UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE LITERE

LUCRARE
METODICO-ŞTIINŢIFICĂ PENTRU OBŢINEREA
GRADULUI DIDACTIC I

Coordonator ştiinţific:
Conf. univ. dr. BANŢA CARMEN IONELA

Candidat:
Prof.inv.preșcolar BASANGEAC (BĂLĂ) MARIETA RALUCA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ ORODEL, DOLJ

Seria 2021-2023
 UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE LITERE

ROLUL EDUCATIV AL POVEȘTII, POVESTIRII ȘI BASMULUI ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

Coordonator ştiinţific:
Conf. univ. dr. BANŢA IONELA CARMEN

Candidat:
Prof.inv.preșcolar BĂLĂ MARIETA RALUCA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ ORODEL, DOLJ
Lucrarea este structurata pe
șase capitole, argument,
concluzii, bibliografie și
anexe după cum urmează:
 Argument
Prin varietatea lor tematică, dar şi prin mijloacele de expresie, poveştile şi
povestirile ocupă un loc semnificativ în literatura română şi universală
pentru copii. Prin intermediul poveştilor, copilul descoperă lumea şi se poate
plasa în situaţii de viaţă în afara contextului familial. Prin rolul său, grădiniţa
va sesiza înclinaţiile preşcolarilor, le va descoperi sensibilităţile, pentru a fi în
măsură să facă predicţii asupra fiecărui copil şi să-i deschidă drumurile
formative în direcţia abilităţilor lui. Prin lupta dintre bine şi rău, copilul învaţă
strategii de viaţă , descoperă consecinţele unor fapte şi atitudini şi îşi
însuşeşte comportamente sociale pozitive.
Vârsta preşcolară este etapa care se caracterizează printr-un remarcabil
potenţial pentru dezvoltarea limbajului preşcolarilor, aceasta realizându-se
majoritar, prin intermediul povestirilor. Prin povestire, preşcolarii dobândesc
deprinderea de a-şi exprima ideile, impresiile, gândurile, dorinţele într-o
formă nouă, cursivă, creatoare.
CAPITOLUL I
POVESTEA ȘI POVESTIREA-DELIMITĂRI CONCEPTUALE

1.1. Clasificarea şi specificul poveştilor-povestirilor

1.2. Personaje pozitive vs negative din povești- povestiri

Povestea este o specie a epicii (populare) în proză în care se relatează

întâmplări fantastice ale unor personaje imaginare în luptă cu personaje nefaste
și în care binele triumfă.
Povestea presupune o desfăşurare epică, amplă, cu mai multe episoade, în
versuri sau în proză, în care intervin personaje, chiar şi fantastice, având rol
distractiv – de încurajare a isteţimii care învinge prostia, sau moralizator – de
condamnare a răului care întotdeauna este înfrânt de bine.
 CAPITOLUL II
POVESTIREA LA PREȘCOLARI
2.1. Tipuri de povestire
2.2. Varietatea tematică a povestirilor
2.3. Povestirea-metoda didactică esenţială în învăţământul preşcolar
Povestirea este o operă epică cultă, scurtă în conţinut, în care este prezentat un
singur fapt din trecut, interesul concentrându-se asupra acțiunii, iar relatarea se
face, subiectiv, la persoana I, din punctul de vedere al naratorului, martor sau
participant direct la întâmplare.
În grădiniţa de copii se desfăşoară două tipuri de povestiri:
1) povestirile educatoarei;
2) povestirile copiilor.
Poveștile influenţează în mod indirect şi estetic comportamentul copiilor, contribuie
la lărgirea orizontului de cunoaştere prin multitudinea de aspecte din ambianţa
înconjurătoare la care face apel. Cu cât faptele povestite sunt mai neobişnuite, cu
atât povestea devine mai captivantă, cu mai mulţi sorţi de a fi memorată şi de alţii.
 CAPITOLUL III
BASMUL
3.1.Etimologia cuvântului basm
3.2. Definiţii
3.3. Momentele povestirii basmelor
3.4.Clasificarea basmului
Termenul basm a preluat trepat accepţiuea denumirilor curente ale limbilor de largă
circulaţie. În realitate, denumirea basm, curentă în sudul Carpaţilor, era aplicată
numai naraţiunilor lungi şi stufoase, pluriepisodice, în opoziţie cu poveste, care
denumea restul naraţiunilor tradiţionale (basm despre animale, legendă, snoavă).
G.Călinescu definea basmul în Estetica basmului ca fiind „un gen vast depăşind cu
mult romanul, fiind mitologie, etică, ştiinţă, observaţie morală etc. Caracteristica lui e
că eroii nu sunt numai oameni, ci şi anume fiinţe himerice, animale (…). Fiinţele
neomeneşti din basm au psihologia şi sociologia lor misterioasă. Ele comunică cu
omul, dar nu sunt oameni.”
CAPITOLUL IV
DEZVOLTAREA COMUNICĂRII PREŞCOLARILOR PRIN INTERMEDIUL POVEŞTILOR-POVESTIRILOR-
BASMELOR

4.1. Rolul comunicării în dezvoltarea preşcolarilor

4.2. Formele de comunicare folosite la grădiniţă
4.3.Importanţa poveştilor, povestirilor, basmelor în dezvoltarea şi educarea copiilor
Activităţile de povestire au o contribuţie remarcabilă la dezvoltarea limbajului copiilor sub aspect lexical-semantic.În
grădiniţă codurile comunicării didactice sunt:
- verbale (prin intermediul limbajului verbal sau scris);
- nonverbale (prin pantomimă, gesturi, mimică);
- paraverbale (mesajul din spatele cuvintelor ce exprimă anumite stări sufleteşti);
- prin limbaj artificiale (simboluri, formule, semne rutiere);
- vizuale, cu funcţie informativă de stimulare a gândirii independente, a spiritului de observare şi a creativităţii, de
formare a capacităţilor intelectuale;
- auditive (muzicale);
- reflexive (anticomunicare, meditative).
Poveştile sunt pline de poveţe şi întâmplări din care copii pot trage învăţăminte utile: să nu fie neascultători ca
Scufiţa Roşie, să nu fie răutăcioşi ca mama vitregă a Albei ca Zăpada şi lista ar putea continua. Din poveşti, copiii
află care sunt consecinţele defectelor şi calităţilor umane, care sunt efectele faptelor bune şi rele.
CAPITOLUL V
ROLUL EDUCATIV AL POVEȘTILOR, POVESTIRILOR, BASMELOR LA PREȘCOLARI

5.1. Educarea limbajului

5.2. Valențe educative ale povestirilor,poveștilor, basmelor
Copilul foloseşte vorbirea în fiecare zi, pentru a comunica propriile gânduri, pentru
formularea cerinţelor, trebuinţelor, a bucuriilor, a necazurilor, în organizarea vieţii şi
activităţii lui. Învăţând limba, copilul dobândeşte mijlocul prin care poate reliza
comunicarea cu cei din jur în forme superioare; iar pe măsură ce îşi însuşeşte vorbirea,
poate fi educat mai uşor. Cu ajutorul limbajului, în cadrul procesului instructiv-educativ ,
se realizează transmiterea cunoştinţelor, lărgirea orizontului cu noi reprezentări.
Poveştile şi povestirile au o deosebită valoare etică. Ele contribuie la formarea
conştiinţei morale, a unor trăsături pozitive de voinţă şi caracter.Efectele educative
realizate prin poveşti fac referire la însuşirea noţiunilor morale şi sensibilizarea vieţii
afective a copilului. Cu cât textul este mai încărcat afectiv, cu atât povestirea sau
povestea va avea mai mult succes.
CAPITOLUL VI
ROLUL POVEȘTILOR, POVESTIRILOR ȘI BASMELOR ÎN DEZVOLTAREA
LIMBAJULUI ȘI A VOCABULARULUI PREȘCOLARILOR

În grădiniţa de copii povestirea este folosită atât ca metodă de expunere şi

comunicare de cunoştinţe, cât şi ca formă de activitate destinată cunoaşterii
mediului şi dezvoltării vorbirii preşcolarilor. Cu ajutorul povestirii, ca metodă ,
educatoarea realizează apropierea copiilor de cele mai variate aspecte de viaţă
şi domenii de activitate şi-i informează asupra unor fapte şi evenimente ce nu
pot fi cunoscute prin experienţa lor proprie. În acelaşi timp, prin cuvântul viu, li
se trezesc copiilor emoţii şi li se orientează atenţia spre cele comunicate. Putem
afirma că poveștile, povestirile și basmele constituie unul dintre principalele
mijloace de îmbogăţire a vocabularului şi de dezvoltare a vorbirii copiilor
preşcolari, că cei mici participă efectiv şi afectiv la viaţa personajelor, că prin
personajele îndrăgite învaţă să preţuiască cinstea, hărnicia, învaţă să fie mai
buni .
CONCLUZII
Tema de studiu aleasă ne-a condus la concluzia că literatura pentru copii, în
general, şi poveștile, povestirile și basmele pentru copii, în special, joacă un rol
semnificativ în dezvoltarea personală a fiinţei în dezvoltarea capacităţilor de
autoînţelegere şi înţelegere, a propriilor emoţii, sentimente, dispoziţii, abilităţi,
prin dezvoltarea simţului responsabilităţii faţă de sine şi faţă de ceilalţi,
capacitatea de manifestare a compasiunii, abilitatea de a înţelege şi de a se
raporta la trăirea emoţională a celuilalt. S-a dorit să evidenţierea faptului că
povestea, povestirea sau basmul ca parte integrantă a literaturii pentru copii,
contribuie la lărgirea orizontului de cunoaştere a copilului preşcolar, la
dezvoltarea personalităţii acestuia, a trăsăturilor de voinţă şi caracter, a
imaginaţiei şi creativităţii, a deprinderilor de conduită morală, la dezvoltarea
limbajului.
 BIBLIOGRAFIE
Andrand, A – „Cum să facem exerciţiile de vorbire în grădiniţa de copii”, Editura Didactică și
Pedagogică, Bucureşti, 1980
ANTONESEI, LIVIU, -Ghid pentru cercetarea educaţiei,Editura Polirom.Bucureşti,2009
Bădică, G. – „Jocuri exerciţii pentru însuşirea limbajului de copiii din grupa mare” – Revista
Învăţământului Preşcolar, nr. 1-2 / 1993,
Barta, Andrei şi Dragomir, Petrică – „Deprinderi motrice la preşcolari”, Editura V&I Integral,
Bucureşti, 1995
BERSAN, OTILIA,SANDA, Tehnici, instrumente si metode de evaluare a rezultatelor preşcolarilor si
şcolarilor mici, Editura Universităţii de Vest,2015
BERSAN, OTILIA,SANDA,Ghid de practică pedagogică,Editura Universităţii de Vest,2013
BOCOŞ ,MUŞATA, Instruire interactivă, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca 2002
BRATU, BIANCA – ”Preşcolarul şi literatura”, Editura Didactică și Pedagogică ,Bucureşti , 1977
CACOVEANU, ȘTEFAN- „Amintiri despre Eminescu”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000
CĂLINESCU G. - “ Estetica basmului”, Editura pentru Literatură, București, 1965
Călinescu, g. – „Viaţa lui Eminescu”, Editura Junimea, Iaşi, 1977
Chateau, Jean – „Copilul şi jocul”, Editura Didactică și Pedagogică, Bucureşti, 1968,
CREANGĂ, ION - Opere, Editura Princeps Edit, Iași, 2006
diaconescu, ion – „Semantică şi sintaxă”, Editura Didactică și Pedagogică, Bucureşti, 1982
diaconescu, ion – „Unele principii de analiză gramaticală”, Editura Didactică și Pedagogică,
Bucureşti, 1974
Dima, S. – „Antologie de jocuri didactice – veniţi să ne jucăm copii”, 1995
Dimitriu, c-tin – „Gramatica limbii române explicată”, Editura Junimea, Iaşi, 1982
Drăgan, Ion, Nicola, Ioan – „Cercetarea psihopedagogică”, Editura Tipomur, Târgu-Mureş, 1993
Dumitrana, Magdalena – “Dezvoltarea psihică umană”, Ed V&I Integral, Bucureşti, 2000
Dumitrana, Magdalena – “Educarea limbajului în învatamântul preşcolar” vol.I Comunicarea orală,
Editura Compania, Bucureşti, 1999
Dumitrana, Magdalena – “Educarea limbajului în învatamântul preşcolar” vol.II Comunicarea scrisă,
Editura Compania, Bucureşti, 2001
EMINESCU, MIHAI – „ Basme şi poeme originale de inspiraşie folclorică.” Introducere de
Perpessicius, comentarii G. Călinescu, selecţia şi îngrijirea textului de Marcel Duţă, Bucureşti,
Editura Garamond-Junior, 1995
GOIA, VISTIAN , Literatura pentru copii, Editura Dacia Educational, Cluj- Napoca, 2003
HOBJILĂ ANGELICA, Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului,Editura Institutul
European,2008.
ILIE ,EMANUELA, Didactica limbii şi literaturii române,Editura Polirom,Bucureşti,2014
IONESCU MIRON,RADU IOAN,Didactica modernă,Editura Dacia,2004.
Ionescu, Miron – “Clasic şi modern în organizarea lecţiei”, Editura Dacia, Cluj, 1972
Ionescu, Miron – “Demersuri creative în predare şi învăţare”, Editura Presa universitară clujeană,
Cluj-Napoca, 2000
Ionescu, Miron – “Lecţia între proiect şi realizare”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1982
ISPIRESCU, PETRE - Basme, Editura Ion Creangă,Bucureşti , 1978
Joiţa, Elena – “Cerinţe ale proiectării activităţilor şi perfecţionarea educatoarelor”, în Revista
Învăţământului Preşcolar, nr. 2 / 1992
MANOLESCU ,MARIN,Teoria şi metodologia evaluării,Editura Universitară,2010
MARINO, ADRIAN – “Comparatism şi teoria literaturii”, Editura Polirom , Iaşi , 1998
MATEIAŞ, ALEXANDRA, Pedagogie pentru învăţământul preprimar, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 2003
Mitu, Florica – “Metodica activităților de educare a limbajului”, Editura Pro Humanitas, Bucuresti,
2000
Neacşu, I. – “Instruire şi învăţare” – Editura Didactică și Pedagogică, Bucureşti, 1992
Nicola, Ioan – “Pedagogie preşcolară”, Editura Didactică și Pedagogică, Bucureşti, 1980
Novac, Corneliu – “Statutul şi rolul jocului în promovarea învăţării timpurii”, Revista Învăţământului
Preşcolar, nr. 5-6 / 1998
Pantelimon, Golu – “Psihologia copilului”, Editura Didactică și Pedagogică Bucureşti, 1991
Planchard, Emile – “Pedagogie şcolară contemporană”, Editura Didactică și Pedagogică., Bucureşti,
1992
Popescu, Eugenia – “Pedagogie preşcolară”, Editura Didactică și Pedagogică Bucureşti, 1982
Preda, Viorica – “Copilul şi grădiniţa”, Editura Compania, Bucureşti, 1999
Radu, T. Ioan – “Pedagogie preşcolară”, Editura Didactică și Pedagogică, Bucureşti, 1980
Roşca, Mariana – “Metode de psihodiagnostic”, Editura Didactică și Pedagogică Bucureşti, 1972
SLAVICI, IOAN – “Basme”, Ed. Nicol, București, 2007
STĂNCESCU, DUMITRU - “Basme culese din popor”, Editura Didactică și Pedagogică Bucuresti,
1978
Ţârcovnicu, Victor – “Învăţământ frontal, învatamânt individual, învăţământ pe grupe”, Editura
Didactică și Pedagogică, Bucureşti, 1981
VLADIMIR PROPP - „Morfologia basmului“, Ediyura pentru Literatură, București, 1965
Voiculescu, Elisabeta – “Pedagogie preşcolară”, Editura Aramis, București, 2001
Voiculescu, Florea – “Elaborarea obiectivelor educaţionale. teorie, cercetări, aplicaţii”, Editura
Imago, Sibiu, 1995
Wallon, Henry – “Evoluţia psihologica a copilului”, Editura Didactică și Pedagogică., Bucureşti, 1978
 Vă multumesc!
Sărbători fericite!