Mănăstirea Curchi este o mănăstire de călugări din 

Republica Moldova, una

din cele mai însemnate monumente
ale arhitecturii basarabene. Este
situată în Codrii Orheiului, pe
teritoriul satului Curchi, raionul Orhei.
Ca ansamblu arhitectural s-a
constituit în secolele XVIII – XIX.
Este compusă din cinci biserici, două
clădiri cu chilii, stăreție, mai multe
încăperi auxiliare, o livadă, un schit
cu arhondaric aflat la 500 m de
Mănăstire și un bazin de piatră.

Potrivit unor legende, Mănăstirea Curchi, a fost întemeiata de către Ştefan cel
Mare, iar ca ansamblu arhitectural s-a format mai târziu, in veacurile XVIII-
XIX. Dar această versiune este greu de verificat pentru că nu are un suport
documentar. Cea mai plauzibilă versiune rămâne că Mănăstirea Curchi a fost
întemeiată în anul 1773 de către fraţii Iordache şi Mihail Curchi, care la
început au construit un modest schit din lemn, iar mai târziu au zidit primele
biserici din piatră. Prima biserica fiind una din lemn, închinată Sfântului Mare
Mucenic Dimitrie, construită în jurul anului 1775 de către Iordache Curchi,
ctitor și primul stareț al schitului. Despre cei doi fraţi se ştie că au îmbrăţişat
apoi viaţa monahicească, purtând numele de monah de Ioan şi, respectiv,
Manasie.

La acel moment complexul era înconjurat de un zid înalt de piatră, cu turnuri

la colturi. La 21 septembrie 1810 se sfințește prima biserică de piatra, în
cinstea Nașterii Maicii Domnului cu o clopotniță înaltă in stil clasic, cu
elemente baroce. În 1868 ea a fost transformată într-o mănăstire. Acest an
este considerat data oficială a înființării templului. Biserica de iarna, închinată
Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, împreuna cu stăreția veche, au fost ridicate
la 1884. De asemenea, construcția celui de al treilea templu în stil bizantin a
fost planificată, dar biserica nu a fost finalizată.

Pe timpul când pe teritoriul Mănăstirii „Nașterea Maicii Domnului” din Curchi,

s-a aflat spitalul psihiatric, cele 5 biserici ale complexului monahal, precum și
edificiile care au servit cândva bunei desfășurări a unei vieți mănăstirești, au
fost lăsate la voia întâmplării.

La începutul anilor 2000, ONU a stabilit patronajul asupra mănăstirii. Atunci

au fost începute lucrări de restaurare, care continuă până în zilele noastre.