țară Ucraina
Regiune Odesa
Suprafață
- Total 31 km²
Altitudine 28 m.d.m.
Populație (2014[1])
- Densitate 1,615 loc./km²
Prezență online
GeoNames
Orașul pe harta administrativă a raionului omonim.
Modifică date / text
Cuprins
1Istorie
2Demografie
3Personalități
4Galerie de imagini
5Vezi și
6Referințe
7Bibliografie suplimentară
Istorie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Cetatea Albă (cetate).
Istoria orașului începe în secolul al V-lea î.Hr. când marinarii greci
din Milet (Marea Egee) au întemeiat aici colonia numită Tyras, zisă
și Ofiussa („Cetatea Șerpilor”, astfel numită, după Herodot, din cauza
numeroaselor năpârci din împrejurimi).[2]
În jurul cetății trăiau Nevrii (identificați pe hărțile antice cu numele de
NAURII/NIORII/IÑORII) și Thiriții/Thir(γ/g)itii/ Tyragetii, popoare scitice,
precum și Bastarnii, popor celto-germanic, care au fost înfrânți de daci în jurul
anului 300 î.Hr.
În secolul al II-lea î.Hr., orașul este din nou menționat ca cetate grecească,
principala ocupație fiind cea de comerț în zonă, cu Tyrageții, un popor dacic.
Orașul face parte din Regatul Pontic.
Romanii cuceresc orașul în anul 57 e.n. și îl folosesc în comerțul cu Sciția.
Invazia hunilor din 375 devastează colonia romană, însă orașul s-a renăscut
pe la 545 sub stăpânirea bizantină - în timpul împăratului Iustinian I (cel
Mare) - cu numele de Turris, și face atunci comerț cu anții (popor slav)
și alanii (popor iranian) dimprejur.
În secolul al XIV-lea cetatea, numită acum Mavrokastron („cetatea neagră”),
este cucerită de tătari care o denumesc Turla. În 1315 Genovezii stabilesc
aici o escală și un contoar comercial, renovând cetatea, pe care o
numesc Moncastro sau Moncastro, în grecește Asprokastron („cetatea albă”).
[3]
Orașul devine parte a principatului Moldovei în 1359.[4]
Cetatea este mărită și refăcută în 1407 și în 1440 respectiv sub domnitorii
moldoveni Alexandru cel Bun și Ștefan al II-lea.
În 1450 a fost asediată de turci. Domnitorii moldoveni Alexandru
Vodă în 1451, și Ștefan cel Mare în 1481 refac și măresc la rândul lor
cetatea. Turcii cuceresc cetatea și distrug orașul în 1484. Otomanii
denumesc cetatea Ak-Kerman („cetatea albă”) și o stăpânesc până
la 1812 când este luată în stăpânire de Imperiul Rus, care reclădește un nou
oraș împrejur numit „Akkerman”.
La 26 iulie 1816 a fost sfințită biserica Sf. Gheorghe din orașul nou,
cunoscută ulterior și drept „biserica bulgară”. [5]
în 1917 prima Republică a Moldovei își proclamă independența în hotarele
provinciei Basarabia, incluzând Cetatea Albă.
În 1918, Republica Democratică Moldovenească unindu-se cu România,
orașul trece în componența Regatului României.
În 1940, orașul este ocupat de Uniunea Sovietică, fiind atribuit RSS
Ucrainene; între 7 august și 1 decembrie orașul primește noul nume de
„Belgorod-Dniestrovski” și devine reședința regiunii Ismail. Românii din oraș
sunt deportați în Kazahstan.[6]
În 1941, după intrarea României în Al doilea război mondial,
orașul redevine românesc. Evreii din oraș sunt deportați în Transnistria.[6]
În 1944 orașul trece din nou în componența Uniunii Sovietice. Clericii, și o
parte din credincioșii ortodocși din oraș sunt deportați în Siberia.[6]
În 1991, ca urmare a destrămării Uniunii Sovietice, orașul devine parte
a Ucrainei independente.
Demografie[modificare | modificare sursă]
Conform recensământului din 2001, majoritatea populației orașului Cetatea Albă era
vorbitoare de rusă (54,52%), existând în minoritate și vorbitori de ucraineană (42,08%)
și bulgară (1,66%).[7]
Personalități[modificare | modificare sursă]
Nicolae Văcăroiu (n.1943), parlamentar român, prim ministru
Vasyl Lomachenko (n.1988), pugilist, campion Mondial la 3 categorii diferite
de greutate, actualmente campion Mondial la categoria ușoară în versiune
WBO,WBA,WBC, dublu campion olimpic în 2008 și 2012.
Catedrala Sfintei Înălțări
Biserica Sf. Ioan, în prezent.
Biserica cimitirului.
Biserica Sf. Gheorghe Mântuitorul.
Institul tehnic (fosta zemstvă țaristă).
Cetatea dinspre liman.
Zidurile fortăreții
Bastionul central.
Un zid al cetății.