TURCIA

A realizat: Untila Catalina

Profesor: Corobcean Andrei
 Cuprins
1. Introducere în cultura și civilizația turcă
2. Monumente istorice ale Turciei
3. Obiceiuri și tradiții turcești
4. Religia
5. Cultura turcă
6. Bunele maniere
Republica Turcia este o țară întinsă pe
două continente. 97% din suprafața țării
se află în Asia de Sud-Vest și 3%
în Europa. Turcia are granițe cu opt țări: 
• Grecia și Bulgaria la nord-vest
• Georgia, Armenia și Azerbaidjan la
nord-est;
• Iran la est; 
• Irak și Siria la sud.
Capitala Turciei este Ankara
Republica Turcia a fost întemeiată la 29
octombrie, 1923 din rămășițele Imperiului
Otoman. Originile Turciei moderne încep odată
cu sosirea triburilor turce în Anatolia în secolul
al 11-lea. În urma înfrângerii turcilor selgiucizi
de către mongoli, un vid de putere a permis noii
dinastii otomane să devină o forță importantă în
regiune. În secolul al 16-lea, ajuns la întinderea
maximă, Imperiul Otoman
acoperea Anatolia, Africa de Nord, Orientul
Apropiat, Europa de sud-est și Caucazul
.
Primele elemente de civilizaţie turcă datează cam din cel de-al
VI-lea secol, de când datează şi primele mărturii documentare
în legătură cu civilizaţia turcă. Până la proclamarea republicii
în 1923, cultura turcă a parcurs mai multe etape:
preanatoliană, selgiucidă şi otomană.
În drumul lor spre Anatolia, turcii oguzi au venit în contact cu
civilizaţii precum arabii, iranienii şi vechii locuitori ai Asiei
Mici. Relaţiile cu acestea şi islamizarea au avut drept efect
îmbogăţirea culturii şi artei, dar asta nu înseamnă ca turcii nu
şi-au continuat dezvoltarea tradiţiilor pe care le-au adus cu
sine din Asia Centrală. Elementele tradiţionale s-au îmbinat
cu cerinţele tehnice şi sociale ale vieţii moderne, aspect
caracteristic şi civilizaţiei turce contemporane.
Obiective Un monument istoric interesant al Turciei
turistice:
este Hagia Sofia din Istanbul. Odata cea mai
mare catedrala din lume, Hagia Sofia este
recunoscuta pentru acoperisul ei gigantic in
forma de dom si pentru faptul ca de-a lungul
timpului a fost pe rand biserica, moschee si
acum este transformata in muzeu. Hagia Sofia
gazduieste si multe mozaicuri bogate dar si
frumoasa Loja a Imparatesei.
 • Pamukkale, care în turcă înseamnă "castel de bumbac",
este un peisaj ireal din vestul Turciei, renumit pentru
terasele sale albe. Terasele sunt realizate din travertin, o rocă
sedimentară depusă de apa cu un conținut foarte ridicat de
minerale din izvoarele calde.Această zonă atrage vizitatori
pentru izvoarele sale termale încă din vremea antichității
clasice. Numele turcesc se referă la suprafața calcarului
strălucitor, alb ca zăpada, modelat de-a lungul mileniilor de
izvoarele bogate în calcit.Picurându-se încet pe versantul
muntelui, apele bogate în minerale se adună în terasele
minerale și se scurg în cascadă, în bazinele de mai jos. Orașul
antic grec Hierapolis a fost construit deasupra izvoarelor
termale de către regii din Pergamon. Ruinele băilor, templele
și alte monumente grecești pot fi văzute la fața locului.
În Instanbul este Moscheia Sultanului
Ahmed cunoscuta mai mult sub numele
de Moscheia Albastra datorita interiorului
acoperit cu faianta albastra. Constructia ei a
inceput in secolul 17 si a durat aproape 200 de
ani pana a fost terminata. Moscheia este un
exemplu uimitor al combinarii arhitecturii
bizantine si otomane, atat la interior cat si la
exterior, si este unul dintre cele mai frumoase
monumente istorice ale Turciei.
 Despre căsătorie:

Referitor la tradiţiile de căsătorie, până la codul civil din 1926

bărbatul avea dreptul la 4 soţii. La populaţia turcă legăturile de
familie erau foarte puternice. Stabilirea în propria casă se făcea
pe baza unui ritual specific:feciorii îşi fac casele aproape de cele
părinteşti. De menţionat că familiile se construiesc numai pe linie
bărbătească, tinerele fete intrând în familia soţului. Modul de
organizare familială are raţiuni economice, evitându-se parcelarea
proprietăţii. În împărţirea moştenirii intervine tot tradiţia. Fetele
primesc mai puţin decât băieţii, din dorinţa de a aduce cât mai
puţine prejudicii averii care este păstrată ca un tot. Căsătoriile seYour Text Here
încheie de obicei prin înţelegerea dintre familiile tinerilor You can simply impress your
audience and add a unique zing and
appeal to your Presentations. Easy
to change colors, photos and Text.
Un ultim aspect demn de menţionat este haremul, dovada distincţiei
destul de clare dintre obiceiurile poporului şi cele ale aristocraţiei. Istoria
haremului incepe odată cu istoria Imperiului Otoman şi este vorba despre
o instituţie oarecum misterioasă, pentru că în afară de sultan nu avea
acces nimeni la ea. Iniţial femeile din harem erau toate de origine turcă,
dar începând cu finele secolului al XV-lea sunt din ce în ce mai
numeroase străinele. Unele dintre acestea au jucat un rol fundamental în
viaţa politică, cum ar fi de exemplu Roxana (Hurrem), soţia lui Soliman
Magnificul, sau Agrippine Bafa (Safiye sultan), mama lui Mehmet al III-
lea. Membrele haremului erau supuse unui prgram riguros de instruire,
care presupunea învăţarea limbii turce, a manierelor aristocrate, dansului
şi muzicii. Cele mai frumoase erau alese pentru a servi în apartamentele
sultanului, mamei sale, soţiilor suveranului şi prinţilor. Dintre ele sultanul
îşi selecta soţiile legitime şi nelegitime, restul având alte atribuţii.
Haremul era o instituţie foarte bine organizată, în care fiecare îşi cunoştea
precis funcţia. Toate femeile erau supuse mamei sultanului (valide
sultan). În ciuda imaginii exotice afişate de obicei în descrierile
haremului, femeile se ocupau mai tot timpul de probleme administrative.
Unele pregăteau masa, altele baia, altele cafeaua etc. În harem mai
existau 5 secretarea care ţineau evidenţa bunurilor, precum şi o serie de
moaşe,   doici şi femei de serviciu.
Religia

Islamul reprezintă religia majoritară în Turcia, datând de

la începuturile Imperiului Otoman. Aproximativ 99% din
populația statului este în mod oficial de religie Islamică,
conform actelor de identitate, chiar dacă niciodată nu s-a
realizat o statistică legată de religie.
Conform Eurobarometrului, musulmanii reprezintă 94%
din populația țării. Guvernul turc recunoaște oficial doar
trei minorități religioase Biserica Ortodoxa
Greacă, Biserica Armeană și Comunitatea Evreiască;
restul populației fiind considerată de religie islamică,
chiar dacă există și alte comunități ne-musulmane.
Majoritatea turcilor sunt sunniți.
Arhitectura:
Elementele arhitecturale din Turcia sunt, de
asemenea, testamente ale amestecului unic de
tradiții, care au influențat regiunea de-a lungul
secolelor. Pe deasupra elementelor tradiționale
bizantine prezente în numeroase părți ale
Turciei, multe artefacte ale arhitecturii otomane
de mai târziu arată îmbinarea rafinată a
tradițiilor locale și islamice.
Sinan Mimar este considerat pe scară largă ca
cel mai bun arhitect al perioadei clasice în
arhitectura otomană. Încă din secolul al XVIII-
lea, arhitectura turcească a fost din ce în ce mai
influențată de stilul occidental și poate fi văzută
în Istanbul, unde clădiri ca Dolmabahce și
Ciragan dăinuiesc lângă numeroase zgârie-nori
moderni.
• Bucătăria turcească este în mare parte moștenirea bucătăriei otomane,care poate fi descrisă ca
fiind o fuziune și rafinament al Asiei Centrale, Orientului Mijlociu și bucătăriei din Balcani, un
“amestec” minunat de alimente simple nomade, lux bizantin și ingrediente proaspete.

Lahmacun Ciorba de linte

• Baklava
• Baclavaua este făcută din aluat de foietaj, uneori umplut cu nucă, alteori cu fistic sau gol,
însiropat în miere și cu fistic măcinat presărat peste.

• Cafea turcească
• Cafeaua turcească nu se referă la un anumit soi de boabe de cafea, ci mai
degrabă la modul în care cafeaua este pregătită. Aceasta este mărunțită foarte
fin și fiartă împreună cu apa. Astfel, rezultă o cafea puternică și cremoasă, iar
după ce se toarnă în cană, zațul se lasă să se așeze, putând fi folosit chiar și la
cititul în cana cu cafea. Acest mod de a prepara cafeaua a fost confirmat de
UNESCO ca parte a Patrimoniului Cultural Imaterial al Turciei.
Despre bunele maniere

 Nu trebuie să ne atingem tălpile şi, dacă stăm picior

peste picior, nu trebuie să ne expunem talpa; aceasta,
fiind în contact cu solul, este considerată foarte murdară
şi gestul poate fi asociat cu o insultă.

 La intrarea într-o moschee, trebuie să ne descălţăm.

 Femeile trebuie să îşi acopere capul, braţele şi picioarele

când intră într-o moschee. Acestea nu trebuie să poarte
decolteuri adânci, haine transparente sau fuste scurte.
Râgâiala în semn de compliment

• „A da drumul” unei râgâieli zgomotoase după masă

reprezintă un gest extrem de necioplit în multe
colțuri ale planetei. Însă, în Turcia este pe deplin
acceptat să râgâi după masă, lucru ce-i transmite
bucătarului că ai mâncat destul și că te-ai bucurat
de fiecare înghițitură. Ar putea fi considerat
nepoliticos să nu râgâi în unele case în care gazdele
au depus un efort considerabil pentru a prepara o
masă gustoasă. Este unul dintre acele cazuri în care
nu e nevoie să afirmi, ci să dovedești.
 În timpul Ramadanului, turcii nu beau şi nu mănâncă de la răsărit şi până
la apus. De aceea, în această perioadă, nu trebuie să ne invităm la masă
partenerul de afaceri sau prietenii turci.
 Turcii obişnuiesc să bea ceai negru. Paharele au formă de lalea. În
restaurantele turceşti se oferă ceai gratis deoarece, conform credinţei,
călătorului trebuie să i se ofere de băut pentru a se revigora.
 În autobuze, femeile vor sta întotdeauna la geam. Dacă ar sta pe scaunul
dinspre coridor, ar exista riscul de a fi atinse, gest nepermis.
Bibliografie:
1. Bibloteca UNAP
2. www.historia.com
3. bukres.yee.tr
4. blog.eximtur.com
5. civilizatia-turca-mehmet-ali-ekrem
Multumesc
pentru atentie!