Sunteți pe pagina 1din 13

TURISMUL IN MOLDOVA

Turismul in Moldova
In Moldova ntotdeauna exista posibilitatea de a mbina plcerea cu utilul. Avei la dispoziie: turism rural; excursii n locurile pitoreti i de importan istoric; tururi de vin n cele mai mari orae subterane din Europa: Miletii Mici, Cricova, Cojuna; festivalul anual al Vinului in Moldova - luna octombrie; excursii la muzee, la biserici etc. Pe meleagurile Moldovei putem intilni o varietate de manastiri, in care sufletul poate sa mediteze asupra vietii, in care depui o marturie vie a credintei. Manastirile fiind situate in cele mai divine locuri ale Moldovei, unde te poti resimti din nou in sinul copilariei.

Manastirile Moldovei

Rezervatiile naturale Atractii Turistice

Vinurile Moldovei

MNASTIRI

MANASTIREA HNCU

Manastirea Hncu a fost construita pe locul schitului de calugarie n anul 1678 de ctre marele stolnic Mihail Hncu la dorinta uneia dintre fiicele sale, care s-a clugrit cu numele Parascheva. Pina n sec. XVII schitul purta numele de Viadica. Din cauza nvlirilor ttarilor, maicile au fost nevoite sa plece n alta parte, lsnd schitul prsit pe la mijlocul veacului al XVIII-lea. Dupa venirea n Basarabia a otii rusesti sub comanda feldmarealului Rumeanev, n anii 1770-1772, urmasii familiei Hncu l-au rugat pe ieromonahul Varlaam de la mnstirea Vrzresti sa se ocupe de schitul prsit. Acesta, impreuna cu un grup de monahi, a adus n ordine gospodaria, a repart chiliile si, n scurt timp, manastirea a devinit locuint de monahi. In 1817 la manastirea Hncu toti calugarii erau moldoveni, calugrii i sfinii de episcopii Huilor i de mitropoliii Moldovei, avnd legturi strnse cu schiturile si mnstirile din Moldova i muntele Athos. In mnstire se aflau i trei monahi rui, fugii de curentul liberal al imprtesei Ecaterina a II-a. Crile de slujb i manuscrisele erau n limba romna. Biserica, n 1817, era de lemn, ingrdit, lipit cu lut i vruit. Acoperiul bisericii era din indril. Avea i o clopotni, care era lipit de biseric. Biserica avea catapeteasma din lemn cu flori spte i poleite cu aur. In interior pereii bisericii erau impodobii cu multe icoane frumoase, din care 8 icoane mari, pictate pe scnduri de lemn i poleite cu aur. Hncu era prima aezare monahal din Basarabia, unde prin anii 1820-1822 s-a introdus viata de obte. Atat viaa monahal a schitului, ct si gospodaria de obte, s-au dezvoltat mult pe vremea stareului Dosoftei, bulgar de obrie. Din vremea lui, anume de la 1836, schitul este considerat mnstire. In locul bisericii de lemn, el zidete n 1835 una de piatr cu hramul Sfnta Cuvioasa Parascheva, iar n 1841 nalt o alt biseric de piatr cu hramul Adormirea Maicii Donmului, ridic corpuri de chilii pentru monahi, aduce ap n mnstire i face o mulime de mbuntiri gospodreti. Pe la sf. sec. XIX mnstirea era cunoscut sub numele de Hncu-Parascheva. Pmnturile, averea i edificiile mnstirii au fost naionalizate n 1944, iar n 1956 mnstirea a fost nchisa i clugrii au fost alungati. In anul 1978, ansamblul monastic a fost repartizat Institutului de Medicina din Chisinau, care a deschis aici un sanatoriu de T.B.C. i o staiune de odihn pentru studeni si angajai. Biserica de var Sfanta Cuvioasa Parascheva a fost transformata n club. In 1990, mnstirea Hncu a fost reinfiinat ca loca de clugri. Nu se cunoate nimic despre activitatea clugrilor n cei doi ani ct au stat aici. In 1992 obstea de clugri a fost desfiinat. In primvara anului 1992 la Hncu a fost nfiinat mnstirea de clugrie. La 10 septembrie 1992 a fost nceputa reconstrucia mnstirii. In anul 1993 au fost finisate lucrarile de reparaie a bisericii de iarna Adormirea Maicii Domnului, care este ncadrata intr-un corp al stareiei, zidit n 1841. Tot atunci, ea a fost pictat, provizoriu, i sfinit. In 1998 interiorul bisericii a fost repictat. Biserica de vara Sfanta Cuvioasa Parascheva , construit n anul 1835 a fost reparat abia n 1996. In mnstire s-au pstrat trei construcii vechi, zidite n 1841, n care dup o reparaie capital locuiesc clugarie i surori. De la sf. sec. XX apa mineral a izvorului din curtea mnstirii este captat, mbuteliat i comercializat sub marca camercial Mnstirea Hncu". Se consider c aceasta are proprieti curative.

MANASTIREA CAPRIANA

La circa 40 km nord-vest de Chiinu, ntr-un pitoresc cadru natural conferit de Codrii Moldovei, se afl una dintre cele mai vechi Mnstiri ale noastre Cpriana (1420). Istoria descrie c temeliile acestui sfnt aezmnt de linite i rugciune a fost o poian din preajma izvoarelor rului Vnv din codrii seculari ai Lpunei, numit "poiana lui Chiprian". Lcaul pe vremea Muatinilor, a avut statut de Mnstire domneasc (1429), bucurndu-se de grija i atenia sporit a domnitorilor Alexandru cel Bun, tefan cel Mare i Alexandru Lpuneanu; a fost reedina de var a Mitropolitului Moldovei; aici au streit Chiprian, considerat printre primii poei ai Moldovei i crturarul Eftimie. La nceput Mnstirea a fost din lemn i doar mai trziu, n 1545, a fost edificat biserica de var Adormirea Maicii Domnului; complexul include i biserica de iarn "Sfntul Nicolae" (1840), iar n 1905 se construiete biserica Sfntul Gheorghe. Lcaul a avut cea mai mare bibliotec mnstireasc din Moldova daruri de pre ale domnitorilor. Fiind nchis i pngrit n perioada sovietic, Mnstirea a fost prima care s-a redeschis, n 1989, i n scurt timp devine unul din simbolurile Renaterii Naionale. Aici este nmormntat mitropolitul Gavriil Bnulescu-Bodoni - I mitropolit al Basarabiei, deschiztor de ci spre carte religioas i ntemeietorul I seminar teologic.. Lucrrile de renovare de ultim or a complexului faciliteaz motivaia de atracie turistic. Stilul de via monahal rezervat, tradiia buctriei multiseculare, condiii de nivel nalt pentru organizarea conferinelor, ambiana artistic a peisajului i lacului din preajm, sunt doar cteva repere pentru un ndemn la drumeie. Mnstirea este deschis pentru vizitare n fiecare zi. Din obiectivele de interes turistic din aceast zon mai pot fi vizitate rezervaia peisagistic Cpriana - Scoreni, Stejarul lui tefan cel Mare i cea mai veche rezervaie din Moldova Codrii. Traversnd secole de istorie Mnstirea Cpriana reprezint i astzi un pilon i simbol al credinei i culturii naionale. Serviciile divine organizate aici sunt inta circuitului religios

MANASTIREA SAHARNA

Manastirea Saharna, in intregul ei ansamblu, este unul din cele mai vechi asezaminte monahale din cuprinsul Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova. Ansamblul monastic este compus din doua manastiri: una rupestra, Bunavestire, si alta terestra, Sfanta Treime. Istoria manastirii rupestre se cunoaste foarte putin, nestiindu-se data precisa a intemeierii si cine sunt intemeietorii. Nici chiar cercetatorii din domeniu n-au ajuns inca la o parere unanima privind perioada intemeierii acestei chinovii. Manastirea terestra, fiind o ctitorie calugareasca, a fost intemeiata in anul 1776 de catre Schimonahul Vartolomeu Ciungu (17391798). Cate ceva despre viata staretului Vartolomeu aflam din inscriptia, ce insotea portretul lui, descoperit in trapeza manastirii Sfanta Treime de catre inginerul-arhitect Nicolae Tiganco. Iata aceasta inscriptie: "in 1739 in ziua 23 a lunii decembrie a avut loc nasterea trupeasca, a numitului Vasile, din parintele preot Teodor si maica Pelagheia. In anul 1760 in ziua de doua a lunii mai in orasul Savran gubernia Podoliei, fiind logodit si mergand la logodnica sa pentru a se casatori, Vasile fusese pe neasteptate ranit cu un glont in mana stanga, iar la an 1766, a lunii mai a parasit patria sa si a venit in Moldova. An 1776 in luna martie ziua 25 a intrat in Saharna. Nu era nimic, era acolo un loc pustiu, a cladit biserica, chilii, ograda si altele". Exista unele momente, care ne permit sa presupunem ca pana a incepe constructia noii manastiri, Vartolomeu cu o mica comunitate de calugari traisera in manastirea din stanca. Insa viata in acel loc era foarte anevoioasa si parintele Vartolomeu hotaraste constructia unei manastiri terestre, care ar fi fost si aproape de caile de comunicare din localitatile apropiate, si asezata intr-un loc unde linistea calugarilor nu avea sa fie tulburata. Era destul de dificil sa gasesti un asemenea loc si dupa cum spune traditia ca se cuvenea unui bun calugar si crestin, inainte de inceperea lucrarilor, Vartolomeu traieste 40 de zile de post si rugaciune, pentru a milostivi pe Dumnezeu si sfintii, ca sa fie ajutat in alegerea cat mai reusita a unui loc pentru constructia manastirii. Legenda spune, ca in ultima zi de rugaciune, el a avut o revelatie. I s-a aratat Preasfanta Fecioara Maria, Nascatoarea de Dumnezeu, care era inconjurata de foc ceresc si i-a aratat locul, unde, dupa voia Celui Preainalt, trebuia sa construiasca locasul monahal inchinat Sfintei Treimi. Acest loc era colina de la poalele celor trei dealuri. Minunea a avut loc pe stanca cu numele Grimidon si, ca dovada a alegerii divine, Maica Domnului a lasat incrustata in piatra urma piciorului Ei. Aceasta urma se poate vedea si astazi in capela, ce este construita in cinstea acestui fapt pe stanca Grimidon.

Parintele Vartolomeu a inceput constructia manastirii si a chivernisit-o pana in anul 1798, cand la conducerea ansamblului chinovial i-a urmat Egumenul Paisie. Prima atestare documentara este din 24 ianuarie 1495, cand Stefan cel Mare intareste prin uric imparteala intre urmasii lui Sima Rugina, printre care si satul Saharna, mentioneaza istoricul Vladimir Nicu. Apoi timp de peste o suta de ani istoria nu ne lasa nici o marturie despre aceasta localitate. Abia la 24 februarie 1602, voievodul Ieremia Movila, dupa moartea vornicului Bucium, aproba ca satul Saharna si o treime din mosie sa ramana in posesia vaduvei Antemia si a feciorilor ei. La 23 martie 1733 Saharna devine proprietatea boierului Constantin Hrisoverghi. In anul 1783 baneasa Maria Calimah daruieste de zestre mosia Saharna nepoatei sale, Smaranda, fiica lui Enache Hrisoverghi, danie ce a fost intarita cu carte domneasca in anul 1785 de catre Alexandru Ioan Mavrocordat. In 1795 stolnicul Enache Hrisoverghi inzestreaza schitul Saharna cu 120 desetine de pamant, ce sunt daruite nelegal si din care pricina, credem, s-a iscat o mica neintelegere intre comunitatea condusa de Vartolomeu si posesoarea de drept a mosiei, adica Smaranda. Aceasta mica neintelegere se intareste si mai mult cand, in 1798, sotia lui Hrisoverghi, spatareasa Ancuta, face o daruire repetata a mosiei Saharna, care de data aceasta este daruita de zestre surorii mai mici a Smarandei, Marioara. Pentru rezolvarea acestor mici conflicte in care erau implicati familia Hrisoverghi si staretul Vartolomeu, in anul 1800 are loc o judecata, care o face pe Smaranda posesoarea mosiei Saharna. In anul 1818 se incep lucrarile de constructie a bisericii de vara, devenita mai tarziu biserica centrala, care se incheie in 1821, deja sub conducerea Egumenului Tarasie. Biserica este sfintita in acelasi an in cinstea Sfintei Treimi, se presupune ca de catre Mitropolitul Veniamin Costachi. In anul 1837, in timpul staretiei Egumenului Onisifor, s-a renovat catapeteasma bisericii, care se stie ca era si ea foarte frumoasa, impodobita cu icoane valoroase (la inchiderea manastirii din 1964 aceste icoane au disparut fara urma). Tot in acelasi an se mai construieste un corp de case din piatra. Printr-o directiva din 11 octombrie 1838, egumenul Tarasie, care timp de 19 ani fusese staret al manastirii Saharna, a trecut pe un an la manastirea Harbovat, pentru a "orandui lucrurile". In anul 1842 decedeaza subit egumenul Onisifor si dupa regula se face un act de transmitere a patrimoniului urmatorului ales pentru a fi superiorul manastirii, anume parintele Tovie. Din nestiinta si posibil si neglijenta calugarilor localnici, in anul 1843 manastirea a trecut prin pericolul de a fi saracita de obiectele vechi si de mare pret, de care dispunea, de catre niste anticari din Podolia Ucrainei. A fost salvata de agentul financiar Alexie Kliuceariov din Kamenet, care, la 30 martie 1843, a expediat pe numele guvernatorului Basarabiei, Pavel Fyodorov, o scrisoare, in care ii povesteste despre josniciile puse la cale de niste functionari din guvernamantul Podoliei. Guvernatorul Fyodorov trimite, la randul lui, aceasta scrisoare arhiepiscopului Dimitrie Sulima, care a luat masurile cuvenite, ca nimic din lucrurile manastirii sa nu se instraineze. In anul 1857, sub conducerea parintelui-staret Serafim, se restaureaza manastirea rupestra, care ajunsese intr-o stare avansata de deteriorare. La 21 decembrie 1869, staretul Vladimir adreseaza o scrisoare Consistoriului, rugand sa i se permita taierea si comercializarea a 60 desetine de padure din mosia manastirii, pentru a imbunatati situatia financiara. Pentru ca in manastiri slujbele se oficiaza in fiecare zi, iar biserica de vara nu avea, si nici nu are, un sistem autonom de incalzire, s-a hotarat constructia unei biserici de iarna. Lucrarea se infaptuieste in anul 1883. S-a construit o biserica nu prea mare, sub forma patrata, in stil arhitectural moldovenesc. Este sfintita in cinstea Nasterii Maicii Domnului.

In anul 1900 s-a renovat manastirea rupestra de catre locuitorii Saharnei Ipolit Terletki si Vasile Corneanu, renovare, care a afectat aspectul interior si cel exterior al manastirii. Atunci a fost demolat peretele natural dintre biserica si chiliile ce ii erau alaturate, ridicandu-se pereti noi din "cotileti" - blocuri de piatra calcaroasa de forme regulate. Dupa anul 1918 manastirea si-a schimbat statutul, devenind "de maici". Cand manastirea a avut acest statut, a avut-o ca stareta pe maica Valentina, care din cauza provenientei sale conduce cu comunitatea nu prea multa vreme, fiind mai apoi nevoita sa paraseasca Basarabia si sa se refugieze in Romania impreuna cu cele doua nepoate ale sale, care facusera noviciatul in manastire. Prin anul 1950 manastirea ajunsese la inflorire maxima, fiind una din cele mai bine amenajate si cuvios impodobite lacasuri de cult monahale din tara noastra, dar nu pentru mult timp, pentru ca in 1964, in timpul regimului sovietic, manastirea este inchisa si transformata intr-un spital de psihiatrie. Tot avutul si podoabele manastirii sunt devastate si nimicite fara mila. Chiliile calugaresti sunt amenajate ca saloane de spital, biserica de vara este transformata in depozit, iar cea de iarna - in casa de cultura. Redeschiderea manastirii a avut loc la 19 aprilie 1991. Cu binecuvantarea Inalt Prea Sfintiei Sale Vladimir, Mitropolitul Chisinaului si al intregii Moldove, manastirea isi reincepe cu greu, dar si cu pasi siguri, activitatea misionara si pastorala. Concomitent cu slujbele si rugaciunile savarsite de doua ori pe zi, calugarii vietuitori, foarte putini la numar, munceau mult pentru a se putea intretine si pentru a ridica din ruini si dezastru manastirea, ce fusese pangarita timp de aproape trei decenii. Se fac lucrari de restaurare mai intai in biserica de iarna pentru oficierea serviciilor divine zilnice. Aceasta biserica nu are pictura interioara si nu demult i s-a construit o anexa, un mic paraclis in care se pastreaza racla cu moastele Cuviosului Macarie pe durata iernii. Concomitent s-a restaurat si biserica de vara (1992-1998). Cu regret nu a fost posibila pastrarea si conservarea picturii vechi, care era intr-un grad avansat de deteriorare, asa ca pe peretii bisericii se aseaza chipuri noi de sfinti pictati in stil realist de catre pictorul Vladimir Lazar din Rezina. Trebuie sa mentionam, ca in interior, biserica este pictata in intregime astfel ca incepand de la catapeteasma clasica in cinci randuri mesterita din lemn de paltin in Romania, de-a dreapta si de-a stanga, in primul registru sunt pictati sfintii cuviosi parinti, care au pus temeliile monahizmului contemporan: Cuviosii Antonie si Teodosie din Lavra Kievo-Pecerska, Serafim al Sarovului, Siluan Athonitul, Paisie Velicicovski, Macarie Egipteanul, Paraschiva de la Iasi, Ambrozie de la Optina, Antonie cel Mare, Gherasim de la Iordan s.a.. Desi nu exista nici o marturie scrisa sau documente autentice, traditia spune ca Manastirea Saharna, dupa traditia timpurilor voievodale, a fost inchinata de catre intemeietorii si ctitorii ei Bisericii Sfantului Mormant din Ierusalim. Din relicvele, pe care le detine manastirea in prezent mentionam moastele Preacuviosului Egumen Macarie Tincu, iscusit duhovnic al sec. XX, precum si icoana cu chipul Fericitei Matrona de la Moscova, in care se mai pastreaza si mici particele din moastele mai multor sfinti: Cuviosii parinti din Lavra Kievo-Pecerska, cuviosul Serafim de la Sarov, sfanta Mare Mucenita Varvara, doi mucenici din Caucaz, o bucatica din piatra de pe Mormantul Domnului si o bucatica din Stejarul Mamvri. In prezent comunitatea de calugari numara 20 de persoane, dintre care 10 sfintiti slujitori ai altarului. Serviciile religioase sunt savarsite de doua ori pe zi, dimineata si eara, in limbile romana si rusa, iar la sarbatorile mari si in greaca. In fiecare zi dupa Sfanta Liturghie: rugaciune la racla cu moastele Sfantului Cuviosului Macarie. In fiecare zi de vineri Acatistul

Cuviosului Macarie. Sambata, dupa Sf. Liturghie, Acatistul la icoana Maicii Domnului Potir Nesecat, care are dar de la Dumnezeu de a vindeca patimile betiei, fumatului si narcomaniei. Joi seara, la miezul noptii, se savarseste Taina Sfantului Maslu cu Rugaciunile Sfantului Vasile cel Mare pentru oamenii, care sufera de duhuri necurate. Izvorul cu apa tamaduitoare Nu departe de manastire, paralel cu cararea, care duce spre manastirea rupestra, puteti gasi izvorul cu apa tamaduitoare. Acest izvor a fost construit chiar langa locul unde, dupa cum spun batranii, era "Izvorul lui Vavila", izvor, care iarna avea apa foarte calda. Apa Izvorului Minunilor de azi, in mod miraculos ajuta multor oameni, vindecand boli sufletesti si trupesti. Din aceasta cauza langa izvor a fost construit un bazin special pentru scaldat. Si pentru ca este un izvor, care aduce oamenilor tamaduire si mari sperante, scaldatul in el presupune niste reguli aparte. Astfel, femeile se scalda imbracate in camasi lungi sau halate, iar barbatii se scalda in chiloti sau sorti. Imbracamintea, in care va scaldati trebuie sa fie noua sau cel putin curata. Fiindca apa este foarte rece, copiii si batranii isi pot spala numai fata, mainile si picioarele, iar inainte de a intra in apa se rostesc rugaciuni: Tatal nostru.., Nascatoare de Dumnezeu Fecioara.., Aparatoare Doamna.. sau altele. Afundarile se fac pana peste cap de 3, 7, 9, 12 sau 40 de ori.