Clasa a VI a A Introducere: Construită între anii 1386 – 1388 și restaurată de mai multe ori de-a lungul timpului, Mânăstirea Cozia este un monument istoric de arhitectură de importanță națională. Complexul arhitectural înscris pe Lista Monumentelor Istorice cuprinde Biserica “Sf. Treime”, Paraclisul “Adormirea Maicii Domnului”, Paraclisul “Duminica Tuturor Sfinților”, Trapeza, Bolnița “Sf. Apostoli” și corpul de clădiri ale incintei – laturile de nord, est și sud. Mănăstirea Cozia este una dintre cele mai autentice nestemate ale arhitecturii bisericeşti autohtone, o moştenire spirituală şi artistică nepreţuită în istoria poporului român, în cei peste 600 de ani de la întemeiere, mii de călugări vieţuind aici, iar dintre aceştia s-au detaşat ierarhi ajunşi în funcţii importante, dar şi oameni de cultură remarcabili. Scurt istoric al Mănăstirii Cozia
Interesant este că biserica din actul anului 1388 este
menționată cu numele românesc de ”Nucet”, de la nucii care înconjurau ctitoria lui Radu I, fără a omite totuși denumirea de Cozia, care vine din termenul turanic ”koz” care înseamnă nuc. Cu toate nenumăratele danii pe care le-a primit, atunci când Mircea cel Bătrân a trecut în neființă, Cozia era a doua mănăstire ca bogății după, Tismana. Mircea cel Bătrân a avut mereu grijă de înzestrarea și înfrumusețarea mănăstirii. Astfel, el a întărit drepturilor de proprietate ale mănăstirii asupra mai multor sate și moșii. De asemeni i-a dat dreptul de exploatare a sării din salinele de la Ocnele Mari. Mănăstirea avea robi țigani care erau folosiți atât la exploatarea sării, cât și la spălarea nisipurilor aurifere de pe râurile Olt și Lotru. Arhitectonica Mănăstirii Cozia
Ansamblul arhitectonic al mănăstirii se remarcă prin
conceptul unitar. El este constituit din trei lăcașe de cult, construite în etape diferite și având ctitori diferiți: Biserica principală a mănăstirii Cozia („Biserica mare”), aflată în centrul incintei mănăstirii. Are hramul Sfânta Treime, fiind o ctitorie a marelui voievod al Țării Românești Mircea cel Bătrân (în anul 1388). Paraclisul din zid, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, situat în colțul de sud-est al mănăstirii Cozia, datând din anul 1583. „Paraclisul brâncovenesc”, cu hramul Duminica Tuturor Sfinților, situat în colțul de nord-est al mănăstirii Cozia. Este construit din cărămidă, având ca anexe două case boltite și un foișor. Datează din anii 1710-1711.