Cetatea Albă 

(în ucraineană : Bilhorod-Dnistrovskîi, în rusă , Akerman) este un oraș în raionul

omonim din regiunea istorică Bugeac, în Ucraina de astăzi (regiunea Odesa).
În timpul lui Burebista, cetatea se numea Tyras și ținea de regatul dacic al acestuia. Cetatea
s-a aflat sub suveranitatea moldovenilor între 1359 și 1484, când Ștefan cel Mare a pierdut
cetatea, aceasta fiind cucerită de turci. Orașul devine parte a României între 1918 și 1940 (și
iarăși în 1941–1944). Populația românească în oraș era de 2%, conform ultimului
recensământ ucrainean din 2001. Teritorial, orașul are o formă aproape pătrată.

Istorie

Istoria orașului începe în secolul al V-lea î.Hr. când marinarii greci din Milet (Marea Egee) au
întemeiat aici colonia numită Tyras, zisă și Ofiussa („Cetatea Șerpilor”, astfel numită,
după Herodot, din cauza numeroaselor năpârci din împrejurimi).

 În secolul al II-lea î.Hr., orașul este din nou menționat ca cetate grecească, principala
ocupație fiind cea de comerț în zonă, cu Tyrageții, un popor dacic. Orașul face parte
din Regatul Pontic.
 Romanii cuceresc orașul în anul 57 e.n. și îl folosesc în comerțul cu Sciția.
 În secolul al XIV-lea cetatea, numită acum Mavrokastron („cetatea neagră”), este
cucerită de tătari care o denumesc Turla. În 1315 Genovezii stabilesc aici o escală și un
contoar comercial, renovând cetatea, pe care o numesc Moncastro sau Moncastro, în
grecește Asprokastron („cetatea albă”).[3] Orașul devine parte a principatului Moldovei în
1359.[4]
 Cetatea este mărită și refăcută în 1407 și în 1440 respectiv sub domnitorii
moldoveni Alexandru cel Bun și Ștefan al II-lea.
 În 1450 a fost asediată de turci. Domnitorii moldoveni Alexandru Vodă în 1451, și Ștefan
cel Mare în 1481 refac și măresc la rândul lor cetatea. Turcii cuceresc cetatea și distrug
orașul în 1484. Otomanii denumesc cetatea Ak-Kerman („cetatea albă”) și o stăpânesc
până la 1812 când este luată în stăpânire de Imperiul Rus, care reclădește un nou oraș
împrejur numit „Akkerman”.
 La 26 iulie 1816 a fost sfințită biserica Sf. Gheorghe din orașul nou, cunoscută ulterior și
drept „biserica bulgară”.[5]
 în 1917 prima Republică a Moldovei își proclamă independența în hotarele
provinciei Basarabia, incluzând Cetatea Albă.
 În 1918, Republica Democratică Moldovenească unindu-se cu România, orașul trece în
componența Regatului României.
 În 1940, orașul este ocupat de Uniunea Sovietică, fiind atribuit RSS Ucrainene; între 7
august și 1 decembrie orașul primește noul nume de „Belgorod-Dniestrovski” și devine
reședința regiunii Ismail. Românii din oraș sunt deportați în Kazahstan.[6]
 În 1941, după intrarea României în Al doilea război mondial, orașul redevine românesc.
Evreii din oraș sunt deportați în Transnistria.[6]
 În 1944 orașul trece din nou în componența Uniunii Sovietice. Clericii, și o parte din
credincioșii ortodocși din oraș sunt deportați în Siberia.[6]
 În 1991, ca urmare a destrămării Uniunii Sovietice, orașul devine parte
a Ucrainei independente.